Insolventa Contestare raport evaluare

Civil. Insolventa

Art Art. 12 alin. 2, art. 117 din Legea 85/2006, Art. 282 alin. 2 si art. 212 alin. 2 din Cod pr. civ, Art. 77

¹

alin. 5 din Codul Fiscal

Prin art. 12 alin. 1 teza a II a din Legea 85/2006 se consacra posibilitatea de a ataca cu recurs toate hotararile judecatorului sindic, fara a distinge dupa cum acestea sunt sentinte sau incheieri interlocutorii ori preparatorii.

Critica pretului de vanzare stabilit printr-un raport de evaluare, chiar daca pentru a sustine critica s-a utilizat preturile de vanzare stabilite de Camera Notarilor Publici, este realizata de catre un creditor din cadrul procedurii insolventei care isi valorifica drepturile pe care le pretinde in procedura, acesta dovedind interesul in promovarea recursului.

Raportul de evaluare a imobilelor efectuat de catre camerele notarilor publici in conditiile art. 77

¹

alin. 5 din Codul Fiscal, trebuie avut in vedere la stabilirea impozitului si nu a pretului transferul proprietatii prin licitatie publica.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 479 din 4 februarie 2014

Prin incheierea din 23.10.2013, judecatorul sindic a dispus continuarea procedurii retinand ca potrivit art.4 al. 3 din Normele privind tariful de onorariu pentru serviciile prestate de notarii publici publicat in M.O. nr.133/2011, tarifele stabilite prin expertize in raport de zona in care se afla imobilul, au relevanta doar pentru stabilirea taxelor notariale nu si pentru cuantumul pretului de vanzare-cumparare convenit de parti; ca creditorul A. J. F. P. Neamt nu a formulat obiectiuni la expertiza tehnica prin care au fost evaluate bunurile, ca aceste obiectiuni nu au fort formulate nici dupa completarea raportului de expertiza; si raspunsul expertului evaluator G. G. la adresa instantei, pune in vedere administratorului judiciar C. D. IPURL, sa continue procedura de valorificare a bunurilor debitorului cu respectarea dispozitiilor legale in materie.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditorul A. J. F. P. Neamt.

In motivarea recursului recurenta sustine ca judecatorul sindic gresit i-a respins obiectiunile formulate impotriva raportului de evaluare prezentat de administratorul judiciar, ca valoarea de instrainare este inferioara aceleia stabilita prin expertiza efectuata de Camera Notarilor Publici.

Intimata invoca exceptia inadmisibilitatii recursului sustinand ca hotararea pronuntata nu poate fi atacata cu apel fata de dispozitiile art. 282 din Codul de procedura civila si exceptia lipsei de interes avand in vedere lipsa competentei administratorului judiciar de a stabili un pret de vanzare peste ceea ce stabileste raportul de evaluare.

Prin decizia 479/2014 s-au respins exceptiile lipsei de interes si a inadmisibilitatii, ca nefondate, recursul creditoarei fiind respins ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Referitor la exceptia inadmisibilitatii recursului, aceasta este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Sub un prim aspect, incheierea recurata a fost pronuntata intr-o procedura de insolventa, procedura care deroga de la dreptul comun si care se completeaza cu acesta din urma doar in conditiile prevazute de art. 149 din Codul de procedura civila.

Este adevarat ca dreptul comun, prin art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila, dispune ca impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul. Aceste dispozitii sunt inaplicabile in procedura insolventei care, prin art. 12 alin. 1 teza a II a din Legea 85/2006 consacra posibilitatea de a ataca cu recurs toate hotararile judecatorului sindic, fara a distinge dupa cum acestea sunt sentinte sau incheieri interlocutorii ori preparatorii. O astfel de dispozitie este si rationala avand in vedere ca in procedura insolventei pot fi efectuate acte de procedura distincte si succesive si a caror efecte trebuie sa asigure stabilitatea procedurii pentru realizarea scopului in care a fost consacrata aceasta procedura.

Asadar, incheierile preparatorii care produc efecte in procedura insolventei, nu sunt intotdeauna pronuntate in raport de fondul unei cereri pentru a fi atacate odata cu hotararea pronuntata cu privire la acea cerere in conditiile art. 282 din Codul de procedura civila, dupa cum sustine intimata, ci in raport de scopul procedurii, procedura in sine formand un tot unitar constituit din acte de procedura distincte, iar in cadrul acestora actele de procedura ale judecatorului sindic putand fi atacate in conditiile art. 12 alin. 1 din Legea 85/2004.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes, intimata invoca lipsa competentei administratorului judiciar de a stabili un pret de vanzare peste ceea ce stabileste raportul de evaluare.

In cauza interesul recurentei trebuie apreciat in raport de hotararea recurata. Or, critica pretului de vanzare stabilit printr-un raport de evaluare, chiar daca pentru a sustine critica a utilizat preturile de vanzare stabilite de Camera Notarilor Publici, este realizata de catre un creditor din cadrul procedurii insolventei care isi valorifica drepturile pe care le pretinde in procedura.

In consecinta nici exceptia lipsei de interes nu se fondeaza.

Referitor la motivele de recurs, acestea sunt nefondate.

Societatea debitoare se afla in procedura reorganizarii, una din masurile de reorganizare fiind vanzarea unor active ale societatii debitoare. Cu privire la evaluarea acestor bunuri nu sunt prevazute dispozitii distincte, dispozitiile aplicabile fiind insa cele referitoare la evaluarea bunurilor ca etapa a lichidarii activului debitoarei.

Astfel, potrivit art. 116 alin. 2 si 3 din Legea 85/2006, lichidarea va incepe indata dupa finalizarea de catre lichidator a inventarierii si depunerea raportului de evaluare. In vederea evaluarii bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate fie sa angajeze in numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul comitetului creditorilor, sa utilizeze un evaluator propriu.

Asa cum rezulta din incheierea din 25.09.2013 creditoarea, prin consilier juridic, arata ca nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza.

Potrivit art. 212 alin. 2 din Codul de procedura civila, aplicabil in conditiile art. 149 din Legea 85/2006, expertiza contrarie trebuia solicitata motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii.

Cum recurenta nu a formulat obiectiuni in termenul procedural si in cauza nu s-a facut dovada hotararii adunarii creditorilor constituita in conditiile art. 117 din Legea 85/2006, corect judecatorul sindic a dispus continuarea procedurii, respectiv valorificarea bunurilor evaluate de la pretul stabilit prin raportul de evaluare.

In ceea ce priveste raportul de evaluare a imobilelor efectuat de catre camerele notarilor publici in conditiile art. 77

¹

alin. 5 din Codul Fiscal, acesta trebuie avut in vedere la stabilirea impozitului si nu la pretul transferul proprietatii prin licitatie publica.