Dreptul la aparare cu asistenta unui aparator

Lipsa de contact personal, inainte de  sedinta de judecata in apel, cu un avocat desemnat din oficiu care a preluat cauza reclamantului in baza unui memoriu intocmit de alt avocat:
incalcare

In fapt
– In 2001, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii pentru omor. In 2002, Curtea Suprema i-a respins apelul. In 2007, prezidiul Curtii Supreme a admis o revizuire, a casat hotararea pronuntata in apel  si a retrimis cauza pentru reexaminare, considerand ca nu a fost respectat dreptul reclamantului de a fi asistat de un aparator in timpul  sedintei desfa surate in apel. In cursul noii proceduri in apel, reclamantul a urmarit  sedinta din arest prin videoconferinta deoarece Curtea Suprema i-a respins cererea de a se infati sa personal. inainte de inceperea dezbaterii, reclamantului i-a fost prezentata noul sau avocat desemnat din oficiu, care se afla in sala de  sedinta, iar Curtea Suprema le-a acordat 15 minute de intrevedere confidentiala prin videoconferinta. Reclamantul a incercat sa refuze sa fie reprezentat de avocat, considerand ca era nevoie sa se intalneasca personal cu acesta. Curtea Suprema a respins obiectia formulata de reclamant cu privire la avocatul sau, considerand-o nerezonabila. Instanta a retinut ca reclamantul nu a solicitat inlocuirea avocatului de catre un coleg  si nici nu a solicitat permisiunea de a alege alt avocat. Intr-o decizie diferita, Curtea Suprema a hotarat sa nu accepte noua declaratie de apel a reclamantului  si sa examineze dosarul cauzei in baza declaratiei depuse in 2002 de fostul avocat al reclamantului inainte de precedenta  sedinta in procedura de apel. In aceea si zi, Curtea Suprema a examinat fondul cauzei  si a confirmat hotararea pronuntata in 2001.

In drept
– Art. 6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 lit. c): a)
Calitate de victima
– Autoritatile au recunoscut incalcarea initiala a drepturilor reclamantului prevazute la art. 6, cel putin in ceea ce prive ste absenta unei asistente corespunzatoare din partea unui aparator in procedura de apel desfa surata in 2002. Curtea considera insa ca simpla redeschidere a dosarului cauzei nu era suficienta pentru a-l lipsi pe reclamant de calitatea sa de victima. Acest punct de vedere este strans legat de caracteristicile sistemului rus de revizuire, a sa cum era in vigoare la momentul faptelor. In primul rand, cauza putea fi redeschisa de nenumarate ori, fara nicio restrictie. In al doilea rand, decizia de redeschidere a cauzei tinea de puterea discretionara a procurorului sau judecatorului, care decidea daca o cerere de revizuire merita sa fie examinata pe fond. Indiferent daca procurorul era cel care introducea o cerere de revizuire sau daca pre sedintele instantei era cel care anula decizia unui judecator de a nu admite o astfel de cerere, decizia se putea lua din oficiu, ceea ce ii dadea statului parat posibilitatea de a se sustrage controlului pe fond exercitat de Curte redeschizand incontinuu procedura. In plus, procedura interna este deseori redeschisa la initiativa autoritatilor ruse atunci cand acestea afla ca respectiva cauza a fost admisa de Curte spre examinare. Se poate intampla ca redeschiderea sa fie favorabila reclamantului, caz in care este utila. Cu toate acestea, tinand seama de u surinta cu care Guvernul folose ste aceasta procedura, exista  si riscul unui abuz. Daca Curtea ar accepta neconditionat faptul ca simpla redeschidere a procedurii are automat ca efect inlaturarea calitatii de victima a reclamantului, statul parat ar putea impiedica examinarea oricarei cauze pendinte recurgand in mod repetat la procedura revizuirii in loc sa remedieze incalcarile anterioare asigurandu-i reclamantului un proces echitabil. Pentru a stabili daca reclamantul i si pastreaza calitatea de victima sau nu, Curtea ia in considerare procedura in
ansamblu, inclusiv cea ulterioara redeschiderii. Aceasta abordare permite stabilirea unui echilibru intre principiul subsidiaritatii  si eficacitatea mecanismului Conventiei. In speta, Curtea considera ca simpla redeschidere a procedurii in cadrul unei cereri in revizuire nu constituie o reparatie corespunzatoare  si suficienta pentru reclamant.

Concluzie
: exceptie preliminara respinsa (unanimitate).

2. Noua comunicare a cererii catre Guvern
   
   – Guvernul sustine ca Curtea ar fi trebuit sa ii comunice capetele de cerere formulate de reclamant cu privire la cea de-a doua procedura in apel. In observatiile suplimentare prezentate in martie 2008, reclamantul s-a plans de  sedinta de judecata desfa surata in cadrul celei de-a doua proceduri in apel, in noiembrie 2007. O copie a fost trimisa Guvernului in timp util. Acesta nu era impiedicat de nimic sa depuna alte observatii drept raspuns. Intrucat Curtea a admis ulterior cererea Guvernului de trimitere a cauzei la Marea Camera, Curtea i-a acordat acestuia o noua posibilitate de a prezenta observatii. Prin urmare, Guvernul nu a fost dezavantajat fata de reclamant.
3. Renuntarea la dreptul de a fi asistat de un aparator
   
   – In 2007, reclamantul s-a declarat nemultumit de modul in care Curtea Suprema a organizat asistenta unui aparator  si a refuzat serviciile avocatei care tocmai fusese desemnata din oficiu. In fapt, reclamantul nu a solicitat un alt avocat in locul acesteia  si nici nu a solicitat amanarea  sedintei dar, fiindca acesta nu avea cuno stinte din domeniul juridic, nu era de a steptat din partea sa sa formuleze cereri precise. Faptul ca reclamantul nu a solicitat aceste masuri procedurale nu poate fi considerat a sadar o renuntare la dreptul sau de a fi asistat de un aparator.
4. Asistenta efectiva a unui aparator
   
   – Este evident ca, in opinia autoritatilor, cauza era suficient de complexa pentru a necesita asistenta unui avocat profesionist. De si noul avocat numit din oficiu era calificat  si a fost pregatit
   a priori
   
   pentru a-l asista pe reclamant, aceste argumente nu sunt decisive. Reclamantul a putut sa comunice cu avocatul sau doar 15 minute, chiar inainte de inceperea  sedintei. Avand in vedere complexitatea  si gravitatea cauzei, timpul acordat era vadit insuficient pentru a-i permite reclamantului sa discute cauza cu avocatul sau  si sa se asigure ca aceasta cunoa ste bine dosarul  si pregate ste o aparare corespunzatoare. De asemenea, nu era sigur faptul ca se asigura suficienta confidentialitate comunicarii prin videoconferinta. In prezenta cauza, reclamantul a trebuit sa foloseasca sistemul de videoconferinta instalat  si operat de stat. Reclamantul avea a sadar motive legitime sa se simta incomod in timpul intrevederii cu avocatul sau pe tema dosarului. Guvernul nu explica motivele pentru care era imposibila luarea altor masuri pentru a-i asigura reclamantului asistenta din partea unui aparator. Desigur, transferul reclamantului la Moscova pentru o intrevedere cu avocatul sau ar fi fost o operatiune indelungata  si costisitoare. De si subliniaza importanta capitala a unei asistente efective din partea unui aparator, Curtea trebuie sa examineze daca, avand in vedere acest obstacol geografic deosebit, guvernul parat a luat masuri care sa compenseze suficient restrictiile aplicate drepturilor reclamantului. Nimic nu impiedica autoritatile sa organizeze macar o convorbire telefonica intre reclamant  si avocatul sau cu ceva mai mult timp inaintea  sedintei ori sa ii desemneze din oficiu un avocat care sa-l poata vizita la centrul de detinere  si sa fie alaturi de acesta in timpul  sedintei. De asemenea, nu este clar de ce Curtea Suprema nu a incredintat reprezentarea reclamantului aceluia si avocat care l-a aparat in fata primei instante  si a intocmit prima declaratie de apel. In fine, Curtea Suprema ar fi putut sa amane  sedinta din oficiu pentru a-i lasa reclamantului timp suficient ca sa discute cauza cu noul sau avocat. Masurile luate de Curtea Suprema nu au fost suficiente  si nu i-au asigurat reclamantului o asistenta efectiva din partea unui aparator in cea de-a doua procedura de apel. In consecinta, aceasta procedura nu a remediat neregulile primei proceduri: nici in 2002, nici in 2007, reclamantul nu a beneficiat de asistenta efectiva din partea unui avocat.

Concluzie:
incalcare (unanimitate).