Functionar public cu statut special, asistent medical

In calitatea sa de angajat in functia de asistent medical sef in sistemul administratiei penitenciarelor, recurentul nu este salariat civil in cadrul Ministerului Sanatatii pentru a i se aplica prevederile art. 196 din Legea nr. 95/2006.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul L.M a chemat in judecata paratul Penitenciarul C., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, instanta sa oblige paratul la promovarea reclamantului in functia de asistent medical cu studii superioare in grad principal si de majorare a salariului de baza lunar incepand cu luna noiembrie 2013, plata diferentelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit noii incadrari si cele efectiv incasate, incepand cu luna noiembrie 2013.

Prin sentinta nr. 37 din 14 ianuarie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.10743/63/2014, a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul L. M in contradictoriu cu paratul PENITENCIARUL C., ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat
recurs
reclamantul L. M., criticand-o pentru nelegalitate.

In motivare, recurentul reclamant a sustinut ca tribunalul a respins cererea sa retinand in esenta ca in materie de salarizare reclamantului ca si functionar public cu statut special ii sunt aplicabile prevederile Legii 284/2010, nu prevederile Legii 95/2006 privind reforma in sanatate.

Hotararea este pronuntata cu aplicarea gresita a normelor de drept material ce reglementeaza salarizarea asistentilor medicali si cadrelor medicale in general, aspect de nelegalitate prevazut de art. 488 pct.8 Codul de Procedura Civila.

Astfel, este adevarat ca reclamantul este functionar public cu statut special, avand grad de agent sef principal, insa activitatea pe care o presteaza in cadrul institutiei intimate este aceea de asistent medical sef, fiind remunerat pentru aceasta activitate.

Faptul ca detine o gradatie militara constituie un specific al sistemului din care face parte, toti colegii sai, indiferent de activitatea pe care o presteaza, avand un asemenea grad.

Cu alte cuvinte, presteaza activitatea de asistent sef, este remunerat doar pentru aceasta, astfel ca detinerea unui grad, indiferent care ar fi acela, nu influenteaza cu nimic raportul juridic de munca si legislatia aplicabila acestuia.

Argumentatia instantei in sensul ca numai salariatilor civili le sunt aplicabile prevederile art. 196

¹

din Legea 95/2006, nu reprezinta altceva decat o discriminare pe criteriul apartenentei la un anumit angajator, ceea ce trebuie sanctionat de catre instanta de recurs.

Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, reglementeaza raporturile juridice medicale, precum si raporturile juridice privind incadrarea pe functiile corespunzatoare a asistentilor medicali.

Asadar, legiuitorul nu face distinctii intre beneficiarii legislatiei privind reforma in domeniul sanatatii si nici macar printr-o interpretare sistematica a acestui act normativ nu s-ar putea ajunge la concluzia ca el se aplica doar unei anumite categorii profesionale, respectiv asistentilor medicali din domeniul civil.

Bineinteles, s-ar putea afirma ca aceste unitati medicale fac parte din categoria celor "civile", insa si in cazul respectivilor angajatori exista legi speciale privind salarizarea personalului (HG 144/2010, HG 286/2011, inclusiv Legea 284/2010 invocata de catre instanta de fond), astfel ca in mod evident legile speciale privind salarizarea personalului din unitatile medicale publice sau private, nu se pot abate de la legea generala, fiind de notorietate ca in raporturile juridice de munca principiul de drept "specialia generalibus derogant", nu isi are aplicarea.

Chiar daca nu ar fi acceptata opinia majoritara expusa in doctrina privind exceptia de la regula sus amintita, in mod clar legiuitorul nu ar fi elaborat o lege cu aplicabilitate doar pentru o anumita categorie profesionala ce apartine unui anumit angajator (unitatile spitalicesti civile), intrucat acest criteriu este unul discriminatoriu potrivit Conventiei OIM nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei si Cartii Sociale Europene Revizuita.

Fata de aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si admiterea cererii asa cum a fost formulata.

Analizand recursul formulat prin prisma motivului de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ. Curtea de Apel retine urmatoarele:

Cu privire la exceptia nulitatii recursului ca fiind nemotivat, Curtea constata ca recurentul si- a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila ce privesc situatia cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii iar in cuprinsul recursului au fost indicate dispozitiile legale cu privire la care recurentul considera ca au fost aplicat eronat de catre instanta de fond, astfel ca exceptia este neintemeiata si se va dispune respingerea acesteia.

Curtea constata ca recurentul este functionar public cu statut special, angajat la Penitenciarul C, avand gradul de agent sef principal, functia de asistent medical sef iar in materie de salarizare, acestuia ii sunt aplicabile cu prioritate prevederile Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, anexa ce reglementeaza familia ocupationala de functii bugetare "Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala" - din Legea nr. 284/2010.

Recurentul nu este salariat civil in cadrul Ministerului Sanatatii pentru a i se aplica prevederile art. 196 din Legea nr. 95/2006, ci acesta este functionar public cu statut special in sistemul administratiei penitenciarelor, astfel ca nu ii sunt aplicabile prevederile privitoare la familia ocupationala de functii bugetare "Sanatate" invocate de recurent.

Dispozitiile legii nr. 284/2010 - Anexa VII sunt imperative cu privire la faptul ca recurentului ii sunt aplicabile in exclusivitatea prevederile sistemului penitenciar, acesta fiind functionar public cu statut special astfel ca este neintemeiata invocarea unor acte normative din alta familie ocupationala, respectiv Sanatate precum si prevederile Codului muncii

Pe de alta parte, potrivit Nomenclatorului de functii in vigoare, in statele de organizare ale unitatilor penitenciare nu exista functii de agent prevazute cu studii superioare iar functia pe care o ocupa recurentul, respectiv asistent medical sef nu este prevazuta cu studii superioare, motiv pentru care nu se poate dispune promovarea acestuia in functia de asistent medical cu studii superioare in grad principal. Din acest motiv potrivit fisei postului recurentului nivelul studiilor necesare ocuparii functiei de asistent medical este cel liceal plus scoala sanitara postliceala si nu studii superioare.

Pe cale de consecinta, in raport de considerentele mai sus expuse, Curtea retine ca instanta de fond a aplicat corect dispozitiile de drept material aplicabile spetei, astfel ca in raport de dispozitiile art. 498 Cod procedura civila va respinge recursul formulat ca neintemeiat.
(Decizia nr.2117 / 04.06.2015 - Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat judecator Emilia Denisa Stinga)