Imposibilitatea diminuarii salariului in timpul executarii contractului de munca

Instanta de fond a statuat ca diminuarea salariului reclamantului in functie de procentul de realizare a programului de activitate al unitatii este legala, fiind stabilita prin negociere cu ocazia incheierii contractului colectiv de munca la nivel de ramura, respectiv, a contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

Curtea apreciaza ca neoperand o negociere intre patronat si sindicat asa cum prevede art.V.4(2) din actul aditional nr. 3/12.12.2008, reducerea salariala in raport de procentul de realizare a programului de activitate al unitatii nu putea interveni decat prin acordul partilor, concretizat prin incheierea unui act aditional la contractul individual de munca al reclamantului, acesta fiind intelesul neindoielnic al dispozitiilor art.41 alin.1 si 3 lit. e, art.17 alin. 5 din Codul Muncii, in forma republicata dupa intrarea in vigoarea Legii 40/2011.

Prin actiunea inregistrata la data de 4.09.2014 si precizata apoi la data de 27.12.2014, reclamantul P. P. a chemat in judecata paratul I. N.C. D. I. E. - ICMET Craiova, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata drepturilor salariale - restante - diminuari salariale lunare pe perioada 04.09.2011-30.04.2012.

Incepand cu luna mai 2010, paratul a operat diminuari salariale, in procente diferite, de la o luna la alta, motivate de situatia financiara, respectiv venituri, fond de salarii, raporturi la manopera si incadrarea in prevederile BVC, intemeiate pe dispozitiile art.5 pct. 4 (3) din CCM la nivel de unitate care prevad ca "... in cazurile in care veniturile realizate nu conduc la acoperirea integrala a fondului de salarii pentru perioada de raportare, salariile de baza ale salariatilor, inclusiv a celor cu functii de conducere, se diminueaza cu procentul de nerealizare."

Prin sentinta civila nr. 619 din 10.02.2015, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale s-a respins actiunea precizata de reclamant.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

In conformitate cu dispozitiile art. 159 Codul Muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

La randul sau, contractul individual de munca ce intervine intre angajat si angajator nu poate contine clauze contrare Codului Muncii, legilor speciale sau contractului colectiv de munca (la nivel national, la nivel de ramura, la nivel de unitate).

Observand contractul colectiv de munca la nivelul ramurii de cercetare-dezvoltare-proiectare pe anul 2005, inregistrat sub nr. 1221/25.05.2005, contractul colectiv de munca la nivel de unitate, inregistrat sub nr. 21314/21.12.2006 si, respectiv, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii cercetare-proiectare pe anii 2010 - 2015 nr. 614/04.01.2011s-a constatat ca, fara exceptie, acestea au dedicat cate un intreg capitol reglementarii salarizarii.

Astfel, in toate aceste contracte se prevede ca angajatorul nu poate negocia salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut pe unitate, in continuare prevazandu-se si cuantumul acestui salariu.

De asemenea, in aceste contracte - ce reprezinta legea partilor in ceea ce priveste salarizarea, s-a prevazut, in mod expres, ca " Formele de organizare a muncii si de salarizare ce urmeaza sa se aplice fiecarei activitati se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau, dupa caz, institutie.

Formele de organizare a muncii si de salarizare ce se pot aplica sunt urmatoarele:

1. in regie sau dupa timp;
2. in acord;
3. pe baza de indicatori
4. alte forme specifice unitatii.

2) Organizarea muncii si salarizarea in acord pot avea loc intr-una din urmatoarele forme:

1. acord direct;
2. acord progresiv;
3. acord indirect;

3. Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.
4. Formele de organizare a muncii si de salarizare ce ar urma sa se aplice fiecarei activitatea si loc de munca se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate.

De asemenea, in contractele colective la nivel de ramura se prevede in mod expres ca "salariile vor fi acordate intr-un procent egal cu procentul de realizare a programului de activitate al fiecarui compartiment si, dupa caz, al unitatii."

Astfel cum a reiesit din analiza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, salarizarea reclamantului a fost facuta in mod legal, in concordanta cu prevederile contractului colectiv la nivel de ramura si al celui la nivel de unitate.

Astfel, din fluturasii de salariu atasati dosarului cauzei se observa ca veniturile drepturilor salariale incasate lunar de catre reclamant nu s-au situat sub nivelul salariului de baza minim brut pe unitate.

In ceea ce priveste posibilitatea angajatorului de acorda salariul in cota procentuala, in functie de procentul de realizare a programului de activitate al unitatii, Tribunalul a apreciat ca aceasta modalitate este perfect legala, fiind stabilita prin negociere cu ocazia incheierii contractului colectiv de munca la nivel de ramura, respectiv, a contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

Astfel, art. V.4. din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate (fila 37 dosar) este foarte clar in aceasta privinta, prevazand in mod expres ca " plata salariilor la compartiment se va face in functie de venitul realizat, fara a inregistra pierderi, cu conditia ca regia generala sa nu depaseasca valoarea aprobata.

In cazurile in care veniturile realizate de compartiment nu conduc la acoperirea integrala a fondului de salarii necesar compartimentului pentru perioada de raportare, salariile de baza ale salariatilor, inclusiv ale celor cu functie de conducere, se diminueaza cu procentul de nerealizare.

Plata salariilor personalului din serviciile functionale se va face la nivelul mediu de realizare a veniturilor din ICMET".

S-a retinut, de asemenea, faptul ca aceste clauze contractuale nu au fost modificate prin actele aditionale ulterioare, modificarile vizand cu totul alte aspecte.

Asadar, Tribunalul nu poate avea in vedere sustinerea reclamantului, referitoare la modificarea unilaterala a salariului, fara negociere, de catre angajator, fara o negociere prealabila, in cauza fiind evident ca diminuarile salariale au fost facute in baza prevederilor contractului colectiv de munca, negociat si acceptat de partile contractante, printre care si reprezentantii salariatilor.

Totodata, privitor la cuantumul salariului platit reclamantului, Tribunalul a retinut ca salariile de baza de incadrare sunt prevazute in anexele referitoare la grila de salarizare (filele 67-72 dosar), acestea prevazand un salariu de baza minim si un salariu de baza maxim, dar si programul complet de lucru - de 171,33 ore.

Asadar, s-a constatat ca, in speta, reclamantul, in calitatea sa de angajat al paratului, beneficiaza de un salariu determinabil, aferent muncii prestate in acord, al carui cuantum (variabil, dar care nu poate cobori sub minimul prevazut in contractul colectiv la nivel de unitate) depinde de realizarea programului complet de lucru si de veniturile realizate de unitate.

Acordul global reprezinta o forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate.

Salarizarea in acord global presupune determinarea salariului potrivit unei formule matematice, care respecta principiul economic universal al corelatiei dintre salariu si productivitatea muncii (W), conform caruia cresterea salariului poate fi cel mult egala cu cresterea W, in caz contrar reducandu-se profitul.

Salarizarea in acord global colectiv presupune salarizarea angajatilor in functie de realizarile profesionale lunare, fiind diferita fata de salarizarea cu retributia tarifara.

In literatura de specialitate s-a precizat ca, in situatia salarizarii pe baza de cote procentuale sau remiza, salariul se calculeaza ca o cota procentuala din volumul (de regula exprimat valoric) rezultatului activitatii (vanzari, livrari etc.).

Sarcinile lunare sunt considerate ca norme de munca, depasirea sau nerealizarea sarcinilor conditionand in mod direct proportional veniturile obtinute.

Observand inscrisurile aflate la filele 75-89 ale dosarului, s-a constatat ca, in perioada dedusa judecatii, procentul de realizare a programului de activitate al unitatii nu a fost de 100%, ci mai mic, salariatii beneficiind de plata salariilor in cota procentuala egala cu procentul de realizare a programului de activitate al unitatii, in conformitate cu prevederile art. V.6 alin.1 si 2 CCM.

De asemenea, analizand fluturasii de salariu aflati la file 48 - 50, s-a retinut ca reclamantul nu a realizat programul de lucru complet, ci durate inferioare.

Nu in ultimul rand, Tribunalul are in vedere faptul ca, potrivit contractului colectiv la nivel de ramura aferent anilor 2010 - 2015, dar si celui anterior, acordarea diferentelor de drepturi salariale solicitate de reclamant nu este posibila decat intr-o singura situatie si anume, atunci cand programul de lucru stabilit a fost realizat in procent de 100%, insa acordarea drepturilor salariale in acelasi procent nu a fost posibila datorita nerealizarii veniturilor unitatii in cuantumul necesar. Doar in aceasta situatie, salariile se acorda in acelasi procent cu realizarea incasarilor, pentru toti salariatii, fara ca salariile acordate sa scada sub nivelul salariului de baza minim prevazut in grila de salarizare, cota-parte a salariilor astfel neacordate urmand a se plati in perioada urmatoare, cand veniturile permit aceasta, dar nu mai tarziu de 3 luni (art. V.6. alin.3 din contractele colective).

Mai mult decat atat prin inscrisurile depuse de catre parat s-a facut dovada ca acesta a participat la sedintele de analiza a realizarii indicatorilor economici din cadrul Comitetului Director, fiind de acord cu masurile de diminuare a salariilor raportat la procentul de realizare a beneficiilor.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelantul-reclamant P. P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Curtea apreciaza apelul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea subliniaza ca prin actiunea precizata, avand ca obiect recuperarea diminuarilor salariale operate in perioada 04.09 - 30.04.2012, reclamantul a invocat coexistenta a doua temeiuri de drept si anume dispozitiile art. V.4 si art. II. 33 din CCM la nivel de unitate insa, cele doua prevederi contractuale, in redactarea primita prin actul aditional nr. 3/12.12.2008, nu pot fi aplicate cumulat.

Astfel, daca prima dispozitie contractuala reglementeaza modalitatea de acordare a salariului in functie de procentul de realizare a programului de activitate al angajatorului, cea de a doua prevedere contractuala se refera exclusiv la ipoteza in care desi veniturile realizate de unitate permit plata salariilor in procent de 100
%
din cauza ca angajatorul are intarzieri, restante in plata datoriilor catre debitorii sai, nu poate fi achitat salariul integral si la termen.

Doar pentru aceasta ultima situatie in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, la art. II 33 s-a prevazut ca salariul va fi platit la termen intr-un cuantum ce va fi cel putin egal cu salariul minim din grila de salarizarea, cota parte din veniturile salariale astfel neacordate urmand a fi achitata in perioada urmatoare, cand veniturile permit aceasta, dar nu mai tarziu de 3 luni.

In cauza, instanta retine ca diminuarea salariului reclamantului in perioada dedusa judecatii a avut loc in baza dispozitiilor art. V.4 (2) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, astfel cum au fost modificate prin actul aditional nr.3/12.12.2008 ca urmare a nerealizarii veniturilor necesare platii salariilor, aspect evidentiat de altfel si in deciziile de diminuare a salariului de baza, aflate la dosarul de fond, filele 26 si urm.

Potrivit acestei prevederi contractuale, salariile vor fi acordate intr-un procent egal cu procentul de realizare a programului de activitate al unitatii. Dispozitia contractuala evocata mai prevede insa, ca in toate cazurile care pot sa apara pe durata aplicarii respectivelor prevederi ale contractului colectiv de munca la nivelul unitatii privind salarizarea si ori de cate ori acordarea drepturilor salariale nu poate fi asigurata, prin negocieri sindicate-patronat se va conveni asupra modalitatilor concrete de acordare a acestora.

In cauza, nu s-a facut dovada purtarii unor negocieri de natura celor indicate prin dispozitiile contractului colectiv de munca, procesele verbale depuse la dosarul de fond neavand semnificatia consemnarii unor negocieri cu privire la modalitatea de acordare a salariilor, intrucat nu au fost semnate de reprezentantii sindicatelor.

Neoperand o negociere intre patronat si sindicat asa cum prevede art.V.4(2) din actul aditional nr. 3/12.12.2008, reducerea salariala in raport de procentul de realizare a programului de activitate al unitatii nu putea interveni decat prin acordul partilor, concretizat prin incheierea unui act aditional la contractul individual de munca al reclamantului, acesta fiind intelesul neindoilenic al dispozitiilor art.41 alin.1 si 3 lit. e, art.17 alin. 5 din Codul Muncii, in forma republicata dupa intrarea in vigoarea Legii 40/2011.

Dispozitiile art. 17 al. 4 din C. Muncii invocate de parata cu privire la faptul ca nu ar fi obligatoriu actul aditional in cazul in care modificarea salariala este stabilita prin contractul colectiv, au devenit caduce odata cu adoptarea Legii 40/2011, continutul normativ al textului fiind modificat radical, forma in vigoare incepand cu data de 03.04.2011 impunand incheierea unui act aditional la contractul individual de munca si intr-o astfel de situatie.

Avand in vedere ca nu a existat o negociere intre sindicat - angajator si nu s-a incheiat cu reclamantul actul aditional prevazut de Codul Muncii, instanta de apel concluzioneaza ca reclamantul a suportat o diminuare unilaterala a salariului, nepermisa de lege si de dispozitiile contractului colectiv de munca aplicabil.

Prin urmare, retinand ca tribunalul a interpretat si aplicat gresit dispozitiile din C. Muncii si contractul colectiv de munca la nivel de unitate, diminuarea salariului reclamantului neputand opera doar in baza unei simple decizii a angajatorului, in baza dispozitiilor art. 480 Cod procedura civila. Curtea a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinta nr. 619 din 10.02.2015, in sensul ca a admis actiunea precizata, a obligat paratul la plata drepturilor salariale restante-diminuari salariale lunare - pentru perioada 4.09.2011-30.04.2012, proportional cu timpul efectiv lucrat de reclamant, drepturi ce vor fi reactualizate la data platii efective.
(Decizia civila nr. 2427/15.05.2015 - Sectia Civila, rezumat Luminita Larisa Barbu)