Filiația
Filiația
Filiația este legătura dintre o persoană și părinții ei, reprezentând raportul de descendență dintre un copil și fiecare din parinții lui.
Filiația față de mamă este maternă (maternitate), iar față de tată se numește paternă (paternitate).
Filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii, iar dovada se face prin certificatul constatator al nașterii. Dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă ori dacă a fost trecut ca născut din parinți necunoscuți, mama poate recunoaște copilul. Recunoașterea se poate face fie prin declarație la serviciul de stare civilă, fie printr-un înscris autentic, fie prin testament. Recunoașterea, fie chiar făcută prin testament, nu se poate revoca. Recunoașterea care nu corespunde adevarului poate fi contestată de orice persoană interesată.
Paternitatea se stabilește în temeiul prezumției legale potrivit căreia copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, iar copilul născut după desfacerea căsătoriei are ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și nașterea a avut loc înainte ca mama sa fi încheiat o nouă căsătorie. Paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. Acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită numai de soț; moștenitorii acestuia pot continua acțiunea pornită de el.
Acțiunea in tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului.
Filiația fața de tată se stabilește prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească
Recunoașterea se face prin declarație făcută la serviciul de stare civila, fie o data cu înregistrarea nașterii, fie dupa aceasta dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament. Recunoașterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca. Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.
Stabilirea paternității din afara căsătoriei
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni acțiunea în stabilirea paternității nu trece asupra moștenitorilor copilului, ei putând continua acțiunea pornită de acesta. Acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorului pretinsului tată. Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la nașterea copilului.
Dacă în cazul în care un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătorești, termenul de un an pentru pornirea acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei va curge de la data când acea hotarare a ramas definitivă. În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată, ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la data încetării conviețuirii ori a întreținerii. Timpul cuprins între a trei sute și a o suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii.
Filiaţia adoptivă
Înafară de filiația firească s-a instituit și existența unei filiaţii adoptive care este rezultatul decizei unei autorităţi este aceaşi cu manifestarea de părţilor. Noul Cod Civil înlăturat adopţia cu efecte restrânse acceptând-o doar pe cea cu efecte depline. Adopţia este operaţiunea ce creează o de filiaţie adoptator adoptat care presupune aplicarea următoarelor principii:
- interesului superior copilului
- creşterii educării copilului într-un mediu familial
- continuittaii educarea copilului, ţinându-se de originea , ligvistica
- informării copilului luării considerare opiniei acestuia raport cu gradul lui de maturitate
- celerităţii îndeplinirea oricăror acte care se la adopţiei.
Condiţii de fond ale adopţiei
Cu privire la adoptator:
-poate avea calitatea de adopttaot o un cuplu căsătorit
– adoptatorul trebuie capacitate de exerciţiu fie cu cel 18 ani decât adoptatul
-consimţământul adoptatorului trebuie fie expres
– nu vor alienatul debilul mintal
-are aptitudine de cel care are atestat de familie aptă adopte.
Cu privire la adoptat:
– trebuie respectat interesul superior copilului
-poate fi adoptat numai cel care nu împlinit majoratului
– consimţământul actual părinţilor fireşti este o condiţie încheierii adopţiei.
– consimţământul copilului care împlinit de 10 ani se instanţei judecătoreşti.
Procedura adopţiei prin deschiderea ei printr-o hotărâre apoi direcţia de protecţia copilului selecteze un adoptator o familie adoptatoare . răspunsul este poztiv se adopţia pe o de 90 de zile timp care direcţia supraveghea atent stare copilului. Încuviinţarea se face la sfârşit perioadei de încredinţare, cererea fiind depusă de adoptator familia adoptatoare, de direcţia de la domiciliul lor.
Adopţia îşi poate produce efectele de la încuviinţării ei de către . Aşadar, adoptatul familia adoptatorului, rudenia adoptat descendenţii , părinţii fireşti rudele lor, încetează. După ce – dat hotărârea de încuviinţare adopţiei serviciul de stare competent întocmeşte condiţiile legii un nou act de naster copilului pentru adoptatorii fie trecuţi părinţi fireşti.
Această încetează prin desfacere declarare fiind , sancţiune ce se cazul neîndeplinirii condiţiilor adopţiei.
Adopţia
Adopţia internatională presupune deplasarea copilului pe teritoriul unui alt , incuviintării adopţiei de către judecătorească romană. Adopţia internatională copilului care are domiciliul poate fi incuviintată numai situaţia care adoptatorul unul dintre din familia adoptatoare, care domiciliază străinătate este bunicul copilului pentru care fost incuviintată deschiderea procedurii adopţiei interne. Cererea de încuviinţare adopţiei se transmite instanţei judecătoresti de către Oficiul pentru Adopţii.