Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării

 

 Art. 159

(1)
Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1.
taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanţele furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii, în condiţiile art. 77, remuneraţiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, în condiţiile art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63, care se vor suporta pro rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;

2.
creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz;

3.
creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a).

(2)
În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare sau bugetare, după caz, care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 161, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 80. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.

(3)
Un creditor beneficiar al unei cauze de preferinţă este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa ar fi fost vândut anterior distribuirii.

 

Comentariu

 

Dispozițiile art. 159 instituie o ordine de distribuire specială, derogatorie de la prevederile Codului de Procedură Civilă privind executarea silită, dat fiind scopul procedurii insolvenţei, respectiv instituirea unei proceduri colective.intră sub incidența reglementării cazurile în care bunul ce se valorifică formează obiectul unei cauze de preferinţă instituită de un creditor îndreptățit să participe la procedură.

Conform prevederilor art. 2383 alin. (2) din Codul civil, obiectul ipotecilor se extinde și la fructele naturale şi industriale ale imobilului ipotecat produse după notarea începerii urmăririi silite sau, după caz, după notarea deschiderii procedurii insolvenţei. De asemenea, extinderea se aplică și asupra chiriilor și arenzilor imobilelor date în locațiune. Practica judiciară a stabilit aplicarea acestor reguli și pentru contractile încheiate sub imperiul Codului civil de la 1864 (
Curtea de Apel Piteşti, Decizia nr. 726/R – COM/09.03.2012
). Astfel, la momentul efectuării distribuirilor, este necesar a se face delimitarea veniturilor, în funcție de garanțiile existente și de veniturile generate. În doctrină se recomandă a se utiliza un calcul proporțional cu raportul suprafața utilizată/suprafața totală sau alte caracteristici tehnice ale bunului vândut dacă, de exemplu, suntem în prezența doar a unei părți grevate dintr-un imobil sau în prezența mai multor garanții pe diferite părți ale uni bun.

^[166]

Totodată, este necesară a se face și repartizarea cheltuielilor de administrare și conservare. O modalitate optimă de repartizare a fost considerată de doctrină o continuare a ținerii contabilității de gestiune a debitorului sau, dacă aceasta nu exista la data deschiderii procedurii, implementarea unei astfel de contabilități

^[167]

. O soluție alternativă, dacă se valorifică un activ funcțional, este de a se estima nivelul cheltuielilor de conservare și administrare printr-o eventuală extrapolare de la un activ similar aflat în conservare.

În cazul vânzării bunurilor în bloc, ca subansamble funcţionale, anumite costuri efectuate, spre exemplu, cu furnizorii, în scopul bunei administrări  şi funcționări a unor bunuri diferite, ca un tot unitar, sunt suportate de pe prima poziţie de distribuire, pro rata, ca fiind aferente administrării şi vânzării fiecăruia dintre bunurile respective.

Remuneraţiile persoanelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, în condiţiile art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63 (art. 19 alin. (2), 23 și 24 din Legea nr. 85/2006), se suportă pro-rata de creditorii garantați. Aceștia nu suportă, astfel, toate costurile generate de toate activele, ci doar cota-parte aferentă părții garantate a activelor, care se stabilește în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului

^[168]

.

Această separare a cheltuielilor rezultă, din interpretarea textului de lege, doar pentru costurile cu persoanele angajate în condițiile art. 57 alin. (2), art. 61 și art. 63, astfel încât, pentru costurile de conservare și administrare se menține regula conform căreia acestea se suportă direct de activele de care sunt legate în mod direct.

Referitor la cheltuielile avansate de creditor în procedurile de executare silită, dacă, de exemplu, bunul valorificat este rezultatul unei acțiuni în anulare sau a fost recuperat în patrimoniul debitorului prin alte mijloace prevăzute de lege, acestea rămân a fi suportate de creditorul în beneficiul căruia a fost recuperat activul, iar nu pro-rata de către toți creditorii procedurii.Același raționament se aplică și în privinţa creanţelor furnizorilor de utilităţi prevăzuţi de art. 77,  care nu se pot suporta pro rata, ci va trebui  să se ţină seama de contribuția concretă a acelor cheltuieli la vânzarea bunului grevat, la conservarea și administrarea acestuia.

În privinţa ordinii instituite de art. 159 alin. (1) pct. 2, aceasta are în vedere o extindere a superpriorităţii finanțării în procedură, ca și concept nou introdus de Legea nr. 85/2014, avându-se în vedere aici atât cauzele de preferință născute în timpul perioadei de observație, cât și cele născute ca urmare a unui plan de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic. Creditorii de pe această poziție vor avea dreptul să își recupereze întreg capitalul, dobânzile și accesoriile

^[169]

.  

În cazul în care creditorii beneficiari ai unor clauze de preferință au insituite și garanții asupra unor active libere de sarcini, și asupra unor bunuri grevate de sarcini, s-a considerat în doctrină

^[170]

că aceștia se vor îndestula mai întâi din valoarea bunurilor libere de sarcini la intrarea în procedură, și abia ulterior din cea a bunurilor anterior grevate de sarcini.

În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există active libere de sarcinii, iar creditorii deja garantați nu își dau acordul pentru insituirea unor garanții suplimentare, atunci, conform art. 87 alin. (4) din lege, suma de distribuit creditorilor de la pct. 2 diminuează proporțional recuperarea tuturor creditorilor garantați, raportat la întreaga valoare a bunurilor sau drepturilor grevate de sarcini.

Creanţele provenite din contracte de leasing reziliate înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 105 alin. (3) lit.a), atunci când finanţatorul este de acord cu transferul proprietăţii bunului către debitor, capătă beneficiul unei ipoteci legale, venind în concurs cu creanţele beneficiare de cauze de preferinţă anterioare deschiderii pocedurii.  La fel şi  creanţele provenind din contracte de leasing financiar reziliate în timpul procedurii, dacă finanţatorul a agreat transferul proprietăţii bunului către debitor, situaţie în care ratele şi accesoriile înregistrate nu vor putea depăşi valoarea de piaţă a bunurilor stabilită de un evaluator independent, conform art. 123 alin. (11) lit.a). Cu privire la rangul acestora, acesta va fi similar cu cel al operaţiunii de leasing iniţiale, respectiv, creanţa va avea rangul cu care fusese înscrisă în registrul de publicitate operaţiunea de leasing în sine, ca şi cauză de preferinţă pentru rezerva proprietăţii, conform art. 2374 din Codul civil.

Sumele care se distribuie în cadrul ordinii de preferință de la art. 159 alin. (1) au în vedere capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile, alte accesorii, inclusiv cheltuieli. Acestea din urmă nu au în vedere cheltuielile de la pct. 1, distinct prevăzute de legiuitor, ci eventuale alte cheltuieli efectuate cu încheierea sau derularea contractelor din care izvorăsc respectivele creanţe, cu constituirea sau conservarea cauzelor de preferinţă.

Conform art. 80 alin. (1) din lege, după deschiderea procedurii insolvenței nu mai pot fi calculate accesorii pentru plata cu întârziere a creanțelor. Totuși,  art. 159 alin. (1) pct. 2 și 3 instituie o excepție de la această regulă, coroborat cu prevederile art. 103 din lege, astfel încât dacă valoarea de vânzare a activului grevat de sarcini este mai mare decât valoarea creanței garantate, atunci creditorul garantat va avea dreptul de a-și calcula penalități, majorări de întârziere, dobânzi până la concurența sumei de distribuit. Această regulă se aplică inclusiv în eventualitatea în care o parte din creanța creditorului garantat a fost cuprinsă la creanțe chirografare în baza raportului de evaluare.

În cazul în care creditorii beneficiari de cauze de preferinţă nu sunt îndestulaţi din valorificarea bunurilor grevate în favoarea lor, aceştia au pentru diferenţă creanţă care va putea participa la distribuiri de sume provenite din valorificarea bunurilor negrevate, însă vor veni în concurs cu ceilalţi creditori conform ordinii de prioritate pe care art. 161 o dă creanţei lor după  natura acesteia.

 

Art. 160

(1)
La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. Raportul şi planul se înregistrează la grefa tribunalului şi se publică în BPI. Raportul va prevedea şi plata onorariului său şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz.

(2)
Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele:

a)
soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire;

b)
încasările efectuate de către lichidatorul judiciar din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor;

c)
cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitorului;

d)
totalul sumelor aflate în contul de lichidare.

(3)
Planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:

a)
actualizările aduse tabelului definitiv de creanţe;

b)
sumele distribuite deja;

c)
sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja;

d)
sumele ce fac obiectul distribuirii;

e)
sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

(4)
Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul judiciar va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.

(5)
Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen de 15 zile de la publicarea acestora în BPI. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului judiciar. În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de formulare a contestaţiilor, dacă nu se depune nicio contestaţie, lichidatorul judiciar va proceda la plata efectivă a sumelor distribuite. În cazul în care s-au depus contestaţii, lichidatorul judiciar va reţine de la distribuire sumele supuse contestaţiei în condiţiile alin. (6), făcând plata sumelor necontestate.

(6)
În termen de 20 de zile de la publicare, judecătorul-sindic, în şedinţă, cu citarea lichidatorului judiciar, a debitorului şi a creditorilor, soluţionează deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile. În termen de 5 zile lucrătoare de la data când hotărârea de soluţionare a contestaţiilor devine executorie, lichidatorul judiciar procedează la plata efectivă a sumelor distribuite, conform hotărârii instanţelor de judecată.

 

Comentariu

 

Noua reglementare renunţă la obligativitatea întocmirii unui program de administrare a lichidării care să cuprindă un calendar referitor la prezentarea rapoartelor privind fondurile obţinute din lichidare şi la distribuirea sumelor, program care trebuia, conform Legii nr. 85/2006, să fie întocmit de lichidator, în termen de 30 de zile de la numire, prevederea dovedindu-se inutilă în practică.

Planul de distribuire se referă la modul în care se distribuie sumele rămase în sold după achitarea cheltuielilor lichidării, între creditorii cuprinși în tabelul creanțelor. Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare cuprinde onorariul lichidatorului și a celorlalte cheltuieli de procedură prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, soldul contului de lichidare, încasările efectuate, dobânzi, alte venituri generate de conturile bancare sau de administrarea bunurilor din averea debitoarei. Raportul nu cuprinde modalitatea de distribuire a sumelor către creditori, acesta fiind rolul planului de distribuire.  

Raportul asupra fondurilor  va trebui să cuprindă atât soldul de pornire, respectiv sumele aflate în contul de lichidare după ultima distribuire, cât şi soldul final la data raportării. Totodată este obligatorie o prezentare în detaliu a veniturilor care au fost încasate în perioada de raportare (din valorificarea bunurilor debitorului, din recuperare de creanţe, din dobânzi şi alte venituri provenite din chirii şi alte operaţiuni de administrare a bunurilor debitorului). În mod firesc, raportul va indica şi cheltuielile efectuate în cadrul procedurii.

De menţionat faptul că, în practică, nu întotdeauna după încasarea sumelor obținute din valorificarea unui bun sau recuperarea unor creanțe se efectuează imediat o distribuire completă a sumelor de bani încasate. De regulă, înaintea efectuării distribuirilor parţiale, lichidatorul este nevoit să achite mai întâi creanţe curente, care se plătesc conform documentelor din care  rezultă iar  apoi, pe de altă parte poate efectua provizioane, în condițiile art. 165 din lege, inclusiv pentru cheltuieli viitoare ale procedurii, dacă, la acel moment, mai sunt în averea debitorului bunuri de valorificat.

Totuși, tot practica a indicat faptul că distribuirile nu se fac o dată la 3 luni, cum ar putea concluziona o interpretare a textului de lege, ci imediat după începerea lichidării.

^[171]

În cadrul comitetului creditorilor lichidatorul prezintă raportul şi planul de distribuire, de deciza comitetului creditorilor nedepinzând o anume aprobare sau respingere a acestor acte de procedură.

Actele menționate pot sa fie supuse controlului judecătorului sindic prin exercitarea contestaţiei de către comitetul creditorilor sau orice creditor, în termen de 15 zile de la publicarea acestora în BPI.

Cu privire la publicitatea raportului privind fondurile şi a planului de distribuire, ca element de noutate, legiuitorul a prevăzut ca, pe tot parcursul reglementării procedurii insolvenţei, pentru transparenţă şi asigurarea exercitării în bune condiţii a drepturilor creditorilor, aceste acte să fie nu doar prezentate comitetului creditorilor şi afişate, ci şi să fie publicate în BPI.

De aceea, faţă de vechea prevedere legală, care reglementa un termen de exercitare a contestaţiei, termen care începea să curgă de la afişare, noua reglementare prevede că termenul de exercitare a contestaţiei curge de la data publicării în BPI  a respectivelor acte de procedură.

Prevederea art. 160 alin. (4) referitoare la obligaţia notificării depunerii planului de distribuire fiecărui creditor  se interpretează sistematic,  ţinându-se seama şi de prevederile art. 160 alin. (1) şi ale art. 160 alin. (5) din lege, sens în care se va considera  valabil efectuată notificarea fiecarui creditor prin publicarea în BPI.

Pentru a imprima celeritate procedurii, noua reglementare instituie un termen de 5 zile, în care lichidatorul judiciar este obligat să efectueze distribuirile după expirarea termenului de exercitare a contestaţiilor, dacă nu se depun contestaţii, sau de la data la care hotărârea de soluţionare a contestaţiilor devine executorie.

Tot în scopul accelerării procedurii şi al protejării intereselor creditorilor, noua reglementare instituie obligativitatea ca lichidatorul judiciar, în caz de contestaţii formulate în termen, să efectueze totuşi plata către creditori pentru sumele necontestate şi să reţină doar sumele ce formează obiectul contestaţiei.

 

Jurisprudență

 

Orice  plată trebuie efectuată doar după întocmirea raportului prevăzut de art. 122 și a planului de distribuire, cu condiția necontestării acestuia sau a respingerii contestațiilor ce se pot formula la distribuire (în acest sens art. 122 alin. (3) și (4) din legea 85/2006), cu respectarea ordinii de preferință prevăzute de art. 123. Or, în aceste condiții, orice hotărâre a adunării creditorilor vizând efectuarea unei plăți în timpul procedurii falimentului, în contra prevederilor legale imperative, nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută.
(Curtea de Apel București – Secția a v-a Civilă, Decizia Civilă nr. 823/6.04.2012)

Art. 161

Creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1.
taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);

2.
creanţele provenind din finanţări acordate potrivit art. 87 alin. (4);

3.
creanţele izvorâte din raporturi de muncă;

4.
creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);

5.
creanţele bugetare;

6.
creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

7.
creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8.
creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile;

9.
alte creanţe chirografare;

10.
creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:

a)
creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor debitorului în temeiul art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobânditorilor de rea-credinţă în condiţiile art. 121 alin. (1), precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b)
creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

 

Comentariu

 

  Sunt incluse în prima ordine de prioritate taxe plătite de administratorul judiciar sau lichidator în numele debitorului şi în scopul legii, cum ar fi: taxe de timbre, onorarii notariale aferente vânzării, taxe de înscriere în cartea funciară a bunurilor negrevate de cauze de preferinţă, cheltuielile privind sediul debitoarei, etc.

Cheltuielile pentru conservarea și administrarea bunurilor se  încadrează în prevederile acestui text de lege  în măsura în care nu au fost aferente bunurilor grevate de cauze de  preferinţă.

În  privinţa plăţii remuneraţiilor pentru persoanele angajate potrivit art. 57 alin. (2), art. 61, 63 și 73 din lege, astfel cum am precizat la art. 159, acestea întotdeauna se suportă  pro rata raportat la valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului. De menţionat că, la distribuirile parţiale, pentru stabilirea procentului de alocare se ia în considerare prețul de vânzare pentru bunul vândut și prețul din raportul de evaluare pentru bunurile nevândute încă.

Ca element de noutate, reglementarea introduce pe poziţia de la art. 161 pct.2 creanțele provenind din finanţările acordate debitorului în perioada de observaţie, potrivit art. 87 alin. (4) din lege. Această poziție o vor avea aceste creanțe pentru partea negarantată cu bunuri din averea debitorului, fiind superioară creanțelor izvorate din raporturi de  muncă.

Creanţele provenind din raporturi de muncă născute în timpul procedurii, însă anterior trecerii la faliment, vor putea să participe la distribuiri de sume potrivit art. 161 pct. 3 din lege, dat fiind că ele nu mai sunt socotite curente după intrarea în faliment, potrivit art. 5 pct. 21, art. 5 pct. 70, art. 101 alin. (6) din lege.

Evident, creanţele curente provenite din raporturi de muncă se achită conform documentelor din care rezultă. Chetuielile efectuate cu plata salariilor în timpul procedurii falimentului vor putea însa să fie reţinute din distribuirea de sume, potrivit art. 159 alin. (1), pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz.

În ceea ce privește creanțele născute în timpul procedurii, noul text de lege, astfel cum este firesc, asimilează acestora şi creanţele cocontractanţilor izvorâte din denunţarea contractelor după deschiderea procedurii, în temeiul art. 123 alin. (4), precum şi creanţele datorate terţilor dobânditori de buna-credinţă sau subdobânditorilor ce restituie averii debitorului bunurile sau contravaloarea acestora, ca urmare a admiterii unei acţiuni în anulare a înstrăinarilor frauduloase efectuate de debitor în dauna creditorilor, potrivit art. 120 alin. (2) sau art. 121 alin. (1).  

Aceștia din urmă au o poziţie privilegiată faţă de alţi dobânditori sau subdobânditori ai bunurilor pentru care a fost admisă acţiunea în anulare, dat fiind că cei dintâi nu au o culpă  care să justifice o anumită sancţiune, ci pierderea este suferită de aceştia tocmai ca efect al derulării procedurii insolvenţei faţă de debitor.

 

Jurisprudență

 

Schimbarea naturii juridice a creanțelor după ce au fost calificate, în mod corect, creanțe bugetare (prin înscrierea lor în tabelul creditorilor) în taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, nu poate fi primită. S-a arătat că această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât impozitele și taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare și conservare. Dispozițiile art.121 pct.1 din fosta reglementare, echivalentul art. 159 din actuala reglementare, sunt dispoziții de excepție, referitoare la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunurilor garantate, în raport cu cele ale art.123 din vechea reglementare (actualmente art. 161), ce nu pot fi extinse prin analogie la alte situații neprevăzute expres de lege. (
Tribunalul VÂLCEA, Sentinţă comercială nr. 620/30.01.2013
)

 

În acelaşi sens, cu referire la prevederile fostului art. 64 alin. (6) din vechea reglementare (art. 102 alin. (6) în reglementarea actuală), s-a considerat că singura diferenţă creată de acest text de lege între creanţele născute după deschiderea procedurii insolvenţei şi creanţele născute înainte de acest moment constă în faptul că cele dintâi nu se înscriu în tabelul de creanţe. Ele vor face parte însă, din categoria corespunzătoare, fiind, după caz, creanţe garantate, salariale, bugetare sau chirografare şi vor beneficia de acelaşi tratament ca şi creanţele din categoria din care fac parte. A mai fost menţionat în acest sens că, dacă s-ar accepta interpretarea contrară s-ar putea ajunge la situaţia în care, în urma plăţii tuturor creanţelor născute în timpul procedurii creditorul garantat nu ar mai obţine nicio sumă de bani ca urmare a vânzării bunului care formează obiectul garanţiei sale. (
Curtea de Apel Braşov, Decizia 691/R/7.12.2011
).

 

Art. 162

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.

 

Comentariu

 

Această regulă este în acord cu principiul statuat de art. 4 pct. 4 din lege, “asigurarea unui  tratament egal al creditorilor de acelaşi rang”.. Evident, niciun creditor nu va putea primi mai mult decât suma prevăzută de tabelul definitiv consolidat.  

În  cazul creditorilor beneficiari de cauze de preferinţă, în conformitate cu prevederile art. 103 din Legea nr. 85/2014, aceştia vor putea calcula accesorii suplimentare până la data vânzării bunurilor, dacă din vânzare a fost obţinut un preţ superior celui din raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii, caz în care raportarea se va face la întreaga creanţă astfel calculată şi modificată.

 

 Art. 163

(1)
Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 161.

(2)
În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.

(3)
Contul de insolvenţă deschis în condiţiile art. 39 alin. (2) nu va putea fi în niciun mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanţele judecătoreşti.

 

Comentariu

 

Respectarea la distribuire a categoriei din care face parte creditorul decurge tot din principiul enunţat la art. 4 pct. 4 din lege și decurge din prevederile art. 2345 alin. (2) Cod civil. Potrivit acestui principiu, creanțele de rang inferior vor primi sume de bani numai dacă și după ce creanțele de rang superior au fost integral îndestulate. Acestea sunt principii regăsite și în mecanismul vechii reglementări a Legii nr. 85/2006.

La fel și principiul potrivit căruia creditorii cu creanțe ce fac parte din aceeași ordine de prioritate, dacă nu este posibilă îndestularea integrală a creanțelor lor, vor primi cota falimentară, ce reprezintă suma cuvenită acestora potrivit proporţiei pe care o deţine creanţa lor în cadrul respectivei categorii.

Un element de noutate îl constituie prevederea art. 163 alin. (3) din lege, care dă eficienţă caracterului colectiv, unitar şi concursual al procedurii insolvenţei, în acord cu care este instituită şi suspendarea acţiunilor judiciare sau extrajudiciare după data deschiderii procedurii.

 

Art. 164

În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe, împotriva grupului sau a societăţii judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă executorie, care va fi pusă în executare de lichidatorul judiciar, prin executor judecătoresc.

 

Art. 165

Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi provizionate:

1.
sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă;

2.
sume proporţionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;

3.
sume proporţionale datorate creanţelor admise provizoriu;

4.
rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, inclusiv cele generate de litigiile în curs.

 

 

 

 

Comentariu

 

Creanațele afectate de condiţii suspensive trebuie să aibă posibilitatea de a participa la procedura în momentul îndeplinirii condiţiei. În cazul în care condiţia se va îndeplini, creditorul va avea dreptul să primească sumele distribuite în condițiile art. 159 și/sau art. 161 din lege. În acest scop, legiuitorul chiar obligă la provizionare. Deficiente conditione, suma se va putea distribui celorlalţi creditori îndreptăţiţi  potrivit ordinii de distribuire prevăzută de lege.

Rezervele pentru cheltuieli viitoare ale averii debitorului sunt justificate în măsura în care procedura are nevoie de asemenea fonduri pentru a putea continua. În cadrul raportului privind fondurile se recomandă menţionarea duratei pentru care au fost provizionate sumele, precum şi natura şi cuantumul cheltuielilor previzionate a se efectua până la închiderea procedurii. Constituirea unor asemenea provizioane poate fi justificată şi de susţinerea unor litigii care să servească la același scop final (ex: acţiuni în revendicare sau în constatarea dreptului de proprietate, acţiuni în grăniţuire, acţiuni în  pretenţii, etc.), costuri expres incluse de textul de lege.

 

Art. 166

Pentru creditorii deţinând creanţe înscrise în tabelul consolidat definitiv de creanţe, cărora li s-au alocat sume numai parţial sau creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă, într-un cont special de depozit, până ce situaţia lor va fi lămurită.

 

Comentariu

 

Legiuitorul impune necesitatea deschiderii unui cont special, de depozit, pentru păstrarea acestor sume. Aceasta înseamnă că acesta este diferit de contul de insolvență și are strict destinația specială a păstrării acestor sume, care nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost previzionate.

 

Art. 167

(1)
După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul judiciar va supune judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului prin publicare în BPI. Judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la publicarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţiuni la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

(2)
La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.

(3)
Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire.

 

Comentariu

 

Spre deosebire de reglementarea din Legea nr. 85/2006, dispozițiile art. 167 din Legea nr. 85/2014 prevăd publicarea raportului final în BPI.

Obiecţiunile, asemenea contestațiilor împotriva oricăror acte întocmite de lichidatorul judiciar, vor face referire la motive de legalitate, şi nu de oportunitate. Dacă acestea sunt respinse de judecătorul-sindic, acesta va aproba raportul final. În caz de admitere a obiecţiunilor, judecătorul-sindic fie va dispune modificarea corespunzătoare a raportului final, fie va dispune măsuri în vederea continuării procedurii.

În privinţa creanţelor afectate de condiţie suspensivă la data raportului, acestea nu vor mai putea participa la ultima distribuire, ceea ce înseamnă că tot ceea ce a fost provizionat cu prilejul distribuirilor parţiale pentru astfel de creanţe se redistribuie celorlalţi creditori potrivit ordinii de preferinţă prevăzută de art. 159 și 161.

 

Jurisprudență

 

Judecătorul-sindic consideră că creditorul interesat trebuia să conteste raportul asupra fondurilor din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuire, afișate și comunicate, întrucât lichidatorul judiciar nu poate fi obligat la o distribuire directă către un creditor ca o consecință a admiterii unei contestații la o măsură luată într-un raport de activitate, măsură ce nu este cuprinsă într-un raport pe fonduri sau într-un plan de distribuție (o astfel de soluție poate fi dispusă de judecătorul sindic doar în situația admiterii contestației la raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuție).
(Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, Sentința civilă nr. 6495/30.06.2014, irevocabilă prin respingerea recursului)

 

Dispozițiile art. 129 (art. 167 din Legea nr. 85/2014) se aplică în situația în care raportul final se întocmește ulterior lichidării bunurilor din averea debitorului, situație care nu se regăsește în cauză. Lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, iar judecătorul sindic a procedat în mod legal la aplicarea dispozițiilor art. 131 potrivit cărora, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 5/11.01.2010)

 

Art. 168

După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului judiciar, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 30 de zile de către cei îndreptăţiţi la acestea vor fi depuse în contul prevăzut la art. 39 alin. (4).

Comentariu

 

Cu prilejul distribuirii finale, ca urmare a aprobării raportului final, lichidatorul judiciar va efectua distribuirea tuturor sumelor din averea debitorului, potrivit art. 159 și/sau 161 din Legea nr. 85/2014. Creditorii care nu au primit integral sumele de bani cuvenite, cu prilejul distribuirilor  parţiale, le vor primi cu prilejul distribuirilor finale, din sumele obţinute suplimentar după ultima distribuire parţială sau din sumele provizionate potrivit art. 165.

  În privinţa fondurilor nereclamate, sunt avute în vedere sume de bani rămase în plus după distribuire, ca urmare a neidentificării creditorilor sau  acţionarilor/asociaţilor debitorului, cărora li se cuvin, situaţie în care lichidatorul nu poate face plata respectivelor sume după distribuire.  Pentru astfel de fonduri, sumele se vor vira în contul aferent fondului de lichidare, al cărui regim este supus prevederilor O.U.G nr. 86/2006.