Distinctie vicii ascunse/vicii aparente. Angajarea raspunderii vanzatorului pentru viciile ascunse. Conditii legale. Cerere de remediere a defectiunilor constructiilor – modalitati de antrenare a raspunderii pentru vicii ascunse. Conditii.
26 martie 2020Efectele art. 289 din Codul muncii privitoare la reintegrarea in functie.
26 martie 2020
Domiciliul procesual ales. Schimbarea domiciliului in timpul procesului. Necomunicarea acestei schimbari instantei de judecata si partii adverse. Efecte.
Conform dispozitiilor art. 98 Cod pr. Civila, schimbarea domiciliului uneia dintre parti in timpul procesului trebuie, sub sanctiunea neluarii ei in seama, sa fie adusa la cunostinta instantei prin petitie la dosar, iar partii adverse prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar odata cu petitia prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea de domiciliu.
Art. 93, art. 98 Cod procedura civila
Art. 284 si art. 103 Cod procedura civila
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 8810/212/2009, reclamantul C.L.S. a chemat in judecata pe parata G.A. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna reincredintarea minorelor C.M.E., nascuta la 25.02.2002, si C.R.S., nascuta la 29.06.2005, spre crestere si educare tatalui reclamant.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata G.A., iar prin sentinta civila nr. 10221/10.06.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta s-a dispus desfacerea casatoriei si incredintarea celor doua minore rezultate din casatoria partilor – M.E. si R.S. – spre crestere si educare mamei parate.
S-a mai sustinut de catre reclamant ca imprejurarile care au stat la baza luarii masurii de incredintare s-au schimbat, in sensul ca parata nu da dovada de responsabilitate in relatia cu copiii, acestia aflandu-se permanent in pericol, sunt lasati singuri in casa, incuiati, nesupravegheati, nehraniti si neimbracati.
Prin sentinta civila nr. 9182 din 9.04.2010 a Judecatoriei Constanta, s-a respins ca nefondata actiunea reclamantului. Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca probatoriul administrat in cauza nu confirma sustinerile reclamantului, in sensul ca mama parata isi neglijeaza minorele si nu este preocupata de ingrijirea si educatia acestora, ci dimpotriva, datorita comportamentului agresiv al reclamantului, minorele se afla intr-o continua stare de tensiune, sunt impiedicate sa locuiasca alaturi de mama lor intr-unul din cele doua imobile proprietatea fostilor soti, motiv pentru care parata a inchiriat o alta locuinta.
Constatand ca, in speta, nu sunt incidente dispozitiile art. 44 al.(1) din Codul familiei, in sensul ca imprejurarile avute in vedere la adoptarea masurii de incredintare a minorelor spre crestere si educare la divort mamei parate nu s-au schimbat, prima instanta a respins actiunea reclamantului, apreciind ca este in interesul copiilor sa ramana in grija mamei parate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C.L.S., care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul modalitatii de solutionare a cererii de reincredintare, recurentul apreciind ca prin respingerea actiunii sale, instanta de fond nu a avut in vedere interesul superior al minorelor care se afla in stare de pericol permanent la mama lor si la bunicii materni din Republica Moldova.
La termenul de judecata din 13.01.2011 calea de atac a fost calificata de instanta de judecata ca fiind apel, litigiul fiind transpus conform Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti intr-un complet de apel (format din primii doi judecatori ai completului de recurs).
La termenul de judecata din 13.01.2011, din oficiu, instanta de apel a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de apel.
Prin sentinta civila nr. 74 din 10.02.2011, Tribunalul Constanta a admis exceptia tardivitatii declararii apelului si a respins calea de atac formulata de reclamantul C.L.S. ca tardiva.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, in esenta, ca sentinta Judecatoriei Constanta a fost comunicata reclamantului la data de 03.08.2010 la adresa indicata in actiune de reclamant, ca fiind domiciliul procesual ales, pentru comunicarea corespondentei, iar termenul legal de 15 zile pentru declararea caii de atac a apelului s-a implinit la data de 19.08.2010, conform art. 101 Cod pr. civila. Cum reclamantul a depus cererea de apel la data de 23.08.2010 (data postei) in afara termenului legal de 15 zile, a apreciat Tribunalul Constanta ca apelul este tardiv si l-a respins ca atare.
Conform dispozitiilor art. 274 alin.(3) Cod pr. civila a fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul redus al aparatorului ales, catre intimata reclamanta.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat declarat recurs reclamantul C.L.S.
care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul modalitatii de solutionare a exceptiei de tardivitate a apelului.
Recurentul a sustinut ca desi detine in proprietate si apartamentul din Constanta, str. E.C. nr. 62, et. D+P, locul unde a fost comunicata hotararea Judecatoriei Constanta, in realitate domiciliul sau stabil este in localitatea Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, aspect cunoscut de Judecatoria Constanta inca din anul 2009, intrucat reclamantul a fost legitimat la fiecare termen de judecata.
Sentinta civila nr. 9182/9.04.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta nu a fost redactata si comunicata reclamantului in termenul legal, ci abia dupa 4 luni, in luna august 2010. Intrucat in luna mai 2010 parata a intrat prin efractie in apartamentul din Constanta si l-a devastat, conditiile de locuit devenind improprii, reclamantul nu a mai trecut pe la aceasta locuinta din luna iunie 2010, situatie in care nu ii este imputabil faptul ca nu a luat cunostinta in termenul legal de comunicarea sentintei civile nr. 9182/9.04.20010 facuta la aceasta adresa, prin afisare.
Se mai arata ca nu este normal ca o sentinta, care are o importanta mare, sa fie lasata in casa scarii imobilului si nu inmanata personal celui in cauza pentru a avea certitudinea ca acesta ia cunostinta efectiv de actul procedural.
Pe fondul cauzei, recurentul a sustinut ca instanta de fond a apreciat in mod gresit ca este in interesul minorelor ca acestea sa ramana incredintate spre crestere si educare mamei parate, motiv pentru care se impune ca instanta de recurs sa reaprecieze probele si sa dispuna reincredintarea minorelor spre crestere si educare tatalui recurent.
Analizand legalitatea hotararii, Tribunalului Constanta in raport de criticile recurentului, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Criticile ce vizeaza modalitatea de solutionare a exceptiei de tardivitate a apelului se retin a fi vadit nefondate.
Curtea Constitutionala, in acord cu jurisprudenta C.E.D.O., a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, dar nu este un drept absolut, legiuitorul avand competenta de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti.
Aceasta solutie este consacrata constitutional, art. 126 alin.(2) din Constitutia Romaniei prevede: ”Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege” (Decizia nr. 1/1994 pronuntata de Curtea Constitutionala). In considerentele aceleiasi decizii se retine ca pentru situatii deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept sa nu mai poata fi posibila (decizia Curtii Constitutionale nr. 755/31.10.2006).
Conform art. 284 Cod pr. civila „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel”.
Art. 103 al.(1) Cod pr. civila dispune ca neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termen ul legal atrag decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei, in acest din urma caz, fiind necesar ca partea sa formuleze o cerere de repunere in termenul legal de apel, cu aratarea motivelor impiedicarii, in termen de 15 zile de la data incetarii impiedicarii.
In speta, in raport de dispozitiile art. 284 coroborat cu art. 103 Cod pr. civila, in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca apelul reclamantului C.L.S. a fost declarat – la data de 23.08.2010 – peste termenul legal de 15 zile de la data comunicarii sentintei civile nr. 9182/9.04.2010 a Judecatoriei Constanta (sentinta comunicata reclamantului la data de 03.08.2010), iar reclamantul nu a formulat nicio cerere de repunere in termenul de apel conform dispozitiilor art. 103 alin. (2) Cod pr. civila.
Referitor la modalitatea de realizare a comunicarii sentintei civile nr. 9182/9.04.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta, Curtea constata ca aceasta s-a realizat conform dispozitiilor art. 93 Cod pr. civila la domiciliul procesual ales al reclamantului C.L.S., respectiv in Constanta, str. E.C. nr. 62.
Din analiza petitului cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamantul C.L.S. a precizat ca domiciliaza in comuna Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, judetul Constanta, dar si-a indicat pentru comunicarea actelor de procedura, un domiciliul procesual in Constanta, str. E.C. nr. 62, imobil proprietatea sa, aspect necontestat in recurs.
Imprejurarea ca reclamantul are inscris in actul de identitate domiciliul in comuna Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, judetul Constanta, iar instanta de fond l-a legitimat pe reclamant la fiecare termen de judecata, nu conduce la concluzia ca toate actele de procedura, si in special comunicarea sentintei, se impuneau a fi facute la aceasta adresa, cat timp reclamantul a indicat prin actiune un domiciliu procesual ales in Constanta, str. E.C. nr. 62, imobil proprietate personala, unde a solicitat si efectuarea referatului de ancheta sociala, iar in temeiul art. 93 Cod pr. civila instantei ii incumba obligatia de a comunica toate actele de procedura, inclusiv hotararea judecatoreasca, la domiciliul procesual ales.
Conform dispozitiilor art. 98 Cod pr. civila schimbarea domiciliului uneia dintre parti in timpul procesului trebuie, sub sanctiunea neluarii ei in seama, sa fie adusa la cunostinta instantei prin petitie la dosar, iar partii adverse prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar odata cu petitia prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea de domiciliu.
In speta se retine ca dupa promovarea actiunii si indicarea domiciliului procesual ales in Constanta, str. E.C. nr. 62, reclamantul nu a incunostiintat instanta prin petitie scrisa la dosar si nici partea adversa, in sensul ca renunta la domiciliul procesual ales, si solicita comunicarea tuturor actelor de procedura la adresa din comuna Mihai Viteazu, str. P. nr. 41, situatie in care in mod corect comunicarea sentintei s-a facut la domiciliul procesual ales al reclamantului.
De asemenea, se retine ca nu este imputabila instantei imprejurarea conform careia, in perioada mai-august 2010 reclamantul nu a mai folosit locuinta din Constanta, str. E.C. nr. 62, si nici nu a verificat corespondenta sosita pe aceasta adresa, cat timp reclamantul nu a anuntat instanta de fond, dupa data pronuntarii sentintei ca solicita sa i se comunice hotararea judecatoreasca la o alta adresa, iar nu la domiciliul procesual ales.
Referitor la modalitatea de realizare a comunicarii hotararii, Curtea constata ca aceasta s-a facut cu respectarea art. 92 alin.(4) teza a-II-a Cod pr. civila, hotararea judecatoreasca fiind afisata, in lipsa reclamantului de la domiciliu, pe usa locuintei acestuia la domiciliul procesual ales.
In raport de aceste considerente, se constata ca in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca apelul reclamantului a fost declarat peste termenul legal de 15 zile de la data comunicarii hotararii, solutia instantei de apel in sensul admiterii exceptiei tardivitatii caii de atac fiind legala.
Referitor la criticile ce vizeaza fondul litigiului, respectiv interpretarea probelor in instanta de fond si aprecierea ca este in interesul minorelor ca acestea sa ramana sub supravegherea mamei parate, Curtea constata ca sunt formulate omissio medio, in conditiile in care apelul a fost respins ca tardiv.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod pr. civila se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Decizia civila nr. 44/FM/25.05.2011
Dosar nr. 8810/212/2009
Judecator redactor Mihaela Popoaca