Hotarare arbitrala, pronuntata de Comisia Centrala de  Arbitraj

Drept administrativ. Contencios administrativ.

Hotarare arbitrala pronuntata de Comisia Centrala de Arbitraj

Legea 95/2006, Decizia nr. 98/05.02.2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrala de Arbitraj pentru solutionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale si casele de asigurari de sanatate, art. 343 ind. 3 alin.1 Cod procedura civila

Intr-un litigiu ce are ca obiect plata serviciilor medicale prestate de spital si solicitate de la Casa de Asigurari de Sanatate, in conditiile in care reclamantul Spitalul Judetean a formulat, anterior sesizarii instantei, o cerere de arbitraj in contradictoriu cu CAS Bacau, avand acelasi obiect cu chestiunea litigioasa din prezentul dosar, cerere solutionata prin Hotarare arbitrala, pronuntata de Comisia Centrala de Arbitraj, singura cale de atac impotriva hotararii arbitrale era actiunea in anulare, iar nu o alta cerere de chemare in judecata, cu acelasi obiect, adresata instantei.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 9 din 30 ianuarie 2014

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 407/32/2012, reclamantul „Spitalul”, in contradictoriu cu parata CAS a solicitat obligarea paratei la achitarea unor servicii medicale in cuantum de 4.592.703,22 lei.

In motivarea actiunii reclamantul arata ca in cursul lunii decembrie 2010 a efectuat servicii medicale in valoare de 4.592.703,22 lei, pentru care a emis in martie 2011 un numar de 4 facturi fiscale. Ca serviciile medicale prestate au fost validate in sistemul national informatic SIUI, care constituie baza de date la nivel national si in baza rapoartelor acestuia se stabileste valoarea serviciilor medicale prestate, ca facturile emise nu au fost contestate de parata.

Arata reclamantul ca facturile reprezinta depasiri fata de valoarea contractata si au fost emise in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 3 si 4 din H.G. nr. 262/2010, dispozitii legale care anterior au fost aplicate constant de parata.

Prin sentinta nr. 162/18.09.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr. 407/32/2012, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bacau - Sectia civila, avandu-se in vedere dispozitiile art. 246 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 si art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 262/2010, potrivit carora relatiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si casele de asigurari sunt de natura civila, se stabilesc si se desfasoara pe baza de contract care se incheie anual.

Desi s-a stabilit competenta Sectiei Civile a tribunalului, cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a II-a Civile, de contencios administrativ si fiscal sub nr. 407/32/2012.

Prin Sentinta nr. 353/25.02.2013, pronuntata in dosar nr. 407/32/2012, tribunalul a admis actiunea reclamantului, in sensul ca a obligat parata CAS la plata sumei de 4.592.703,22 lei.

Tribunalul si-a intemeiat solutia de admitere a actiunii pe urmatoarele argumente:

Reclamanta a prestat servicii medicale, conform celor patru facturi, in luna decembrie 2010, in valoare de 4 592 703, 22 lei. Aceasta valoare a fost validata de sistemul national SIUI, neexistand dubiu asupra efectuarii serviciilor medicale si asupra valorii serviciilor.

H.G. 262/31.03.2010 art. 3 si 4 stipuleaza ca aceste servicii medicale efectuate in luna decembrie, care nu au fost decontate deoarece documentele nu au fost inregistrate pe cheltuiala anului precedent, sunt considerate angajamente legale ale anului in curs si se inregistreaza atat la plati cat si la cheltuieli.

Plata unor servicii medicale efectuate in luna decembrie a unui an, in cursul anului urmator, a fost o practica in anii 2007, 2008, 2009, 2010, in urma incheierii unui act aditional la contract.

S-a mai avut in vedere ca parata nu a contestat, prin apararile sale, obligatia de plata, ori cuantumul sumei si temeiul legal invocat. Sustine insa ca actiunea nu poate fi primita deoarece pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate exista dosarul 9 /2011 cu acelasi obiect si aceleasi parti.

Invoca in acest sens Decizia C.N.A.S. nr. 98/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor si care, desi este un regulament privind activitatea arbitrilor

dintr-o instanta administrativa interna, ar impune reguli procedurale in ceea ce priveste accesul la justitie.

Sub acest aspect, s-a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada ca pana la aceasta data Comisia de Arbitraj s-ar fi pronuntat in dosarul invocat, nu a dat nici un raspuns in acest sens la toate interventiile instantei, iar o decizie C.N.A.S. nu poate impune reguli procedurale care sa afecteze dreptul de acces la justitie a institutiilor din sistemul sanitar si care sa modifice normele codului de procedura civila. Asa fiind, a fost admisa actiunea reclamantului, in sensul aratat.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, care a sustinut ca solutia instantei de fond este in contradictie cu probele administrate in cauza si este rezultatul aplicarii gresite a legii.

Astfel, arata recurenta, tribunalul a ignorat dispozitiile art. 13 din contractul de servicii medicale incheiat intre parti, care stipuleaza ca: efectuarea de servicii medicale peste prevederile contractuale se face pe propria raspundere si nu atrage nici o obligatie din partea casei de asigurari de sanatate cu care s-a incheiat contractul.

Pe de alta parte, sustine recurenta, tribunalul a interpretat gresit dispozitiile art. 40 din Decizia nr. 98/2004 a presedintelui CNAS, prin care se aproba Regulamentul privind activitatea arbitrilor din comisia centrala de arbitraj si a ignorat faptul ca reclamanta a urmat procedura arbitrajului, finalizata cu Hotararea din dosarul nr. 2/20011 al Comisiei de arbitraj, hotarare care era suspusa unei actiuni in anulare, ca singura cale de atac, potrivit art. 42 din Decizia sus mentionata.

Intimatul parata depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, avand in vedere urmatoarele aspecte:

Sub aspectul incidentei art. 36 din Decizia nr. 98/2004, intimatul arata ca desi a formulat o actiune adresata Comisiei de Arbitraj, nu a primit o solutie, iar demersurile instantei de fond in acelasi sens au ramas fara rezultat, aspect ce demonstreaza ca cererea sa nu a fost solutionata de Comisie. Precizeaza intimatul ca, in masura in care aceasta solutie exista, urmeaza a solicita incadrarea actiunii de fata ca fiind actiune in anulare a hotararii arbitrale.

In ce priveste art. 6 din Contractul cadru, solicita a se avea in vedere dispozitiile art. 6 alin. 3 si 4 din HG 262/2010, care reglementeaza tocmai plata serviciilor efectuate in luna decembrie a anului precedent, dispozitii care au fost aplicate in mod constant de recurenta parata.

La primul termen de judecata curtea, din oficiu, a pus in discutie calificarea caii de atac si a constatat ca prin sentinta nr. 162/18.09.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bacau s-a stabilit natura civila a litigiului, astfel ca, raportat la valoarea obiectului cauzei, sentinta tribunalului este supusa apelului, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedura civila.

Dupa recalificarea caii de atac, instanta de apel a procedat la completarea probatoriului cu acte, solicitand CNAS - CCA hotararea pronuntata in dosarul nr. 9/2011. S-a avut in vedere ca instanta de fond a retinut in mod gresit lipsa unei hotarari pronuntate de Comisia de Arbitraj in dosarul nr. 9/2001, desi in adresele de solicitare a acestui act s-a mentionat gresit numarul dosarului ca fiind 3/2011.

In urma acestui demers, s-a depus la dosar Hotararea arbitrala nr. 13/25.08.2011, pronuntata in dosarul nr. 9/2011, prin care se respinge cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu CAS Bacau, mentionandu-se ca hotararea poate fi atacata cu actiune in anulare in termen de o luna de la data comunicarii.

In atare conditii, instanta de apel a calificat argumentele apelantei, referitoare la calea de atac ce se poate exercita impotriva hotararii arbitrale, ca fiind o exceptie de inadmisibilitate a actiunii, exceptie ce se constata a fi intemeiata, pentru urmatoarele argumente:

Potrivit art. 298 din Legea 95/2006, „Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice si casele de asigurari de sanatate pot fi solutionate, la solicitarea uneia dintre parti, pe calea arbitrajului in conditiile si procedurile dreptului comun”.

In speta, reclamantul a formulat, la data de 17.05.2011 o cerere de arbitraj in contradictoriu cu CAS Bacau, avand acelasi obiect cu chestiunea litigioasa din prezentul dosar. Dovada in acest sens se afla in inscrisurile atasate dosarului nr. 407/32/2012 al Curtii de Apel Bacau, alaturi de Decizia nr. 98/05.02.2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrala de arbitraj pentru solutionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale si casele de asigurari de sanatate.

Prin Hotararea arbitrala nr. 13/25.08.2011, pronuntata de Comisia Centrala de Arbitraj in dosarul nr. 9/2001, cererea reclamantului a fost respinsa.

Potrivit dispozitiilor art. 40 din Decizia nr. 98/05.02.2004, hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare, care se introduce in termen de o luna de la data comunicarii hotararii (art. 42). Decizia mentioneaza la art. 43 ca „prevederile prezentului regulament se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.”

Curtea constata ca in acest context se impune a fi retinuta incidenta dispozitiilor art. 343 ind. 3 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora existenta conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.

In contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti se mentioneaza la art.20 - capitolul XIII ca litigiile nascute in legatura cu executarea contractului, care nu se solutioneaza pe cale amiabila sunt de competenta Comisiei de Arbitraj sau, dupa caz, a instantei de judecata.

Ca urmare, constatand ca in speta reclamantul a demarat procedura arbitrala reglementata de Decizia nr. 98/05.02.2004, in care s-a pronuntat o hotarare definitiva si obligatorie, ce este supusa cenzurii instantei de judecata numai pe calea actiunii in anulare, curtea a stabilit ca actiunea de fata este inadmisibila, in raport de dispozitiile art. 40 anterior citate.