inchiderea procedurii insolventei la propunerea unui administrator judiciar provizoriu neconfirmat de adunarea creditorilor

" Legea nr. 85/2014: art. 45 alin. (1), art. 57 alin. (2), art. 174 alin. (1)

In ceea ce priveste critica, legata de neintrunirea conditiilor impuse de lege pentru inchiderea procedurii insolventei in temeiul art. 174 din Legea nr. 85/2014, Curtea constata ca si aceasta critica este fondata.

Astfel, din economia art. 174 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 rezulta ca o procedura de insolventa poate fi inchisa, in orice stadiu s-ar afla daca:

• se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
• niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Din examinarea probatoriului administrat in fata primei instante numai cea de-a doua conditie rezulta a fi indeplinita, intrucat, nici un creditor nu s-a oferit sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii, chiar daca acestea nu au fost individualizate, nu s-a aratat cuantumul si destinatia lor, de catre administratorul judiciar.

In ce priveste lipsa ori insuficienta bunurilor din averea debitoarei, Curtea constata insa ca aceasta conditie nu este indeplinita.

Pe de alta parte, conform art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, desemnarea provizorie a administratorului judiciar al debitoarei insolvente se realizeaza de catre judecatorul sindic pentru administrarea procedurii pana la confirmarea acestuia in conditiile legii. Desi legea nu prevede expres, se subintelege ca mandatul administratorului judiciar desemnat provizoriu dureaza fie pana la confirmarea sa de catre creditori, fie pana la infirmarea acestuia de catre adunarea creditorilor si desemnarea unui alt practician de insolventa. De remarcat ca regulile de cvorum si de vot aplicabile adunarii creditorilor, cuprinse in art. 49 din Legea nr. 85/2014, prevad obligativitatea prezentei unui numar de creditori reprezentand minim 30% din totalul creantelor inscrise in tabel (inclusiv absentii care voteaza prin corespondenta), precum si regularitatea deciziilor adoptate cu votul majoritatii creantelor prezente. Este tot atat de adevarat ca pentru desemnarea unui nou administrator judiciar, este nevoie de votul a 50% din totalul creantelor cu drept de vot [art. 57 alin. (2) din lege]. De asemenea, fara a prevedea conditii de cvorum si de majoritate speciale, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevede posibilitatea creditorilor de a confirma administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i si onorariul. Nu exista insa dispozitii exprese pentru situatia atipica, dar care se poate ivi in practica, aceea ca un administrator provizoriu sa nu fie confirmat cu majoritatea ceruta de lege si, totusi, adunarea creditorilor sa nu propuna si sa nu desemneze un alt practician de insolventa

Plecand de la aceste premise si prevederi legale enuntate, contrar celor retinute de catre practicianul in insolventa, Curtea constata ca acesta nu a fost confirmat de catre creditori.

Asa fiind, cu ocazia reluarii procedurii in fata judecatorului sindic, acesta va trebui sa se preocupe cu prioritate de legitimitatea practicianului de insolventa desemnat provizoriu dar neconfirmat de catre adunarea creditorilor, deoarece numai un administrator sau lichidator care are legitimitate poate lua masuri si formula propuneri in cadrul procedurii insolventei.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 526 din 23 iunie 2016, rezumata de

judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. x, pronuntata in dosar nr. x, Tribunalul Timis a inchis procedura insolventei fata de debitorul SC A... SRL, reprezentata de practicianul in insolventa B..., a dispus radierea debitorului SC A. SRL din registrul comertului si a descarcat practicianul in insolventa B... de orice indatoriri si responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.

Totodata, a dispus notificarea sentintei Directiei Teritoriale a Finantelor Publice si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si comunicarea acesteia debitorului, creditorilor si practicianului in insolventa si publicarea, in acest scop, in Buletinul procedurilor de insolventa.

Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca, in ciuda eforturilor depuse de lichidatorul judiciar, in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri sau alte resurse care sa permita acoperirea datoriilor societatii si nici elemente de natura sa justifice atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere ale societatii debitoare.

In atare situatie, vazand ca niciunul dintre creditorii debitoarei nu a contestat raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa si nici nu a inteles sa avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, judecatorul sindic a apreciat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 174 din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care a dispus inchiderea procedurii.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel creditoarea Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, solicitand anularea acesteia si trimiterea cauzei Tribunalului Timis.

[...]

Examinand sentinta atacata din prisma criticilor formulate prin motivele de apel si a limitelor devolutive ale apelului consacrate de art. 477 - 478 C. pr.civ., Curtea apreciaza ca apelul este fondat, hotararea fiind consecinta unei gresite aplicari a legii.

Cu titlu preliminar, sintetizand argumentele apelantei creditoare, aceasta a invocat in concret doua motive de nelegalitate ale hotararii primei instante:

• nepronuntarea judecatorului sindic cu privire la obiectiunile formulate impotriva raportului cu propunerea de inchidere a procedurii insolventei;
• neintrunirea conditiilor impuse de lege pentru inchiderea procedurii insolventei in temeiul art. 174 din Legea nr. 85/2014, in sensul ca, pana la momentul inchiderii procedurii insolventei, nu s-a lamurit situatia juridica si faptica a bunurilor despre care s-a facut vorbire in primul raport intocmit de practicianul de insolventa.

In ce priveste prima critica, Curtea constata ca raportul administratorului judiciar, continand propunerea de inchidere a procedurii insolventei, a fost publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 6/1.02.2016, iar la data de 11 februarie 2016, creditoarea apelanta a depus la dosar obiectiuni care insa nu au fost analizate de catre instanta de fond, nici sub aspectul eventualei lor tardivitati (invocata de catre practicianul de insolventa) si nici pe fondul problemelor relevate, desi depunerea acestor obiectiuni la dosarul cauzei este mentionata in incheierea de sedinta din 18 februarie 2016.

Procedand in acest mod, judecatorul sindic a infrant principiul contradictorialitatii consacrat de art. 14 C. pr.civ. si care la alin. (5) prevede obligatia instantei de a supune discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate, dar si principiul dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 C. pr. civ., care include inclusiv dreptul partilor de a le fi analizate argumentele sustinute. Or, este cat se poate de evident ca prin obiectiunile formulate, apelanta-creditoare a adus o serie de argumente impotriva propunerii de inchidere a procedurii insolventei, argumente ce au fost ignorate fara nicio justificare de catre judecatorul sindic, intrucat nu au fost puse in discutia contradictorie a partilor si nu au fost analizate, nici din perspectiva depunerii lor in termen si nici in ce priveste fondul sustinerilor.

Din perspectiva termenului de depunere a acestor obiectiuni, aprecierea practicianului de insolventa, inserata in intampinarea depusa in apel, conform careia ar fi aplicabile prevederile art. 59 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, sunt neavenite si nu pot fi primite, deoarece acest termen are in vedere eventualele
contestatii
pe care creditorii le-ar putea formula impotriva masurilor dispuse de administratorul/lichidator judiciar. Or, propunerea de inchidere a procedurii insolventei, nu reprezinta o masura dispusa de administratorul judiciar, in sensul art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, ci isi pastreaza semnificatia de propunere (sugestie, solicitare, recomandare) adresata judecatorului sindic, singurul abilitat a dispune o astfel de masura - inchiderea procedurii insolventei. Prin urmare, cata vreme nu se pune problema atacarii vreunei masuri dispuse de administratorul judiciar si mentionata in raportul depus la dosar si publicat in BPI, nu sunt incidente prevederile art. 59 alin. (5) si (6) referitoare la dreptul de a contesta aceste masuri si la termenul de 7 zile de la publicarea in BPI a raportului, in care se poate depune contestatia.

In raport de aceste considerente, Curtea constata ca primul motiv de apel invocat de catre apelanta-creditoare, cel privind lipsa oricarei analize a argumentelor impotriva propunerii de inchidere a procedurii, este fondat, pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii in aceste conditii realizandu-se in mod nelegal, cu incalcarea principiului contradictorialitatii dar si a dreptului la un proces echitabil, in virtutea caruia partile au dreptul sa fie ascultate si dreptul de a le fi examinate si analizate sustinerile si argumentele aduse in sprijinul pozitiei lor procesuale.

In ceea ce priveste cea de-a doua critica, legata de neintrunirea conditiilor impuse de lege pentru inchiderea procedurii insolventei in temeiul art. 174 din Legea nr. 85/2014, Curtea constata ca si aceasta critica este fondata.

Astfel, din economia art. 174 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 rezulta ca o procedura de insolventa poate fi inchisa, in orice stadiu s-ar afla daca:

• se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
• niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Or, din examinarea probatoriului administrat in fata primei instante numai cea de-a doua conditie rezulta a fi indeplinita, intr-adevar, nici un creditor nementionand ca se ofera sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii, chiar daca acestea nu au fost individualizate, nu s-a aratat cuantumul si destinatia lor, adica nu s-a precizat de catre administratorul judiciar pentru ce anume ar putea fi folosite in continuarea procedurii.

In ce priveste lipsa ori insuficienta bunurilor din averea debitoarei, Curtea constata insa ca aceasta conditie nu este indeplinita.

Din aceasta perspectiva, Curtea observa ca in raportul continand propunerea de inchidere a procedurii insolventei s-a mentionat ca societatea debitoare ar avea conform registrului inventar 36 de mijloace de transport marfa, in valoare totala de 6.843.356,90 de lei, insa, conform unei adrese nr. x, emisa de catre Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, ar rezulta ca aceeasi societate nu figureaza cu bunuri impozabile si nici cu obligatii fiscale neachitate, existand o neconcordanta majora intre evidentele contabile si evidenta fiscala.

Cu toate acestea situatia faptica si juridica a acestor bunuri nu a fost lamurita de catre administratorul judiciar, care s-a marginit sa afirme in raportul depus, in termeni foarte generali si aproximativi, ca pe baza unor documente contabile neevidentiate in contabilitate, si nedepuse la dosarul cauzei, se poate concluziona ca mai multe mijloace de transport au fost executate silit de catre creditori sau ridicate de furnizori, fiind neachitate integral.

O asemenea afirmatie plina de echivoc, nu este suficienta insa pentru a se concluziona brusc, ca nu ar exista bunuri in averea debitoarei, atata vreme cat din probatoriul administrat nu rezulta sa fi fost analizat fiecare vehicul in parte, cu indicarea situatiei juridice si faptice actuale, ci intreaga concluzie a primei instante se bazeaza pe o apreciere generica a practicianului de insolventa nesustinuta de nici un element probator, acea adresa nr. x, emisa de catre Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, nefiind identificata la dosarul cauzei si fiind oricum insuficienta pentru a se putea trage o concluzie ferma privind lipsa bunurilor din averea debitoarei.

Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, Curtea va face aplicarea art. 480 alin. (2) C. pr. civ. si va admite apelul declarat de apelanta-creditoare Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis in contradictoriu cu debitoarea SC A... SRL, prin administrator judiciar B..., impotriva sentintei civile nr. x, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. x, avand ca obiect procedura insolventei, cu consecinta anularii hotararii atacate si a trimiterii cauzei la prima instanta - Tribunalul Timis - in vederea continuarii procedurii insolventei pentru stabilirea si elucidarea situatiei juridice si faptice actuale a celor 36 de autovehicule identificate initial in patrimoniul debitoarei si eventual a altor bunuri daca acestea vor fi identificate in patrimoniul debitoarei, inclusiv pentru recuperarea creantelor debitoarei de la diversi clienti mentionati in raportul depus la dosar de catre practicianul de insolventa.

In rejudecare, judecatorul sindic se va preocupa cu prioritate de lamurirea legitimitatii administratorului judiciar in cadrul procedurii, deoarece probatoriul administrat semnaleaza unele aspecte de contrarietate intre dispozitiile legale incidente si aprecierile personale ale practicianului de insolventa desemnat provizoriu de catre judecatorul sindic dar neconfirmat de adunarea creditorilor.

Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca practicianul de insolventa desemnat provizoriu de catre instanta nu a dobandit legitimitate de a continua procedura insolventei, dupa derularea primei adunari a creditorilor, in raport de rigorile legii insolventei.

Conform art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr.85/2014, desemnarea provizorie a administratorului judiciar al debitoarei insolvente se realizeaza de catre judecatorul sindic pentru administrarea procedurii pana la confirmarea acestuia in conditiile legii. Desi legea nu prevede expres, se subintelege ca mandatul administratorului judiciar desemnat provizoriu dureaza fie pana la confirmarea sa de catre creditori, fie pana la infirmarea acestuia de catre adunarea creditorilor si desemnarea unui alt practician de insolventa. De remarcat ca regulile de cvorum si de vot aplicabile adunarii creditorilor, cuprinse in art. 49 din Legea nr. 85/2014, prevad obligativitatea prezentei unui numar de creditori reprezentand minim 30% din totalul creantelor inscrise in tabel (inclusiv absentii care voteaza prin corespondenta), precum si regularitatea deciziilor adoptate cu votul majoritatii creantelor prezente. Este tot atat de adevarat ca pentru desemnarea unui nou administrator judiciar, este nevoie de votul a 50% din totalul creantelor cu drept de vot [art.57 alin. (2) din lege]. De asemenea, fara a prevedea conditii de cvorum si de majoritate speciale, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevede posibilitatea creditorilor de a confirma administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i si onorariul. Nu exista insa dispozitii exprese pentru situatia atipica, dar care se poate ivi in practica, aceea ca un administrator provizoriu sa nu fie confirmat cu majoritatea ceruta de lege si, totusi, adunarea creditorilor sa nu propuna si sa nu desemneze un alt practician de insolventa.

Plecand de la aceste premise si prevederi legale enuntate, contrar celor retinute de catre practicianul in insolventa, in cuprinsul procesului verbal al primei sedinte a adunarii creditorilor (f. 232), in raportul depus la 17.09.2015 (f. 240) si in „intampinarea” depusa la dosarul cauzei (f. 254), Curtea constata ca acesta nu a fost confirmat de catre creditori.

Se poate observa ca la prima adunare a creditorilor debitoarei insolvente din 24 iulie 2015, nu s-a prezentat nici un creditor, insa doi creditori, totalizand 46,53 din totalul creantelor cu drept de vot (adica mai mult de 30%), au comunicat votul lor prin corespondenta, in scris, inclusiv sub aspectul confirmarii lichidatorului judiciar provizoriu desemnat de catre judecatorul sindic, votul acestora fiind:

• AJFP Timis (46,04% din creante) - impotriva (nu confirma lichidatorul provizoriu);
• SC C SRL (0,49% din creante), confirma lichidatorul provizoriu.

Cu toate acestea, practicianul de insolventa a concluzionat, prin procesul verbal al adunarii creditorilor, ca el este administratorul judiciar desemnat pentru gestionarea procedurii insolventei, consemnand de asemenea ca s-ar fi aprobat si un onorariu de 1.500 de lei + TVA/luna, de la data desemnarii sale si pana la data inchiderii procedurii, plus un onorariu de succes de 5% din sumele incasate, desi nici un creditor nu a votat o asemenea propunere care, de altfel, nici nu a fost inscrisa pe ordinea de zi publicata in BPI.

Asa fiind, cu ocazia reluarii procedurii in fata judecatorului sindic, acesta va trebui sa se preocupe cu prioritate de legitimitatea practicianului de insolventa desemnat provizoriu dar neconfirmat de catre adunarea creditorilor, deoarece numai un administrator sau lichidator care are legitimitate poate lua masuri si formula propuneri in cadrul procedurii insolventei. In acest sens, vor fi valorificate si principiile ce decurg din cuprinsul unor prevederi legale cuprinse in art. 57 alin. (12) si (14) din Legea nr. 85/2014, conform carora:

• „daca adunarea creditorilor a infirmat administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, inainte de a-i fi stabilit onorariul, pentru activitatea desfasurata pana la data infirmarii onorariul va fi stabilit de catre judecatorul-sindic in conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Din suma aprobata se va scadea onorariul aprobat cu titlu provizoriu prin hotararea judecatoreasca privind desemnarea, daca a fost incasat”.
• in cazul in care, desi confirmat administratorul judiciar, creditorii nu accepta propunerea de onorariu al acestuia, nici dupa tratative si negocieri (in cazul de fata onorariul nu a fost aprobat si nici negociat si acceptat), „administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea declara ca se retrage” iar in caz de renuntare, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va convoca o noua adunare in termen de maximum 30 de zile, in vederea desemnarii noului administrator judiciar/lichidator judiciar;
• „daca in cadrul acestei adunari nu se desemneaza un alt administrator judiciar/lichidator judiciar, presedintele comitetului creditorilor sau, daca nu a fost constituit, un creditor desemnat de adunarea creditorilor va solicita judecatorului-sindic desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu, in termen de maximum 5 zile de la data adunarii”, cu obligatia judecatorului-sindic de a numi un administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu in termen de 5 zile de la sesizare, in camera de consiliu.

Se poate observa asadar ca, din perspectiva legiuitorului, in absenta acordului majoritatii creditorilor, acestora nu li se poate nici impune un anumit administrator sau lichidator judiciar, prin vointa unilaterala a acestuia din urma si nici un anumit onorariu, asa cum a incercat sa procedeze administratorul judiciar din prezenta cauza, astfel ca judecatorul sindic, cu ocazia reluarii procedurii insolventei, in exercitarea atributiei prevazuta de art. 45 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 85/2014, se va preocupa cu prioritate de legitimitatea administratorului judiciar desemnat provizoriu dar care nu a fost confirmat in prima adunare a creditorilor, inclusiv prin convocarea unei noi adunari a creditorilor avand ca ordine de zi confirmarea administratorului provizoriu sau desemnarea unui alt administrator, precum si negocierea, stabilirea si aprobarea onorariului acestuia.