Institutia amanarii aplicarii pedepsei.

Art. 83 Cod penal

Art. 404 alin. 3 din Codul de procedura penala

Institutia amanarii aplicarii pedepsei este incompatibila cu pronuntarea unei solutii de condamnare intrucat art. 404 alin. 3 din Codul de procedura penala prevede ca atunci cand instanta dispune amanarea aplicarii pedepsei, in dispozitiv se mentioneaza pedeapsa stabilita, a carei aplicare se amana.

 

(Decizia penala  nr. 1082/A
/
21 Octombrie 2016)

 

Prin sentinta penala nr.1451 din data de 29 iunie 2016 pronuntata de Judecatoria Pitesti, astfel cum a fost indreptata prin incheierea penala din data de 9 august 2016, in baza art. 396 alin 2 Cod procedura penala si art. 334 alin 1 Cod penal, in cond.art.396 alin 10 Cod procedura penala, a fost condamnat inculpatul P la pedeapsa inchisorii de 1 an.

In baza art.83 Cod penal, s-a amanat aplicarea pedepsei.

In baza art.84 Cod penal, s-a fixat termen de supraveghere de 2 ani.

In baza art.85 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor de existenta.

S-a dispus ca supravegherea sa fie efectuata de Serviciul de Probatiune Arges.

S-a atras atentia asupra disp.art.88 Cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.65 Cod penal, rap. la art.66 lit. a, b si d Cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara prev. de art. 66 lit. a,b si d Cod penal.

In baza art.274 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul P la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar in baza art. 272 Cod procedura penala, onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi platit din fondul Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca, la data de 17.02.2016, a fost inregistrat rechizitoriul nr.9766/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti, prin care a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul P, pentru comiterea infractiunii prev. de art. 334 alin. 1 din noul Cod penal, invinuirea constand in aceea ca, la data de 28.11.2015, in jurul orei 14:55, a condus autoturismul marca Renault Megane, avand aplicate placute cu nr. de inmatriculare provizoriu ***, pe B-dul Dacia, prin localitatea Mioveni, desi valabilitatea autorizatiei de circulatie provizorie expirase din data de 13.11.2015.

Pentru solutionarea laturii penale a cauzei, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de constatare a infractiunii din 28.11.2015; adresa nr. 47733/16.12.2015; autorizatie de circulatie provizorie nr. 06226212; declaratie de martor; declaratii de suspect/inculpat; inscrisuri in circumstantierea inculpatului; alte acte si date aflate la dosarul cauzei.

Judecata s-a facut, in baza art. 375 din noul Cod procedura penala, intr-un proces cu recunoasterea vinovatiei.

In baza probelor administrate, instanta de fond a retinut ca, la data de 28.11.2015, in jurul orelor 15:55, politistii din cadrul Politiei Orasului Mioveni au oprit in trafic, pentru un control de rutina, autoturismul marca Renault Megane, care avea aplicate placute cu nr. de inmatriculare provizoriu ***, condus de inculpatul P, care se deplasa catre cartierul Racovita.

Conducatorul auto a prezentat permisul de conducere, cartea de identitate si autorizatia provizorie de circulatie nr. 06226212, in urma verificarilor stabilindu-se faptul ca valabilitatea acesteia expirase din data de 13.11.2015. De fata la verificarea documentelor prezentate de inculpat a fost Z, pasager in autoturismul Renault Megane.

P a sustinut, in cadrul declaratiei facute in calitate de suspect, mentinute cu ocazia ascultarii ca inculpat, faptul ca in data de 28.11.2015, in jurul orei 14:20, a plecat de la domiciliul sau cu intentia de a ajunge la o farmacie pentru a-si cumpara medicamente calmante, intrucat avea dureri de brat. Deplasarea de la domiciliul sau situat in comuna Cosesti, sat Jupanesti, judetul Arges, a fost facuta cu autoturismul marca Renault Megane, care avea aplicate placute cu nr. de inmatriculare provizoriu ***, inculpatul fiind cel care   l-a condus, in timp ce Z, varul acestuia, s-a asezat pe bancheta din spate.

Dupa ce a cumparat medicamentele de la farmacie, pe drumul de intoarcere catre domiciliu, autoturismul condus de inculpat a fost oprit de organele de politie, iar in urma verificarilor a reiesit faptul ca valabilitatea numarului de inmatriculare expirase. Conform sustinerilor sale, acesta a fost momentul in care P a aflat ca valabilitatea autorizatiei de circulatie provizorie expirase.

In urma comunicarii S.P.C.R.P.C.I.V Arges cu nr. 47733 din data de 16.12.2015, s-a stabilit ca autoturismul condus de inculpat nu figura ca inmatriculat provizoriu sau definitiv la data de 28.11.2015.

In cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut fapta penala, exprimandu-si regretul.

In aceste conditii, instanta a constatat ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de pericol, prev. de art. 334 alin 1 Cod penal. Astfel, in baza art. 396 alin. 2 Cod procedura penala, s-a dispus condamnarea inculpatului P, pentru comiterea infractiunii prev. de art. 334 alin 1 Cod penal, in conditiile art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, la pedeapsa inchisorii de 1 an.

Pentru proportionalizarea pedepsei, s-a tinut cont de gradul de pericol social al infractiunii si de imprejurarile in care a fost comisa fapta. S-a retinut ca inculpatul a avut o buna conduita inainte de savarsirea infractiunii, s-a prezentat in fata organelor judiciare avand o comportare sincera in cursul procesului.

S-a constatat si faptul ca judecata s-a produs in cadrul unui proces in care inculpatul si-a recunoscut vinovatia pana la inceperea cercetarii judecatoresti, potrivit art.375 din noul Cod procedura penala. In acest sens, acesta a beneficiat, la stabilirea duratei pedepsei, si de dispozitiile  art. 396 alin. 10 din noul Cod procedura penala, in sensul ca limitele de pedeapsa au fost reduse cu o treime.

Avand in vedere durata pedepsei pronuntate, dar si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, judecatorul fondului a apreciat ca acesta  isi poate forma o atitudine corecta fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala si fara executarea pedepsei in conditii de detentie, sens in care, in baza art. 83 Cod penal, a amanat aplicarea executarii pedepsei, fixand termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 Cod penal.

In baza art. 85 Cod penal, inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 88 Cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art.65 Cod penal, rap. la art.66 lit. a, b si d Cod penal, precum si pedeapsa complementara prev. de art. 66 lit. a, b si d Cod penal.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti si  inculpatul P.

In motivarea apelului Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti a aratat ca institutia amanarii aplicarii pedepsei este incompatibila cu pronuntarea unei solutii de condamnare, motiv pentru care s-a solicitat inlaturarea dispozitiilor prev. de art. 396 alin. 2 din Cpp, intrucat prima instanta nu a pronuntat o solutie de condamnare.

In continuare, s-a mai mentionat ca instanta a omis sa stabileasca durata pedepsei complementare aplicate in cauza.

S-a aratat ca in mod neintemeiat prima instanta a dispus in cauza interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. d Cp cu titlu de pedeapsa complementara si accesorie, fara a motiva in vreun fel aceasta.

In final, s-a mai aratat ca au fost aplicate in mod eronat disp. art. 274 alin. 1 din Cpp rap. la art. 272 alin. 2 din Cpp privind omisiunea obligarii inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate in cursul urmaririi penale in cuantum de 200 de lei.

In ceea ce priveste  apelul inculpatului P, acesta a mentionat ca in mod nelegat instanta de fond a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an inchisoare cata vreme a retinut in considerentele sentintei si in dispozitiv ca se impune amanarea aplicarii pedepsei.

De asemenea, a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a dispus in cauza interzicerea dreptului prevazut de art. 66 alin. 1 lit. d Cp, respectiv dreptul de a alege, atat cu titlu de pedeapsa complementara cat si cu titlu de pedeapsa accesorie.

In final, inculpatul a aratat ca pedeapsa de un an stabilita de instanta de fond este prea mare in raport de fapta savarsita si de modalitatea de savarsire, avand in vedere si circumstantele atenuante care pot fi retinut in cauza, inculpatul neavand antecedente penale, a avut o buna conduita inainte de savarsirea infractiunii, atitudinea sincera de care a dat dovada in timpul procesului penal.

Analizand sentinta apelata, prin prisma motivelor invocate, respectiv  din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 si urm. Cod pr.penala,  Curtea constata ca apelurile parchetului si  inculpatului  sunt  fondate, pentru urmatoarele motive:

In conformitate cu art. 404 alin. 3 din Cpp, cand instanta dispune amanarea aplicarii pedepsei, in dispozitiv se mentioneaza pedeapsa stabilita a carei  aplicare se amana.

Prin urmare, institutia amanarii aplicarii pedepsei este incompatibila cu pronuntarea unei solutii de condamnare si, in consecinta, in cazul in care retine incidenta dispozitiilor art. 83 C. pen., instanta nu pronunta o solutie de condamnare, ci stabileste pedeapsa si dispune amanarea aplicarii acesteia.

In ceea ce priveste motivul de apel referitor la aplicarea pedepsei complementare, respectiv accesorii, constand in interzicerea exercitarii dreptului de a alege, prevazuta de art. 66 alin. 1 lit. d din Cp, Curtea constata ca in mod gresit prima instanta a dispus interzicerea exercitarii acestui drept, in cauza de fata nefiind  indeplinite conditiile prevazute de art. 67 alin. 1 din Cp.

Astfel, pentru a fi aplicata pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi  instanta trebuie sa constate ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarilor cauzei si persoanei infractorului, aceasta pedeapsa  este necesara.

Analizand conditiile prevazute de legiuitor raportat  la circumstantele cauzei de fata, se constata ca  aplicarea acestei pedepse complementare  nu este necesara  avand in vedere natura infractiunii cat si  circumstantele concrete in care aceasta a fost savarsita, precum si faptul ca  inculpatul este la primul conflict cu legea penala, iar pe parcursul intregului proces penal a avut o atitudine sincera.

Referitor la motivul de apel ce priveste omisiunea instantei de a stabili durata pedepsei complementare, Curtea retine ca in conformitate cu art. 66 alin. 1 din Cp, pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora drepturi.

Prin urmare, in baza textul de lege mentionat prima instanta avea obligatia de a stabili durata pedepsei complementare.

In ceea ce priveste motivul de apel invocat de parchet referitor la  obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, Curtea retine ca este fondat, prima instanta in mod gresit neobligandu-l pe inculpat si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cursul judecatii in prima instanta.

De asemenea, se constata ca suma de 200 de lei, la care a fost obligat inculpatul prin sentinta apelata, reprezinta cheltuieli judiciare avansate de stat in cursul urmaririi penale

In ceea ce priveste motivul de apel invocat de inculpat referitor la pedeapsa stabilita de instanta de fond, Curtea retine ca in raport de circumstantele ce caracterizeaza fapta savarsita de inculpat, precum si de criteriile de individualizare prevazute de art.74 Cp, in mod corect a individualizat prima instanta pedeapsa.

Faptul ca a recunoscut savarsirea infractiunii, avand o atitudine sincera si de colaborare cu organele judiciare, este deja avut in vedere la reducerea limitelor pedepsei conform art.396 alin.10 Cod pr.penala, nefiind de natura a atrage si mai mult atenuarea raspunderii penale a inculpatului.

De asemenea, celelalte imprejurari invocate de inculpat in sustinerea acestui motiv de apel au fost avute in vedere atunci cand instanta s-a orientata catre amanarea aplicarii pedepsei.

In consecinta, in baza art. 421 pct.2 lit. a Cod pr.penala,  Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti si   inculpat, motiv pentru care a desfiintat in parte sentinta si, rejudecand:

A inlaturat dispozitia de condamnare a inculpatului la pedeapsa stabilita de prima instanta. A inlaturat interdictia exercitarii dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. d din Cp cu titlu de pedeapsa complementara si accesorie. A stabilit durata  pedepsei complementare la un an. A obligat inculpatul si la plata sumei de 50 de lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat in cursul judecatii in prima instanta.

Au fost fi mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate.