Efectele in timp ale deciziei de constatare a nulitatii contractului individual de munca

Art.57 alin.2 Codul muncii

 

Incheierea contractului individual de munca cu nerespectarea oricareia dintre conditiile prevazute de lege atrage dupa sine sanctiunea nulitatii.

Hotararea de constatare a nulitatii absolute produce efecte numai pentru viitor potrivit art.57 alin.2 Codul muncii.

Cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului individual de munca, formulata dupa emiterea deciziei de concediere este lipsita de interes fata de efectul hotararii ce s-ar pronunta in cauza, fiindca nu se mai prefigureaza niciun folos efectiv in favoarea reclamantului in ipoteza admiterii cererii introductive de instanta.

(Decizia civila nr. 1262/09.09.2015)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 17.07.2014,

reclamanta S.C. A. S.A. a chemat in judecata pe paratul E.F.G.,

solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului individual de munca incheiat de parti, precum si a actului aditional nr.8/2009, urmand ca paratul sa fie obligat si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare reclamanta a aratat in esenta ca actele sunt lovite de nulitate absoluta intrucat nu au fost semnate in numele societatii angajatoare de reprezentantul legal al acesteia, ci de o persoana fara drept de reprezentare. In plus, stampila folosita de aceasta persoana a fost declarata nula prin hotararea nr.1 a Consiliului de Administratie.

La termenul de judecata din data de 2 martie 2015, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii.

Prin sentinta civila nr.542 din data de 2 martie 2015, Tribunalul Arges a respins actiunea ca lipsita de interes, retinand in considerente urmatoarele:

Analizand cu prioritate, conform art.248 alin.1 Noul Cod de procedura civila, exceptia invocata din oficiu, tribunalul a retinut ca potrivit art.32 si 33 Noul Cod de procedura civila, o cerere in justitie poate fi formulata numai daca autorul acesteia justifica un interes determinat, legitim, personal, nascut si anual.

In speta, reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a unui contract individual de munca, justificand aparent un interes in formularea actiunii.

Insa acest contract de munca a incetat la data de 18.07.2014 ca urmare a concedierii disciplinare a paratului, astfel cum rezulta din decizia nr.1268/2014 emisa de reclamanta, decizie ce nu a fost contestata in justitie.

Or, in materia raporturilor de munca, de la regimul juridic al nulitatilor art.57 alin.2 din Codul muncii instituie o exceptie, statuand ca eventuala constatare a nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor.

Prin urmare, in conditiile concrete ale spetei, interesul reclamantei de a declara nulitatea contractului individual de munca nu mai este actual.

In consecinta, exceptia invocata din oficiu de catre instanta a fost admisa, iar actiunea reclamantei a fost respinsa ca fiind lipsita de interes.

Impotriva sentintei civile nr.542 din data de 2 martie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, a formulat in termen apel reclamanta S.C. A. S.A. Pitesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, reclamanta a sustinut in esenta ca hotararea primei instante este data cu aplicarea gresita a legii, intrucat a retinut lipsa interesului in promovarea actiunii, cu referire la incetarea raporturilor de munca ca urmare a concedierii disciplinare a paratului.

A apreciat reclamanta ca imprejurarea incetarii raporturilor de munca este nerelevanta sub aspectul obiectului actiunii formulate.

Astfel, desi potrivit alin.(2) al art.57 din Codul Muncii „constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor”, sustine reclamanta ca aceasta nu semnifica obligativitatea existentei contractului individual de munca la data declararii nulitatii absolute a contractului prin hotarare judecatoreasca definitiva, in conformitate si cu dispozitiile din cod, potrivit cu care nulitatea nu produce efecte din oficiu, ci trebuie constatata ca atare prin acordul partilor sau hotarare judecatoreasca.

A apreciat reclamanta ca prima instanta a gresit si atunci cand a stabilit ca interesul de a actiona, existent la data sesizarii instantei de judecata, nu mai este actual ca urmare a incetarii raporturilor de munca prin concediere disciplinara, asa incat era obligatorie constatarea nulitatii absolute a contractului de munca in raport de dovedirea incalcarii conditiilor de validitate ale acestuia la data incheierii.

In consecinta pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea apelului.

Paratul E.F.G. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reclamanta depunand de asemenea si un raspuns la intampinare.

Prin decizia civila nr.1262/09.09.2015, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, a respins apelul formulat de reclamanta  S.C. A. S.A.  si a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1000 lei.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Dispozitiile art.32 Noul Cod de procedura civila, enumera cele patru conditii de exercitare a actiunii civile, cerinte care trebuie intrunite cumulativ atat in ipoteza formularii si sustinerii cererilor in justitie, astfel cum acestea sunt enumerate de art.30 alin.(2) Noul Cod de procedura civila, cat si in cea a invocarii apararilor.

In consecinta, conditiile mentionate trebuie reunite nu numai in cazul cererii de chemare in judecata, ci si in ipoteza in care partile invoca o exceptie procesuala, fiind necesar ca acestea sa aiba capacitate si calitate procesuala si sa justifice un interes.

 Prin interes se intelege folosul practic, material sau moral, urmarit de cel care a pus in miscare actiunea civila, indiferent de forma concreta de manifestare a acestuia, cerere in justitie, sau aparare de fond ori procedurala.

Pentru a stabili daca o parte are interes in exercitarea actiunii civile, instanta trebuie sa prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obtine in ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Interesul trebuie apreciat la momentul formularii cererii sau al invocarii apararii, iar in ceea ce priveste cerintele legale ale conditiei interesului de a actiona, acesta trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.

In raport de aceste cerinte, instanta de fond a apreciat corect ca interesul reclamantei de a declara nulitatea contractului individual de munca nu mai este actual, contractul de munca incetand la data de 18 iulie 2014, ca urmare a concedierii disciplinare a paratului, decizia de concediere nefiind contestata in justitie.

De asemenea instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.57 alin.2 din Codul Muncii, care instituie o exceptie, si anume eventuala constatare a nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor.

Forma procedurala de invocare a lipsei de interes o constituie exceptia procesuala cu aceeasi denumire, aceasta fiind o exceptie de fond (vizeaza incalcarea cerintelor interesului – conditie de exercitiu a actiunii civile), absoluta (se incalca norma de ordine publica) si peremptorie (admiterea sa conduce la impiedicarea solutionarii fondului cererii), iar instanta admitand aceasta exceptie a pronuntat o solutie legala.

Asa fiind in considerarea celor de mai sus, Curtea a apreciat ca apelul nu este fondat si, pe cale de consecinta, conform dispozitiilor art.480 Noul Cod de procedura civila, l-a respins.

In baza art.453 Cod procedura civila, a fost obligata reclamanta sa plateasca paratului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat in apel.