Dreptul la despagubiri si modalitatea de plata

Decizia civila nr. 1075/CA/26.10.2015

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998: „in termen de 60 de zile de la implinirea termenului prevazut la art. 4 alin. (1), in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor. In cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior.
Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi”.

Prima transa se achita obligatoriu in primul an de la validare iar cea de a 2-a transa in anul urmator - astfel, se prevede ca doar transa a 2-a se actualizeaza, concluzia fiind aceea ca transa I trebuie acordata in primul an, pentru ca altfel legea ar fi prevazut ca transele se actualizeaza si nu doar transa a II- a; de asemenea, se prevede ca esalonarea nu poate depasi doi ani consecutiv, concluzia fiind aceea ca plata sumei reprezentand compensatii trebuie achitata in primii doi ani de la validarea hotararii comisiei judetene.

In ceea ce priveste actualizarea sumei, exista doua situatii diferite, cu temeiuri juridice diferite, respectiv: obligatia de actualizare intre data emiterii hotararii comisiei judetene si data emiterii ordinului de validare si obligatia de actualizare intre data emiterii ordinului de validare si data platii.

Astfel, in cazul in care intre data emiterii hotararii comisiei judetene si validare trece o perioada lunga de timp, ANRP are obligatia de a actualiza suma stabilita de comisia judeteana, iar aceasta suma trebuie cuprinsa in ordinul de validare. In acest sens s-a pronuntat ICCJ.

Pentru perioada cuprinsa intre data validarii si data platii efective, intrucat recurenta nu a facut plata in primul an de la validare, este obligata sa actualizeze suma de la data validarii si pana la data platii.

Art. 3 alin. 2 din Legea 164/2014 Art. 9 si 10 din Legea 164/2014 Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 Art. 38 alin. 5 si 6 din HG nr. 753/1998

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr. 8250/118/25.11.2014, reclamanta [...] a chemat in judecata parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna:

- obligarea la executarea obligatiei asumate prin Hotararea nr. 243/25.04.2001 emisa de Institutia Prefectului Judetului Constanta, Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.9/1998 prin care s-au acordat despagubiri banesti in suma totala de 11.359,76 lei, reactualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 25.04.2001 si pana la achitarea debitului, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare se arata ca prin Hotararea nr 243/25.04.2001 s-a stabilit obligatia de plata a sumei totale de 11.359,76 lei cu titlu de compensatii.

Parata a efectuat plata a numai 40 % din suma mentionata, respectiv 4543,90 lei, conform comunicarii ANRP, ramanand un rest de plata pe care pana la momentul formularii actiunii nu l-au acordat.

In drept: art. 8 HG 1277/2007, art. 194 si urm., art. 451 - 453 C. proc. Civ., art. 1516 C . civil.

In conformitate cu dispozitiile art. 201 alin. 1 cu ref. la art. 205 C proc civ., parata a formulat intampinare, invocand pe cale de exceptie - lipsa calitatii procesual pasive, dar si aplicabilitatea dispozitiilor Legii 164/2014.

Se arata ca in data de 15.12.2014 a fost publicata in M. Of. Legea 164/2014 privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar, abordandu-se o noua procedura cu privire la solutionarea dosarelor constituite in temeiul legilor din domeniul restituirii proprietatilor, inclusiv o noua procedura de emitere a titlurilor de plata si de plata a acestora, conf. art. 3 alin. 2, art. 11 alin 1 cu ref. la art. 9 lit. b, 10 alin 1 si alin 6 din acest act normativ.

Prin urmare, apreciaza ca sub imperiul noii legislatii, sarcina platii revine exclusiv Ministerului Finantelor Publice.

In ceea ce priveste actualizarea sumei de 11.359, 76 lei cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 25.04.2001 si pana la achitarea debitului, se arata ca prin Ordinul 1886/20.03.2006 a fost validata Hotararea nr 243/25.04.2001 emisa de Seful Cancelariei Primului Ministru - acordandu-se compensatiile banesti.

Avand in vedere ca aceasta creanta este stabilita la data emiterii ordinului de validare, pentru actualizarea ei se aplica disp. art. 10 alin 4 din Legea 164/2014 potrivit caruia sumele datorate se actualizeaza de la data emiterii actului si pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, achitarea facandu-se in transe. De asemenea, actualizarea sumei se face prin decizie a Presedintelui ANRP.

In temeiul art. 201 alin. 2 NCPC, reclamanta a formulat raspuns la intampinare.

Prin Sentinta civila nr.333/CA/20.02.2015 Tribunalul Constanta a admis in parte cererea, obligand parata catre reclamanti la plata sumei de 6.816,76 lei, reprezentand transa a doua in cota de 60% din suma totala de 11.359,76 lei, stabilita prin Hotararea nr. 243/25.04.2001 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Constanta, validata prin Ordinul nr. 1886/20.03.2006, actualizata in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior, incepand cu anul 2007 si pana la momentul platii efective.

Prin aceeasi hotarare a dispus si obligarea paratei catre reclamanti la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Au fost avute in vedere urmatoarele:

Prin Hotararea nr. 243/25.04.2001 emisa de Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr 9/1998 validata prin Ordinul 1886/20.03.2006 s-a dispus acordarea de compensatii banesti in cuantum total de 11.359,76 lei in favoarea reclamantei si a numitului [...] in calitate de mostenitori ai def. [...] pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului Bulgar.

In ceea ce priveste critica paratei referitoare la imposibilitatea actualizarii sumelor ca urmare a aparitiei Legii 164/2014 instanta a retinut inaplicabilitatea acestei legi raportat la art. 3 alin. 2 din acest act normativ si aplicarea in speta a legii 9/1998.

Astfel, potrivit art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998, republicata, art.38 alin.(5) lit.c) din Hotararea Guvernului nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, art.10 alin.(5) si (6) din Legea nr. 393/2006 si art.10 alin.(2) din Legea nr.290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, plata despagubirilor a fost esalonata in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi.

Sub aspectul solicitarii reclamantei de reactualizare a sumei cu indicele de inflatie, instanta a retinut ca reactualizarea acesteia se impune in mod automat ca urmare a depunerii solicitarii de plata adresata ANRP- ului.

In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanta apreciaza ca intemeiata solicitarea, apreciind ca nerespectarea obligatiilor legale privind plata despagubirilor in baza ordinelor de plata anterior emise oricaror altor modificari legislative prin care se impuneau doar obligatii pentru cele aflate in curs de solutionare, nu poate reprezenta tot o culpa a beneficiarului acestor despagubiri si de care incearca autoritatile raspunzatoare sa se prevaleze.

Pe cale de consecinta, in raport de dispozitiile art. 453 alin. 1 cu ref. la art. 451 rap. la art. 452 c proc. civ., a obligat parata catre reclamanti si la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs - AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR (ANRP), criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de art. 486, 488 pct. 8 NCPC, Legea nr. 9/1998, HG nr. 753/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 164/2014 cu

urmatoarea motivatie:

Recurenta parata ANRP considera sentinta recurata ca fiind nelegala in parte pentru urmatoarele considerente:

1. In ceea ce priveste exceptia calitatii procesuale pasive a ANRP, face urmatoarele precizari:

In data de 15 decembrie 2014, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Legea nr.164/2014, privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum si al Legii nr.290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, si pentru modificarea unor acte normative.

Prin Legea nr.164/2014 a fost reglementata o noua procedura cu privire la solutionarea dosarelor constituite in temeiul Legii nr.9/1998, precum si de plata a despagubirilor.

Astfel, conform art.3 alin (2) "
Dispozitiile prezentei legi referitoare la plata despagubirilor se aplica cererilor solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti, avand ca obiect acordarea de despagubiri in baza Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare
".

Referitor la plata despagubirilor stabilite in dosarele constituite in baza Legii nr.9/1998, invedereaza instantei ca, potrivit dispozitiilor imperative ale art.10 alin.(1), plata se efectueaza in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie 2015.

Conform art.10 alin.(6) din lege, pentru fiecare transa anuala, A.N.R.P. emite un titlu de plata care se comunica, in cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finantelor Publice si persoanelor indreptatite in ceea ce priveste plata sumelor stabilite prin titlurile de plata, conform art.11 alin. (1) aceasta se efectueaza de catre Ministerul Finantelor Publice, in termen de 180 de zile de la data emiterii titlurilor.

Prin urmare, sub imperiul noii legislatii aplicabile in speta, sarcina platii revine in mod exclusiv Ministerului Finantelor Publice, A.N.R.P. neavand obligatii privind plata despagubirilor.

Avand in vedere aceste aspecte, solicita instantei sa constate faptul ca, in prezent, A.N.R.P. nu mai are calitate procesuala pasiva in speta, iar dosarul reclamantilor se incadreaza in dispozitiile art.10 alin.(1), coroborat cu art.9 lit.b, acesta avand o decizie emisa inainte de intrarea in vigoare a legii.

Avand in vedere textele de lege mentionate, in anul 2015 devine exigibila doar plata cotei stabilita prin Ordinul nr.1886/20.03.2006 emis de Cancelaria Primului Ministru, institutie competenta la acea data, astfel incat solicita sa se constate ca plata despagubirilor stabilite prin Ordinul nr.1886/20.03.2006, emis de Cancelaria Primului Ministru,
este prematura.

In mod eronat instanta de fond a retinut ca Legea nr.164/2014 nu este aplicabila si hotararilor pentru care s-a realizat o plata anterioara intrarii in vigoare a legii si pentru care plata transei a II - a se circumscrie dispozitiilor art.38 din HG nr. 1277/2007.

Conform principiului de drept
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus,
prin interpretare nu se poate restrange aplicatia unui text care a fost formulat general - generalitatea formularii duce la generalitatea aplicarii.

Prin interpretarea legii se intelege o operatiune logic-rationala de lamurire, de explicare a continutului si sensului unei norme de drept civil in scopul unei juste aplicari a acesteia. Interpretarea apare ca o necesitate a dinamicii vietii fiindca, o norma de drept, oricat pare de perfecta, va fi depasita ulterior, legiuitorului fiindu-i imposibil sa prevada la momentul elaborarii toate situatiile in care ea poate fi aplicata. Alteori, termenii utilizati sunt ambigui, iar sensul lor exact nu reiese din ceilalti termeni folositi. Interpretarea se poate face sistematic, tinandu-se cont de alte dispozitii cu care norma in cauza are legatura.

Considera recurenta parata ca dispozitiile Legii nr.164/2014, referitoare la plata sunt clare si nu sunt susceptibile de interpretari.

Mai mult, in speta nu se poate interpreta ca plata partiala a despagubirilor stabilite prin Hotararea nr.243/25.04.2001 emisa de Comisia Judeteana Constanta pentru aplicarea Legii nr.9/1998 si validata prin Ordinul nr.1886/20.03.2006, emis de Cancelaria Primului Ministru, ar exclude cererea reclamantilor din categoria celor pentru care nu s-a efectuat plata intrucat, ca efect al abrogarii prevederilor legale anterioare referitoare la plata, acestia ar fi privati de dreptul la plata diferentei.

2. In ceea ce priveste actualizarea despagubirilor acordate in temeiul Legii nr. 9/1998 apreciaza recurenta parata ca, in cauza, sunt aplicabile dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr.164/2014 potrivit carora ”
   Sumele neplatite, aferente hotararilor judecatoresti prevazute la alin.(3) si actelor administrative prevazute la art.9 lit. a) si b), se actualizeaza cu indicele de crestere a preturilor de consum pentru perioada de la momentul ramanerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si constituie obligatii de plata, in transe, in conditiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor
   ”.
3. In ceea ce priveste hotararea instantei de fond cu privire la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.

Exista doua raporturi conexe: raportul juridic civil dintre partile contractului de asistenta juridica (client/avocat) si raportul juridic de drept procesual civil dintre parti.

Art. 451 alin. (1) din Cod. proc. civ. reglementeaza posibilitatea diminuarii cheltuielilor ori de cate ori judecatorul constata motivat ca acestea sunt nepotrivit de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat si clientul sau nu este stanjenit in nici un fel, deoarece activitatea instantei se limiteaza doar la reducerea corespunzatoare a cheltuielilor de judecata si nu a onorariul propriu-zis. Contractul de asistenta juridica se mentine in integralitate, clientul platind avocatului onorariu convenit, insa cealalta parte va fi obligata sa plateasca adversarului numai onorariul in cuantumul fixat de instanta.

Este incontestabil faptul ca o asemenea prerogativa a instantei este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli, urmeaza a fi suportat de partea adversa, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil.

Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca, prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.

Pentru motivele aratate si considerand ca hotararea pronuntata de prima instanta este lipsita de temei legal, solicita admiterea recursului formulat, modificarea hotararii recurate in sensul respingerii ca prematura, iar in subsidiar ca neintemeiata.

Prin intampinare recurenta reclamanta [...] a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei parata la plata cheltuielilor de judecata.

Exceptia lipsei de obiect a actiunii a fost analizata cu prioritate potrivit art. 248 alin. 1 NCPC si respinsa pentru urmatoarele considerente:

Potrivit adresei nr. 17748/19.08.2015 emisa de recurenta, aceasta a facut plata transei a II-a ce face obiectul prezentei actiuni la data de 10.04.2014 prin OP [...] in cadrul dosarului de executare nr. 504/2013 constituit de BEJ [...], [...] si [...].

Intimatii reclamanti nu confirma aceasta plata.

Mai mult, potrivit celor precizate in adresa, plata s-ar fi facut anterior formularii actiunii (25.11.2014), caz in care reclamantii nu ar mai fi avut interes in promovarea cererii. Nici pe parcursul judecatii in fond si nici in recurs, reclamantii nu au confirmat efectuarea platii.

Se mai constata ca inscrisul doveditor al platii atasat adresei depusa de recurenta indica un dosar de executare fara alte informatii suplimentare.

In cazul efectuarii unei plati (nedovedita in prezenta cauza), recurenta are la dispozitie prevederile legale in materie de executare.

Examinand cauza sub aspectul si in limitele motivelor de casare aratate si avand in vedere ca sesizarea instantei s-a facut sub imperiul legii noi de procedura, Curtea apreciaza ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.499 NCPC, potrivit cu care „
Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins
”, Curtea retine urmatoarele:

Calitatea procesuala pasiva si prematuritatea cererii sunt in stransa legatura cu fondul cauzei, respectiv cu aplicabilitatea in speta a Legii nr. 164/2014, motiv pentru care vor fi analizate impreuna.

Prin Hotararea nr. 243/25.04.2001 emisa de Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr 9/1998 Constanta, validata prin Ordinul 1886/20.03.2006 emis de seful cancelariei Primului Ministru, s-a dispus acordarea de compensatii banesti reclamantilor in cuantum total de 11.359,76 lei.

In ceea ce priveste plata acestei sume, ANRP a emis „Comunicarea” nr. 1886/22.03.2006 potrivit cu care plata se va face in transe, prima transa de 40% din totalul compensatiei, in suma de 4543,90, urmand a se efectua in anul emiterii Ordinului de validare iar restul sumei in anul urmator.

Plata primei transe s-a facut in anul 2006, asa cum rezulta din extrasul de cont pentru perioada 24.11.2006-31.12.2006 aflat la dosarul de fond.

Potrivit art. 9 din Legea 164/2014:

Actul administrativ prin care se stabileste dreptul la despagubiri si cuantumul acestora este, dupa caz:

1. hotararea comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, emisa inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi.
2. ordinul emis de seful Cancelariei Primului-ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv decizia de plata emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, in temeiul Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi;
3. decizia de validare, emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, cu privire la hotarari emise in temeiul Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de comisiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, inainte de intrarea in vigoare a prezentei legis
4. decizia de validare, emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, cu privire la hotararile emise in temeiul Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, de comisiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.

Art. 10 stabileste modalitatea de plata a sumelor reprezentand despagubiri, stabilite prin actele administrative mai sus enumerate, astfel:

1. Plata despagubirilor stabilite prin actele administrative prevazute la art. 9 lit. a) si

2. se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii acestora, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie 2015.

2. Plata despagubirilor stabilite prin actele administrative prevazute la art. 9 lit. c) si d) se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii acestora, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul urmator emiterii deciziilor de validare.
3. Plata sumelor de bani stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile sau, in cazul proceselor incepute dupa data de 15 februarie 2013, ramase definitive, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se efectueaza in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie 2015.
4. Sumele neplatite, aferente hotararilor judecatoresti prevazute la alin. (3) si actelor administrative prevazute la art. 9 lit. a) si b), se actualizeaza cu indicele de crestere a preturilor de consum pentru perioada de la momentul ramanerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si constituie obligatii de plata, in transe, in conditiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.
5. Sumele aferente actelor administrative prevazute la art. 9 lit. c) se actualizeaza prin decizia de validare cu indicele de crestere a preturilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotararilor pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si constituie obligatii de plata, in transe, in conditiile prezentei legi.
6. Pentru fiecare transa anuala, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor emite un titlu de plata. Titlul de plata, in original, se comunica, in cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finantelor Publice si persoanelor indreptatite.
7. Cuantumul unei transe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. In cazul in care suma ce trebuie platita este mai mica decat 20.000 lei, aceasta va fi achitata integral, intr-o singura transa.

Potrivit art. 3 alin. 2 din legea 164/2014:

„Dispozitiile prezentei legi referitoare la plata despagubirilor se aplica cererilor

solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti, avand ca obiect acordarea de despagubiri in baza Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Instanta apreciaza ca o plata partiala echivaleaza cu „efectuarea platii”, astfel ca situatia in care se regasesc reclamantii este exclusa din prevederile Legii nr. 164/2014, fiind supusa prevederilor legale de la data efectuarii platii partiale.

In opinia recurentei, legea nu a facut o distinctie intre plata totala si plata partiala, astfel ca sustine ca efectuarea unei plati partiale echivaleaza cu neefectuarea platii. Aceasta opinie nu poate fi primita atata timp cat in speta s-a stabilit deja o modalitate de plata si s-a efectuat o plata partiala. Textul Legii nr. 164/2014 este clar in aceasta privinta vorbind de „neefectuarea platii”, aceasta neputand sa fie decat una totala.

Este firesc sa fie asa atata timp cat, asa cum este cazul in speta, recurenta parata a decis plata despagubirilor in doua transe, respectiv in anul 2006 si in anul 2007, potrivit prevederilor Legii nr. 9/1998. Plata primei transe a fost facuta in anul 2006, insa plata celei de a doua transe nu s-a facut nici in prezent. Astfel, din culpa recurentei, plata celei de a doua transe a fost amanata timp de circa 8 ani. Dupa 8 ani a intervenit o lege care stabileste esalonarea platii, lege de care se prevaleaza recurenta pentru a obtine o noua amanare a platii.

Fata de cele mai sus expuse, instanta constata ca in speta sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/1998 in ceea ce priveste plata,
fiind inlaturata apararea referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a ANRP care are fundament in prevederile legii 164/2014, precum si prematuritatea cererii cu acelasi temei juridic.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 : „in
termen de 60 de zile de la implinirea termenului prevazut la
art. 4
alin. (1), in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor. In cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi
”.

In aplicarea acestui articol, art. 38 alin. 5 si 6 din HG nr. 753/1998 (Norme metodologice de aplicare a legii) prevede :

“Compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:

1. integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei.
2. esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei.
3. esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.

Din interpretarea celor 2 texte rezulta ca prima transa se achita obligatoriu in primul an de la validare iar cea de a 2-a transa in anul urmator - astfel, se prevede ca doar transa a 2-a se actualizeaza, concluzia fiind aceea ca transa I trebuie acordata in primul an, pentru ca altfel legea ar fi prevazut ca transele se actualizeaza si nu doar transa a II-a de asemenea, se prevede ca esalonarea nu poate depasi doi ani consecutiv, concluzia fiind aceea ca plata sumei reprezentand compensatii trebuie achitata in primii doi ani de la validarea hotararii comisiei judetene.

In speta, ANRP a facut plata primei transe de 40% din suma stabilita, astfel ca, potrivit regulii ca “esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi”, va fi obligata la plata transei a II-a de 60%, ca urmare a depasirii termenului legal de plata. In plus, potrivit art. 8 alin. 2 teza I din legea nr. 9/1998 “in termen de 60 de zile de la implinirea termenului prevazut la art. 4 alin. (1), in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor”. Parata nu a facut dovada ca datorita volumului compensatiilor s-a amanat plata in alt an decat cel in care a fost emisa decizia si in anul urmator.

In concluzie, parata este obligata sa plateasca reclamantilor despagubirile datorate, potrivit legii suma achitandu-se in primii doi ani de la emiterea deciziei.

Termenul rezonabil pentru executarea obligatiilor se apreciaza pentru fiecare caz in parte. In primul rand trebuie sa avem in vedere obligatiile asumate de stat, respectiv plata despagubirilor in termenul cel mai scurt de la validare, tocmai avand in vedere caracterul reparatoriu al legii.

In speta, cererea de acordare despagubiri a fost formulata in anul 1998 si a fost solutionata abia in anul 2001 prin hotararea Comisiei Judetene Constanta. Desi legea prevede respectarea unor termene rezonabile pentru validare, aceasta hotarare a fost validata dupa circa 5 ani, respectiv la 20.03.2006. Plata transei I a fost facuta in anul 2006 dar transa a II-a, care trebuia achitata in anul 2007, nu a fost achitata nici in prezent (anul 2015). In consecinta, nu mai putem vorbi in acest caz de un “termen rezonabil”, iar lipsa fondurilor nu poate fi un motiv pentru nerespectarea obligatiilor asumate.

In ceea ce priveste actualizarea sumei, trebuie sa avem in vedere ca exista doua situatii diferite, cu temeiuri juridice diferite, respectiv: obligatia de actualizare intre data emiterii hotararii comisiei judetene si data emiterii ordinului de validare si obligatia de actualizare intre data emiterii ordinului de validare si data platii.

Astfel, in cazul in care intre data emiterii hotararii comisiei judetene si validare trece o perioada lunga de timp, ANRP are obligatia de a actualiza suma stabilita de comisia judeteana, iar aceasta suma trebuie cuprinsa in ordinul de validare. In acest sens s-a pronuntat ICCJ. In cazul in care suma validata nu este actualizata, reclamantii puteau ataca ordinul de validare in conditiile si termenele prevazute de lege. Cum nu au facut acest lucru, cererea de actualizare a sumei pentru perioada 25.04.2001 - 20.03.2006 este nefondata iar suma validata a devenit certa, lichida si exigibila de la data la care a expirat termenul de contestare a ordinului.

Pentru perioada cuprinsa intre data validarii si data platii efective, actualizarea se face in conditiile textelor mai sus citate. Intrucat recurenta nu a facut plata in primul an de la validare, este obligata sa actualizeze suma de la data validarii si pana la data platii.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, prima instanta a avut in vedere art. 453 alin. 1

NCPC.

Solicitarea de micsorare a onorariului aparatorului la fondul cauzei pentru prima oara in recurs, nu poate fi cercetata prin intermediul acestei cai extraordinare de atac.

Si Inalta Curte a statuat ca aceste aspecte tin de netemeinicie si de apreciere a probelor administrate, neputand forma obiectul controlului de legalitate al instantei de recurs - Decizia nr. 731 din 5 martie 2015 pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Judecator redactor Ecaterina Grigore