Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei. Motiv de revizure. Inadmisibilitate.

                                                                                               

 C.proc.pen. , art. 320

¹

, art. 394                
                                                                                                      

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1809 din 14 decembrie 2011.

                                                    

Prin sentinta penala nr. 146 din 14 octombrie 2011 pronuntata de Judecatoria M. a fost respinsa cererea de revizuire formulata de condamnatul N. T-D aflat in stare de detinere la Penitenciarul Ploiesti privind sentinta penala nr.188 din 17 decembrie 2010 a aceleiasi instante.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, pe baza actelor si lucrarilor cauzei, urmatoarele:

Condamnatul N. T-D. a solicitat revizuirea sentintei penale nr.188 din 17.12.2010 pronuntata de Judecatoria M. prin care i-a fost aplicata pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de disp. art.208 - 209 Cod penal, aratand, in motivarea cererii, ca in cazul sau nu au fost retinute dispozitiile speciale ale art. 320

¹

Cod proc. penala, solicitand admiterea cererii si aplicarea dispozitiilor legii mai favorabile, cu consecinta reducerii pedepsei.

In cauza au fost administrate probatorii cu inscrisuri.

In urma examinarii actelor si lucrarilor cauzei, prima instanta a retinut urmatoarele :

Prin cererea formulata de condamnatul N. T-D s-a solicitat revizuirea sentintei penale nr.188/17.12.2010 pronuntata de Judecatoria M. in dosarul penal nr.1617/259/2010, prin care in temeiul disp. art.208-209 Cod penal i-a fost aplicata pedeapsa de 3 ani inchisoare.

S-a retinut ca potrivit referatului intocmit la data de 13.09.2011, Parchetul de pe langa Judecatoria M. a solicitat respingerea cererii de revizuire formulata de revizuentul N. T. D., motivat de faptul ca la individualizarea pedepsei instanta a avut in vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, dupa ce in tot cursul procesului penal, inculpatului i-a fost asigurata asistenta obligatorie, prin aparatorul din oficiu, iar dispozitiile cuprinse in art.320

¹

pct.7 C.proc.pen. nu au fost aplicate deoarece la data modificarii codului prin Legea nr. 202/2010, intrata in vigoare la data de 25 noiembrie 2010, cauza se afla in etapa cercetarii judecatoresti.

In urma analizei considerentelor expuse in sentinta penala nr.188/17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria M. si a celor din decizia penala nr.406/31 martie 2011 a Curtii de Apel Ploiesti, instanta de fond a retinut ca ambele instante au constatat ca nu se justifica aplicarea procedurii speciale reglementata prin art.320

¹

C.proc.pen., intrucat la data solicitarii se depasise momentul procesual prevazut in aceste dispozitii.

Totodata, examinand cererea in raport de cazurile restrictive stabilite de legiuitor in art. 394 C.proc.pen., respectiv, cand : a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei ; b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere ; c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals ; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere; e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia, instanta de fond a apreciat ca motivul invocat de revizuent nu se regaseste in nici unul dintre acestea, astfel ca cererea de revizuire a fost respinsa, ca neintemeiata.

Impotriva sentintei penale nr.146 din 14 octombrie 2011 pronuntata de Judecatoria M. a declarat recurs, in termen legal, revizuentul N. T-D care a criticat hotararea primei instante de nelegalitate si netemeinicie, fara a arata in scris motivele pentru care a promovat aceasta cale de atac.

Cu ocazia dezbaterilor, recurentul, prin aparator desemnat din oficiu, a criticat sentinta, sustinand ca in mod gresit instantele nu au facut aplicarea disp. art.320

¹

C.proc.pen. desi a recunoscut comiterea faptei in totalitate inca de la primul moment al cercetarilor.

Totodata, s-a sustinut ca instantele nu au avut in vedere nici circumstantele atenuante de care beneficiaza, in sensul ca este singurul intretinator de familie, are trei copii in intretinere, sotia nu realizeaza venituri iar singura sursa financiara este pensia bunicului patern, in cuantum de 350 lei.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulata.

Curtea, examinand sentinta recurata, in raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat in cauza si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, astfel cum cer dispozitiile art.385

⁶

alin.3 C.proc.pen., a constatat ca aceasta este legala si temeinica iar criticile invocate de revizuent nu se justifica, retinand urmatoarele:

Condamnatul N. T-D a solicitat revizuirea sentintei penale nr.188 din 17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria M., sustinand ca desi a recunoscut infractiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare, instantele nu au facut aplicarea dispozitiilor art. 320

¹

C.proc.pen., privind judecata in cazul recunoasterii vinovatiei.

S-a motivat ca in conformitate cu art.393 alin.1 C.proc.pen., hotararile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atat cu privire la latura penala cat si cu privire la latura civila, pentru cazurile aratate expres si limitativ in art.394 din acelasi cod.

In urma examinarii actelor si lucrarilor cauzei s-a retinut ca prin sentinta penala nr.188 din 17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria M., definitiva prin decizia penala nr.406 din 31 martie 2011 a Curtii de Apel Ploiesti, inculpatul - revizuent N. T-D a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea, in concurs real, a infractiunilor prevazute de art.6 alin.1 din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a) si g) Cod penal si art.5 alin.1 din Legea nr. 289/2005 raportat la art.217 alin.1 Cod penal, fiind dedusa perioada retinerii si arestarii preventive a acestuia, de la 10 septembrie 2010, la zi.

Totodata, s-a retinut ca din examinarea intregului material probator administrat a rezultat ca pe tot parcursul judecarii in fond a cauzei, revizuentul a solicitat aplicarea dispozitiilor cuprinse in art.320

¹

C.proc.pen., privind judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, precum si retinerea in favoarea sa a circumstantelor atenuante prevazute de art.74 Cod penal, cereri in privinta carora instantele au constatat, pentru argumentele aratate in respectivele hotarari, ca acestea nu se justifica, mentinand, astfel, ca legala si temeinica pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata acestuia.

Ca atare, invocarea pe calea revizuirii a omisiunii aplicarii disp. art.320

¹

C.proc.pen. si a gresitei neretineri a dispozitiilor art.74 din Codul penal nu poate fi primita, in primul rand intrucat, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, motivele invocate nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile aratate expres si limitativ in art.394 C.proc.pen. iar pe de alta parte, deoarece, pe calea revizuirii, care este o cale extraordinara de atac, de retractare, nu mai pot fi repuse in discutie aspecte legate de existenta infractiunii, circumstantele comiterii, vinovatia inculpatului ori pedeapsa, acestea intrand in autoritate de lucru judecat.

O asemenea solutie se justifica cu atat mai mult cu cat prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constitutionala a constatat ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 320

¹

din Codul de procedura penala in masura in care inlatura aplicarea legii penale mai favorabile, prin aceeasi decizie fiind insa respinsa, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii, ridicata intr-o cauza avand ca obiect contestatia la executare, cu motivarea ca textul criticat are in vedere o judecata, asa cum rezulta din denumirea marginala a acestuia, apartinand numai fondului si care trebuie sa fie operabila numai pana la pronuntarea unei hotarari definitive, intrucat, altfel, s-ar aduce atingere stabilitatii raporturilor juridice in absenta careia nu se poate vorbi de o ordine de drept.

Prin urmare, constatand ca solutia primei instante este temeinica si legala sub toate aspectele, fiind conforma dispozitiilor cuprinse in art.393 si urmatoarele C.proc.pen., criticile invocate de revizuent au fost privite ca nefondate, retinandu-se, totodata, ca acestea au constituit critici si la adresa sentintei prin care a fost solutionata cauza in fond si ca atare nu mai pot fi reiterate, motiv pentru care recursul declarat de revizuent a fost respins, ca nefondat, potrivit art.385

¹⁵

pct.1 lit.b) C.proc.pen..

                                                         
                 

(Judecator Ioana Nonea)