Mandatul administratorului social, Revocarea mandatului si renuntarea la mandat

• Legea societatilor nr. 31/1990 : art. 72
• Codul civil : art. 2030 alin (1) lit. b), art. 2034

Revocarea din functia de administrator apartine exclusiv hotararii adunarii generale pentru motive care privesc fie incheierea mandatului de administrator, fie fapte cauzatoare de prejudicii sau gresita adoptare a deciziilor de afaceri, potrivit art. 194 din Legea nr. 31/1990.

Reclamantul apelant invoca insa renuntarea sa la mandatul de administrator social pentru motivul lipsei acordului acestuia de a continua exercitarea mandatului, in conditiile in care a obtinut deja retragerea din calitatea de asociat al societatii. Prin urmare, in obiect, reclamantul tinde la degrevarea sa de exercitiul mandatului in mod unilateral, iar nu la revocarea sa din functie pentru motive ce privesc modul in care si-a exercitat mandatul sau pentru expirarea termenului de exercitiu al mandatului.

Curtea releva ca potrivit dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute de aceasta lege. Dispozitiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 se completeaza in mod corespunzator cu reglementarea de drept comun a contractului de mandat. Aceasta reglementare se regaseste in continutul dispozitiilor art. 2030 alin.(1) lit. b) si art. 2034 C.civ., potrivit carora mandatul inceteaza, printre alte moduri, si prin renuntarea mandatarului. Astfel, mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.

Prin consecinta, in cazul renuntarii administratorului social al societatii la mandatul sau, nu este necesara interventia nici a unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, nici a unei hotarari judecatoresti care sa incuviinteze o astfel de renuntare, intrucat actul unilateral al renuntarii la mandat este prevazut de lege in dreptul mandatarului oricand si fara a contine o motivare expresa, fiind suficienta aducerea la cunostinta mandantului a actului de renuntare. Odata indeplinita aceasta cerinta a notificarii mandantului asupra actului de renuntare, degrevarea administratorului social din exercitiul mandatului este desavarsita, ramanand ca administratorul social renuntator la mandat sa solicite, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, inscrierea acestei mentiuni la registrul comertului.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 18/A din 14 ianuarie 2015, M.B

Prin sentinta civila nr. 239/15.07.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 2183/108/2014, s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul B.A.-T. impotriva paratilor SC P.L.C. SRL Arad, R.-T.L. si SC S.I.S. SRL Afumati, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art.137 indice 2 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 administratorul care doreste sa renunte la mandat trebuie sa convoace adunarea generala ordinara.

Din continutul inscrisurilor prezentate nu rezulta ca, reclamantul a procedat potrivit dispozitiei legale mai sus indicate respectiv ca, a convocat adunarea generala ordinara care sa-i permita ulterior sa se adreseze instantei, astfel ca demersul reclamantului este nejustificat si in consecinta a respins actiunea.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, recalificat in apel prin incheierea de sedinta din data de 27.11.2014, reclamantul B.A.-T., solicitand admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

In motivare, reclamantul apelant arata ca a avut calitatea de asociat la SC P.L.C. SRL Arad ,avand 20% din totalul capitalului social.

Dupa cooptarea in societate a asociatului persoana juridica, au inceput neintelegerile intre asociati si dificultatile in ce priveste luarea deciziilor in societate.

Datorita situatiei create si a climatului existent in societate, reclamantul si-a exprimat dorinta de a se retrage din societate, formuland in acest sens o actiune la Tribunalul Arad, admitandu-se cererea reclamantului in acel dosar.

Dupa pronuntarea acestei hotarari, reclamantul i-a solicitat in repetate randuri asociatului majoritar al SC P.L.C. SRL Arad sa il revoce din functia de administrator, intrucat nu mai exercita efectiv atributiile unui administrator, iar actele societatii au fost predate.

Deoarece asociatul majoritar nu a inteles sa dea curs solicitarii sale, reclamantul si-a prezentat demisia, prin acest act unilateral solicitand convocarea adunarii generale a asociatilor, avand pe ordinea de zi revocarea sa din functia de administrator.

Instanta a respins actiunea, argumentat tocmai pe faptul ca reclamantul nu a solicitat convocarea adunarii generale in vederea revocarii sale, astfel cum prevede Legea nr. 31/1990.

Or, prin insasi actul de demisie reclamantul a solicitat acest lucru, insa solicitarea sa a ramas fara raspuns.

De altfel, paratii nu s-au opus admiterii actiunii, nedepunand intampinare, ceea ce arata pasivitatea de care dau dovada.

Societatea parata, prin asociatul majoritar, recunoaste faptul ca i-a fost solicitata convocarea adunarii generale, dar motiveaza refuzul convocarii acesteia prin faptul ca asociatul persoana juridica si-a schimbat sediul, nemaiputand fi contactat.

Prin aceasta atitudine a devenit practic imposibila luarea unei hotarari in sensul celor dorite de reclamant.

Examinand apelul astfel formulat prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, a intampinarilor formulate, precum si potrivit dispozitiilor art. 476-482 C.pr.civ., Curtea constata ca apelul este nefondat urmand a fi respins, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Prin actiunea introductiva de prima instanta, reclamantul apelant a solicitat sa se dispuna prin hotarare judecatoreasca revocarea sa din functia de administrator al paratei SC P.L.C. SRL Arad, pentru motive care privesc retragerea sa din calitatea de asociat al aceleiasi societati si pentru imposibilitatea intrunirii adunarii generale a asociatilor societatii in vederea adoptarii unei hotarari de revocare din functia de administrator social a reclamantului.

Curtea releva ca potrivit dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege.

Daca numirea administratorilor sociali ai societatii apartine actului constitutiv sau, dupa caz, hotararii adunarii generale a asociatilor unei societati cu raspundere limitata, revocarea din aceasta functie apartine exclusiv hotararii adunarii generale pentru motive care privesc fie incheierea mandatului de administrator, fie fapte cauzatoare de prejudicii sau de gresita adoptare a deciziilor de afaceri, potrivit art. 194 din Legea nr. 31/1990.

Reclamantul apelant invoca insa renuntarea sa la mandatul de administrator social pentru motivul lipsei acordului acestuia de a continua exercitarea mandatului, in conditiile in care a obtinut deja retragerea din calitatea de asocial al societatii.

Prin urmare, in obiect, reclamantul tinde la degrevarea sa de exercitiul mandatului in mod unilateral, iar nu la revocarea sa din functie pentru motive ce privesc modul in care si-a exercitat mandatul sau pentru expirarea termenului de exercitiu al mandatului.

Dispozitiile art. 72 din Legea 31/1990 se completeaza in mod corespunzator cu reglementarea de drept comun a contractului de mandat. Aceasta reglementare se regaseste in continutul dispozitiilor art. 2030 alin. (1) lit. b) si art. 2034 C.civ., potrivit carora mandatul inceteaza, printre alte moduri, si prin renuntarea mandatarului. Astfel, mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.

Prin consecinta, in cazul renuntarii administratorului social al societatii la mandantul sau, nu este necesara interventia nici a unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, nici a unei hotarari judecatoresti care sa incuviinteze o astfel de renuntare, intrucat actul unilateral al renuntarii la mandat este prevazut de lege in dreptul mandatarului oricand si fara a contine o motivare expresa, fiind suficienta aducerea la cunostinta mandantului a actului de renuntare. Odata indeplinita aceasta cerinta a notificarii mandantului asupra actului de renuntare, degrevarea administratorului social de exercitiul mandatului este desavarsita, ramanand ca administratorul social renuntator la mandat sa solicite, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, inscrierea acestei mentiuni la registrul comertului. De asemenea, societatea vizata de renuntarea exprimata de administratorul social este datoare sa solicite efectuarea acestei mentiuni, pentru a asigura opozabilitatea modificarii actului constitutiv si a depune demersuri pentru a numi un nou administrator social daca administratorul renuntator este singurul care a exercitat mandatul respectiv.

Curtea statueaza ca in prezenta facultatii legale a administratorului social de a renunta, in mod unilateral, fara opozitie din partea societatii sau asociatilor acesteia, la mandat, solicitarea incuviintarii sau pronuntarii prin hotarare judecatoreasca a degrevarii administratorului de mandatul sau, cererea reclamantului apelant este nefondata. Nu prezinta relevanta, sub aspectul posibilitatii mandatarului de a renunta la mandat, lipsa unui acord al mandantului asupra actului de renuntare, nici impedimentele referitoare la imposibilitatea de exprimare a acestui acord de catre un organ asociativ reprezentativ al mandantului, asa cum este adunarea generala a asociatilor societatii, deoarece actul renuntarii nu se afla intr-o legatura juridica dependenta cu un astfel de acord.

Astfel fiind, vazand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, urmeaza a fi respins apelul reclamantului.