Existenta starii de indiviziune asupra imobilului din care se solicita evacuarea. Caracterul inadmisibil al unei asemenea cereri.

 

Codul civil, art. 480

 

Din interpretarea dispozitiilor art.480 Cod civil rezulta ca dreptul de proprietate este un  drept subiectiv care permite titularului sau sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de un bun, in putere si interes propriu, in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.

Actiunea in evacuare este  un mijloc juridic  pus la dispozitia proprietarului unui imobilul (sau titularului unui alt drept real sau de creanta  care ii confera folosinta  imobilului) prin care acesta solicita instantei, dupa dovedirea dreptului sau, sa constate lipsa  oricarui drept al paratului, in baza caruia acesta  sa poata folosi bunul si sa il oblige pe parat sa inceteze aceasta folosinta abuziva prin parasirea  imobilului.

In aplicarea principiului conform caruia nimeni nu-si poate face singur dreptate (statuat si de art.61 din Legea nr. 114/1996) atunci cand  titularul este tulburat in exercitiul dreptului sau de folosinta/administrare a  unei locuinte si nu poate obtine satisfactie printr-o modalitate nejudiciara va trebui sa exercite  o actiune in justitie si sa obtina o hotarare judecatoreasca de condamnare.

Ca  situatie premisa – ce trebuie constatata de instanta inaintea oricarei analize a dreptului abuziv al folosintei paratului asupra bunului – reclamanta trebuie sa demonstreze existenta in  patrimoniul sau a unui drept  care sa includa si prerogativa
folosintei exclusive
a  bunului.

In ipoteza in care, in mod irevocabil, prin doua hotarari ale instantei supreme,  care sunt obligatorii si se bucura de putere de lucru judecat, s-a stabilit ca paratii sunt  coindivizari cu reclamanta asupra bunurilor ce au facut obiectul partajului judiciar (incluzand deci si imobilul in litigiu, compus din parter si etaj), iar  desocotirea urmeaza a  se face pe calea dreptului comun, din moment ce  nu s-a realizat iesirea lor din indiviziune, actiunea  in evacuare  formulata de reclamanta impotriva paratilor nu poate fi primita.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 684 din 5 octombrie 2011.  

 

Prin decizia civila nr. 684/5 oct.2011 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul formulat de paratii M.I. si M.A. impotriva deciziei civile nr.226 din 27 iunie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita,

in contradictoriu cu intimata reclamanta D.E. si intimata parata Primaria Fieni, a modificat in tot decizia susmentionata si in parte sentinta instantei de fond nr.558/18.04.2011 in sensul ca a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea ca inadmisibila in ceea ce priveste evacuarea, mentinand in rest dispozitiile sentintei.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca in cadrul recursului declarat principala aparare  formulata de parati a vizat imprejurarea ca actiunea in evacuare ar fi inadmisibila intrucat ei se afla in indiviziune cu reclamantii  asupra imobilului in litigiu si, in atare context demersul juridic promovat de acestia din urma nu poate fi admis.

In speta, din inscrisurile depuse la dosar, respectiv din decizia nr.106/22.04.1986 emisa de Consiliul Popular al Judetului Dambovita (fila 25  dosar fond) rezulta ca a trecut in proprietatea statului,  alaturi de  alte bunuri, cota de ½ ce revenea reclamantei D.E. (in baza certificatului de mostenitor nr.194/11.05.1965) din constructiile A  si B situate in Fieni, str.Industriei, nr.73  si din suprafata de 2226 mp amplasati la aceeasi adresa.

Urmare a acestei preluari la data de 10 octombrie 1988 intre Statul Roman si sora  reclamantei, numita B.M. (care detinea restul cotei de ½ din imobilul mai sus mentionat) a intervenit un partaj voluntar, ocazie cu care  in lotul Statului s-au atribuit  doua suprafete de 960 mp si 153 mp, impreuna cu o casa formata din patru camere si bucatarie, in timp ce B.M. primit restul suprafetei de 1113 mp, precum si o casa  alcatuita din 2 camere, antreu, bucatarie si camara, in cuprinsul inscrisului specificandu-se exact vecinatatile si dimensiunile laturilor suprafetelor repartizate fiecarui copartajant.

Cert  este ca in cursul aceluiasi an, respectiv la 29 nov.1988  B.M. a vandut paratilor din prezenta cauza casa construita din  piatra si paianta, invelita cu placi de azbociment, avand doua camere, antreu, bucatarie, camara si baie, cu suprafata construita de  80 mp (fila 68 dosar fond), iar pentru terenul aferent locuintei in suprafata de 1113 mp (care la momentul respectiv a trecut in proprietatea statului in temeiul Legii 58/1974) dupa 1990, paratilor le-a fost reconstituit  dreptul de proprietate conform  T.P. nr.43819/14.07.1999 .

In cadrul cererii formulate de catre reclamanta D.E. prin care se solicita, in temeiul legii 10/2001,  restituirea imobilului situat in Fieni, str. Industriilor, nr.73, compus din constructie, avand parter si etaj si terenul aferent de 1113 mp (imobil in care  locuiesc paratii si din care se doreste, la ora actuala, evacuarea acestora) Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.7627/6.10.2005 a statuat ca in  situatia in care bunul a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil, actele de preluare nu au conferit statului calitatea de proprietar, ci numai pe aceea de detentor precar, iar actul de partaj voluntar nu a produs nici un efect, starea de indiviziune exista si in prezent, coindivizari fiind D.E. si cumparatorii unora dintre bunurile componente ale acesteia, indiferent de cele statuate prin hotararile judecatoresti anterioare .

Conform art.315 alin.1 Cod pr. civila, hotararea instantei de  recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecatorii fondului, iar solutia consacrata de acest text are o justificare deplina si o legitimare incontestabila ce decurge din insasi ratiunea controlului judiciar.

Cert este ca, in raport de dispozitiile legale mai sus mentionate, instanta de trimitere, respectiv Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia nr.20/28 ian.2009 (hotarare- ramasa irevocabila prin decizia 1220/25.02.2010 a I.C.C.J.- pe care reclamanta o invoca in sustinerea prezentului demers) a dispus restituirea in natura catre D.E. a imobilului situat in Fieni, str. Industriilor, nr..., compus din suprafata de 1113 mp si constructia corp A compusa din 3 camere, antreu, bucatarie si camara la parter (avand suprafata de 97,17 mp) si doua camere, hol si bucatarie la etaj (avand suprafata de  65,36 mp), retinand totodata in considerentele  hotararii ca desocotirea cu succesorii in drepturi ai sorei sale (respectiv cu paratii M.I , M.M.) urmeaza a se face ulterior pe calea dreptului comun.

Prin urmare, din cuprinsul celor expuse anterior, rezulta ca imobilul in litigiu a fost restituit reclamantei, dar in acelasi  timp s-a statuat cu putere de lucru judecat, prin decizia nr.5627/2005 a Inaltei Curti de  Casatie si Justitie, ca actul de partaj voluntar incheiat intre stat si sora  reclamantei ( act care privea cele doua constructii situate in Fieni, str. Industriilor nr.73 si terenul aferent acestora de 2226 mp) nu a produs nici un efect, stare de indiviziune existand, in prezent fiind coindivizari  D.E. si cumparatorii unora din bunurile componente ale acesteia (respectiv paratii M.M.si M.I.).

Din interpretarea dispozitiilor art.480 Cod civil rezulta ca dreptul de proprietate este un  drept subiectiv care permite titularului sau sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de un bun, in putere si interes propriu, in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.

Actiunea in evacuare este  un mijloc juridic  pus la dispozitia proprietarului unui imobilul (sau titularului unui alt drept real sau de creanta  care ii confera folosinta  imobilului) prin care acesta solicita instantei, dupa dovedirea dreptului sau, sa constate lipsa  oricarui drept al paratului, in baza caruia acesta  sa poata folosi bunul si sa il oblige pe parat sa inceteze aceasta folosinta abuziva prin parasirea  imobilului.

In aplicarea principiului conform caruia nimeni nu-si poate face singur dreptate (statuat si de art.61 din Legea nr. 114/1996) atunci cand  titularul este tulburat in exercitiul dreptului sau de folosinta/administrare a  unei locuinte si nu poate obtine satisfactie printr-o modalitate nejudiciara va trebui sa exercite  o actiune in justitie si sa obtina o hotarare judecatoreasca de condamnare.

Ca  situatie premisa – ce trebuie constatata de instanta inaintea oricarei analize a dreptului abuziv al folosintei paratului asupra bunului – reclamanta trebuie sa demonstreze existenta in  patrimoniul sau a unui drept  care sa includa si prerogativa
folosintei exclusive
a  bunului.

In speta, in  solicitarea de  evacuare a recurentilor instantele anterioare s-au aflat in situatia in care au constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu, apreciind insa ca lipseste orice  drept  al paratilor asupra acestuia.

Cu toate acestea, din ansamblul argumentelor enuntate mai inainte reiese ca recurentii se  gasesc in ipoteza in care, in mod irevocabil, prin doua hotarari ale instantei supreme,  care sunt obligatorii si se bucura de putere de lucru judecat, s-a stabilit ca acestia sunt  coindivizari cu reclamanta asupra bunurilor ce au facut obiectul partajului judiciar (incluzand deci si imobilul parter si etaj), iar  desocotirea urmeaza a  se face pe calea dreptului comun.  In atare context, din moment ce  nu s-a realizat iesirea lor din indiviziune, actiunea  in evacuare  formulata de reclamanta impotriva paratilor nu poate fi primita, iar instanta de apel in mod gresit a apreciat ca aceasta calitate de coindivizari a partilor ar viza doar corpul B, nu si corpul  A, in conditiile in care nu rezulta de nicaieri aceasta imprejurare.

Prin urmare,  apar ca fiind intemeiate criticile paratilor vizand inadmisibilitatea actiunii in evacuare, pentru argumentele expuse in precedent. Cealalta nemultumire privind inadmisibilitatea  evacuarii intrucat intre  parti nu exista raport de locatiune, urmeaza a fi inlaturata intrucat a conditiona actiunea in evacuare de  existenta unui contract de locatiune, inseamna a incalca  principiul disponibilitatii si liberului acces la justitie, iar in conditiile in care la fond reclamanta  a renuntat la judecata  capatului de cerere privind revendicarea nu inseamna ca actiunea in evacuare  nu putea  fi promovata.

Pe cale de consecinta, in raport de toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca fiind intemeiate criticile recurentei, motiv pentru care, in  baza art.304  pct.9 Cod pr. civila,  raportat  la art.312 alin.1 Cod pr. civila, a admis  recursul, a modificat in tot decizia susmentionata si in parte sentinta instantei de fond nr.558/18.04.2011 in sensul ca a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea ca inadmisibila in ceea ce priveste evacuarea, mentinand in rest dispozitiile sentintei.

 (Judecator Veronica Grozescu)