Drepturi salariale ale personalului bugetar. Reparatia integrala a prejudiciului prin

acordarea daunelor moratorii si actualizarea platii in raport de indicele de inflatie.

Decizia RIL ICCJ nr.2/2014

Art.1 alin.3 din OUG nr.71/2009

 

Cele doua forme de reparatie au naturi juridice distincte, asa cum corect a retinut instanta de fond, fiind  admisibil cumulul acestora fara a  se ajunge la  o dubla reparatie.

Astfel, potrivit dispozitiilor art.1531 cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii. „ Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul  de care acesta este lipsit.”

OUG nr.71/2009  a stabilit prin.art.1 alin.3 faptul ca sumele datorate conform titlurilor executorii se actualizeaza  cu indicele preturilor de consum  comunicat de Institutul National de Statistica, insa aceasta reparatie nu include si beneficiul de care creditorii au fost lipsiti, pentru a se asigura astfel reparatia integrala conform art.1531 cod civil.

In acest mod a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr.2/2014, a stabilit ca,  in aplicarea dispozitiilor
art. 1082
si
1088
din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531
alin. (1)
,
alin. (2)
teza I si art. 1.535
alin. (1)
din Legea
nr. 287/2009
privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile
art. 1
si
2
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 230/2011
.

De altfel, chiar prin critica finala, recurentii recunosc scopul diferit al daunelor moratorii si cel al actualizarii platii in raport de indicele de inflatie.

 

(Decizia nr. 683/R-CONT
/
08 Aprilie 2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 31.07.2014, reclamantele DM si AD au chemat in judecata pe paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti, Parchetul de pe langa Tribunalul Arges si Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale aferente sumelor datorate in baza titlurilor executorii si neachitate pana in prezent, incepand cu data la care aceste creante au devenit exigibile si anume data pronuntarii fiecarui titlu executoriu si pana la data platii efective.

In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantele au calitatea de functionari publici in cadrul paratilor, iar acestia au fost a fost obligati la plata sumelor de bani reprezentand drepturi salariale restante, acestea fiind recunoscute conform Sentintelor civile nr.7 F-CM/2008 a Curtii de Apel Pitesti-dosar nr. 552/109/2008 si respectiv nr.155/CA/2008 a Tribunalului Arges, asa cum a ramas irevocabila prin Decizia nr.660/R-C/2008 a Curtii de Apel Pitesti, dosarul nr. 2855/109/2007 si au caracterul unor creante certe, lichide si exigibile.

Prin obligarea paratilor la achitarea dobanzii legale nu se poate aprecia ca s-ar ajunge la o dubla repararea a prejudiciului si la o imbogatire fara just temei intrucat dobanda legala nu inseamna acelasi lucru cu actualizarea sumelor in functie de rata inflatiei. Dobanda solicitata are caracter de dobanda penalizatoare pentru neindeplinirea obligatiei la scadenta parata fiind pusa in intarziere de drept.

Prin sentinta civila nr.965 din 06 octombrie 2015, Tribunalul Arges a admis in parte actiunea numai fata de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel, Parchetul de pe langa Tribunalul Arges si Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, obligand paraii sa plateasca reclamantelor dobanda legala aferenta sumelor datorate conform Sentintelor civile nr.7 F-CM/2008 a Curtii de Apel Pitesti-dosar nr. 552/109/2008 si respectiv nr.155/CA/2008 a Tribunalului Arges, asa cum a ramas irevocabila prin Decizia nr.660/R-C/2008 a Curtii de Apel Pitesti, dosarul nr. 2855/109/2007, incepand cu 31.07.2011 si pana la data fiecarei plati efective.

A fost respinsa actiunea fata de paratul Ministerul Finantelor Publice.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca prin sentintele civile nr.7 F-CM/2008 a Curtii de Apel Pitesti-dosar nr. 552/109/2008 si  nr.155/CA/2008 a Tribunalului Arges, irevocabila prin Decizia nr.660/R-C/2008 a Curtii de Apel Pitesti, dosarul nr. 2855/109/2007, paratii au fost obligati la plata unor drepturi salariale catre reclamante, reprezentand spor de confidentialitate, spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, stimulente financiare neacordate, diferente de drepturi salariale determinate ca urmare a cresterilor salariale de 5 %, 11 %.

Prin actiunea de fata reclamantele au solicitat obligarea la plata dobanzilor legale datorate pentru sumele obtinute prin aceste hotarari, de la data cand hotararile au devenit executorii, pana la data platii integrale a acestor sume.

Potrivit art. 1531
alin. (1)
,
alin. (2)
teza I, Noul cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii iar prejudiciul trebuie sa cuprinda pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.

Dispozitiile art.1535 din Noul Cod Civil statueaza ca, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenta pana in momentul platii in cuantumul convenit de parti sau in lipsa in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.

Dispozitia se aplica deopotriva profesionistilor si celorlalte subiecte de drept civil.

In art. 1 al OUG nr. 71/2009 s-a prevazut ca, „Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:

 a) in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;

 b) in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;

 c) in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;

 d) in anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;

 e) in anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu.”

 Natura juridica a masurilor dispuse prin OUG
nr. 71/2009
este aceea de suspendare legala a executarii silite a titlurilor executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din insusi continutul art. 1 alin. (2) din ordonanta de urgenta, potrivit caruia, in cursul termenului in care are loc plata esalonata, orice procedura de executare silita se suspenda de drept.

Executarea sau executarea cu intarziere a obligatiei de plata stabilite printr-o hotarare judecatoreasca poate antrena raspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul obligatiei a carei incalcare a fost sanctionata prin hotararea judecatoreasca ce reprezinta titlu executoriu este un contract.

Potrivit dispozitiilor Noului Cod Civil, in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligatiei, daunele-interese sub forma dobanzii legale se datoreaza, fara a se face dovada unui prejudiciu si fara ca principiul repararii integrale a prejudiciului sa poata fi nesocotit. In ceea ce priveste conditiile de angajare a raspunderii civile, acelea sunt cele ale raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, vinovatia, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate, tinandu-se cont de particularitatile executarii unei obligatii de plata a unei sume de bani, precum si de efectele OUG nr. 71/2009.

S-a retinut ca aceste conditii trebuie indeplinite in mod cumulativ, astfel incat neindeplinirea uneia este suficienta pentru respingerea pretentiilor. 

In ceea ce priveste conditia existentei unui prejudiciu se constata ca este evident faptul ca prin executarea esalonata a obligatiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a carui existenta este confirmata chiar de OUG nr. 71/2009, care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (
damnum emergens
).

In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 1
alin. (3)
din OUG nr. 71/2009, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum.

Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (
lucrum cessans
), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.

Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei „cauza straina, care nu-i poate fi imputata” in intelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.

S-a mai retinut, in ipoteza data, insa, ca desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin OUG
nr. 71/2009
, in scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (
damnum emergens
), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (
lucrum cessans
), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva (in temeiul art. 1 alin.3 din OUG nr. 71/2009), iar nu si beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului. 

Cat priveste existenta unei fapte ilicite, savarsite cu vinovatie, in sensul dispozitiilor legale ce instituie raspunderea civila, aceasta consta in executarea cu intarziere de catre debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii in favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta imbraca forma ilicitului civil, deoarece, in analiza indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale in circumstantele date, in sensul opiniei exprimate de specialisti recunoscuti, depuse la dosarul cauzei, nu se poate retine ca OUG
nr. 71/2009
reprezinta un caz fortuit care sa rastoarne prezumtia relativa de culpa a debitorului in executarea obligatiei, intrucat acestui element ii lipsesc doua caracteristici esentiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului si faptul ca masura de esalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un tert. 

Avand in vedere natura juridica distincta a dobanzii, de actualizarea obligatiei cu rata inflatiei se ajunge la concluzia ca este admisibil cumulul acestora neajungandu-se la o dubla reparatie.

In acest mod a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr.2/2014, a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca, in aplicarea dispozitiilor
art. 1082
si
1088
din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531
alin. (1)
,
alin. (2)
teza I si art. 1.535
alin. (1)
din Legea
nr. 287/2009
privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile
art. 1
si
2
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 230/2011
.

Potrivit art. 517
alin. (4)
din Codul de procedura civila, decizia este obligatorie instantei.

Dreptul reclamantilor la plata daunelor interese moratorii sub forma dobanzii legale aferente drepturilor salariale restante a caror plata a fost esalonata in conditiile O.U.G. nr.71/2009 este unul incontestabil in raport de solutia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii solutionat prin decizia nr.2/17.02.2014, cu valoare obligatorie pentru instantele de judecata.

Instanta Suprema, dezlegand in drept modul de aplicare a dispozitiilor art.1082 si art.1088 din vechiul Cod civil, respectiv art.1531 alin.1 si 2, teza I, precum si art.1535 alin.1 din noul Cod civil a statuat ca drepturile salariale restante retinute in favoarea personalului din sectorul bugetar creeaza in patrimoniul debitorului si dreptul la plata daunelor interese sub forma dobanzilor legale.

Cu privire la aceasta problema de drept, Inalta Curte de Casatie si Justitie, fiind sesizata pentru dezlegarea chestiunii de drept printr-o hotarare prealabila s-a pronuntat in sensul ca platile esalonate ale drepturilor salariale nu au avut ca efect si intreruperea cursului prescriptiei extinctive, ceea ce presupune ca prescriptia s-a implinit pentru fiecare plata succesiva de la data la care a fost efectuata.

Solutia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in conditiile art.519 si urmatoarele din Codul de procedura civila are valoarea obligatorie pentru toate instantele de judecata, motiv pentru care, creanta invocata de reclamanti fiind supusa termenului general de prescriptie de 3 ani se va plati raportat la acest termen, precum si la data inregistrarii cererii introductive de instanta si anume 31.07.2014.

Fata de aceste considerente, tribunalul a admis in parte actiunea numai fata de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel, Parchetul de pe langa Tribunalul Arges si Ministerul Public –Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, obligand acesti parati sa plateasca reclamantelor dobanda legala aferenta sumelor datorate conform Sentintelor civile nr.7 F-CM/2008 a Curtii de Apel Pitesti-dosar nr. 552/109/2008 si respectiv nr.155/CA/2008 a Tribunalului Arges, asa cum a ramas irevocabila prin Decizia nr.660/R-C/2008 a Curtii de Apel Pitesti, dosarul nr. 2855/109/2007, incepand cu 31.07.2011 si pana la data fiecarei plati efective.

A fost respinsa actiunea fata de Ministerul Finantelor Publice, deoarece acesta nu are calitate procesuala pasiva, nefiind ordonator principal de credite in ce priveste institutiile obligate la plata sumelor cuvenite cu titlu de dobanda.

Impotriva sentintei au declarat recurs paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, dar si paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului, paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Parchetul de pe langa Tribunalul Arges au aratat ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.

Calitatea procesual - pasiva a Ministerului Finantelor Publice in cauza avand drept obiect cererea de obligare la alocarea fondurilor necesare platii drepturilor salariale catre ministerele de resort, deriva nu numai din rolul de coordonator al actiunilor de pregatire a proiectelor legilor bugetare anuale si ale legilor de rectificare a bugetului de stat, in baza dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Aceasta calitate se desprinde si din interpretarea regulilor privind cheltuielile bugetare enumerate in art. 14 din lege.

Textul prevede la alin. (2) ca nicio cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetul de stat si nici angajata si efectuata din acest buget, daca nu exista o baza legala pentru respectiva cheltuiala.

Cheltuielile bugetare au, potrivit alin. (1) din acest articol, destinatie precisa si limitata, fiind determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.

Daca se urmareste procedura de lucru in stabilirea limitelor privind micsorarea veniturilor si majorarea cheltuielilor bugetare de la art. 15 din lege, se poate observa ca Ministerul Finantelor Publice elaboreaza alaturi de ordonatorii principali de credite - ministerele de resort - fisa financiara, care se ataseaza la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, dupa caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului. in aceasta fisa se inscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat.

Aceasta fisa financiara se inainteaza legislativului, pentru a fi avuta in vedere la dezbaterea proiectului legii bugetare anuale sau a celui de rectificare a bugetului.

Prin urmare, rolul Ministerului Finantelor Publice nu se limiteaza la transmiterea proiectelor de buget intocmite de ordonatorii principali de credite spre dezbatere parlamentului si la verificarea efectuarii cheltuielilor publice in limitele si cu respectarea destinatiei aprobate prin lege.

Ministerul Finantelor Publice se implica in elaborarea acestor proiecte de buget, cata vreme, nicio propunere de cheltuieli nu poate fi facuta fara baza legala, adica fara o precizare a mijloacelor necesare acoperirii acestor cheltuieli, precizare care se face in fisa financiara mentionata mai sus.

Potrivit dispozitiilor art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, activitatea instantelor si parchetelor este finantata de la bugetul de stat.

Totodata, potrivit dispozitiilor Legii nr.500/2002, privind finantele publice, Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt responsabilitatea in Guvernului cu privire la sistemul bugetar, si anume, pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie, acesta avand, in principal, urmatoarele atributii: „ (...) elaboreaza proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificarile corespunzatoare”.

In consecinta, rolul Ministerului Finantelor Publice este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta sa puna la dispozitia Ministerului Public fondurile necesare platii drepturilor salariate.

Mai mult decat atat, calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice rezulta si din faptul ca in dosarele finalizate prin pronuntarea titlurilor executorii in baza carora se solicita dobanda legala, aceasta institutie a avut calitatea de parte, fiind obligata la alocarea fondurilor necesare platii sumelor.

Cu privire la admiterea de catre instanta de fond a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune doar pentru perioada anterioara datei de 31 iulie 2011, recurentii au aratat ca dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se supune termenului general de prescriptie de 3 ani, aspect prevazut si de dreptul comun in materie, respectiv art. 171 alin. 1 din Legea 53/2003 - Codul Muncii cat si in art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 (act normativ ce se aplica intrucat prescriptia a inceput sa curga inainte de intrarea in vigoare a NCC) „ odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii", astfel ca dreptul la actiune privind dobanda legala care este un accesoriu al creantei principale, se naste odata cu dreptul la actiune privind creanta principala.

In situatia in care de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararilor judecatoresti ce recunosc creantele reclamantelor si pana la introducerea prezentei actiuni a trecut un interval de timp mai mare de trei ani, este prescris dreptul la actiune.

Mai mult decat atat, dreptul solicitat este prescris si in raport de momentul in care a fost decisa esalonarea platilor drepturilor salariale decurgand din hotarari judecatoresti, respectiv data publicarii in Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009).

Astfel, termenul cel mai apropiat de data introducerii actiunii care poate fi interpretat ca debut al termenului de prescriptie este 18 iunie 2009, data publicarii in Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2009, data de la care reclamantele aveau cunostinta de modalitatea de efectuare a platilor, mai exact esalonat, in transe.

Or, in aceasta ultima interpretare, termenul de prescriptie se considera implinit la data de 18 iunie 2012, cu mult inainte ca reclamantele sa fi cerut in instanta dobanda aferenta drepturilor salariale respective.

Dobanda legala este un drept accesoriu dreptului principal, respectiv drepturile salariale recunoscute prin hotarari judecatoresti, iar aceasta trebuia solicitata si acordata impreuna cu dreptul principal prin aceleasi sentinte, or, reclamantele nu au solicitat acordarea dobanzii legale odata cu actiunea principala. Dat fiind faptul ca deja instantele s-au pronuntat asupra creantelor principale, consideram ca asupra dobanzii poate opera prescriptia.

Suspendarea si intreruperea termenului de prescriptie nu sunt incidente in speta, intrucat opereaza doar asupra dreptului principal, respectiv drepturile salariale de care reclamantele au fost private, nu si asupra drepturilor accesorii, care nu erau valorificate la data emiterii O.U.G. nr. 71/2009.

In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015, pronuntata in dosarul nr. 16/1/2014/HP/C a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia I civila, prin incheierea din 6 noiembrie 2014, pronuntata in dosarul nr. 635/90/2014, stabilind, in consecinta, ca platile voluntare esalonate in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu nu intrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobanzii penalizatoare.

Pentru perioada anterioara cererii de chemare in judecata nu se cuvin dobanzi, deoarece angajatorul nu s-a aflat in culpa pentru neexecutarea creantei, ci a aplicat un act normativ de esalonare a platii - O.U.G. nr. 71/2009.

Prin urmare, doar de la data punerii in intarziere prin formularea cererii de chemare in judecata, debitorul este obligat la plata de dobanzi, nefiind prevazute prin contract sau prin lege dobanzi scadente.

In concluzie, avand in vedere dispozitiile art.1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, „ Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii”, care este, in fapt, o ilustrare a principiului
accesorium sequitur
principale, stiut fiind ca dobanda fiind un drept accesoriu al creantei principale, solicitam ca instanta de recurs sa ia act de faptul ca prescriptia dreptului la actiune in realizarea creantei atrage si prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor, intrucat accesoriul este supus acelorasi consecinte ca si dreptul principal, deci actiunea este prescrisa in totalitate.

De asemenea, recurentii au aratat ca in mod gresit instanta de fond a admis cererea reclamantelor pe fond.

Prin decizia civila nr. 660/R-C/27.06.2008, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr. 2855/109/2007 si sentinta civila nr. 7/F-CM/13.08.2008, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr. 552/109/2008, irevocabila prin decizia civila nr. 1931/R-CM din 14.12.2009, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr. 994/46/2009, instanta a dispus plata catre reclamante a diferentelor salariale dintre salariul functionarilor publici din cadrul P.I.C.C.J si ceilalti functionari publici de la celelalte parchete si a sumelor reprezentand sporul de 15% confidentialitate, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective.

Potrivit legislatiei muncii - art. 166 alin. 4, in cazul in care angajatorul intarzie in mod nejustificat plata salariului acesta poate fi obligat la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Astfel cum prevede art. 1088 din vechiul Cod civil ale carui dispozitii au fost preluate in mod asemanator de art. 1535 din Noul Cod civil, daunele - interese pentru neexecutarea obligatiilor care au ca obiect o suma oarecare, nu pot cuprinde decat dobanda - legala.

Or, reclamantele nu au solicitat instantei de judecata investita cu solutionarea cererilor avand ca obiect plata unor diferente salariale si obligarea paratilor angajatori la acoperirea prejudiciului in conditiile legislatiei muncii - art. 166 alin. 4, acestea optand pentru o acoperire a prejudiciului incercat prin actualizarea creantei cu indicele de inflatie pana la data platii efective.

Actualizarea creantei are natura moratorie, deoarece prejudiciul ce urmeaza sa fie acoperit astfel este cauzat numai prin intarziere, intrucat obligatiile banesti pot fi executate (in principiu) in natura intotdeauna. Plata dobanzii legale in cazul in care suma de bani a fost actualizata inseamna o dubla reparatie, prejudiciul fiind acoperit fie de dobanda legala, fie de diferenta rezultata din actualizarea datoriei. Prin cumularea acestora se ajunge la imbogatirea fara justa cauza a creditorului, intrucat, actualizarea cu indicele de inflatie acopera intregul prejudiciu suferit de creditor.

Prin decizia si sentinta la care s-a facut referire mai sus, reclamantelor le-au fost acordate diferentele banesti actualizate cu rata inflatiei.

Neajunsul reprezentat de devalorizarea continua a sumelor de bani a fost complinit de instanta prin actualizarea creantei cu rata inflatiei.

Prin cumulul ratei inflatiei cu dobanda legala se ajunge la situatia imbogatirii fara just temei.

In acest context nu pot fi aplicate doua metode de actualizare ale aceluiasi prejudiciu, neavand relevanta ca legiuitorul prezuma ca acesta este echivalent cu dobanda legala, intrucat aceasta nu a fost acordata reclamantelor deoarece au solicitat aplicarea altei forme de actualizare a prejudiciului cauzat de intarziere. Or, instanta a apreciat intemeiata metoda de actualizare a creantei astfel incat, cum aceasta forma de actualizare a fost stabilita prin hotarari judecatoresti irevocabile, nu mai pot fi modificate, trecand in puterea lucrului judecat. Instanta chemata sa aprecieze asupra cererii de actualizare a prejudiciului prin aplicarea dobanzii legale nu poate ignora existenta dispozitiei de actualizare si nici nu poate dispune acordarea dobanzii legale intrucat, asa cum s-a mentionat mai sus, neajunsul reprezentat de devalorizarea continua a sumelor de bani si de lipsa acestora pana la data executarii a fost complinit de instanta prin actualizarea creantei cu rata inflatiei.

Reclamantele, in justificarea pretentiilor au invocat titluri executorii constand in hotarari judecatoresti pentru plata unor drepturi salariale, intarzierea executarii acestora fiind considerata una de natura sa le creeze prejudicii.

Deci creditorul are dreptul sa dobandeasca creanta, asa cum a fost constatata prin titlul executoriu, in caz contrar, debitorul putand sa fie obligat la despagubiri potrivit art. 1073 din Codul civil aflat in vigoare la data pronuntarii hotararilor judecatoresti.

Cu privire la plata drepturilor salariale restante a fost adoptata O.U.G. nr. 71/2009, prin care s-a esalonat executarea creantelor pe perioada anilor 2012 -2016, potrivit procentului mentionat in cuprinsul actului normativ.

Actul normativ prin care s-a dispus esalonarea platii ne exonereaza de raspundere si in plus plata sumelor se va efectua potrivit graficului, actualizata in raport de rata inflatiei pentru a acoperi prejudiciile cauzate ca urmare a devalorizarii monedei nationale.

Debitorul in executarea obligatiei trebuie sa manifeste diligentele bunului proprietar, executarea cu intarziere fiind de natura sa atraga dupa sine raspunderea civila, indiferent de buna sau reaua credinta a acestuia, creditorul putand sa solicite plata fara sa faca dovada vreunui prejudiciu, ca urmare a executarii necorespunzatoare.

Pentru executarea cu intarziere creditorul poate sa pretinda de la debitorul sau daune moratorii de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul pe care partile 1-a stabilit, iar in lipsa unei intelegeri in cuantumul stabilit de lege, potrivit art.1082 din vechiul cod civil, precum si art.1535 din Noul Cod civil, aplicabil pentru dobanzile solicitate dupa intrarea sa in vigoare.

Din ambele texte de lege enuntate, rezulta ca daunele moratorii care au un scop diferit de actualizarea platii in raport de indicele de inflatie se platesc numai de la data la care obligatia de plata a devenit scadenta, fiindca numai de la aceasta se considera ca debitorul a refuzat executarea prejudiciind pe creditorul sau.

Prin O.U.G. nr.71/2009 s-a amanat executarea platii drepturilor salariale restante pe o perioada cuprinsa intre anii 2012 - 2016, astfel ca plata esalonata devine scadenta la fiecare termen aratat in graficul descris in actul normativ si numai in raport de acest termen se poate aprecia asupra obligatiei de plata a daunelor moratorii echivalente dobanzilor legale, daca nu ne indeplinim obligatia in mod corespunzator.

Actul normativ de esalonare a platii drepturilor salariale restante intarzie intr-adevar executarea hotararilor judecatoresti, punandu-se in discutie respectarea dreptului la un proces echitabil potrivit art. 6 din CEDO.

Dreptul la un proces echitabil, care presupune si executarea hotararilor judecatoresti intr-un termen rezonabil a fost apreciat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca nefiind unul absolut, in sensul ca in situatii obiective, respectiv pentru apararea unui interes de ordin public ii este recunoscuta statului ingerinta insa numai cu conditia pastrarii unui raport de proportionalitate intre acest interes si interesul titularului dreptului.

Interventia statului de a esalona plata drepturilor salariale restante a avut loc ca urmare a dificultatilor economice, scopul acesteia fiind de a proteja un interes de ordin public, prin esalonare fiind amanata executarea platii fara a se diminua cuantumul sumelor care la data fiecarei plati sunt actualizate in raport de rata inflatiei, pastrandu-se in acest fel raportul de proportionalitate intre cele doua interese pentru ca ingerinta sa nu fie una excesiva.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate,  pe fond, respingerea actiunii ca prescrisa, iar in subsidiar, ca neintemeiata.

In drept au fost invocate dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 si 8 Cod procedura civila.

Prin recursul declarat impotriva sentintei, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca in temeiul OUG nr. 71/2009 transe din sumele datorate au fost achitate.

In cauza de fata intimatele-reclamante au solicitat obligarea paratilor la plata dobanzilor legale pentru sumele datorate prin sentinte definitive si irevocabile, insa o parte din aceste sume au fost achitate, asa incat dobanda legala, in masura in care instanta de control judiciar considera intemeiata aceasta pretentie, ar putea fi calculata cel mult pentru sumele ramase neachitate.

A precizat recurentul ca in perioada 2008 - 2015, o mare parte din sumele datorate in baza titlurilor executorii au fost achitate.

Transa de 5% aferenta anului 2012 a fost platita in conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011.

In executarea dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 au fost adoptate HG nr. 257/2012, HG nr. 598/2012, HG nr. 954/2012 si HG nr. 1169/2012. Sumele alocate potrivit actelor normative enuntate au fost utilizate pentru plata titlurilor executorii care intra sub incidenta OUG nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, platile efectuandu-se tuturor creditorilor in luna aprilie, iulie, octombrie si decembrie 2012.

Totodata, transele aferente anului 2013 au fost alocate potrivit art. 52 din Legea nr.5/2013 - Legea bugetului de stat pe anul 2013 si achitate in temeiul HG nr. 149/2013, HG nr. 355/2013, HG nr. 697/2013 si HG nr. 977/2013 in lunile aprilie, iulie, octombrie si decembrie 2013, conform calendarului prevazut in OUG nr. 71/2009.

In cursul anului 2014, platile se efectueaza in temeiul Legii nr.356/2013 - Legea bugetului de stat pe anul 2014, iar in cursul lunii aprilie 2014 a fost efectuata plata primei transe din acest an, in conformitate cu dispozitiile HG nr. nr. 248/2014 privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justitiei, inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerului Public si Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii aferente trimestrului I al anului 2014. Cea de-a doua transa din anul 2014 a fost achitata in temeiul Hotararii de Guvern nr. nr. 551/2014 privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justitiei, inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerului Public si Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii aferente trimestrului al II-lea al anului 2014.

Prin HG nr. 870/2014 s-a aprobat suplimentarea bugetelor Ministerului Justitiei, inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerului Public si Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii aferente trimestrului al III-lea al anului 2014, plata efectuata in cursul lunii noiembrie 2014.

Totodata, dupa adoptarea HG nr. 1105 din 12 decembrie 2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 912 din 15 decembrie 2014, precum si a OUG nr. 74/2014 pana la sfarsitul anului 2014 s-au platit ultima transa aferenta anului 2014, precum si toate cele patru transe pentru anul 2015.

Prin HG nr. 195 din 18 martie 2015 publicata in Monitorul Oficial nr. 194 din 24 martie 2015, s-a acordat jumatate din procentul de 35% ce este datorat pentru anul 2016, conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009.

De asemenea, cea de-a treia transa aferenta anului 2016 a fost achitata pe data de 21 iulie 2015, conform HG nr. 517/08.07.2015, publicata in Monitorul Oficial nr. 513/09.07.2015.

In ceea ce priveste fondul cauzei, a aratat recurentul, prin Decizia nr. 2, pronuntata in sedinta publica din data de 17 februarie 2014, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si in consecinta s-a stabilit:

In aplicarea dispozitiilor art. 1082 si art. 1088 din Codul civil, respectiv art. 1531 alin. 1, alin 2 teza I si art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si art. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sintagma „pot fi acordate” exclude din start imperativul categoric, nu exprima obligatia, ci lasa la aprecierea instantelor latitudinea, posibilitatea de a aprecia daca sunt intrunite toate conditiile legale privind acordarea dobanzilor.

Prin Decizia nr. 838/2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 631/03.07.2009 Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul si Guvernul Romaniei, pe de alta parte, cerere formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art. 146 lit. e din Constitutie.

Astfel, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Guvernul si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte, in sensul ca „in exercitarea atributiilor prevazute de art. 126 alin.3 din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei. Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora”.

Decizia Curtii Constitutionale fundamenteaza dreptul judecatorilor de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate fara a atribui dispozitiilor legale o interpretare extinsa.

Prin Decizia Curtii Constitutionale s-a statuat definitiv si obligatoriu ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a incalcat atributiile constitutionale, modificand norme juridice cu putere de lege. Asa fiind, instanta are obligatia sa dispuna solutionarea prezentei cauze in considerarea respectarii dispozitiilor legale in materie.

In raport de starea de fapt si de drept incidenta si pentru argumentele expuse, se impune respingerea actiunii ca nefondata.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului, schimbarea in tot a sentintei atacate, cu consecinta respingerii actiunii intimatelor ca neintemeiate.

Prin intampinare, paratul Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si pe fond, mentinerea solutiei de respingere a actiunii fata de paratul Ministerul Finantelor Publice.

Intimatul a solicitat sa se aiba in vedere ca este eronata opinia reclamantilor referitoare la introducerea in cauza a Ministerul Finantelor Publice in calitate de parat, facandu-se o grava eroare atunci cand se considera ca acesta poate fi raspunzator de plata sumelor solicitate.

In realitate, rolul Ministerului Finantelor Publice este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum si a proiectelor bugetelor locale, respectand procedura reglementata in Legea finantelor publice nr. 500/2002, art. 19-35.

In speta, a aratat intimatul, ordonator principal de credite al reclamantilor nu este Ministrul Finantelor Publice, acesta raspunzand de gestionarea bugetului aprobat - prin legea bugetara anuala - institutiei pe care o conduce si nu a altor institutii, Guvernul fiind raspunzator de repartizarea sumelor de la bugetul de stat catre ordonatorii principali de credite.

Ministrul Finantelor Publice si Ministrul Justitiei sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 47 alin. 4) din Legea nr.500/2002 privind Finantele Publice, „Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate ori utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite.”

Guvernul este cel raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si repartizeaza ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinatiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala.

Totodata, s-a aratat ca ministrul finantelor publice este ordonator principal de credite asa cum este si ministrul justitiei, primul neputand fi obligat la plata pentru salariatii altor institutii.

Recurentii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Parchetul de pe langa Tribunalul Arges au formulat raspuns la intampinare.

Analizand recursurile prin prisma motivelor si apararilor invocate,  probatoriului administrat si a dispozitiilor legale incidente, se apreciaza ca fiind nefondate.

Prima critica formulata de catre recurentii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Parchetul de pe langa Tribunalul Arges vizeaza modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, sustinand ca aceasta autoritate are calitate procesuala pasiva date fiind competentele instituite de Legea 500/2002.

Potrivit dispozitiilor art.36 cod proc.civ., calitatea procesuala  rezulta din identitatea dintre parti  si subiectele raportului juridic litigios.

Ca definitie doctrinara, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati  intre persoana reclamantului si titularului dreptului afirmat, precum si intre persoana paratului care este subiectul pasiv in raportul juridic dedus judecatii.

Pretentiile reclamantilor rezulta din debite reprezentand drepturi salariale, ca atare pretentiile lor pot fi realizate de catre ordonatorii de credite, conform atributiilor prevazute de art.21 din Legea 500/2002.

Ministerul  Finantelor Publice are atributii de elaborare a proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat, etc., atributii  reglementate de art.19 din Legea 500/2002.

Ca urmare, se apreciaza ca solutia instantei de fond de respingere a cererii in  contradictoriu cu acest parat este legala.  

Cea dea doua critica formulata de recurenti vizeaza modul de solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune doar pentru perioada anterioara datei de 31.07.2011.

Prin cererea de chemare in judecata reclamantii au solicitat obligarea la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale aferente sumelor datorate in baza titlurilor executorii si neachitate pana in prezent, incepand cu data la care aceste creante au devenit exigibile si anume data pronuntarii fiecarui titlu executoriu si pana la data platii efective.

Instanta de fond a obligat insa la plata dobanzii incepand cu data de 31.07.2011, apreciind in mod legal asupra termenului si intinderii prescriptiei extinctive.

Desi recurentii sustin ca de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti care  recunoaste creantele reclamantelor si pana la introducerea actiunii a trecut un termen mai mare decat cel de prescriptie de 3 ani, asa cum s-a retinut, instanta de fond a obligat la plata dobanzii incepand cu data de 31.07.2011 si nu de la data ramanerii definitive a hotararilor judecatoresti.

Solutia instantei de fond este conforma Deciziei nr.7/27.04.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.16/1/2014/HP/C, invocata chiar de catre recurenti.

Intr-adevar, conform Deciziei nr.7/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, platile voluntare esalonate in temeiul OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titlul executoriu avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu, nu intrerup termenul de prescriptie al dreptului material la actiune pentru daunele interese moratorii, sub forma dobanzii penalizatoare.

Prin aceeasi decizie s-a retinut „creditorii sunt indreptatiti la daune-interese moratorii pentru o perioada de 3 ani anterioara introducerii cererii de plata a dobanzii, al caror cuantum va fi stabilit in functie de platile esalonate efectuate in executarea creantelor din titlurile executorii”.

Or, tocmai acesta a fost considerentul pentru care instanta de fond a acordat dobanzi incepand cu data de 31.07.2011, adica pentru o perioada de 3 ani anterioara introducerii cererii.

Mai sustin recurentii ca pentru perioada anterioara cererii de chemare in judecata nu pot fi obligati la plata dobanzilor, intrucat nu s-au aflat in culpa pentru neexecutarea creantei, ci au aplicat un act normativ de esalonare a platii, OUG nr.71/2009.

Aceasta chestiune a fost analizata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr.2/2014, unde a retinut ca „(…) prin executarea esalonata a obligatiei de plata, creditorul a suferit un prejudiciu a carei existenta este confirmata chiar de OUG nr.71/2009, care, in cuprinsul art.1 alin.3, prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Or, prin instituirea obligatiei de reactualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii”.

Sustinerea recurentilor, ca doar de la data punerii in intarziere prin formularea cererii de chemare in judecata puteau fi obligati la plata dobanzilor, cata vreme acestea nu au fost prevazute prin contract sau prin legi, nu poate fi retinuta, data fiind dezlegarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin Decizia nr.7/2015. Astfel, instanta a analizat daca intrarea in vigoare a unui act normativ  ce are ca efecte suspendarea executarii silite reprezinta un delict civil, concluzionand ca executarea sau executarea cu intarziere  a obligatiei de plata  stabilite  printr-o hotarare judecatoreasca poate antrena raspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul obligatiei a carei incalcare a fost sanctionata  prin hotararea judecatoreasca  ce reprezinta titlu executoriu este un contract.

Invocarea de catre recurenti a dispozitiilor art.1 alin.2  din Decretul nr.167/1958, sustinand ca odata cu stingerea dreptului la actiune privind un debit principal  se stinge si dreptul la actiune privind  drepturile accesorii nu sunt aplicabile spetei, cata vreme debitul principal este recunoscut deja prin hotarare judecatoreasca, astfel ca nimic nu impiedica pe reclamanti sa pretinda accesorii pe cale separata, fireste in termenul de prescriptie de 3 ani anterior cererii de chemare in judecata, chestiune dezlegata prin Decizia nr.7/2015, asa cum s-a retinut anterior.

Au criticat recurentii si dreptul reclamantilor de a beneficia de aceasta dobanda, cata vreme sumele au fost actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective, sustinand ca nu pot fi cumulate doua forme de reparatie, respectiv dobanzi moratorii si actualizarea debitului cu indicele de inflatie.

Insa, cele doua forme de reparatie au naturi juridice distincte, asa cum corect a retinut instanta de fond, fiind  admisibil cumulul acestora fara a  se ajunge la  o dubla reparatie.

Astfel, potrivit dispozitiilor art.1531 cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii. „ Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul  de care acesta este lipsit.”

OUG nr.71/2009  a stabilit prin.art.1 alin.3 faptul ca sumele datorate conform titlurilor executorii se actualizeaza  cu indicele preturilor de consum  comunicat de Institutul National de Statistica, insa aceasta reparatie nu include si beneficiul de care creditorii au fost lipsiti, pentru a se asigura astfel reparatia integrala conform art.1531 cod civil.

In acest mod a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr.2/2014, a stabilit ca,  in aplicarea dispozitiilor
art. 1082
si
1088
din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531
alin. (1)
,
alin. (2)
teza I si art. 1.535
alin. (1)
din Legea
nr. 287/2009
privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile
art. 1
si
2
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 230/2011
.

De altfel, chiar prin critica finala, recurentii recunosc scopul diferit al daunelor moratorii si cel al actualizarii platii in raport de indicele de inflatie.

Au recunoscut recurentii ca esalonarea platii drepturilor salariale  intarzie executarea hotararilor judecatoresti punand in discutie  dreptul la un proces echitabil potrivit art.6 din CEDO, insa sustinut ca dreptul la un proces echitabil, care presupune si executarea hotararilor  judecatoresti intr-un termen rezonabil a fost apreciat in jurisprudenta Curtii  Europene  Drepturilor Omului  ca nefiind unul absolut,  in sensul ca , in situatii obiective, respectiv pentru apararea unui interes de ordin public ii este recunoscuta statului ingerinta insa numai cu conditia pastrarii unui raport de proportionalitate intre acest interes si interesul titularului dreptului.

Au sustinut recurentii ca interventia statului de a esalona plata drepturilor salariale restante a avut loc ca urmare a dificultatilor economice, scopul acesteia fiind de a proteja un interes de ordin public, prin esalonare fiind amanata executarea platii fara a se diminua cuantumul sumelor care la data fiecarei plati sunt actualizate in raport de rata inflatiei, pastrandu-se in acest fel raportul de proportionalitate intre cele doua interese pentru ca ingerinta sa nu fie una excesiva.

Intr-adevar, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012)  a apreciat  ca masurile luate pentru mentinerea echilibrului bugetar  intre cheltuielile si veniturile publice urmareau un scop de utilitate publica, erau proportionale cu scopul urmarit, nu afecteaza substanta dreptului, iar plata esalonata  a sumelor datorate nu poate fi considerata nerezonabila.

Insa, instanta europeana nu a dezlegat problema de drept  a posibilitatii acordarii daunelor interese moratorii,  chestiune care se supune normelor nationale in materie.

Astfel, prin amanarea si plata esalonata a drepturilor stabilite prin hotarari judecatoresti reclamantii au incercat un prejudiciu care se impune a fi reparat integral, conform dispozitiilor  art.1531 cod civil.

In ceea ce priveste recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, se apreciaza, de asemenea, ca fiind nefondat.

Desi a sustinut ca instanta a ignorat faptul ca parte din sume au fost achitate, se observa ca instanta a obligat la plata dobanzii incepand cu 31.07.2011 si pana la data fiecarei plati efective, executarea acestei dispozitii este in sarcina recurentilor, care vor avea in vedere modul in care a fost efectuata plata debitului principal.

Critica privind cumularea celor doua forme de reparare a prejudiciului, respectiv daune moratorii si actualizarea sumei cu indicele de inflatie va fi respinsa pentru aceleasi considerente, retinute anterior.

De asemenea, va fi respinsa si critica privind interpretarea dispozitiilor art.1082 si art.1088 Cod civil, in sensul ca sintagma „pot fi acordate” daune interese nu este imperativa, ci lasa la latitudinea instantelor de a aprecia cu privire la conditiile legale de acordare a dobanzilor, data fiind motivarea instantei de fond, care a apreciat asupra oportunitatii acordarii acestor dobanzi.

Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul art.496 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.