Desfiintarea hotararii adunarii creditorilor

Art. 13-15 din Legea nr. 85/2006

Art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006

 

Conform art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.

Pornind de la dispozitiile legale enuntate, Curtea retine ca prin acest articol se stabilesc nu doar persoanele care au legitimare procesuala activa in formularea cererii de anulare a hotararii adunarii creditorilor, ci si limitele controlului ce urmeaza a fi efectuat de judecatorul sindic.

Astfel, desfiintarea hotararii adunarii creditorilor poate interveni numai pentru motive de nelegalitate care vor fi apreciate in raport cu prevederile art. 13-15 din Legea nr. 85/2006.

In speta, asa cum corect a precizat si prima instanta, judecatorul sindic nu poate cenzura, in temeiul Legii nr. 85/2006, optiunea creditorilor de a nu vota planul de reorganizare propus, cat vreme judecatorul analizeaza  doar legalitatea unei hotarari adoptate prin de adunarea generala a creditorilor.

 

(Decizia nr. 643/A-COM/14 Noiembrie 2016)

 

La data de 02.07.2015, DG s.a.  au formulat contestatie impotriva procesului-verbal al Adunarii Generale a Creditorilor incheiat la data de 26.06.2015 si a Hotararii Adunarii creditorilor, solicitand desfiintarea (anularea) acestora, in ceea ce priveste respingerea planului de reorganizare.

In motivare se arata ca planul de reorganizare propus de societatea debitoare SC S SRL indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului si ca atributiile judecatorului-sindic sunt mai extinse raportat la dispozitiile art.101 alin.1 lit.E care prevad ca planul va fi confirmat doar daca respecta si prevederile art.95 din Legea insolventei.

In aceste conditii, se arata ca planul cuprinde elemente concrete care sustin ideea ca, in baza planului de reorganizare propus de societatea debitoare, ar putea fi acoperite creantele din tabel si ar putea fi redresata activitatea debitoarei.

In continuare sunt invocate prevederile art.101 alin.1) lit.C si art.101 alin.2) din Legea insolventei, in plan fiind mentionat faptul ca plata creantelor se va face din incasarile din activitatea desfasurata, o previziune viabila in conditiile economice actuale, cu precizarea ca, in caz de faliment, creditorii chirografari nu ar primi nimic, iar celelalte categorii nu ar recupera integral creantele, asa cum prevede planul de reorganizare.

In final, se arata ca, in cuprinsul procesului-verbal atacat se face referire la o alta societate comerciala, informatiile puse la dispozitia creditorilor fiind astfel eronate, ceea ce a condus la exprimarea unui vot in necunostinta de cauza.

La data de 07.10.2015 a fost depusa o precizare a contestatiei, mentionandu-se faptul ca societatea creditoare E SRL nu avea drept de vot in cadrul Adunarii Generale a Creditorilor, intrucat s-a promovat cerere de revizuire a titlului de creanta detinut de catre aceasta creditoare, cerere inregistrata sub numarul 7525/288/2015 cu termen de judecata la data de 26.10.2015.

In cuprinsul cererii de revizuire s-a invocat imprejurarea ca societatea creditoare nu a prestat niciun serviciu in favoarea debitoarei, din moment ce nu era autorizata sa presteze asemenea servicii silvice, astfel ca, in mod ilegal si in vederea fraudarii debitoarei a reusit sa se inscrie la masa credala, folosindu-se de o hotarare judecatoreasca obtinuta prin inducerea in eroare a instantei de judecata.

A fost atasata cererea de revizuire in copie, autorizatia 0265/05.04.2011 si inscris „Informatii dosar” obtinut din sistemul ECRIS al Judecatoriei Rm. Valcea.

La data de 13.01.2016, administratorul judiciar a depus un inscris din care rezulta solutia adoptata in dosarul 7525/288/2015, instanta respingand cererea de revizuire formulata de catre societatea debitoare.

Prin sentinta nr. 434/16.03.2016, Tribunalul Valcea a respins contestatia, asa cum a fost precizata, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a retinut ca, asa cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal nr.926/26.06.2015, in cadrul Adunarii creditorilor convocata pentru votarea Planului de reorganizare propus de catre debitoarea S SRL, creditorul bugetar DGRFP-AJFP Arges a votat impotriva planului(in consecinta, planul fiind respins de categoria creantelor bugetare), iar din categoria creditorilor bugetari creditorii FNGCIMM SA, CEC Bank SA si P au votat, de asemenea, impotriva planului propus. Creditorii chirografari DG s.a. si societatea M SRL au votat in favoarea planului de reorganizare propus de catre debitoare. S-a retinut ca, avand in vedere ca au votat impotriva planului creditori chirografari care detin 58,82% din creantele prezente din aceasta categorie, conditii in care, fata de dispozitiile art.101 alin.1) din Legea 85/2006, s-a concluzionat ca planul de reorganizare nu a fost votat de catre adunarea creditorilor.

S-a mai constatat de instanta de fond ca motivele de nelegalitate invocate de catre cei trei creditori sunt legate de oportunitatea masurilor de redresare mentionate in cuprinsul planului de reorganizare de catre societatea debitoare, de mentionarea gresita in procesul-verbal a denumirii societatii debitoare de catre administratorul judiciar si de contestarea calitatii de creditor chirografar a societatii E CG SRL.

Raportat la primul motiv al contestatiei, instanta a retinut ca legiuitorul a reglementat atributiile judecatorului sindic in ceea ce priveste confirmarea planului de reorganizare judiciara, prin prevederile art.101 din Legea nr.85/2006, din examinarea caruia a rezultat ca judecatorul-sindic verifica respectarea prevederilor art.95 si viabilitatea planului de reorganizare propus, asa cum se sustine de catre creditorii-contestatori, dar numai cu prilejul confirmarii planului, iar nu in cadrul procesual propus de catre cei trei creditori.

In ceea ce priveste eroarea strecurata in Procesul-verbal nr.926/26.06.2015, judecatorul-sindic a observat ca administratorul judiciar a mentionat ca „La sedinta participa creante reprezentand 70,33% din totalul creantelor impotriva averii debitoarei SC T SRL.”, in loc de SC S SRL, eroare indreptata ulterior, asa cum rezulta din Procesul-verbal depus la dosar, la data de 29.06.2015. Aceasta eroare nu afecteaza insa conditiile de legalitate in care a avut loc procedura de votare a planului de reorganizare propus de catre societatea debitoare. Cvorumul mentionat in procesul-verbal este cel real, la sedinta participand creante reprezentand 70,33% din totalul creantelor asupra averii debitoarei S SRL, cu respectarea prevederilor art.15 alin.1) din Lege, prevederi potrivit carora „Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele adunarii creditorilor vor avea loc in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor asupra averii debitorului(…)”

In legatura cu ponderea voturilor exprimate in categoria creantelor chirografare in favoarea planului de reorganizare, instanta a constatat ca aceasta problema constituie un aspect ce trebuie analizat de catre instanta tot cu prilejul confirmarii planului de reorganizare, in conformitate cu dispozitiile art.101 din Lege. Prin urmare, cele doua proceduri – legalitatea adunarii creditorilor, respectiv confirmarea planului de reorganizare – sunt etape distincte ale procedurii insolventei care, desi sunt interdependente, nu se confunda, fiecare dintre acestea presupunand verificarea indeplinirii unor conditii distincte de legalitate.

Tribunalul a mai retinut ca ceea ce intereseaza pentru legalitatea hotararii adunarii generale este respectarea dispozitiilor legii referitoare la convocarea si desfasurarea adunarii creditorilor, precum si la cvorumul necesar pentru adoptarea hotararii, sediul materiei fiind art.100 din Legea 85/2006, completat cu dispozitiile generale ale art. 13-15 din lege. Pentru confirmarea planului, una dintre conditiile care trebuie verificata este cea referitoare la votarea acestuia, la care se adauga si celelalte conditii prevazute la art. 101 din lege, cele doua motive invocate de catre creditorii-contestatori in sustinerea contestatiei si examinate anterior, inscriindu-se intre acestea.

Judecatorul-sindic a concluzionat, retinand ca, avand in vedere aceasta succesiune de etape, criticile vizand viabilitatea planului de reorganizare si votarea planului trebuie valorificate in cadrul procesual al confirmarii de catre judecatorul-sindic a planului de reorganizare.

Impotriva acestei sentinte, DG s.a. au formulat apel, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.

Se sustine ca instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedura civila, potrivit carora hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Judecatorul-sindic in considerentele sentintei nu a analizat motivele invocate de contestatori si nu a dat eficienta inscrisurilor intocmite pro causa de intimatii-parati, ceea ce determina imposibilitatea controlului judiciar si nulitatea hotararii.

Dispozitia legala prin care s-a consacrat principiul general potrivit caruia hotararile trebuie sa fie motivate, a fost edictata in scopul de a asigura o buna administrare a justitiei, de a intari increderea justitiabililor in hotararile judecatoresti si de a da posibilitatea instantelor superioare sa exercite controlul judiciar.

In jurisprudenta, nemotivarea hotararii a fost asimilata unei solutionari a procesului fara a se intra in judecata fondului, de natura sa justifice anularea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.

Pe fondul cauzei, se sustine ca in mod eronat a respins instanta de fond contestatia, ca neintemeiata, intrucat, asa cum s-a aratat prin cererea introductiva, planul propus de SC S SRL indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului.

Privind planul prin perspectiva cerintelor art. 95 din Legea nr.85/2006, rezulta ca planul cuprinde elemente concrete care sa sustina ideea ca in baza acestui plan de reorganizare ar putea fi acoperite creantele din tabel si ar putea fi redresata activitatea debitoarei.

In cuprinsul procesului - verbal atacat se face referire la o alta societate, informatiile puse la dispozitie de administratorul judiciar fiind eronate si conducand la exprimarea unui vot in necunostinta de cauza. Ulterior, s-a intocmit de catre lichidatorul judiciar un proces - verbal prin care a sustinut ca a indreptat eroarea materiala, insa acest inscris a fost intocmit pro causa. Astfel, nu s-a facut o informare reala a creditorilor societatii, acestia fiind pusi in imposibilitatea de a-si prezenta punctul de vedere in cunostinta de cauza si de a da un vot care are la baza o informatie corecta si concisa.

De asemenea, sustin apelantii, SC ECG SRL nu avea drept de vot in adunarea generala a creditorilor, astfel ca procesul - verbal al adunarii generale a creditorilor incheiat la data de 26.06.2015 si Hotararea adunarii creditorilor sunt lovite de nulitate absoluta.

SC E CG SRL, in mod vadit ilegal si in vederea fraudarii apelantilor si a societatii S SRL a reusit sa se inscrie la masa credala folosindu-se ode o hotarare judecatoreasca obtinuta prin inducerea in eroare a magistratilor, deoarece aceasta societate nu a prestat niciun fel de serviciu catre contestatori.

Cvorumul mentionat in cuprinsul procesului - verbal atacat nu este real, intrucat, in urma demersurilor efectuate, creantele retinute la masa credala au fost modificate si, implicit, si drepturile titularilor de creante.

Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea constata urmatoarele:

In ce priveste critica de apel privind nemotivarea hotararii instantei de fond Curtea retine ca hotararea criticata respecta exigentele prevazute de art.425 C.proc.civ. in conditiile in care s-a raspuns argumentat de instanta de fond la fiecare din motivele de nelegalitate invocate de catre contestatori.

In ce priveste critica privind gresita aplicare a legii Curtea retine ca este de asemenea neintemeiata.

Conform art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.

Pornind de la dispozitiile legale enuntate, Curtea retine ca prin acest articol se stabilesc nu doar persoanele care au legitimare procesuala activa in formularea cererii de anulare a hotararii adunarii creditorilor, ci si limitele controlului ce urmeaza a fi efectuat de judecatorul sindic.

Astfel, desfiintarea hotararii adunarii creditorilor poate interveni numai pentru motive de nelegalitate care vor fi apreciate in raport cu prevederile art. 13-15 din Legea nr. 85/2006.

In speta, asa cum corect a precizat si prima instanta, judecatorul sindic nu poate cenzura, in temeiul Legii nr. 85/2006, optiunea creditorilor de a nu vota planul de reorganizare propus, cat vreme judecatorul analizeaza  doar legalitatea unei hotarari adoptate prin de adunarea generala a creditorilor.

In ce priveste cadrul procesual pentru analiza incalcarii unor dispozitii legale  cu ocazia aprobarii/respingerii  unui plan de reorganizare de catre adunarea creditorilor conform art.99 si 100 din Legea nr.85/2006, in mod corect s-a retinut ca acestea pot fi  invocate in caz de respingere a planului prin intermediul cai de atac ce se va exercita impotriva hotararii prin care se dispune intrarea in faliment in conditiile art.107 alin (1) lit.A c) din Legea nr.85/2006.

De astfel este de constatat ca creditorul DG a exercitat o astfel de cale de atac speciala prin  care a invocate inclusiv aspecte de nelegalitate ale hotararii adunarii creditorilor din data de 26 mai 2015, respectiv apelul impotriva sentintei civile nr.435/16.03.2016 a Tribunalului specializat Arges, prin  care s-a dispus inceperea procedurii falimentului, cale de atac care a fost respinsa prin decizia civila nr.520/22.09.2016 a Curtii de Apel Pitesti, pronuntata in dosarul nr3779/90/2013/a10.

Or, raportat la aceasta hotarare Curtea retine ca participantii la procedura nu mai pot repune in discutie aspectele transate raportat la dispozitiile art.431 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.480 alin.1 NCPC, Curtea a respins apelul ca nefondat.