Legaturi personale cu minorul. Limitari ale acestui drept. Obligatia instantei de judecata de a asigura un raport de proportionalitate intre limitarile dreptului tatalui de a avea legaturi cu minora si scopul urmarit – respectarea intresului superior al minorului.

 

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 minorul care a fost separat de unul dintre parinti printr-o masura dispusa in conditiile legii, deci si in cazul pronuntarii divortului acestora, are dreptul de a mentine legaturi personale si contacte directe cu acesta, cu exceptia situatiei in care aceasta masura contravine interesului superior al minorului.

Limitarea dreptului parintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul, spre crestere si educare, de a avea relatii personale cu acesta se poate realiza numai in conditiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, in cazul in care exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.

 

Art. 16 din Legea nr. 272/2004

Art. 401 din Noul Cod civil

Art. 10 pct. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului,

ratificata de Romania prin Legea nr. 470/2001

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 9527/327/2010 reclamantul V.C. a chemat in judecata pe parata G.S.A.M. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa i se permita sa aiba legaturi personale cu minora V.N., nascuta la 20.07.1995, fiica partilor.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in urma divortului pronuntat la data de 21.01.2010 minora a fost incredintata mamei. A mai invederat ca minora a fost infiata de catre el si parata, in timpul casatoriei, si ca traieste pe picioarele ei mai mult datorita lui, decat paratei ori bunicii materne. De asemenea, cu trei luni anterior formularii cererii de chemare in judecata, parata s-a mutat impreuna cu minora si cu mama ei in alt judet, incercand sa ii faca rau reclamantului, prin interzicerea legaturilor acestuia cu minora.

Parata G.S.A.M., legal citata, a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantului „la sanctiune in exercitarea drepturilor parintesti asupra minorei” si interzicerea oricarui contact telefonic, prin corespondenta sau in orice fel cu minora. Aceasta a aratat ca datorita comportamentului violent al reclamantului, a fost pronuntata desfacerea casatoriei dintre ea si acesta, comportament care a continuat si ulterior divortului, prin atitudini amenintatoare, calomnii si injurii. Stresul determinat de reclamant a condus la o permanenta stare de agitatie a minorei, precum si la scaderea notelor obtinute la scoala. Unica solutie pentru a inlatura pericolul iminent ce il prezenta reclamantul a fost mutarea in alt oras. De asemenea, parata a mai aratat ca acesta nu a platit pensia de intretinere stabilita prin hotararea judecatoreasca de divort.

Prin sentinta civila nr. 2399/06.07.2011 a Judecatoriei Tulcea, au fost respinse ca nefondate atat cerea principala, cat si cererea reconventionala.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 197/21.10.2010 a Judecatoriei Tulcea, a fost desfacuta casatoria incheiata intre reclamantul V.C.I. si parata G.S.A.M. Tot prin acesta hotarare, s-a dispus incredintarea minorei V.N. spre crestere si educare mamei, la acest moment minora locuind impreuna cu parata in judetul Arges.

 A aratat judecatorul primei instante ca potrivit art. 43 (3) Codul Familiei “parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala”. O dispozitie legala asemanatoare se regaseste si in cuprinsul Legii nr. 272/2004 privind protectia copilului, unde la art. 14(1) se arata ca „copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament”.

Totusi, a mai retinut prima instanta, aceste drepturi nu au caracter absolut, fiind susceptibile de limitari in anumite situatii. Astfel, atunci cand instanta de judecata apreciaza ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului, poate pronunta o hotarare care sa impiedice orice persoana care doreste sa mentina relatii personale cu minorul in vreuna din formele prevazute la art. 15 din lege.

Raportat la aceste prevederi legale, instanta de fond a constatat ca, din probele administrate in cauza, rezulta in mod indubitabil ca intre reclamant si fiica sa, minora V.N., exista o stare conflictuala profunda, generata de comportamentul reclamantului fata de mama sa in timpul casatoriei. Astfel, la momentul audierii in camera de consiliu, minora a aratat ca in perioada cand parintii erau impreuna, tatal sau le ameninta cu moartea, fiind nevoite sa se mute la bunica materna, astfel ca ii este frica de tatal ei si „nu mai vrea sa mai auda de el”. De asemenea, aceleasi aspecte au rezultat si in urma evaluarii psihologie efectuate de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, specialistul desemnat aratand ca „nu poate face predictii pe termen lung in ceea ce priveste intalnirea N. cu tatal sau, astfel incat aceasta intalnire i-ar provoca probabil traume psihologice marcante”, ca aceasta are amintiri neplacute ale relatiei cu tatal sau.

 A mai invederat instanta de fond ca nu trebuie trecute cu vederea afectiunile de care sufera reclamantul, afectiuni care au jucat un rol deosebit de important in inrautatirea relatiilor dintre reclamant si fiica acestuia. Aceste afectiuni au drept rezultat (conform evaluarii psihologice) o tulburare cognitiva usoara, o lentoare psihica in gandire si limbaj, capacitate scazuta de concentrare, afectarea memoriei de scurta durata, aparitia unor elemente de dezorientare si confuzie, activitate motorie scazuta, insa, cel mai important, au constituit cauza preponderenta a conflictelor dintre reclamant, pe de o parte, si minora si parata, pe de alta parte.

Pentru aceste motive, apreciind ca un program de legaturi personale intre reclamant si fiica sa (sub forma contactului direct) ar avea consecinte negative asupra minorei, instanta a respins ca nefondata actiunea principala formulata de catre reclamantul V.C.I.

In ceea ce priveste cererea reconventionala, prima instanta a apreciat ca si aceasta se impune a fi respinsa, deoarece legaturile personale dintre parinte si copilul sau nu se exercita doar sub forma gazduirii ori vizitarii acestuia din urma, ci si sub forma purtarii de corespondenta ori a unei alte forme de comunicare. Aceasta forma a legaturilor personale trebuie mentinuta ca o portita prin intermediul careia reclamantul sa poata face dovada ca si-a corectat comportamentul si ca doreste cu adevarat sa isi exercite drepturile intr-un cadru  civilizat si normal.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel reclamantul-parat V.C.I., considerand-o nelegala si netemeinica.

In motivarea apelului, apelantul a aratat ca este inuman ca un parinte sa fie privat de a-si vedea copilul, prin stabilirea unui program de vizita, mai ales tinand cont de starea sa de sanatate, stare agravata la aflarea sentintei primei instante. A mai aratat apelantul ca probele administrate au fost „fabricate” de catre parata-reclamanta si de catre mama acesteia. De asemenea, apelantul a mai precizat ca de cand parata si copilul au parasit localitatea, nu a mai putut lua legatura cu minora, parata nepermitandu-i acest lucru, iar minora este influentata negativ de catre parata in privinta relatiei cu reclamantul.

Prin decizia civila nr. 118 din 27 octombrie 2011 Tribunalul Tulcea a respins apelul reclamantului ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul Tulcea a retinut in esenta ca la stabilirea unei masuri privitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie avut in vedere cu prioritate interesul minorului, si nu interesele parintilor, iar in cauza, in raport de starea de sanatate a minorei, nu este in interesul sau sa existe legaturi personale intre tata si fiica.

A mai retinut instanta de apel ca apelantul reclamant la randul sau are anumite probleme de sanatate situatie in care nu este oportuna o legatura intre apelant si minora, aceasta din urma exprimandu-si dorinta cu ocazia audierii de catre instanta, de a nu i se permite tatalui sau sa o viziteze.

Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Recurentul a sustinut ca instanta nu a avut in vedere la momentul solutionarii apelului, interesul minorei de a relua legatura cu tatal ei, dar si eforturile acestuia din urma de a urma un tratament pentru ameliorarea sechelelor ramase in urma practicarii boxului.

Recurentul a sustinut ca tratamentul urmat de el a avut consecinte pozitive asupra comportamentului sau, iar in prezent mentinerea unei legaturi cu minora ar fi benefica pentru ambele parti. Se arata ca in prezent constientizeaza efectele negative pe care conduita sa le-a avut asupra dezvoltarii psihice a fiicei sale, si modalitatea in care a fost afectata legatura dintre tata si fiica, dar in prezent ar fi benefic pentru el, cat si pentru fiica sa, sa se reia legatura, chiar daca vizita se va realiza la domiciliul fostei sale sotii.

Prin intampinare, intimata G.S.A.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a aratat ca fiica sa V.N., in varsta de 16 ani, nu doreste sa aiba legaturi cu recurentul datorita conduitei violente pe care tatal a avut-o in trecut atat cu privire la minora, cat si fata de intimata parata, existand temerea ca aceste intalniri sa fie de natura sa pericliteze dezvoltarea fizica si intelectuala a copilului.

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Tulcea in raport de criticile recurentului reclamant, Curtea constata urmatoarele:

Parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala (art. 401 din Noul Cod civil si art. 10 pct. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 470/2001).

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, minorul care a fost separat de unul dintre parinti printr-o masura dispusa in conditiile legii, deci si in cazul pronuntarii divortului acestora, are dreptul de a mentine legaturi personale si contacte directe cu acesta, cu exceptia situatiei in care aceasta masura contravine interesului superior al minorului.

Limitarea dreptului parintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul, spre crestere si educare, de a avea relatii personale cu acesta se poate realiza numai in conditiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, in cazul in care exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.

In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mod constant ca parintele are dreptul de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, iar autoritatile nationale au obligatia sa dispuna aceste masuri. Cu toate acestea, obligatia autoritatilor nationale de a lua masuri in acest scop nu este absoluta deoarece este posibil ca reluarea convietuirii cu minorii care au locuit un timp cu celalalt parinte sa nu se realizeze atat de usor, sa nu se poata face imediat si sa necesite unele masuri pregatitoare. De asemenea, Curtea a subliniat ca instantele judecatoresti trebuie sa tina seama de interesele si de drepturile acelor persoane si, in special, de interesul superior al copilului si de drepturile sale stipulate in art. 8 din Conventie (Cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei, Hotararea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra Romaniei, Hotararea din 13 iulie 2006).

Potrivit dispozitiilor legale mai sus invocate, copilul are dreptul sa-si cunoasca rudele si sa intretina relatii personale cu acestea, iar aceste relatii nu pot fi impiedicate decat in cazurile in care exista motive temeinice de natura sa primejduiasca dezvoltarea sa fizica, psihica, intelectuala sau morala.

Conform art. 15 din lege, relatiile personale se pot realiza prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul sau, gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre parinte, si altele.

Asadar, acest drept este recunoscut de lege atat parintelui, cat si copilului, pentru a da continut vietii de familie, drept recunoscut, de asemenea, copilului prin art. 8 din Legea nr. 272/2004 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si pentru a da continut dreptului copilului la identitate.

Avand in vedere aceste dispozitii legale, parintele caruia ii este incredintat minorul nu este indreptatit sa refuze relatia dintre minor si celalalt parinte intrucat asemenea legaturi sunt absolut firesti si lipsa lor determina un dezechilibru emotional al copilului.

Situatia conflictuala dintre parinti nu trebuie sa se repercuteze negativ asupra relatiilor recurentului cu minora, impunandu-se asigurarea unui raport de proportionalitate intre limitarile dreptului tatalui de a avea legaturi cu minora si scopul urmarit – respectarea interesului superior al copilului.

Pentru asigurarea in timp a unei relatii solide, bazata pe afectiune si intelegere intre recurent si minora, se impune ca exercitarea acestui drept sa  se realizeze cu o anumita ritmicitate, dar tinand seama si de situatia speciala a tuturor persoanelor implicate, si in special de temerea pe care recurentul o provoaca minorei, intalnirea intre tata si fiica impunandu-se a se realiza pe o durata scurta de timp, la domiciliul mamei minorei si in prezenta unui psiholog care sa asigure consultanta ambelor parti si care sa observe evolutia si comportamentul minorei.

Aceasta modalitate de realizare a legaturilor personale dintre recurent si minor, ce implica atat limite de timp cat si o supraveghere din partea unui specialist –psiholog este impusa de natura relatiilor existente intre tata si fiica sa in prezent, cat si de imprejurarea ca minora refuza o asemenea intalnire, manifestand temere fata de tatal sau.

In speta se constata ca relatiile dintre recurentul reclamant si fiica sa au fost grav afectate datorita comportamentului tatalui reclamant care in perioada casatoriei a manifestat violenta verbala atat fata de minora, cat si fata de mama sa, acest comportament afectand increderea copilului in parintii sai.

Dupa divort, recurentul reclamant a urmat un tratament de specialitate, iar din adeverinta medicala nr. 3073/17.03.2011 rezulta ca in prezent acesta nu constituie un factor de pericol in relatia cu copilul sau.

Din fisa de evaluare psihologica a recurentului realizata la data de 3 mai 2011 de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului – Consiliul Judetean Tulcea, rezulta ca recurentul reclamant in cursul evaluarii a fost cooperant si neagresiv, urmeaza un tratament de profil si reuseste sa isi controleze emotiile, desi prezinta o tulburare congnitiva usoara, o lentoare psihica in gandire si limbaj. S-a mai retinut ca reclamantul este constient ca datorita comportamentului sau violent fata de fosta sa sotie a indepartat-o pe fiica lui si i-a pierdut increderea, dar regreta aceasta conduita si isi doreste o viata normala, care implica o legatura fireasca cu fiica sa. S-a recomandat reclamantului sa continue tratamentul medical si s-a apreciat ca reluarea relatiilor dintre tata si fiica sa va fi posibila doar daca atat tatal cat si fiica vor fi consiliati in acest scop.

De asemenea din raportul de evaluare psihologica a minorei V.N., nascuta la 20 iulie 1995, realizat la data de 3 iunie 2011 rezulta ca minora are amintiri neplacute referitoare la relatiile ei cu tatal, dar aceasta urmeaza un program de consiliere psihologica pentru acomodare cu noul habitat, crearea de relatii de prietenie, modalitati de rezolvare a problemelor legate de relatiile familiale si la relatia tata-fiica.

In raport de toate aceste elemente, care au conturat atat legatura precara dintre tata si fiica, cat si eforturile facute de reclamant pentru recastigarea increderii fiicei sale si stabilirea unei relatii de afectiune normala, specifica raporturilor dintre parinte si copilul sau minor, instanta apreciaza ca este esential, pentru dezvoltarea psihica si intelectuala a minorei ca aceasta sa reia in mod treptat legaturile cu tatal sau. Aceasta reconciliere cu recurentul reclamant este de natura sa aiba efecte benefice pentru ambele parti si sa redea minorei increderea in ea, dar si in familia ei, fiind esential ca tatal sa nu fie perceput de minora ca un posibil factor de perturbare a vietii sale, respectiv ca un pericol iminent. Un rol esential in crearea unui climat de incredere si chiar de afectiune revine mamei minorei care nu trebuie sa se opuna acestor relatii si nici sa contribuie la sporirea temerilor minorei fata de legatura cu tatal sau.

Dat fiind faptul ca ambele parti, atat recurentul cat si minora beneficiaza de consiliere psihologica, se impune ca
si
vizitele pe care recurentul le va face fiicei sale, sa se desfasoare in prezenta unui psiholog, costurile serviciilor acestuia urmand sa fie suportate de catre recurentul reclamant – intalnirea dintre tata si fiica urmand sa se realizeze la domiciliul mamei, lunar, sambata intre orele - 14

⁰⁰

-16

⁰⁰

.

Acest program de vizita limitat atat sub aspectul duratei, cat si sub aspectul cadrului in care se desfasoara este determinat de specificul relatiei existente intre recurent si minora V.N., fiind esential ca minora sa se simta in siguranta, in mediul sau familial la momentul reluarii acestor intalniri cu tatal sau.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila se va admite recursul reclamantului si se vor modifica decizia si sentinta recurate, in sensul stabilirii unui program de vizita a minorei V.N., lunar, la domiciliul mamei sale, sambata intre orele 14

⁰⁰

-16

⁰⁰

si numai in prezenta unui psiholog – ale carui servicii vor fi asigurate pe cheltuiala recurentului reclamant.

Mentine restul dispozitiilor sentintei.

Decizia civila nr. 2/FM/11.01.2012

Dosar nr. 9527/327/2010

Judecator redactor Mihaela Popoaca