Infractiunea de trafic de persoane si de minori si infractiunea de proxenetism
31 martie 2020Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente, Infractiune de port, fara drept, a unui cutit
31 martie 2020
Infractiunea de tentativa la infractiunea de viol si infractiunea de tentativa la infractiunea de corupere sexuala a minorilor
- Codul penal (2009): art. 32 raportat la art. 218 alin. (3) lit. c), art. 32 raportat la art. 221 alin. (1)
Sub raportul incadrarii juridice a faptei, instanta de apel constata ca ceea ce deosebeste infractiunea de viol/tentativa de viol prevazuta de art. 218 alin. (3) lit. c/ art. 32 raportat la art. 218 alin. (3) lit. c) C.pen. de cea de corupere sexuala a minorilor prevazuta de art. 221 C.pen. o reprezinta natura actelor sexuale (raportul sexual, actul sexual oral sau anal, actiuni de punere in executare a unui asemenea act de penetrare, respectiv act de natura sexuala, altul decat cele mentionate anterior) si existenta sau nu a constrangerii, punerea in imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa, profitarea de o asemenea stare.
Cu toate acestea, legiuitorul a inteles sa sanctioneze persoanele majore care atrag minorii in practici sexuale timpurii, premature, chiar daca nu a existat o constrangere, intrucat acestia nu sunt pregatiti din punct de vedere fizic si mental pentru a intelege consecintele unor asemenea actiuni, astfel ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 221 C.pen.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, Decizia penala nr. 162/A din 12 februarie 2015, M.B.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, a fost trimis in judecata inculpatul B.A., pentru savarsirea infractiunii de tentativa la infractiunea de viol, prevazuta de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. (1), raportat la art. 197 alin. (3) teza I Cod penal.
In fapt, s-a retinut ca in seara zilei de 24.08.2013 minora B.D.M. a fost de doua ori la locuinta inculpatului, trimisa de tatal sau prima oara insotita fiind de sora sa mai mare, iar a doua oara, singura, pentru a imprumuta 10 lei, respectiv trei tigari.
In cea de-a doua imprejurare, dupa ce a fost chemata inauntru si i-au fost date cele trei tigari pentru tatal sau - minora nu a fost lasata sa plece, fiind prinsa de maini de inculpat si cerandu-i sa se dezbrace.
In pofida refuzului minorei si a insistentelor sale de a pleca acasa, inculpatul a dezbracat-o, a asezat-o in pat, s-a dezbracat si pe sine, dupa care, in timp ce o pipaia pe tot corpul, a incercat sa intretina cu aceasta un raport sexual normal, cerandu-i acesteia sa stea linistita si sa faca ceea ce ii spune si ceea ce ii cere el; consumarea actului sexual nu a avut loc din motive independente de vointa inculpatului in conditiile in care, a fost nevoit - auzindu-se usa de la intrare - sa se ridice in pripa din pat, sa incerce sa se imbrace si sa se ascunda intr-o alta incapere.
Astfel, inculpatul a fost surprins dezbracat la intrarea in locuinta sa a unchiului minorei - martorul B.R., si a martorului I.S. care au plecat in cautarea fetei; cei doi martori au gasit-o pe minora intinsa in pat, dezbracata si speriata, povestindu-le ceea ce a intentionat sa faca inculpatul.
Prin sentinta penala nr. 463 din 27.03.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 8906/108/2013, in baza art. 396 alin. (1), (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul B.A., pentru comiterea tentativei la infractiunea de viol prevazuta de art. 32, raportat la art. 218 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Arad a apreciat ca din probatoriul administrat la urmarirea penala si in fata instantei nu se poate retine starea de fapt descrisa prin rechizitoriu, fapta imputata inculpatului neexistand.
Astfel, prima instanta a avut in vedere declaratiile constante date de inculpat, prin care acesta a negat comiterea faptei imputate, cu aprecierea ca acuzatiile aduse lui de catre tatal, respectiv unchiul persoanei vatamate au fost facute cu scop de razbunare, inculpatul, care ar fi trebuit sa plateasca tatalui persoanei vatamate o suma de bani pentru munca prestata, scazand din suma datorata contravaloarea tigarilor date acestuia; mai arata ca o invinuire similara i-a fost adusa si in trecut, in legatura cu o pretinsa tentativa la infractiunea de viol fata de sora persoanei vatamate, invinuire adusa tot datorita refuzului inculpatului de a da tatalui persoanei vatamate o suma de bani.
De asemenea, au fost avute in vedere declaratiile martorului B.R., din care s-a retinut ca in seara zilei de 24 august 2013, impreuna cu martorul I.S., s-a deplasat la locuinta inculpatului pentru a vederea ce se intampla cu persoana vatamata, nepoata sa, care, trimisa la locuinta inculpatului, in urma cu cca. 2 ore, dupa tigari, nu s-a reintors la locuinta si ca a vazut pe aceasta imbracandu-se cu pantalonii scurti si pe inculpat la bustul gol, plecand intr-o alta camera, la urmarirea penala afirmand ca l-a vazut pe inculpat ridicandu-se din patul in care se afla minora si ca si-a ridicat pantalonii lasati pana „la genunchi”; arata, totodata, ca usa de la locuinta inculpatului era larg deschisa, in usa aflandu-se doar o perdea si ca nu a discutat nimic cu inculpatul despre cele constatate, ca minora a ras cand el a intrat in locuinta inculpatului si ca nu era plansa, comunicand insa tatalui persoanei vatamate ceea ce a vazut.
Au mai fost avute in vedere de catre prima instanta declaratia martorului I.S., audiat la urmarire penala, care nu a putut fi audiat in instanta, fiind plecat din tara, care relateaza aceleasi imprejurari ca si martorul B.R.; declaratiile martorului B.V., fratele inculpatului si a martorului S.C. care cunosc pe inculpat ca fiind o persoana onesta, cunoscand ca tatal persoanei vatamate a acuzat de tentativa la viol comisa asupra fiicei sale si pe o alta persoana, martorul R.A., cu scopul de a obtine bani, primind de la martor suma de 50 lei, pentru a nu reclama la politie fapta imputata (declaratia martorului S.); declaratia martorului R.A., care confirma sustinerile inculpatului si ale martorului S., tatal persoanei vatamate imputandu-i ca s-ar „fi legat de fata lui” si ca a primit o bere pentru a nu reclama fapta la politie; confirma, de asemenea, ca bunica minorei ar fi facut afirmatia ca atat pe el cat si pe alte persoane din localitate le „va baga la puscarie” pentru ca s-ar fi legat de nepoata sa.
Totodata, prima instanta a retinut si concluziile raportul de examinare medico-legala care atesta ca persoana vatamata este virgina din punct de vedere anatomic, ca la examenul medico-legal nu s-au constatat leziuni traumatice externe, precum si lipsa oricaror leziuni traumatice in zona pelvigenitala si a perineului posterior; precum si raportul de psihodiagnistic si evaluare clinica a persoanei vatamate efectuata de catre un specialist psiholog, care atesta ca minora a oferit o relatare minimala, stereotipa de tip mimetism cu cea expusa de bunica sa a faptelor ce fac obiectul dosarului, dupa modelul celor expuse in rechizitoriu, minora avand o capacitate de discernamant limitata, neputand raspunde de faptele ei; se mentioneaza in raport, ca datorita conditiei psihice a minorei, evaluarea psihologica nu confera raspunsuri precise solicitarilor instantei.
Coroborand probele administrate, prima instanta a apreciat ca fapta imputata inculpatului nu exista, retinandu-se ca nu se poate constata, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca fapta exista, ca ea constituie infractiune si ca a fost savarsita de inculpat, asa cum se pretinde prin dispozitiile art. 396 alin. (2) Cod procedura penala.
Impotriva sentintei penale nr. 463/27.03.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 8906/108/2013 a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, criticand-o ca netemeinica.
In motivele de apel s-a aratat ca hotararea primei instante este netemeinica prin prisma modalitatii de apreciere a probelor, respectiv ca aceasta se sprijina exclusiv pe probele administrate in faza de cercetare judecatoreasca, probele administrate in faza de urmarire penala, cu exceptia raportului de constatare medico-legala si declaratiei inculpatului fiind inlaturate ca neadevarate. In acest sens, s-a invederat ca rationamentul primei instante se sprijina pe punctul de vedere exprimat de specialistul psiholog care a procedat la evaluarea minorei si pe propria-i opinie referitoare la minima precautie ce trebuie intreprinsa de o persoana care intentioneaza sa comita o infractiune de viol. Referitor la raportul de psihodiagnostic si evaluare clinica solicitat de prima instanta in privinta minorei B.D.M. s-a aratat ca acesta nu poate sa raspunda obiectivelor formulate, fiind aspecte la care era chemata sa raspunda ancheta si nicidecum psihologul, ca acesta evidentiaza faptul ca este vorba de un copil minor de 10 ani care prezinta un potential cognitiv corespunzator varstei mentale de 7 ani si o capacitate de discernamant limitata, in conditiile unui limbaj insuficient elaborat unei intelegeri, de asemenea insuficienta, a semnificatiilor mai multor cuvinte si a dificultatilor de anticipare a consecintelor propriilor actiuni. Astfel, s-a solicitat a se avea in vedere ca in raport de varsta biologica si mentala a partii vatamate, aceasta este o persoana care nu a avut macar reprezentari vagi in legatura cu cea ce, din punct de vedere biologic si moral, semnifica un act sexual, fiind, prin prisma varstei sale si a retardului mintal, o persoana extrem de vulnerabila. S-a mai mentionat ca independent de retardul mintal pe care-l prezinta minora, potrivit studiilor psihologice, un copil la varsta de 10 ani nu are capacitatea necesara de a se raporta in mod constient la semnificatia unui act sexual, nu poate lua o hotarare in deplina cunostinta fata de o asemenea manifestare, intr-o asemenea situatie presiunea psihica pe care o poate exercita un adult asupra unui minor fiind intrinseca actiunii indreptate impotriva corpului acestuia; in situatia in care, adultul aserveste sexual copilul, pentru aceasta va lua nastere o situatie traumatica, abuz al disponibilitatii copilului de a crede cele spuse de adult si al incapacitatii sale de a diferentia o apropiere tandra de o aservire sexuala.
In subsidiar, Parchetul de pe langa Tribunalul Arad a mentionat si posibilitatea reala pe care a avut-o instanta de fond ca in situatia in care nu a impartasit punctul de vedere al acuzarii cu privire la fapta retinuta in sarcina inculpatului, de a pune in discutie posibilitatea schimbarii incadrarii juridice a acesteia retinand dispozitiile art. 221 C.pen. (legiuitorul intelegand sa protejeze minorii de practici sexuale timpurii, premature, plecand de la consecintele asupra acestora a unor asemenea acte).
Analizand apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad prin prisma motivelor invocate de acesta si din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., instanta constata ca este intemeiat in ceea ce priveste aspectele referitoare la infractiunea de corupere sexuala a minorilor, pentru urmatoarele considerente:
In fata instantei de apel, inculpatul B.A. nu a dorit sa dea declaratii si a fost audiat martorul I.S.I.
In declaratia sa, martorul I.S.I. a aratat ca a mers cu unchiul persoanei vatamate, martorul B.R. la locuinta inculpatului intrucat minora fusese trimisa de tatal sau sa ceara tigari de la acesta si nu se intorsese, desi incepuse sa se intunece. Martorul a mai relatat ca, ajunsi la locuinta inculpatului, din dreptul usii, a vazut ca inculpatul era in bustul gol si pantalonii pana la genunchi, iar minora era pe coltul patului si atunci a inceput sa-si traga pantalonii pe ea; ca pe drumul spre casa, minora a spus ca a vrut sa plece, dar inculpatul a chemat-o inapoi sa-i dea suc si a inceput sa o dezbrace si sa o pipaie. Totodata, martorul I.S.I. a mentionat ca fata era speriata, insa a apreciat ca din cauza faptului ca venise unchiul ei.
Declaratia martorului I.S.I. se coroboreaza cu cea a martorului B.R. in care s-a aratat ca cei doi au mers la locuinta inculpatului intrucat minora B.D.M. mersese de mai mult de doua ore sa-i ceara acestuia tigari si incepuse sa se intunece; ca a gasit-o pe minora imbracandu-se cu pantalonii scurti, iar pe inculpat in bustul gol; ca minora a inceput sa rada cand l-a vazut, nu arata de parca ar fi plans si ca s-ar fi speriat cand l-a vazut.
Instanta de apel constata ca nu pot fi retinute ca reale declaratiile martorului B.V. (fratele inculpatului), S.C. si R.A. in sensul ca reprezentantul legal al persoanei vatamate, numitul B.D. ar fi acuzat si alte persoane de fapte similare. In acest sens, se retine ca prin adresa nr. 404574/19.02.2014 a Politiei comunei Siria s-a comunicat faptul ca la unitatea mentionata nu au mai fost inregistrate alte plangeri ale numitului
- D. impotriva altor persoane cu privire la savarsirea infractiunii de viol asupra fiicelor sale minore. Mai mult, declaratiile martorilor S.C. si R.A. nu se coroboreaza intre ele, primul afirmand ca si R.A. ar fi fost acuzat de tatal persoanei vatamate ca ar fi incercat sa intretina relatii intime cu una dintre fiicele sale, cu scopul de a obtine bani, si ca ar fi primit suma de 50 lei pentru impacare; in timp ce martorul R.A. a sustinut ca tatal minorei i-ar fi reprosat ca s-ar „fi legat de fata lui”, ca i-ar fi solicitat sa taca si ar fi consumat impreuna o bere, platita de martor, dupa care nu au mai avut alte discutii in aceasta privinta. Pe de alta parte, instanta de apel apreciaza ca este neverosimila sustinerea ca o persoana acuzata pe nedrept ar plati o suma de bani pentru a nu fi reclamata la politie pentru ceva ce nu a facut.
In aceste conditii se constata ca in cauza exista declaratiile celor doi martori, B.R. si
- S.I., care l-au gasit pe inculpat si minora semidezbracati, ambii sustin ca inculpatul s-a retras in alta camera, iar minora a povestit despre faptul ca inculpatul incepuse sa o pipaie. In cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut doar ca minora B.D.M. a fost in seara de 24.08.2013 acasa la el pentru a cere tigari, dar a sustinut ca acuzatiile nu sunt reale. Cu toate acestea, inculpatul a aratat ca: „Pana am luat tigarile din pachet, fata a intrat in casa si s-a asezat pe marginea patului. I-am dat tigarile, dupa care fata mi-a cerut un pahar cu apa si i-am spus sa se serveasca singura. Si-a pus o cana cu apa si pana a baut-o a stat pe marginea patului, dupa care, dupa circa 3 minute, s-a ridicat si mi-a spus ca pleaca intrucat i-a spus tatal ei sa nu stea mult.” Din derularea evenimentelor descrisa de inculpat se deduce ca se incearca o minimalizare a acestora intrucat, daca faptele s-ar fi intamplat conform variantei prezentate de acesta, minora nu ar fi avut timp sa stea pe pat, cu atat mai mult cu cat se sustine ca i-a comunicat ca nu avea voie sa intarzie. Astfel, fotografiile efectuate in locuinta inculpatului arata ca patul in discutie este amplasat la peretele opus in raport cu galeata cu apa de unde s-ar fi servit minora si cu bufetul unde s-ar fi putut afla tigarile, neexistand nicio ratiune care sa explice de ce persoana vatamata s-ar fi asezat pe pat pentru a astepta sa i se dea tigarile si apoi sa mai bea si apa in jur de 3 minute. Mai mult, martorii B.R. si I.S.I. sustin ca au gasit minora pe marginea patului in timp ce isi imbraca pantalonii scurti; ceea ce conduce la concluzia ca inculpatul incearca in fapt doar sa explice de ce minora a fost gasita acolo, desi nu recunoaste ca cei doi martori ar fi venit la locuinta sa.
Referitor la imprejurarea ca prima instanta a apreciat ca este greu de crezut ca o persoana care doreste sa comita o infractiune de viol ar lasa usa locuintei deschisa, neluandu-si minime masuri de precautie pentru ca fapta sa nu fie descoperita, se constata ca aceasta apreciere nu are in vedere mediul din care provin persoanele implicate in cauza, unul cu educatie precara si instructie scolara minimala (in care minorii sunt trimisi de parintii aflati sub influenta alcoolului sa ceara tigari de la vecini, in care locuinta este minim utilata, in stare de degradare, cu o bucata de material agatata in dreptul usii de lemn, probabil in perceptia inculpatului ca mijloc de protectie de persoane straine). Totodata, fotografiile efectuate cu ocazia cercetarii la locul faptei releva imprejurarea ca accesul in locuinta inculpatului se face printr-o curte ingusta, marginita de peretele casei vecine, care nu are geamuri spre curtea inculpatului, usa camerei fiind la oarecare distanta de poarta. Mai mult, imprejurarea ca usa a ramas deschisa nu face decat sa confirme versiunea prezentata de minora in sensul ca inculpatul se afla pe pat atunci cand a intrat ea in casa si a chemat-o langa el, fata fiind cea care putea sa inchida usa.
Pe de alta parte, intr-adevar reprezentantul minorei nu a solicitat despagubiri pentru fapta de care este acuzat inculpatul, iar daca s-ar aprecia ca ar fi fost animat de dorinta de razbunare pentru ca nu ar fi fost platit corespunzator, acest motiv nu se poate sustine si in privinta martorilor care l-au gasit pe inculpat cu minora. Ca atare, probele anterior analizate conduc la concluzia ca inculpatul B.A. a comis acte cu conotatie sexuala asupra minorei B.D.M., insa nu s-a dovedit ca sunt dintre cele prevazute de art. 218 C.pen. si nici ca a existat o constrangere, astfel ca devin incidente dispozitiile art. 221 C.pen. privind coruperea sexuala a minorilor.
In ce priveste absenta constrangerii si raporturilor sexuale propriu zise, se retin concluziile raportului de constatare medico-legala cu examinarea persoanei nr. 379/A1/30.08.2013 care au relevat ca minora era virgina din punct de vedere anatomic si nu existau leziuni traumatice; dar si cele ale raportului de psihodiagnostic si evaluare clinica nr. 330/18.03.2014 care au relevat ca nu s-a evidentiat o stare de stres posttraumatic; ca minora are capacitatea de discernamant limitata, sfera emotionala saraca, dificultati in evaluarea emotional-afectiva a contextelor de viata, insusire mecanica a unor modele de atitudine si conduita, lipsa accesului la procese de abstractizare si generalizare, incapacitatea de a se descurca in situatii, altele decat cele dinainte invatate. Mai mult, martorii B.R. si I.S.I. au aratat ca minora era speriata de venirea unchiului sau si nu de conduita inculpatului.
Sub raportul incadrarii juridice a faptei, instanta de apel constata ca ceea ce deosebeste infractiunea de viol/tentativa de viol prevazuta de art. 218 alin. (3) lit. c/art. 32 raportat la art. 218 alin. (3) lit. c) C.pen. de cea de corupere sexuala a minorilor prev. de art. 221 C.pen. o reprezinta natura actelor sexuale (raportul sexual, actul sexual oral sau anal, actiuni de punere in executare a unui asemenea act de penetrare, respectiv act de natura sexuala, altul decat cele mentionate anterior) si existenta sau nu a constrangerii, punerea in imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa, profitarea de o asemenea stare. In speta, desi minora a sustinut ca inculpatul ar fi constrans-o sa se aseze pe pat si ar fi incercat sa o oblige sa isi desfaca picioarele, aceste imprejurari nu au fost probate, ci doar ca i s-a solicitat sa se dezbrace, inculpatul s-a dezbracat si el partial, ca a pipait-o, actiuni care nu i-au produs traume la nivel psihic, persoana vatamata nefiind speriata, mai mult temandu- se de faptul ca a fost descoperita de martori si nu de actiunea inculpatului. Cu toate acestea, legiuitorul a inteles sa sanctioneze persoanele majore care atrag minorii in practici sexuale timpurii, premature, chiar daca nu a existat o constrangere, intrucat acestia nu sunt pregatiti din punct de vedere fizic si mental pentru a intelege consecintele unor asemenea actiuni, astfel ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 221 C.pen.
In ce priveste individualizarea pedepsei, se retine ca potrivit art. 74 alin. (1) C.pen. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii: a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite; b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii; d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit; e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal; g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.” In cauza, se va retine ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, lipsa de instructie a tuturor partilor implicate ceea ce a dus la o perceptie limitata a consecintelor atat juridice, cat si faptice ale conduitei deduse judecatii, consecintele minore ale infractiunii, astfel ca o pedeapsa de 8 luni inchisoare in detentie va fi apreciata ca fiind suficienta pentru scopul educativ si de preventie al sanctiunii. Instanta de apel nu va opta pentru o alta modalitate de executare nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 83 alin. (1) lit. c), d) C.pen. si nici art. 91 alin. (1) lit. c), d) C.pen., iar in persoana inculpatului nu s-au identificat resorturi interne pentru autoreeducare si intelegere a gravitatii unei asemenea conduite.
- pen. in infractiunea de tentativa la corupere sexuala a minorilor prevazuta de art. 32 C.pen. raportat la art. 221 alin. (1) C.pen. si in temeiul art. 32 C.pen. raportat la art. 221 alin. (1) C.pen. va fi condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 8 (opt) luni inchisoare in detentie pentru infractiunea de tentativa la corupere sexuala a minorilor.