Infractiunea de trafic de persoane si de minori si infractiunea de proxenetism

Codul penal : art. 210 alin. (1) lit. a), art. 211 alin. (1), art. 213 alin. (1)

Codul de procedura penala : art. 386

Inalta Curte de Casatie si Justitie : Decizia nr. XVI/2007, pronuntata in recurs in interesul legii

Solicitarea inculpatului privind schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de trafic de persoane si trafic de minori, prevazut de art. 210 alin. (1) lit. a) si art. 211 alin. (1) C.pen., in infractiunea de proxenetism, prevazuta de art. 213 alin. (1) C.pen., este nefondata.

Criteriul de diferentiere intre cele doua infractiuni il constituie existenta sau absenta elementului de viciere a pozitiei subiective (a manifestarii libere de constiinta si vointa) a persoanei care se prostitueaza, viciere realizabila prin violenta psihica sau fizica, inducerea in eroare ori orice forma de constrangere.

Din aceasta perspectiva, atunci cand elementul de denaturare a factorului subiectiv exista, fapta este incadrata juridic ca infractiune de trafic de persoane, iar in ipoteza absentei acestuia, incadrarea juridica este ca infractiune de proxenetism.

In cauza, din analiza intregului material probator rezulta dincolo de orice indoiala rezonabila faptul ca inculpatul a savarsit infractiunea de trafic de persoane si trafic de minori prin recrutarea, adapostirea si primirea persoanelor vatamate O.V.A. si M.P.A. (minora), prin constrangere - amenintari si loviri, in scopul exploatarii prin determinarea la practicarea prostitutiei.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, Decizia penala nr. 733/A din 15 iulie 2015, Conf.univ.dr. M.B.

Prin sentinta penala nr. 62 din 18.02.2015 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5306/108/2014, in baza art. 386 C.pr.pen., a fost respinsa cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat, din infractiunile de trafic de persoane si trafic de minori, prevazut de art. 210 alin. (1) lit. a) si art. 211 alin. (1) C.pen., in infractiunea de proxenetism, prevazuta de art. 213 alin. (1) C.pen.

In baza art. 210 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) C.pen., a fost condamnat inculpatul B.V.A. la 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane.

In baza art. 211 alin. (1) si alin. (2), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) C.pen., a fost condamnat acelasi inculpat, la 3 ani si 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de trafic de minori.

In baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele de mai sus in pedeapsa cea mai grea, de 3 ani si 4 luni inchisoare, la care adauga sporul de 8 luni inchisoare, inculpatul urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare.

In baza art. 397, raportat la art. 25 C.pr.pen., a fost admisa in parte actiunea civila exercitata de partea civila M.P.A. si a fost obligat inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale; au fost respinse restul pretentiilor.

Referitor la cererea de schimbare a incadrarii juridice formulate de inculpat, din infractiunile de trafic de persoane si trafic de minori, prevazut de art. 210 alin. (1) lit.

1. si art. 211 alin. (1) C.pen., in infractiunea de proxenetism, prevazuta de art. 213 alin. (1) C.pen., instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. XVI/2007, pronuntata in recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a transat problema raportului dintre infractiunea trafic de persoane si infractiunea de proxenetism, stabilind ca distinctia dintre infractiunea de trafic de persoane si cea de proxenetism, este data de obiectul juridic generic diferit al celor doua incriminari, respectiv de valoarea sociala diferita, protejata de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor doua legi: in cazul infractiunilor de trafic de persoane aceasta fiind apararea dreptului la libertatea de vointa si actiune a persoanei, iar in cazul infractiunii de proxenetism, apararea bunelor moravuri in relatiile de convietuire sociala si de asigurare licita a mijloacelor de existenta.

Drept urmare, s-a concluzionat ca, in cazul in care o persoana, fara a intrebuinta constrangeri, indeamna sau inlesneste practicarea prostitutiei ori trage foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre persoane majore, recruteaza persoane majore pentru prostitutie ori traficheaza persoane majore in acest scop, savarseste infractiunea de proxenetism. Asadar, diferentierea dintre cele doua infractiuni o constituie existenta sau inexistenta elementului de viciere a pozitiei subiective a persoanei care se prostitueaza. Proxenetismul reprezinta o activitate infractionala neagresiva, neimplicand vicierea pozitiei subiective a subiectului pasiv secundar, in timp ce activitatile ce constituie elementul material al infractiunii de trafic de persoane constau in mijloace care presupun infrangerea libertatii de vointa si constiinta a subiectului pasiv.

In actualul Cod penal, aceste infractiuni sunt cuprinse in capitolul „Infractiuni contra libertatii persoanei”, insa reglementarea lor este asemanatoare celor prevazute de art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea traficului de persoane.

In cauza, elementul constrangerii, al vicierii pozitiei subiective a celor doua persoane vatamate, este pe deplin dovedit, declaratiile persoanelor vatamate, in acest sens, coroborandu-se intre ele, precum si cu cele ale martorilor S.I., S.A.G., M.S., care relateaza ca fetele erau sechestrate in respectiva garsoniera de catre inculpat sau ca prezentau urme de lovituri.

Astfel, din declaratia martorei S.I., rezulta ca fetele „nu ieseau din casa, stateau doar inchise inauntru, nici nu cred ca V. le-a dat vreo cheie de la usa. Vedeam cum vin diferiti barbati la garsoniera lui V. (...) pentru a intretine relatii sexuale cu acestea. Foarte multi clienti confundau usa garsonierei unde locuiau fetele si din greseala bateau la usa vecinilor, deranjandu-i pe acestia in miez de noapte.”

Din declaratia martorilor M.M. si S.A.G., rezulta ca banii obtinuti in urma raporturilor sexuale intretinute de cele doua fete cu diverse persoane, erau dati inculpatului, precum si ca inculpatul le certa pe fete, le reprosa daca nu aveau clienti si era tot timpul nemultumit de sumele de bani primite de la ele.

Martorul M.S. declara ca avea cunostinta despre faptul ca cele doua fete erau obligate de catre inculpat „sa practice prostitutia si le lua banii (...), le batea si le infometa. P. mi-a aratat foarte multe vanatai pe picioare si mi-a spus ca ele sunt batute frecvent de catre acesta. Tot de la P. am aflat ca atunci cand nu faceau ce spunea B., acesta le tinea inchise in casa zile in sir.

In ce priveste eroarea asupra persoanei vatamate M.P.A., asa cum a sustinut si procurorul, in cuvantul in dezbateri, chiar daca inculpatul a avut un dubiu sau indoiala cu privire la varsta acesteia, instanta de fond a retinut ca acest dubiu nu este suficient pentru a fi in prezenta cauzei de neimputabilitate prevazute de art. 30 C.pen., astfel cum a motivat inculpatul. Mai mult, din declaratia martorului T.D.G. rezulta ca inculpatul stia despre partea civila ca este minora, martorul declarand urmatoarele: „dupa arestarea lui B., acesta m-a sunat si m-a chemat la el acasa si mi-a spus ca el este acuzat ca a exploatat sexual pe V. si P., moment in care mi -a spus ca P. este minora. Eu i-am reprosat lui B. de ce m-a mintit si nu mi-a spus ca P. este minora.”

Este de esenta infractiunii de proxenetism practicarea prostitutiei, iar in modalitatea traficului de persoane in scopul practicarii prostitutiei, aceasta se realizeaza prin efectuarea unor acte de comert cu persoane, in vederea practicarii prostitutiei. Or, din probele administrate in cauza, rezulta ca inculpatul tocmai asta a facut, comert cu persoanele vatamate.

In contextul celor de mai sus, instanta de fond a constatat corecta incadrarea juridica data faptelor prin rechizitoriu, astfel ca a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat.

Asadar, faptele inculpatului B.V.A., astfel cum au fost descrise mai sus, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de trafic de persoane si trafic de minori si proxenetism, prevazute de art. 210 alin. (1) lit. a) si art. 211 alin. (1) si alin. (2) C.pen., savarsite in concursul real de infractiuni, reglementat de art. 38 alin. (1) C.pen.

In speta, elementul material al laturii obiective al celor doua infractiuni, consta in recrutarea, adapostirea si primirea persoanei vatamate O.V.A. si M.P.A. (minora), prin constrangere - amenintari si loviri, in scopul exploatarii prin determinarea la practicarea prostitutiei.

Faptele au fost savarsite cu forma de vinovatie specifica, respectiv intentia directa, inculpatul prevazand si urmarind producerea rezultatul faptelor sale, respectiv obtinerea de foloase patrimoniale, prin exploatarea fetelor.

Constatand, dincolo de orice dubiu, ca faptele pentru care inculpatul B.V.A. a fost trimisa in judecata exista, constituie infractiuni si au fost savarsite de inculpat, instanta de fond a pronuntat condamnarea acestuia, rezolvand actiunea penala potrivit dispozitiilor art. 396 alin. (2) C.pr.pen.

Impotriva sentintei penale nr. 62 din 18.02.2015 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5306/108/2014, a formulat apel inculpatul B.V.A., inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara la data de 04.03.2015 sub nr. 5306/108/2014.

In cuprinsul motivelor de apel formulate, inculpatul B.V.A. a solicitat, in principal, in temeiul dispozitiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C.pr.pen., admiterea apelului formulat, desfiintarea sentintei primei instante, iar in rejudecare, admiterea cererii de schimbare a incadrarii juridice din infractiunile de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C.pen., si trafic de minori, prevazuta de art. 211 alin. (1) si (2) C.pen., in infractiunea de proxenetism, prevazuta de art. 213 alin. (1) C.pen., urmand a se pronunta o pedeapsa indreptata spre minimul special prevazut de legea penala, cu suspendarea executarii sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 91 C.pen.

In subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate, iar in rejudecare, achitarea sa pentru savarsirea infractiunii de trafic de minori, in baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. d) C.pr.pen., iar pentru infractiunea de trafic de persoane aplicarea unei pedepse indreptate spre minim, cu aplicarea art. 91 C.pen., avand in vedere ca se afla la prima abatere, fiind infractor primar, a recunoscut savarsirea faptelor asa cum s-au petrecut si nu cum au fost interpretate prin rechizitoriu.

Din analiza sentintei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate si analizate din oficiu, in limitele prev. de art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea retine urmatoarele:

Instanta de apel isi insuseste starea de fapt retinuta de prima instanta, precum si rationamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite in ambele faze ale procesului penal, respectiv urmarire penala si judecata si din care rezulta vinovatia inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunilor de trafic de persoane si trafic de minori.

Vinovatia inculpatului cu privire la fapta retinuta prin actul de sesizare a instantei rezulta din declaratiile inculpatului, declaratiile declaratie persoanelor vatamate

O.V.A., M.P.A., declaratiile martorilor G.C.R., C.A.D., S.I., M.M., P.T., S.A.G., M.V.G., M.S.,T.D.G., S.E.F., B.V., proces-verbal perchezitie domiciliara, inscrisuri din care rezulta faptul ca in perioada mai-august 2014, prin constrangere si amenintari, inculpatul le-a determinat pe persoanele vatamate O.V.A. si M.P.A. (minora) sa practice prostitutia, in favoarea sa, in garsoniera pe care le-a inchiriat-o in acest sens.

Solicitarea inculpatului privind schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de trafic de persoane si trafic de minori, prevazut de art. 210 alin. (1) lit. a) si art. 211 alin. (1) C.pen., in infractiunea de proxenetism, prevazuta de art. 213 alin. (1) C.pen., este nefondata.

Criteriul de diferentiere intre cele doua infractiuni il constituie existenta sau absenta elementului de viciere a pozitiei subiective (a manifestarii libere de constiinta si vointa) a persoanei care se prostitueaza, viciere realizabila prin violenta psihica sau fizica, inducerea in eroare ori orice forma de constrangere.

Din aceasta perspectiva, atunci cand elementul de denaturare a factorului subiectiv exista, fapta este incadrata juridic ca infractiune de trafic de persoane, iar in ipoteza absentei acestuia, incadrarea juridica este ca infractiune de proxenetism.

In cauza, din analiza intregului material probator rezulta dincolo de orice indoiala rezonabila faptul ca inculpatul a savarsit infractiunea de trafic de persoane si trafic de minori prin recrutarea, adapostirea si primirea persoanelor vatamate O.V.A. si M.P.A. (minora), prin constrangere - amenintari si loviri, in scopul exploatarii prin determinarea la practicarea prostitutiei.

De altfel, inculpatul a recunoscut ca le-a determinat si le-a inlesnit persoanelor vatamate practicarea prostitutiei, aducandu-le clienti. El nu recunoaste, insa, ca le-ar fi obligat sau constrans in vreun fel sa practice prostitutia, cu toate ca actele si probele administrate in cauza confirma contrariul.

Astfel, declaratiile persoanelor vatamate se coroboreaza cu declaratiile martorilor S I. (din faza de urmarire penala), S.A.G., M.S. din care rezulta ca persoanele vatamate erau sechestrate in garsoniera inculpatului sau prezentau urme de lovire, asa cum rezulta din declaratia martorului M.S., potrivit careia inculpatul „le batea si le infometa” pe cele doua persoane vatamate. De asemenea persoana vatamata M.P.A. i-a aratat foarte multe vanatai pe picioare si i-a spus ca ele sunt batute frecvent de catre acesta. Tot de la persoana vatamata a aflat ca atunci cand nu faceau ce spunea B., acesta le tinea inchise in casa zile in sir.

Curtea inlatura apararile inculpatului referitoare la faptul ca nu ar fi constrans persoanele vatamate la practicarea prostitutiei, deoarece nu toti martorii ar fi declarat in acest sens, iar unii si-au schimbat declaratia in fata instantei, deoarece instanta de apel constata ca de regula - atunci cand s-au respectat regulile procedurale - asa cum este cazul in speta - declaratiile care reflecta cel mai exact adevarul sunt cele pe care partile sau martorii le-au scris in momentele initiale ale urmaririi penale, precum si cele in care acesta a relatat liber faptele intr-un moment cand nu a fost inca in masura sa conceapa strategii de aparare, respectiv cand nu s-au aliniat unor scenarii construite in apararea inculpatilor. De altfel, martora S.I. nu a relatat in fata instantei de apel un motiv plauzibil referitor la faptul pentru care si-a schimbat declaratia din faza de urmarire penala, motiv pentru care va da eficienta declaratiei date de aceasta in faza de urmarire penala.

In ceea ce priveste infractiunea de trafic de minori, solicitarea inculpatului privind achitarea sa potrivit art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. d) C.pr.pen., pe motiv ca nu a cunoscut faptul ca persoana vatamata M.P.A. este minora, fiind data cauza de neimputabilitate - eroarea, este nefondata.

Astfel, in cauza nu sunt indeplinite prevederile art. 30 C.p. privind eroarea, deoarece inculpatul cunostea faptul ca persoana vatamata este minora, asa cum rezulta din declaratia martorului T.D.G.

Solicitarile inculpatului privind reducerea cuantumului pedepsei pentru infractiunea de trafic de persoane si aplicarea dispozitiilor art. 91 C.pen. privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, sunt nefondate.

La individualizarea judiciara a pedepsei instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 74 C.pen. Ca masura de constrangere, pedeapsa are, pe langa scopul sau represiv, si o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita, cat si in ceea ce priveste comportamentul faptuitorului.

Ca atare, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in asa fel incat inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si evitarea savarsirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepselor s-a avut in vedere gravitatea faptelor, pericolul social care a adus atingere relatiilor sociale referitoare la persoanele vulnerabile, dar si aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, faptul ca s-a prezentat in fata instantei la fiecare chemare, a avut o conduita buna, motiv pentru care prima instanta a retinut in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prev. de art. 75 alin.

2. lit. b) C.pen., respectiv imprejurarile legate de fapta comisa care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului, astfel incat nu se impune reducerea pedepselor aplicate de 2 ani inchisoare, respectiv 3 ani si 4 luni inchisoare, acestea fiind corect individualizate prin orientarea sub minimul special prevazut de lege ca urmare a retinerii circumstantei atenuante.

In ceea ce priveste modalitatea de executare, instanta de apel constata ca in cauza nu sunt indeplinite dispozitiile art. 91 C.pen. privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, deoarece pedeapsa rezultanta aplicata ca urmare a concursului de infractiuni este mai mare de 3 ani.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 421 pct.1, lit. b) C.pr.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.V.A. impotriva sentintei penale nr. 62/18.02.2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 5306/108/2014.