Decizie de respingere a cererii de pensionare, refuzul casei judetene de pensii de valorificare a datelor atestate prin adeverinta eliberata de angajator

- Legea nr. 263/2010: art. 149 alin. (4) si art. 153 lit. f)

Decizia de pensionare prin care se respinge cererea asiguratului de stabilire a unei pensii pentru limita de varsta, ca urmare a neluarii in considerare a adeverintei prin care fostul angajator atesta ca, pentru o anumita perioada de timp, solicitantul pensiei a prestat activitate in grupa a ll-a de munca, dat fiind ca ea nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi valorificata, dobandeste caracter definitiv daca nu este contestata in termenul legal, potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010.

Formularea ulterioara a unei cereri de valorificare a unei astfel de adeverinte direct la instanta de judecata este inadmisibila, aceasta neputand sa o ia in considerare in conditiile in care partea nu a dovedit ca a contestat decizia de respingere a cererii de pensionare fara a primi raspuns in termenul legal sau ca a formulat o noua cerere de pensionare pentru valorificarea datelor atestate de adeverinta mentionata anterior si inregistrata la casa de pensii parata, care a refuzat, insa, in mod nejustificat rezolvarea noii cereri.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 88/A din 29 ianuarie 2015, C.P.

Prin sentinta civila nr. 1002/23.09.2014, pronuntata in dosarul nr. 2336/115/2014, Tribunalul Caras-Severin a respins exceptia prematuritatii actiunii, invocata de catre parata, a admis actiunea formulata de catre reclamantul F.T. impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin si a obligat parata ca, la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, sa valorifice adeverinta nr. 82/14.05.2002 privind incadrarea in grupa a II-a de munca pentru perioada 26.04.1982-1.04.2001.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca exceptia prematuritatii si exceptia inadmisibilitatii actiunii sunt neintemeiate, intrucat obiectul actiunii il constituie obligarea paratei la stabilirea drepturilor de pensie in conformitate cu adeverinta nr. 82/14.05.2002, ca urmare a refuzului valorificarii acestei adeverinte de catre parata, iar nu contestarea deciziei de pensionare nr. 3054331/19.02.2013.

Reclamantul a solicitat institutiei parate, printr-o cerere, sa includa, in calculul drepturilor de pensie, perioada sus-mentionata, in care a desfasurat activitate in grupa superioara de munca, conform adeverintei nr. 82/14.05.2002.

Potrivit art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, tribunalul solutioneaza litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurari sociale.

In cuprinsul adeverintei nr. 82/14.05.2002, eliberata de SC „V.F.” SA, se mentioneaza expres ca functia detinuta de reclamant, in perioada 26.04.1982 -

2001. este aceea de tamplar si circularist, fiind incadrat in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, in temeiul Anexei 2 pct. 171 la Ordinul nr. 50/1990.

Desi sustine ca adeverinta nu ar fi fost corect intocmita, parata nu a contestat-o, astfel incat ea ar fi trebuit avuta in vedere ca atare, unitatea care a intocmit-o asumandu-si raspunderea pentru aceasta.

In concluzie, prima instanta a constatat ca pentru perioada 26.04.1982-1.04.2001, reclamantului i-a fost acordat beneficiul grupei a II-a de munca de catre societatea angajatoare, astfel ca parata, nejustificat si netemeinic, nu a dat curs cererii, formulate de catre reclamant, privitoare la valorificarea acestei perioade la stabilirea dreptului de pensie.

In drept, instanta de fond a facut aplicarea art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

Parata a declarat, in termenul legal, apel impotriva acestei sentintei, solicitand admiterea apelului si, urmare a rejudecarii cauzei in fond, respingerea in totalitate a actiunii reclamantului.

Parata-apelanta a reiterat exceptia inadmisibilitatii cererii, respectiv a contestatiei impotriva deciziei nr. 305331/19.02.2013, raportat la art. 149 si art. 153 din Legea nr. 263/1010, si a prematuritatii introducerii unei actiuni in instanta inaintea finalizarii procedurii administrative prealabile obligatorii.

Totodata, a aratat ca reclamantul nu a inteles sa conteste decizia nr. 302793/19.03.2012, iar din adresa nr. 35/8.05.2014 rezulta ca unitatea lichidatoare nu detine documente de la unitatea care a eliberat adeverinta nr. 82/14.05.2002, astfel ca nu se pot verifica documentele pe baza carora a fost eliberata adeverinta. Adeverinta nr. 82/14.05.2002 nu a indeplinit conditiile legale de valabilitate, conform art. 158 alin. (2) coroborat cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, iar datele cuprinse in aceasta sunt in contradictie cu inscrierile din carnetul de munca.

La data de 21.11.2014, parata-apelanta a depus la dosar decizia nr. 937/9.10.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 6336/115/2013.

Reclamantul-intimat a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, sustinand ca, cererea de pensionare i-a fost respinsa motivat de faptul ca nu indeplineste conditiile de pensionare, deoarece, la data inscrierii la pensie, avea varsta mai mica decat varsta standard de pensionare.

Fiind in posesia adeverintei care atesta grupa a II-a de munca, s-a deplasat, in repetate randuri, la sediul paratei pentru a obtine lamuriri cu privire la refuzul de valorificare a adeverintei, insa nu a gasit intelegere din partea reprezentantilor paratei si i s-a refuzat categoric inregistrarea unei cereri, prin care a solicitat reevaluarea datelor inscrise in adeverinta.

Reclamantul nu a contestat decizia de respingere a cererii de pensionare, ci refuzul paratei de a-i inregistra o cerere de evaluare.

Analizand apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat apelul intemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

In mod gresit a retinut prima instanta ca parata a refuzat nejustificat solutionarea unei cereri privind drepturile de asigurari sociale, formulata de catre reclamant.

Reclamantul s-a adresat paratei, la data de 15 octombrie 2012, cu cererea inregistrata sub nr. 254231, solicitand pensionarea pentru limita de varsta, prevalandu-se si de adeverinta nr. 82/14.05.2012, care atesta perioada lucrata in grupa a doua de munca.

Cererea reclamantului a fost respinsa prin decizia nr. 305331/19.02.2013, mentionandu-se ca adeverinta nr. 82/14.05.2002 nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi valorificata, perioada lucrata in grupa a II-a de munca urmand a fi valorificata la prezentarea unei adeverinte intocmita conform legii.

Reclamantul nu a inteles sa conteste aceasta decizie, astfel ca ea a devenit definitiva, potrivit dispozitiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010. Reclamantul sustine ca s-a adresat cu o noua cerere paratei Casa Judeteana de Pensii Caras Severin, nefacand, insa, dovada depunerii cererii la parata si a refuzului de inregistrare a acesteia.

In cazul in care parata ar fi refuzat inregistrarea cererii, reclamantul ar fi avut posibilitatea expedierii acesteia, recomandat, prin posta. Or, simpla mentiune, facuta de reclamant pe cerere, ca s-a refuzat inregistrarea nu este o dovada in acest sens.

Dispozitiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, la care face referire instanta de fond, nu au aplicabilitate in speta, deoarece reclamantul nu se afla in situatia de a-i fi recalculata pensia prin adaugarea veniturilor si/sau stagiilor de cotizare, prevazute de lege si nevalorificate la stabilirea acesteia, dat fiind ca reclamantul nu are calitatea de pensionar.

Pentru a supune analizei instantei refuzul paratei de valorificare a adeverintei nr. 82/14.05.2012, reclamantul trebuia sa conteste decizia nr. 305331/19.02.2013, ceea ce nu a facut.

Formularea unei cereri de valorificare a adeverintei direct la instanta de judecata este inadmisibila, instanta neputand dispune valorificarea unei adeverinte in conditiile in care partea nu a formulat o cerere in acest sens casei de pensii parate.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 480 alin. (1) - (3) din Codul de procedura civila, Curtea a admis apelul declarat de catre parata si a schimbat sentinta apelata, in sensul respingerii actiunii reclamantului.