Incetarea procesului penal

ca urmare a intervenirii prescriptiei actiunii penale.

 

Art. 122 raportat la art. 124 din Codul penal anterior

Art. 259 alin. 1 din Codul de procedura penala

Art. 20 alin. 2 din Codul de procedura penala

 

Atitudinea pasiva a victimei care nu a notificat instantei noua sa adresa la care locuieste si intinderea pretentiilor sale, nu poate constitui un argument pentru a se trece peste prescriptie si a se acorda daune acesteia.

 

(Decizia penala nr. 647/A/ 19 Octombrie 2015)

 

Prin sentinta penala nr. 94 din data de 25 martie 2015 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea, in baza art. 386 alin. 1 Cod procedura penala, s-a schimbat incadrarea juridica a faptei, in privinta fiecaruia dintre inculpatii DGM si ZRL,

din infractiunea prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, in infractiunea prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

In baza art. 396 alin. 6 Cod procedura penala, raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedura penala, s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatilor DGM si ZRL pentru infractiunea prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale, conform art. 122 alin. 1 lit. d) Cod penal din 1969 raportat la art. 124 Cod penal din 1969, astfel cum era in vigoare acest articol la data de 01.09.2007.

In baza art. 25 alin. 5 Cod procedura penala, s-au lasat nesolutionate actiunile civile promovate de persoana vatamata MC si de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca nr. 8, sector 1.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a constatat ca, prin rechizitoriul nr.4142/P/2007 din data de 22.07.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rm. Valcea, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor DGM, pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 196 alin.2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, si ZRL, pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut, in esenta, ca la data de 01.09.2007, in jurul orelor 22.40, inculpatul DGM a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de inmatriculare *** pe strada Calea lui Traian din municipiul Rm. Valcea, la km. 115 + 826 metri, pe directia Rm. Valcea - Dragasani, avand o viteza cu mult peste limita legala (de cca. 115 km/h, conform

raportului de expertiza criminalistica, intr-o zona in care limita legala era de 30 km/h) si, prin nerespectarea prevederilor art. 41 alin. 1 si art. 48 din O.U.G. nr.195/2002 republicata, respectiv art. 121 alin. 1 din Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 republicata, a intrat in coliziune cu autoturismul marca VW Passat cu nr.***, condus de inculpatul ZRL, care, la randul sau, prin nerespectarea

prevederilor art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, republicata, si art. 163 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicata, efectua manevra de intoarcere fara a se asigura corespunzator, rezultand astfel vatamarea corporala a persoanei vatamate MC (pasager pe scaunul din dreapta fata al autoturismului marca Opel), care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat cca. 120 zile timp ingrijiri medicale de la producere.

Dosarul a fost inregistrat la Judecatoria Rm. Valcea in data de 24.07.2014, sub nr. 7181/288/2014
.

Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 20.10.2014, definitiva, Judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul nr.4142/P/2007 din data de 22.07.2014 intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Rm. Valcea, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii.

De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese catre Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania pentru a comunica daca autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de inmatriculare K-154M detinea la data de 01.09.2007 o asigurare Carte Verde valabila si, in caz afirmativ, sa comunice denumirea si sediul asiguratorului.

Prin cererea de la fila 105 dosar, Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 50845,23 lei, plus dobanda legala calculata de la data pronuntarii sentintei si pana la data achitarii efective a debitului.

Prin adresa nr. OJ 2577/16.12.2014, B.A.A.R. a comunicat instantei ca Biroul National Carte Verde din Germania nu i-a comunicat in termenul de 6 saptamani de la solicitare vreun raspuns referitor la situatia asigurarii/legalei inmatriculari a autovehiculului cu nr. de inmatriculare ***, implicat in accidentul rutier din data de 01.09.2007, astfel ca a solicitat introducerea in cauza, in calitate de garant, a Biroului National Carte Verde din Germania si citarea acestuia prin mandatarul sau din Romania - Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania.

La termenul de judecata din data de 18.12.2014, instanta a introdus in cauza, in calitate de garant, Biroul National Carte Verde din Germania si a dispus citarea acestuia la sediul mandatarului sau din Romania - Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania.

La termenul de judecata din data de 14.01.2015, inculpatul DGM a solicitat sa fie judecat numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si a inscrisurilor in circumstantiere personala, declarand ca recunoaste in totalitatea fapta pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare a instantei.

De asemenea, in sedinta publica din data de 14.01.2015, instanta a admis cererea inculpatului DGM, ca judecata, in ceea ce priveste latura penala, referitor la acest inculpat, sa se faca numai pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

Prin adresa nr. OJ 0139/21.01.2015, B.A.A.R. a comunicat instantei ca autovehiculul inmatriculat sub nr. K-154M, era asigurat la data de 01.09.2007 la societatea de asigurare AIG din Germania. Totodata, B.A.A.R. a precizat ca, in calitatea sa de mandatar al asiguratorilor din strainatate care elibereaza documente de asigurare Carte Verde valabile pe teritoriul Romaniei, va reprezenta in acest dosar interesele societatii de asigurare sus-mentionate.

In consecinta, la termenul de judecata din data de 28.01.2015, instanta a introdus in cauza, in calitate de asigurator de raspundere civila, societatea de asigurare AIG din Germania.

Tot in sedinta publica din data de 28.01.2015, instanta, dupa ce a pus in discutie oportunitatea disjungerii cauzei cu privire la inculpatul ZRL, a apreciat ca, fata de datele concrete ale spetei, avand in vedere ca au fost trimisi in judecata doi inculpati, retinandu-se prin actul de sesizare culpa concurenta a acestora, nu ar fi oportuna disjungerea cauzei, impunandu-se solutionarea unitara a acesteia, atat sub aspectul laturii penale, cat si sub aspectul laturii civile.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti, a fost audiat martorul din acte AN si, avandu-se in vedere ca inculpatul DGM figura in fisa de cazier judiciar cu condamnari pentru fapte savarsite in Austria, s-a solicitat      I.G.P.R. – Directiei Cazier Judiciar, Statistica si Evidenta Operativa comunicarea de informatii extrase din cazierul national al Austriei privind eventuale condamnari suferite de inculpatul DGM pe teritoriul Austriei.

Prin notele scrise de la fila 241, asiguratorul AIG Din Germania, prin mandatarul sau, a sustinut ca, in speta, a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, opinand ca legea penala mai favorabila care trebuie aplicata in cauza este vechiul Cod penal.

In sedinta publica din data de 11.03.2015, instanta de fond, din oficiu, a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei, in privinta fiecaruia dintre inculpatii DGM si ZRL,

din infractiunea prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, in infractiunea prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Tot la termenul de judecata sus-mentionat, procurorul si avocatii inculpatilor, au sustinut ca legea penala veche este mai favorabila inculpatilor si au invocat intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale.

De asemenea, inculpatul ZRL si avocatul ales al inculpatului DGM au invederat ca nu se solicita continuarea procesului penal in situatia in care se va stabili ca s-a implinit termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale.

Analizand aspectele invocate si puse in discutie la termenul de judecata din data de 11.03.2015, prima instanta a retinut urmatoarele:

Fapta pentru care inculpatii DGM si ZRL au fost trimisi in judecata, prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal, era incriminata la data de 01.09.2007, cand s-a produs accidentul rutier, de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal anterior.

In ceea ce priveste prescriptia speciala a raspunderii penale, reglementata de Codul penal anterior, cu privire la infractiunea de vatamare corporala din culpa incadrabila in prevederile art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal anterior, instanta de fond a constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 124 raportat la art. 122 lit. d) din Codul penal anterior, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale este de 7 ani si 6 luni (5 ani la care se adauga jumatate), cu mentiunea ca aceasta era reglementarea anterioara a art. 124, modificat ulterior prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012, deci inainte de intrarea in vigoare a actualului Cod penal, reglementare anterioara in vigoare la momentul producerii accidentului soldat cu vatamarea corporala din culpa a victimei, accident ce a avut loc la data de 01.09.2007.

Cu referire la prescriptia speciala actuala, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012, cat si a Codului penal, pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa incadrabila in prevederile art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal, termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute la art. 154, inclusiv la art. 154 alin. 1 lit. d) Cod penal, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni daca au fost depasite cu inca o data.

Asadar, prima instanta a observat ca, daca s-ar lua in considerare aceasta depasire a termenului de prescriptie cu inca o data, deci 5 ani la care sa se adauge inca alti 5 ani, o atare situatie ar fi nefavorabila inculpatilor, prin prisma criteriului aprecierii globale, astfel ca instanta s-a orientat, pentru a fi aplicata legea mai favorabila in cauza inculpatilor, la prescriptia din Codul penal anterior.

Cum accidentul de circulatie a avut loc la data de 01.09.2007, judecatorul fondului a retinut ca la data de 11.03.2015, cand s-a invocat prescriptia speciala a raspunderii penale, era deja depasita aceasta perioada de 7 ani si 6 luni si, ca atare, intervenise prescriptia speciala a raspunderii penale.

In consecinta, constatandu-se ca legea penala veche este mai favorabila inculpatilor, in baza art. 386 alin. 1 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei, in privinta fiecaruia dintre inculpatii Dospina George - Manuel si ZRL,

din infractiunea prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, in infractiunea prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

In temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedura penala, raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedura penala, s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatilor Dospina George - Manuel si Zaharia Romeo - Lucian pentru infractiunea prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale, conform art. 122 alin. 1 lit. d) Cod penal din 1969 raportat la art. 124 Cod penal din 1969, astfel cum era in vigoare acest articol la data de 01.09.2007.

In baza art. 25 alin. 5 Cod procedura penala, au fost lasate nesolutionate actiunile civile promovate de persoana vatamata MC (care a precizat, pe parcursul urmaririi penale, ca se constituie parte civila in cauza, fara a indica insa cu ce sume si ce reprezinta acestea) si de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti.

Impotriva sentintei, in termen legal a formulat apel partea civila MC, solicitand desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, intrucat i s-a incalcat dreptul de acces la justitie prevazut de art. 6 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului.

Sustine apelantul ca procesul s-a judecat cu lipsa de procedura, ceea ce atrage desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind ca instanta de fond era obligata sa faca demersurile corespunzatoare, prin organele abilitate, sa poata fi incunostintata partea civila asupra termenelor de judecata.

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 5 din Codul penal, apelantul a aratat ca legea penala mai favorabila era legea noua, intrucat prevede, pe langa pedeapsa inchisoarea, si pedeapsa alternativa a amenzii. Neprocedand astfel, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, ceea ce atrage desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta care a pronuntat-o.

In continuare, s-a precizat ca sentinta este nelegala si pentru faptul ca, retinandu-se ca lege penala mai favorabila Codul penal anterior, in caz de incetare a procesului penal, ca urmare a inlaturarii raspunderii penale prin prescriptie, se impunea si aplicarea vechiului Cod de procedura, care prevedea ca actiunea civila sa fie solutionata. Lasand actiunea civila nesolutionata, instanta a incalcat dreptul la justitie. In opinia apelantului, instanta de fond trebuia cel mult sa disjunga actiunea civila, conform art.347 din vechiul Cod de procedura penala, si nu sa o lase nesolutionata.

In sustinerea apelului sau, partea civila, prin aparatorul ales, a subliniat ca oportunitatea exercitarii actiunii penale si civile in cadrul aceluiasi proces penal deriva din relatia de subordonare a actiunii civile fata de actiunea penala, al carui accesoriu este.

In cursul urmaririi penale, partea vatamata s-a constituit parte civila, deci  si-a manifestat dorinta de a-si exercita actiunea civila in cadrul dosarului penal, constituirea sa ca parte civila avand loc in conditiile art.14 alin.1 si 3 din Codul de procedura penala in vigoare la momentul constituirii.

In raport de acest ultim motiv, s-a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond sub aspectul laturii civile, in masura in care celelalte motive nu sunt primite.

Examinand hotararea atacata cu apel prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum si sub toate aspectele, asa cum impun exigentele art. 417 alin. ultim din Codul de procedura penala, Curtea constata ca apelul este neintemeiat, dupa cum se va arata in continuare.

Cu privire la latura penala a cauzei:

Prescriptia raspunderii penale consta in stingerea, ca urmare a trecerii termenului prevazut de lege, a raportului juridic penal de conflict nascut ca urmare a savarsirii infractiunii.

Potrivit naturii sale juridice, prescriptia raspunderii penale este, in planul dreptului penal substantial, o cauza de stingere a raspunderii penale, iar in planul dreptului procesual penal – o cauza care impiedica exercitarea actiunii penale. Ea face sa se stinga, pe de o parte, dreptul statului de a-l trage la raspundere penala pe infractor, iar pe de alta parte, obligatia infractorului de a raspunde penal.

Tinand seama de temeiurile sale politico-penale, prescriptia penala apare ca o institutie cu caracter de generala aplicatiune, care opereaza totdeauna in mod obligatoriu, urmand sa fie aplicata din oficiu, iar efectele sale se produc in momentul implinirii termenului de prescriptie (ex tunc).

In privinta legii penale mai favorabile, Codul penal nu prevede criteriile dupa care ea trebuie sa fie determinata, insa in stiinta dreptului penal si in jurisprudenta este in genere admis ca, pentru determinarea
mitior lex,
trebuie sa fie examinate si comparate intre ele legile succesive, sub raportul conditiilor de incriminare a faptei, de tragerea la raspundere penala si de sanctionare.

Trebuie sa se tina seama nu numai de pedeapsa prevazuta pentru infractiunea savarsita, dar si de toate normele si institutiile incidente in cauza, care influenteaza raspunderea penala a faptuitorului: cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei, pedepsele complementare si accesorii, dispozitiile privitoare la tentativa, la prescriptie etc.

Cu prioritate se examineaza conditiile relative la temeiul si conditiile tragerii la raspundere penala pentru infractiunea savarsita, iar in cazul existentei unor cauze care inlatura raspunderea penala, lege mai favorabila va fi legea care prevede astfel de cauze.

In cauza pendinte, instanta de fond a facut aplicatiunea prevederilor art. 5 Cod penal si a constatat ca, potrivit noului Cod penal, a intervenit prescriptia raspunderii penale a celor doi inculpati trimisi in judecata prin rechizitoriu.

Este gresita sustinerea partii civile, prin aparatorul sau, ca s-ar fi cuvenit a se trece peste aceasta chestiune – a prescrierii raspunderii penale – si a se analiza tratamentul sanctionator al infractiunii de vatamare corporala din culpa, pentru a se constata ca actualul Cod penal ar fi legea penala mai favorabila, pe motiv ca prevede ca sanctiune alternativa amenda penala.

Cauza de inlaturare a raspunderii penale este incidenta in speta, in conformitate cu prevederile art. 122 alin. 1 lit. d) raportat la art. 124 Cod penal anterior, astfel incat singura solutie ce putea fi pronuntata in cauza este aceea de incetare a procesului penal, in baza art. 16 alin. 1 lit. f) teza a II-a Cod procedura penala.

Cat priveste solicitarea de a fi trimisa cauza spre rejudecare la prima instanta, motivata prin aceea ca s-ar fi judecat in lipsa legalei citari a apelantului-parte civila, nici aceasta nu este intemeiata.

Persoana vatamata a fost citata la domiciliul pe care l-a indicat in faza de urmarire penala si, constatand ca procedura de citare nu este indeplinita cu aceasta parte, instanta a reluat citarea la toate adresele cunoscute, dispunand, totodata, si incunostintarea partii prin afisarea unei citatii la usa instantei (fila 227 dosar fond).

Pe parcursul judecatii, au fost respectate intocmai dispozitiile procedurale relative la citare, anume art. 259 alin. 1 si urm. din cod, iar demersurile facute de instanta in vederea incunostintarii partii civile despre proces respecta rigorile dreptului acestei parti la un proces echitabil, contrar celor sustinute de apelant.

De altminteri, chiar in cuprinsul motivelor de apel partea civila afirma ca nu a mai locuit la adresele pe care le-a indicat organelor judiciare ca domiciliu al sau, intrucat a pierdut folosinta imobilelor respective, astfel incat a fost nevoita a se stabili, impreuna cu parintii, pe unde a putut, neavand o locuinta stabila. Cu toate acestea, cel in cauza nu a adus la cunostinta organelor judiciare nicio alta adresa la care sa-i fie transmise instiintarile.

Curtea mai noteaza ca, desi se contesta citarea efectuata la adresa de domiciliu, in declaratia de apel pe care persoana vatamata a depus-o la instanta de fond
este mentionata aceeasi adresa,
si anume: comuna Pausesti Maglasi, sat Valea Cheii, judetul Valcea.  

Cat priveste durata rezonabila a procesului penal, se retine ca, in adevar, accidentul careia i-a fost victima persoana vatamata s-a produs la data de 1 septembrie 2007, iar actul de inculpare a fost intocmit dupa aproape 7 ani, la data de 22 iulie 2014.

In cauza, apelantul - persoana vatamata a fost ascultat de organele de politie la data de 22 februarie 2012, ocazie cu care a precizat ca se constituie parte civila (filele 80, 81, dosar urmarire penala), fara insa a arata care este suma de bani pe care o pretinde de la autorii accidentului, cu titlu de despagubiri.

Din anul 2012 si pana la judecarea cauzei in apel, la data de 12 octombrie 2015, persoana vatamata a stat in pasivitate, in sensul ca nu s-a mai prezentat in fata autoritatilor si nici nu a depus completari ale cererii pe care a formulat-o.

Or, potrivit art. 20 alin. 2 din Codul de procedura penala, constituirea ca parte civila se poate face pana la inceperea cercetarii judecatoresti (…), in scris sau oral,
cu indicarea naturii
si a intinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se intemeiaza.

In cazul nerespectarii vreunei din conditiile prevazute la alin. 1 si 2, persoana vatamata sau succesorii acesteia
nu se mai pot constitui parte civila in cadrul procesului penal,
putand introduce actiunea la instanta civila.

Cercetarea judecatoreasca a fost inceputa la termenul din data de 14 ianuarie 2015 (filele 147 - 148 dosar fond),  termen pentru care persoana vatamata MC a fost legal citata - astfel cum s-a aratat anterior -, la adresele cunoscute (a se vedea instiintarile aflate la filele 130 - 131), insa aceasta nu a indicat natura si intinderea pretentiilor, conform legii.

In aceste conditii, in care partea care nu a depus diligente pentru formularea cererii de pretentii, urmeaza a se adresa instantei civile.

Referitor la dispozitia de nesolutionare a actiunii civile de catre instanta, aceasta conforma art. 397 alin. 5 raportat la art. 25 alin. 5 din procedura penala.

Instanta nu ar fi putut, de altminteri, acorda despagubiri, pentru simplul motiv ca nu cunostea care sunt pretentiile celui vatamat.

In mod evident, nu se poate sustine ca ar fi trebuit sa se pronunte in temeiul vechiului Cod de procedura penala ca lege mai favorabila, fiind cunoscut faptul ca normele procedurale sunt de imediata aplicare, spre deosebire de normele de drept substantial. De altminteri, chiar daca ar fi imbratisat acest rationament al apararii, judecatorul de la prima instanta n-ar fi fost in masura sa decida cuantumul daunelor, in lipsa oricarei explicatii din partea persoanei solicitante.

Prin urmare, pentru considerentele enuntate, urmeaza a se constata ca sentinta apelata este legala si temeinica, apelul promovat impotriva acesteia fiind nefondat.

In baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, Curtea il va respinge ca atare, cu consecinta obligarii apelantului la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea apelului.