MARCEL GROZA IMPOTRIVA ROMANIEI

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita la 21 februarie 2012 intr-o camera compusa din: Egbert Myjer,
presedinte,
Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos,
judecatori
si Marialena Tsirli,
grefier adjunct de sectie,

Avand in vedere cererea mentionata anterior, introdusa la 4 august 2005,

Dupa ce a deliberat in acest sens, pronunta urmatoarea decizie:

In fapt

1. Reclamantul, Marcel Groza, este resortisant roman, s-a nascut in 1959 si locuieste in Cluj-Napoca.

A. Circumstantele cauzei

2. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de catre reclamant, se pot rezuma dupa cum urmeaza.

1. Contextul cauzei

3. Cauza se refera la nevoile educationale speciale ale fiului reclamantului, nascut in 1991, care sufera din nastere de boala Little. Baiatul a trait numai impreuna cu tatal sau de la varsta de patru ani, de cand mama sa l-a parasit.
4. Timp de trei ani, fiul reclamantului a frecventat o scoala speciala. Reclamantul nu a fost multumit de conditiile oferite de aceasta scoala, pretinzand ca personalul scolii nu a avut grija de copii si programa scolii nu era adaptata la nevoile speciale ale fiului sau.
5. In plus, intre reclamant si directorul scolii a existat o relatie tensionata. Acesta din urma a depus notificari la autoritatile competente, cu privire la presupusul comportament abuziv sexual al reclamantului fata de fiul sau. Comisia pentru protectia copilului a desfasurat o investigatie si a concluzionat ca „notificarile cu privire la un posibil abuz sexual al copilului nu erau fondate”. La 26 aprilie 2004, reclamantul a depus o plangere penala pentru insulta impotriva directorului. Judecatoria Cluj-Napoca a respins aceasta plangere pe motiv ca directorul a actionat fara intentia de a afecta reputatia reclamantului
6. Reclamantul a afirmat, de asemenea, ca frecventarea scolii speciale a fost foarte dificila deoarece, pe langa probleme psihice si dificultati motorii, copilul suferea adesea si de afectiuni respiratorii. Conform certificatului medical eliberat de doctorul care l-a ingrijit pe baiat de la varsta de sase ani, acesta suferea nu numai de boala sa cronica, dar si de afectiuni respiratorii multiple, dezvoltate din cauza unei imunitati deficitare si unui sindrom anemic. Acesta suferea, de asemenea, de probleme psihice, avand o personalitate obsesivo-fobica. Doctorul a mai mentionat ca baiatul nu a prezentat niciodata semne de abuz fizic.

2. Cererea pentru inscriereafiului reclamantului la o scoala care asigura educatie la domiciliu

7. Din motivele sus-mentionate, reclamantul a hotarat sa gaseasca alta scoala pentru fiul sau. In consecinta, la inceputul anului 2003, acesta a depus o cerere pentru inscrierea fiului sau la o scoala din orasul sau, care asigura educatie la domiciliu.
8. Conform legislatiei aplicabile, admiterea depindea de autorizatia acordata de Comisia pentru protectia copilului. La 30 noiembrie 2004, comisia a eliberat o decizie care respingea cererea reclamantului si a recomandat inscrierea copilului la o scoala speciala. Aceasta si-a bazat decizia pe o evaluare detaliata a copilului. Potrivit certificatului anexat deciziei, copilul suferea de o deficienta neuromotorie severa.

Comisia a recomandat, de asemenea, introducerea reclamantului si a fiului acestuia intr-un program de consiliere psihologica.

3. Proceduri legale cu privire la refuzul cererii

9. Reclamantul s-a opus cu tarie acestui lucru, crezand ca este mai potrivit pentru fiul sau sa primeasca educatie la domiciliu. In consecinta, a contestat decizia in fata instantei, pretinzand ca respectiva comisie a interpretat in mod gresit legea aplicabila. Acesta a subliniat rolul parintilor in deciziile cu privire la alegerea formei de invatamant pentru copiii lor si a concluzionat ca decizia comisiei a fost abuziva, neluand in considerare nevoile speciale ale fiului sau.
10. La 28 februarie 2005, Judecatoria Cluj a respins cererea reclamantului, stabilind ca conditiile oferite de scoala recomandata erau adecvate situatiei medicale speciale ale fiului sau. Instanta a retinut ca fiul reclamantului nu a frecventat nicio scoala in anul 2004-2005. Aceasta a amintit, de asemenea, ca respectiva comisie a efectuat o evaluare a starii copilului si a decis in favoarea sa, acesta avand nevoie sa fie integrat intr-o forma de invatamant care ii asigura socializarea si un tratament adecvat pentru recuperarea motorie. In continuare, a retinut ca, potrivit informatiilor oferite de scoala speciala la care fusese repartizat copilul, transportul de acasa era asigurat de scoala. Aceasta a concluzionat ca decizia nu a incalcat dreptul tatalui de a decide pentru fiul sau si ca nu este in avantajul copilului ca acesta sa fie izolat la domiciliu.
11. Reclamantul a declarat apel sustinand,
    inter alia,
    ca nici comisia speciala, nici judecatoria nu au respectat dispozitiile legale conform carora un copil cu dizabilitati are dreptul de a primi educatie la domiciliu. Comisia a motivat, in observatiile sale, ca a luat in considerare interesul copilului, si anume inscrierea acestuia la o scoala care i-ar fi putut oferi un pachet complet de servicii specializate, sesiuni de terapie fizica, grupuri de sustinere, educatie si socializare, fara a-l priva de contactul cu alti copii de varsta sa. Aceasta a sustinut, in continuare, ca, prin opunerea inscrierii fiului sau la o scoala speciala, reclamantul a incalcat dreptul acestuia la instruire, exercitandu-si drepturile parentale

intr-un mod abuziv.

12. La 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins recursul reclamantului. Aceasta a retinut ca decizia comisiei speciale s-a bazat pe o ancheta sociala, un raport medical pentru stabilirea gradului de handicap, un raport psihologic, un raport de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati si certificate medicale. Instanta a retinut, in continuare, ca din ultimul raport psihologic, redactat la 12 aprilie 2005, reiesea ca baiatul trebuie sa frecventeze un centru specializat de recuperare fizica, combinat cu o educatie formala, care i-ar permite atat contactul direct cu doctori si terapeuti fizici, cat si interactiunea zilnica cu alte persoane. Aceasta a concluzionat ca, din moment ce tatal nu a dovedit ca este in stare sa ii ofere fiului sau conditiile necesare, educatia acestuia, tratamentul specializat si socializarea i-ar fi asigurate mai bine prin frecventarea scolii speciale recomandate de comisie.

4. Informatii ulterioare cu privire la educatia fiului reclamantului

13. Potrivit ultimelor informatii oferite de reclamant la 3 martie 2010, acesta nu si-a inscris fiul la scoala recomandata. In consecinta, acesta nu a primit educatie intre 2004 si 2009.
14. In 2009, reclamantului i-a fost acceptata o cerere de educatie la domiciliu, fiul sau reincepand astfel scoala la 19 ani, in clasa a cincea. Potrivit reclamantului, starea fizica a fiului sau s-a deteriorat atat de mult, incat acesta a devenit incapabil de a fi deplasat.

Reclamantul nu a furnizat informatii detaliate sau copii ale documentelor cu privire la noua sa cerere de educatie la domiciliu.

B. Dreptul intern relevant

15. Potrivit art. 29 alin (6) din Constitutia Romaniei, parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori.
16. Art. 180 alin (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995 prevede ca parintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de invatamant si felul educatiei copilului minor.
17. Art. 18 alin (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, modificata ulterior de Legea nr. 10/2003 in vigoare la momentul faptelor, preciza ca un copil cu handicap, nedeplasabil, este indreptatit sa beneficieze de pregatire scolara la domiciliu.
18. Art. 21 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, modificat de Legea nr. 343/2004, prevede obligatia persoanelor cu handicap sa urmeze programul individual de recuperare, readaptare si reintegrare sociala stabilit de comisiile pentru protectia copilului.

Capete de cerere

19. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 6 § 1 din conventie, de un proces inechitabil, in special cu privire la rezultatul acestuia ca urmare a interpretarii incorecte din partea instantelor nationale a legislatiei aplicabile.
20. Bazandu-se pe art. 2 din Protocolul nr. 1 la conventie, reclamantul a pretins ca fiului sau i-a fost refuzat accesul la o forma de educatie asigurata de lege si adaptata nevoilor speciale ale acestuia, prin deciziile abuzive ale autoritatilor romane.

In drept

21. Reclamantul s-a plans ca a fost victima unei incalcari a art. 2 din Protocolul nr. 1 la conventie, deoarece fiului sau i-a fost refuzat dreptul la instruire la domiciliu, de catre autoritatile romane. Art. 2 din Protocolul nr. 1 la conventie este redactat dupa cum urmeaza:

„Nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire.”

22. Curtea reaminteste ca dreptul la instruire garantat de prima fraza a art. 2 din Protocolul nr. 1 la conventie impune, prin natura sa, reglementarea sa de catre stat, dar o astfel de reglementare nu trebuie niciodata sa aduca atingere substantei dreptului sau sa interfereze cu alte drepturi cuprinse in conventie sau protocoale ale conventiei.
23. Prin asumarea obligatiei de a nu „refuza dreptul la instruire”, statele contractante garanteaza tuturor cetatenilor din jurisdictia lor dreptul de acces la institutiile de invatamant existente la un anumit moment si posibilitatea de a profita de pe urma educatiei primite, prin recunoasterea oficiala a studiilor realizate [a se vedea
    Kjeldsen, Busk Madsen si Pedersen impotriva Danemarcii,
    7 decembrie 1976, pct. 52, seria A nr. 23, si Cauza „cu
    privire la anumite aspecte ale legilor privind folosirea limbilor in sistemul de educatie din Belgia
    (fond), 23 iulie 1968, pag. 31-32, pct. 4, seria A nr. 6].
24. Curtea a recunoscut, in continuare, ca, in ciuda importantei sale, dreptul la instruire nu este absolut si poate fi supus unor limitari, atat timp cat nu se aduce atingere substantei dreptului
    (Cauza lingvistica belgiana,
    supra, pag. 28, pct.5 si
    Campbell si Cosans impotriva Regatului Unit,
    25 februarie 1982, pct. 41, seria A nr.48).
25. In aceasta privinta, s-a recunoscut ca art. 2 din Protocolul nr. 1 nu impune in mod necesar dreptul de acces la o institutie de invatamant specifica
    (Simpson impotriva Regatului Unit,
    nr. 14688/89, 24 februarie 1998).
26. Revenind la cauza in speta, Curtea retine ca respectivele cereri depuse de reclamant in vederea inscrierii fiului sau la o scoala care asigura educatia la domiciliu au fost respinse. Comisia pentru protectia copilului, care, conform legislatiei aplicabile, trebuia sa acorde o autorizatie prealabila, nu a fost de acord cu alegerea facuta de reclamant si a recomandat o scoala speciala, mai adaptata nevoilor speciale ale copilului. Comisia a sustinut ca fiul reclamantului trebuia integrat intr-o forma de invatamant care sa asigure socializarea acestuia si un tratament adecvat pentru recuperarea motorie.
27. Curtea reaminteste ca atributia sa este aceea de organism de control in ceea ce priveste respectarea conventiei. Nu tine de atributia sa sa inlocuiasca deciziile si politicile autoritatilor nationale cu ale sale. Desi aceste autoritati trebuie sa acorde importanta opiniilor parentale, sunt respectate numai opiniile parentale care nu interfereaza cu dreptul fundamental al copilului la instruire, intregul art. 2 din Protocolul nr. 1 la conventie fiind subordonat primei fraze.
28. In cauza de fata, autoritatile romane au acordat prioritate intereselor fiului reclamantului si s-a considerat ca este in avantajul acestuia sa fie plasat intr-o scoala speciala, care oferea nu numai facilitati de transport, ci si un pachet integrat de servicii specializate, sesiuni de terapie fizica, grupuri de sustinere, educatie si socializare, fara sa il priveze de contactul cu alti copii de varsta sa. Astfel, comisia speciala a intocmit evaluarea nevoilor acestuia pe baza unor rapoarte de specialitate, dupa cum urmeaza: un certificat medical pentru stabilirea gradului de handicap, un raport psihologic, un raport de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati si certificate medicale. Prin hotararea motivata din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins recursul reclamantului impotriva deciziei comisiei, sustinand ca acesta nu a demonstrat ca poate asigura conditii asemanatoare sau apropiate celor oferite de scoala speciala.
29. Curtea retine, de asemenea, ca fiul reclamantului a stat acasa fara a beneficia de nicio forma de invatamant timp de cinci ani, deoarece tatal sau nu a vrut sa accepte decizia autoritatilor competente de a frecventa o scoala speciala, mai adaptata pentru nevoile speciale ale acestuia. In aceste circumstante, Curtea considera ca nimic nu poate fi imputat autoritatilor romane care, in urma examinarii elementelor din cauza prezenta, au recunoscut dreptul fiului reclamantului la o educatie cat mai eficienta. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din conventie.
30. Reclamantul s-a plans, de asemenea, ca nu a beneficiat de un proces echitabil al cauzei sale, cu incalcarea art. 6 § 1 din conventie. Curtea reaminteste ca nu este sesizata pentru a examina erorile de fapt si de drept comise de autoritatile juridice nationale, intrucat nu se poate detecta nicio inechitate a procedurilor si deciziile luate nu pot fi considerate arbitrare. Pe baza elementelor de la dosar si avand in vedere concluziile sale cu privire la art. 2 din Protocolul nr. 1, Curtea concluzioneaza ca, in cadrul procedurii, reclamantul a avut posibilitatea de a aduce toate argumentele necesare in apararea interesului sau si autoritatile judiciare au acordat acestora consideratia necesara. Hotararile instantelor nationale nu par a fi neintemeiate sau arbitrare. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din conventie.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

Declara
cererea inadmisibila.

Marialena Tsirli Grefier adjunct