Filiația

Filiația

        Filiația este legătura dintre o persoană și părinții ei, reprezentând raportul de descendență dintre un copil și fiecare din parinții lui.

Filiația față de mamă este maternă (maternitate), iar față de tată se numește paternă (paternitate).

        Filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii, iar dovada se face prin certificatul constatator al nașterii. Dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă ori dacă a fost trecut ca născut din parinți necunoscuți, mama poate recunoaște copilul. Recunoașterea se poate face fie prin declarație la serviciul de stare civilă, fie printr-un înscris autentic, fie prin testament. Recunoașterea, fie chiar făcută prin testament, nu se poate revoca. Recunoașterea care nu corespunde adevarului poate fi contestată de orice persoană interesată.

        Paternitatea se stabilește în temeiul prezumției legale potrivit căreia copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, iar copilul născut după desfacerea căsătoriei are ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și nașterea a avut loc înainte ca mama sa fi încheiat o nouă căsătorie. Paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. Acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită numai de soț; moștenitorii acestuia pot continua acțiunea pornită de el.

        Acțiunea in tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului.

          Filiația fața de tată se stabilește prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească

        Recunoașterea se face prin declarație făcută la serviciul de stare civila, fie o data cu înregistrarea nașterii, fie dupa aceasta dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament. Recunoașterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca. Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.

         Stabilirea paternității din afara căsătoriei

      Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.

      Dreptul de a porni acțiunea în stabilirea paternității nu trece asupra moștenitorilor copilului, ei putând continua acțiunea pornită de acesta. Acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorului pretinsului tată. Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la nașterea copilului.

     Dacă în cazul în care un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătorești, termenul de un an pentru pornirea acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei va curge de la data când acea hotarare a ramas definitivă. În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată, ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la data încetării conviețuirii ori a întreținerii. Timpul cuprins între a trei sute și a o suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii.

          Filiaţia adoptivă

        Înafară de filiația firească s-a instituit și existența unei filiaţii adoptive care este rezultatul decizei unei autorităţi este aceaşi cu manifestarea de   părţilor. Noul Cod Civil înlăturat adopţia cu efecte restrânse acceptând-o doar pe cea cu efecte depline. Adopţia este operaţiunea  ce creează o  de filiaţie  adoptator  adoptat  care presupune aplicarea următoarelor principii:

1. interesului superior copilului
2. creşterii educării copilului într-un mediu familial
3. continuittaii educarea copilului, ţinându-se de originea  ,   ligvistica
4. informării copilului luării considerare  opiniei acestuia  raport cu  gradul lui de maturitate
5. celerităţii îndeplinirea oricăror acte care se la  adopţiei.

          Condiţii de fond ale adopţiei

 Cu privire la adoptator:

-poate avea calitatea de adopttaot o   un cuplu căsătorit

– adoptatorul trebuie   capacitate  de exerciţiu   fie cu cel  18 ani   decât adoptatul

-consimţământul adoptatorului trebuie  fie expres

– nu vor   alienatul  debilul mintal

-are aptitudine de   cel care are atestat de   familie aptă  adopte.

 Cu privire la adoptat:

– trebuie respectat interesul superior  copilului

-poate fi adoptat numai cel care nu  împlinit  majoratului

– consimţământul actual părinţilor fireşti este o condiţie   încheierii adopţiei.

– consimţământul copilului care  împlinit  de 10 ani se    instanţei judecătoreşti.

        Procedura adopţiei     prin deschiderea ei  printr-o hotărâre    apoi direcţia  de   protecţia copilului  selecteze un adoptator  o familie adoptatoare . răspunsul este poztiv se   adopţia pe o  de 90 de zile timp  care direcţia  supraveghea atent stare copilului. Încuviinţarea se  face la sfârşit perioadei de încredinţare, cererea fiind depusă de adoptator  familia adoptatoare, de direcţia de la domiciliul lor.

       Adopţia îşi poate produce efectele de la  încuviinţării ei de către . Aşadar, adoptatul    familia adoptatorului, rudenia   adoptat  descendenţii , părinţii fireşti  rudele lor, încetează. După ce - dat hotărârea   de încuviinţare  adopţiei serviciul de stare  competent întocmeşte condiţiile legii un nou act de naster  copilului pentru  adoptatorii  fie trecuţi  părinţi fireşti.

Această încetează prin desfacere  declarare  fiind , sancţiune ce se   cazul neîndeplinirii condiţiilor adopţiei.

          Adopţia 

         Adopţia internatională presupune deplasarea copilului pe teritoriul unui alt ,  incuviintării adopţiei de către  judecătorească romană. Adopţia internatională  copilului care are domiciliul   poate fi incuviintată numai  situaţia  care adoptatorul unul dintre  din familia adoptatoare, care domiciliază  străinătate este bunicul copilului pentru care  fost incuviintată deschiderea procedurii adopţiei interne. Cererea de încuviinţare  adopţiei se transmite instanţei judecătoresti de către Oficiul  pentru Adopţii.