Hotarare de partaj Sulta, Executare silita, Termen de prescriptie

• Codul de procedura civila: art. 405 alin. (1)
• Decretul nr. 167/1958: art. 6

Daca legea nu prevede altfel, dreptul de a cere executarea silita a dreptului de creanta se prescrie in termenul general de 3 ani.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia nr. 337/R din 2 aprilie 2014, F.S.

Prin actiunea civila inregistrata la 18.09.2012 la Judecatoria Timisoara sub nr. 25400/325/2012, reclamantul F.M. a chemat in judecata paratul E.I. si a solicitat instantei sa constate intervenirea prescriptiei extinctive a dreptului de a cere executarea silita a sultei in cuantum de 184.795 lei, instituita in favoarea paratului prin sentinta civila nr. 6145/27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 7989/325/2008 si a solicitat radierea din CF nr. 4 Timisoara a notarii privind sulta in cuantum de 184.795 lei.

In motivare a aratat ca, prin sentinta civila nr. 6145/27.04.2009, Judecatoria Timisoara i-a admis actiunea formulata impotriva paratului E.I., a dispus iesirea din indiviziune asupra imobilului inscris in CF, i-a atribuit intregul imobil si l-a obligat la plata catre parat a sultei de 184.795 lei.

Paratul nu a efectuat acte de executare pentru obtinerea sultei datorate conform sentintei mentionate, astfel ca dreptul sau de creanta s-a prescris, intrucat a expirat termenul de 3 ani prevazut de art. 1 alin. (1) si art. 6 din Decretul nr. 167/1958.

Reclamantul a invocat si art. 405 alin. (3) C. pr. civ., conform caruia orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie prin implinirea termenului de prescriptie.

A invocat si art. 111 C. pr. civ., care arata ca partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, daca nu are calea realizarii dreptului.

Prin sentinta civila nr. 8527/04.12.2012 pronuntata in dosarul nr. 25400/325/2012, Judecatoria Timisoara a respins actiunea civila, retinand ca in perioada de timp scursa de la data ramanerii irevocabile a sentintei civile mentionate si pana la inregistrarea prezentei actiuni civile, reclamantul, in calitate de debitor al obligatiei, nu a uzat de nici un mijloc juridic aflat la dispozitia sa in scopul de a se libera de datorie, in cazul in care creditorul ar fi refuzat sa primeasca prestatia.

Suma de bani inscrisa in cartea funciara cu titlu de sulta este consecinta sistarii comunitatii de bunuri prin admiterea actiunii de iesire din indiviziune promovata de reclamant. Aceasta actiune are natura juridica a unei actiuni reale imobiliare, cu consecinta directa a inlocuirii dreptului de proprietate al paratului cu un drept de creanta impotriva reclamantului. Termenul de prescriptie aplicabil este cel reglementat de art. 405 alin. (1) teza a doua C. pr. civ, in temeiul caruia se stabileste ca in cazul actiunilor reale imobiliare termenul de prescriptie este de 10 ani.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, apel respins ca nefondat prin decizia civila nr. 665/16.05.2013 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 25400/325/2012, in esenta pentru aceleasi considerente.

Impotriva deciziei civile nr. 665/16.10.2013 a Tribunalului Timis a declarat recurs in termenul legal reclamantul.

In motivare, reclamantul a aratat ca atat doctrina cat si jurisprudenta statueaza in mod unanim faptul ca prescriptia dreptului la actiune este o sanctiune care se aplica creditorului pentru lipsa sa de diligenta in vederea realizarii dreptului si are un caracter absolut de act sanctionatoriu impotriva strict a creditorului, independent de comportamentul diligent sau delasator al debitorului.

Criticile formulate la adresa sa pentru pretinsa atitudine nediligenta in privinta indeplinirii obligatiei de plata a sultei catre creditorul E.I. reprezinta o schimbare a naturii si a intelesului vadit si neindoielnic al prescriptiei termenului de plata al sultei stabilite prin sentinta civila nr. 6145/325/2009 pronuntata de Judecatoria Timisoara, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C. pr. civ.

Reclamantul, invocand art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a considerat ca apelul i-a fost respins si ca urmare a interpretarii gresite a prevederilor legale referitoare la natura juridica a sultei.

Astfel, instanta de apel, in mod subiectiv si in contradictie cu doctrina si jurisprudenta in materie, a considerat ca suma de 184.795 lei, stabilita in sarcina sa cu titlul clar de sulta prin sentinta civila nr. 6145/2009 a Judecatoriei Timisoara, nu este o sulta in sensul propriu-zis al conceptului, ci reprezinta echivalentul valoric al unui drept real de proprietate caruia ii este aplicabil art. 405 teza a II-a C. pr. civ., impunand un termen de prescriptie al executarii silite de 10 ani.

Examinand hotararea atacata in raport cu motivele invocate, precum si din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. pr. civ., fata de actele si lucrarile dosarului, Curtea a constatat ca recursul reclamantului este intemeiat, astfel:

Problema juridica a prezentului dosar este interpretarea si aplicarea art. 405 alin. (1) C. pr. civ., care prevede:

„Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani”.

Reclamantul a solicitat prin actiune, in baza art. 111, art. 405 C. pr. civ. si art. 6 din Decretul nr. 167/1958, sa se constate ca s-a prescris dreptul paratului E.I. de a cere executarea silita a sultei de 184.795 lei instituita in favoarea acestuia prin sentinta civila nr. 6145/27.04.2009, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 7989/325/2008, sentinta prin care a fost admisa actiunea formulata de reclamantul F.M. impotriva paratului E.I. si s-a sistat indiviziunea asupra imobilului inscris in CF nr. 4, prin atribuirea intregului imobil reclamantului, care a fost obligat sa-i plateasca paratului o sulta de 184.795 lei.

Dreptul paratului la sulta de 184.795 lei este un drept de creanta, iar nu un drept real, chiar daca deriva dintr-o actiune reala imobiliara. Faptul ca acest drept de creanta s-a nascut ca urmare a sistarii indiviziunii asupra unui imobil aflat in coproprietatea reclamantului si paratului nu il transforma intr-un drept real. Sentinta civila nr. 6145/2009 a Judecatoriei Timisoara, care reprezinta titlul executoriu ce consfinteste dreptul de creanta al paratului, a fost pronuntata intr-o actiune reala imobiliara.

Nu trebuie facuta confuzie intre titlul executoriu si dreptul sau obligatia care se executa silit.

Legiuitorul, prin art. 405 alin. (1) teza II C. pr. civ., face referire la titlurile executorii emise in materia actiunilor reale imobiliare, insa in speta nu se discuta despre executarea silita a unui drept real imobiliar, ci a unui drept de creanta.

De la termenul general de prescriptie de 3 ani pentru executarea silita a oricarui titlu executoriu prevazut de art. 405 alin. (1) teza I C. pr. civ. si de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, legiuitorul a stabilit o exceptie prin art. 405 alin. (1) teza II C. pr. civ., insa termenul de prescriptie de 10 ani se aplica doar in cazul executarii silite a drepturilor reale imobiliare, iar nu si in cazul drepturilor de creanta.

Faptul ca un drept de creanta a fost stabilit printr-un titlu executoriu prin care s-a stabilit si un drept real imobiliar, intr-o actiune reala imobiliara, nu-l transforma intr-un drept real, iar executarea silita a acestui drept de creanta nu poate fi supusa termenului de prescriptie de 10 ani doar pentru ca a fost stabilit printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata intr-o actiune reala imobiliara.

Prin urmare, in speta, dreptul paratului E.I. de a cere executarea silita a sultei de 184.795 lei se prescrie in termenul general de 3 ani care se calculeaza de la data la care sentinta civila nr. 6145/27.04.2009 a Judecatoriei Timisoara a devenit definitiva, respectiv de la data de 15.06.2009. In raport cu aceasta data, dreptul paratului de a cere executarea silita a sultei s-a prescris la 15.06.2012.

Avand in vedere ca a intervenit prescriptia, notarea sultei datorate paratului in cele doua carti funciare ce s-au format din conversia pe hartie a CF nr. 4 devine lipsita de efect juridic.

Fata de aceste considerente, in baza art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ. si art. 312 alin. (3) C. pr. civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamant, a modificat ambele hotarari si a admis cererea reclamantului.