Exceptia de neexecutare a contractului

Drept civil

Art. art.3 pct.1 lit. a, pct. 3 si pct. 12, art. 31 si 36 Legea 85/2006

Este pe deplin dovedit ca neplata sumelor pretinse drept creanta principala nu s-a datorat starii economice a recurentei, ci ca urmare a refuzului explicit de a achita sumele pretinse, refuz intemeiat pe exceptia de neexecutare a contractului. Este adevarat ca judecatorul sindic poate sa inlature un refuz formal si abuziv intemeiat pe exceptia de neexecutare a contractului dupa formularea cererii de deschidere a procedurii, daca acesta s-ar fi facut doar pentru a inlatura aplicarea dispozitiilor Legii 85/2006.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3892 din 5 noiembrie 2013

Prin sentinta civila 334/F/05.06.2013 a respins exceptiile invocate de debitor si contestatia acestuia.

A admis cererea formulata de creditorul SC M.P ESRL pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului S.C.L. SRL si in temeiul art. 33 alin. 4 din Legea privind procedura insolventei, a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului SC „L.” SRL.

In temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolventei, a numit administrator judiciar provizoriu pe M.R.L IASI SPRL care va indeplini atributiile prevazute de art.20 din lege, cu o retributie provizorie de 1000 lei/luna.

In temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorului si Oficiului Registrului Comertului, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, in vederea efectuarii mentiunii in temeiul art.61 din Legea privind procedura insolventei si a fixat termenele limita prevazute de Legea 85/2006.

A dispus trimiterea notificarilor catre toti creditorii, de catre administratorul judiciar si comunicarea sentintei catre Judecatoria Piatra Neamt in a carei jurisdictie se afla sediul debitorului declarat in Registrul Comertului si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturile.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 02.02.2010, intre partile in litigiu s-a incheiat contractul nr.605 in baza caruia creditorul a livrat debitorului produse farmaceutice si parafarmaceutice, iar pentru plata acestora creditorul a emis facturi fiscale care au fost acceptate in totalitate la plata de catre debitor prin semnatura si prin aplicarea stampilei, ca pentru debitor contractul a fost semnat de numita T.A .

La data de 01.01.2011, partile incheie o anexa la contract care este semnata pentru debitor tot de numita T.A si poarta stampila debitorului.

Contractul s-a derulat intre parti, dar pe parcursul executarii, pentru o parte din produse creditorul a cerut sa-i fie returnate ori au fost blocate la vanzare potrivit deciziei producatorului, in acest sens fiind corespondenta dintre parti existenta la filele 194-210, vol.1. Aceasta corespondenta dovedeste si faptul ca sustinerile avocatului debitor consemnate in preambulul hotararii potrivit carora debitorul nu a beneficiat de produsele livrate si ca facturile anexate cererii deduse judecatii de creditor nu au fost emise in baza contractului nr. 605/02.02.2010, nu corespund adevarului.

Acceptarea la plata a facturilor fiscale prin semnatura si aplicarea stampilei debitorului si corespondenta dintre parti dovedesc faptul ca acesta a fost de acord cu executarea contractului, ca acesta a valorificat cea mai mare parte din medicamentele furnizate de creditor.

Din decizia nr. 60/09.12.2009 si extrasul REVISAL rezulta ca incepand cu data de 10.12.2009, debitorul S.C. L. SRL a dispus incetarea contractului individual de munca nr.1/30.03.2009 al numitei T.A si ca exista la dosarul cauzei nici macar un inceput de dovada scrisa prin care debitorul sa fie reclamat furtul stampilei.

Avand in vedere ca debitorul a acceptat executarea contractului de vanzare-cumparare, ca acesta si anexa sa nu poarta numai semnatura numitei T.A ci si stampila debitorului a carei sustragere nu a fost niciodata reclamata, a respins exceptia nulitatii absolute a inscrisurilor contestate ca nefiind fondata, probatoriu analizat in cele ce preced conducand la concluzia ca debitorul a delegat-o pe numita T.A ca sa negocieze actele incheiate cu creditorul tocmai ca sa preconstituie probe, care intr-un eventual litigiu cum este contestatia debitorului, sa sustina exceptia nulitatii absolute actelor incheiate cu creditorul.

Ca din raportul de expertiza contabila judiciara intocmit de expertul contabil M. V. rezulta ca debitorul datoreaza creditorului SC M. E. SRL suma de 385.873,28 lei, reprezentand debit principal precum si suma de 527.687,76 lei cu titlu de penalitati totale.

Solicitandu-se expertului de catre instanta sa stabileasca daca in cuantumul creantei invocate intra si c/valoarea medicamentelor cu lipsuri calitative precum si cele pentru care debitorul a facut protest, acesta a concluzionat ca in cuantumul creantei ce se pretinde intra si c/valoarea unui medicament in valoare de 23,64 lei.

Pentru medicamentele Centrum junior 30 CPR, Centrum Silver Luteina 30 CPR si Sab Simplex Sup.30 ml, nu a putut stabili, iar medicamentele Centrum Luteina 30 CPR, Asperin Cardio, Ospexim 500 mg 12 CPR si Ultraproct 10 supoz, au fost restituite.

Intrucat debitorul nu a pus la dispozitia expertului contabil toate documentele solicitate, expertul a precizat ca nu a putut face un calcul distinct pentru fiecare medicament in parte retras de la vanzare si a precizat ca contravaloarea facturilor ce fac obiectul unui contract de cesiune nu este inclusa in suma de 385.847,87 lei si ca intr-o proportie considerabila creanta creditorului SC M.P E SRL este certa, lichida si exigibila si depaseste cu foarte mult valoarea prag prevazuta la art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.

In consecinta, in temeiul art.11 din Legea nr. 85/2006 a respins contestatia debitorului si a admis cererea creditorului, urmand ca ulterior, daca partile vor depune la dosar si alte documente care sa priveasca medicamentele de la pozitiile 1-2 si 7 din tabelul intocmit de expert la stabilirea cuantumului creantei administratorul judiciar sa deduca din creanta invocata de creditor (pret si penalitati) pe langa suma de 23,64 lei si valoarea medicamentelor pentru care expertul neavand documente nu a putut-o stabili.

Prin 3892/05 noiembrie 2013 s-a admis recursul, s-a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca s-a respins cererea de deschidere a procedurii ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Recurenta a fost inregistrata sub nr. J27/1464/2008 din 30.07.2008 in Registrul Comertului, iar din informatiile comunicate de Oficiul National al Registrului Comertului rezulta ca incepand cu 26.07.2009 administrator al societatii recurente a fost dl. D.I (filele 2224 vol.I).

In perioada 07.05.2010 - 01.09.2011 intre recurenta si intimata au existat raporturi juridice contractuale, asa cum rezulta din facturile invocate de creditor, in baza carora intimata a livrat produse farmaceutice, iar recurenta achitand in parte produsele livrate de intimata.

In cursul derularii raporturilor contractuale intimata a solicitat recurentei sa retraga si sa returneze o parte din produsele livrate acesteia prin instiintarile din 9.06.2010; 14.10.2010; 17.12.2010; 29.04.2011; 15.04.2011; 8.04.2011.

In urma acestor retrageri de medicamente, recurenta a refuzat sa achite suma de 385.873,28 lei, apreciind neindeplinirea corecta a obligatiilor la care s-a obligat intimata si, asa cum se retine prin raportul de expertiza, refuzul platii a fost comunicat societatii intimate (filele 42 vol. II).

De asemenea, expertul retine ca nici intimata nu a facut dovada intocmirii unor facturilor storno pentru medicamentele returnate de recurenta (fila 43).

Pe de alta parte, intimata invoca drept temei pentru obligatiile reprezentand accesorii contractul 605/2.02.2010 incheiat de intimata si recurenta, iar in contract se arata ca aceasta din urma a fost reprezentata la incheierea contractului de numita d-na T.A .

Societatea recurenta era reprezentata statutar de administratorul D. I., iar in recurs, dna T.A , prezenta in instanta, arata ca semnatura de pe contractul invocat de intimat nu ii apartine, recurenta invocand pe cale de exceptie, atat la fond cat si in recurs, nulitatea contractului.

Asa fiind, instanta de recurs retine caracterul litigios al raporturilor juridice dintre cele doua parti, respectiv caracterul incert al intinderii drepturilor si obligatiilor partilor din pretinsul contract.

Din probele administrate, rezulta ca neindeplinirea obligatiilor de plata de catre recurenta la termenele prevazute pentru facturile emise de intimata nu s-a datorat lipsei de lichiditati ale societatii debitoare ci aspectele litigioase referitoare la executarea raporturilor contractuale dintre parti.

Potrivit art.3 pct.1 lit. a din Legea 85/2006, insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor, prezumtia fiind relativa.

Din inscrisul depus in dosarul cauzei la 7.11.2013 (fila 13) recurenta recunoaste ca a achizitionat produse in valoare de 554.626,38 lei din care a achitat suma de 158.753, 10 lei fiind ramasa de plata suma de 385.873,28 lei, suma pretinsa de intimat cu titlu de debit principal prin cererea de deschidere a procedurii. Asadar, este recunoscuta de debitoare, anterior dispunerii efectuarii expertizei de catre judecatorul sindic, cuantumul valorii marfurilor livrate de intimata si refuzate la plata de catre recurenta, expertiza dispusa sub acest aspect neavand utilitate in cauza.

Potrivit art. 31 al. l din Legea 85/2006, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii, impotriva unui debitor prezumat in insolventa.

Creditorul este indreptatit sa solicite deschiderea procedurii daca are o creanta mai mare de 45.000 lei, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile (art. 3 pct. 6 si 12).

In ceea ce priveste certitudinea creantei, chiar daca recurenta recunoaste cuantumul produselor livrate, avand in vedere returnarile de produse solicitate de reclamanta si pretinsele pierderi pe care aceste returnari de produse si lipsurile calitative ale produselor supuse returnarii si deja vandute i le-ar fi cauzat, ca urmare a modului in care si-a executat propriile obligatii contractuale, precum si lipsa dovezii deducerii din pretul facturat a produselor returnate sunt de natura a califica drept incerta creanta pretinsa.

In ceea ce priveste penalitatea pretinsa in temeiul contractului 605/2010, fata de contestarea validitatii contractului, de imprejurarea ca acest contract nu a fost semnat de reprezentantul statutar al societatii recurente, iar persoana care se pretinde ca ar fi semnat contractul, in instanta de recurs nu recunoaste ca ar fi semnat acest contract, creanta reprezentand penalitatile care reprezinta peste 130% din valoarea debitului principal, sunt de asemenea incerte.

Asadar, creditorul nu face dovada unor creante certe care sa-l indreptateasca sa solicite deschiderea procedurii, intimata avand deschisa calea dreptului comun pentru valorificarea drepturilor rezultand din raporturile contractuale pretinse.

Este adevarat ca judecatorul sindic, in procedura de deschidere a procedurii, a procedat in determinarea certitudinii creantei, or o astfel de judecata trebuie sa urmeze calea dreptului comun, in procedura insolventei creditorul fiind obligat sa dovedeasca certitudinea creantei si nu sa solicite o judecata pe fondul dreptului, aceasta putandu-se realiza, eventual, fata de exigentele dispozitiilor art. 36 din Legea 85/2006, doar in situatia in care, dupa deschiderea procedurii, se solicita inscrierea unei creante a carei certitudine nu este recunoscuta de parti.

Pe de alta parte, pentru a solicita deschiderea procedurii debitorul trebuie sa fie in stare de insolventa, efectiva sau prezumata.

In cauza creditorul invoca starea de insolventa prezumata din faptul neachitarii pretului produselor livrate cu mai mult de 90 de zile de la scadenta. Este pe deplin dovedit ca neplata sumelor pretinse drept creanta principala nu s-a datorat starii economice a recurentei, ci ca urmare a refuzului explicit de a achita sumele pretinse, refuz intemeiat pe exceptia de neexecutare a contractului. Este adevarat ca judecatorul sindic poate sa inlature un refuz formal si abuziv intemeiat pe exceptia de neexecutare a contractului dupa formularea cererii de deschidere a procedurii, daca acesta s-ar fi facut doar pentru a inlatura aplicarea dispozitiilor Legii 85/2006.

In cauza insa, refuzul a fost facut explicit anterior formularii cererii de deschidere a procedurii, creditorul cunoscand acest refuz atat de la recurenta, asa cum retine expertul contabil, dar si din sentinta civila 267/06.12.2011 cand, tot in temeiul refuzului justificat de exceptia de neexecutare a contractului, instanta a respins cererea aceleiasi intimate formulata tot intr-o procedura speciala (ordonanta de plata), instanta de judecata recomandand creditoarei, prin considerentele sentintei mentionate, sa-si valorifice pretentiile pe calea dreptului comun.

In pofida acestei recomandari creditorul a optat tot pentru o procedura speciala, procedura insolventei, procedura in care prezumtia relativa de insolventa instituita de lege, a fost inlaturata prin exceptia de neexecutare a contractului.

Evident ca, in conditiile in care, dupa solutionarea litigiului in procedura de drept comun si stabilirea cu certitudine a creantei intimatei, debitorul nu isi executa obligatia si sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de Legea 85/2006, intimata poate solicita deschiderea procedurii insolventei.