Decizie de atragere a raspunderii solidare in temeiul art. art. 25 si 29 din OG 92/2003, PFA raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune

 

Potrivit art. 25 al.2 lit a din acest act normativ, in cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, mostenitorii care au acceptat succesiunea contribuabilului debitor. De asemenea, potrivit art. 29, drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun. Potrivit art. 774 si 777 Cod civil, coerezii participa la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii fiecare in proportie cu ce ia.

Ceea ce se impune a fi verificat, sub aspectul aplicarii dispozitiilor de drept material, sunt conditiile atragerii raspunderii in materie in persoana mostenitorilor, anume: sa existe un debitor fiscal, obligatia sa nu fie indeplinita, mostenitorul sa fi acceptat mostenirea.

Orice critici referitoare la calitatea sau capacitatea debitorului la momentul constituirii debitului isi au locul doar in cadrul contestatiei impotriva procesului verbal respectiv, exercitabila in conditiile art. 46, 51 din OUG 66/2011, in contestatia impotriva deciziei de stabilire a raspunderii acest inscris avand valoarea unui titlu executoriu, act administrativ fiscal care se bucura de prezumtiile de legalitate. Nu se poate sustine ca datoria nu ar fi existat in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. Potrivit oricarui contract de acordare de sume din fonduri comunitare si dispozitiilor legale in aceasta materie, persoanele beneficiare isi asuma obligatia restituirii sumelor primite in caz de nereguli. Prin urmare, obligatia exista in patrimoniul defunctului la data decesului.

Potrivit art. 20 din OUG 44/2008, PFA raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul sau. Potrivit art. 2 lit j din acelasi act normativ, patrimoniul de afectatiune este reprezentat de totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei fizice autorizate, afectate scopului exercitarii unei activitati economice, constituite ca o fractiune distincta a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora. Asadar, PFA raspunde pentru debitele sale atat cu patrimoniul de afectatiune, cat si cu patrimoniul persoanei fizice care o reprezinta, ambele patrimonii fiind parti ale patrimoniului general al persoanei fizice.

Decizia civila nr. 251/24.02.2016

Reclamanta a contestat la Tribunalul Iasi decizia 18901/14.05.2014, prin care s-a atras raspunderea sa ca mostenitoare a lui Z.I. pentru suma de 19637 lei in baza art. 25 si 29 din OG 92/2003, precum si decizia de respingere a contestatiei administrative nr. 26777/21.07.2014, ambele emise de parata.

Ratiunile de fapt avute in vedere de organul fiscal la momentul emiterii actelor contestate au fost acelea ca: prin procesul verbal de constatare a neregulilor 7241/23.03.2012, emis in baza OUG 66/2011, PFA Z.I. a fost obligat la restituirea sumei de 76.443,83 lei, primita de acest intreprinzator pentru proiectul ”Achizitie independenta de utilaje agricole”; PFA raspunde cu patrimoniul persoanei fizice in baza OUG 44/2008; reclamanta este mostenitoare acceptanta a parte din patrimoniu si trebuie sa suporte pasivul in baza art. 25 si 29 din OG 92/2003.

Prima instanta a respins actiunea reclamantei de anulare a acestor acte administrativ fiscale de atragere a raspunderii, retinand ca argumente ca orice critici impotriva procesului verbal de constatare a neregulilor nu se pot primi in acest proces, ci in calea de atac legala impotriva acestui act administrativ si ca reclamantei ii sunt aplicabile dispozitiile art. 25 si 29 din OG 92/2003.

Desi sumara, hotararea primei instante cuprinde stabilirea situatiei de fapt si de drept a cauzei, precum si argumentele avute in vedere la pronuntarea solutiei, astfel incat motivul de casare reglementat de art. 488 pct.6 CPC nu este fondat.

In ceea ce priveste motivul de casare de la art. 488 pct.8 CPC, Curtea retine:

Ceea ce a avut de verificat prima instanta din punct de vedere al textelor incidente spetei este aplicabilitatea art. 25 si 29 din OG 92/2003, intrucat aceste texte de lege au fost cele care au intemeiat emiterea actelor administrativ fiscale.

Potrivit art. 25 al.2 lit a din acest act normativ, in cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, mostenitorii care au acceptat succesiunea contribuabilului debitor. De asemenea, potrivit art. 29, drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun. Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica. Potrivit art. 774 si 777 Cod civil, coerezii participa la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii fiecare in proportie cu ce ia.

Fata de aceste dispozitii legale, Curtea constata ca ceea ce se impune a fi verificat, sub aspectul aplicarii dispozitiilor de drept material, sunt conditiile atragerii raspunderii in materie in persoana mostenitorilor, anume: sa existe un debitor fiscal, obligatia sa nu fie indeplinita, mostenitorul sa fi acceptat mostenirea. Or, aceste conditii sunt toate indeplinite in speta. Cu referire expresa la prima conditie, considerata de recurenta a fi neindeplinita, Curtea constata ca prin procesul verbal de constatare a neregulilor nr. 7241/23.03.2012, PFA Z.I. are constituit un debit fiscal de 76.443,83 lei, reprezentand masura administrativa de restituire (si nu sanctiunea contraventionala) dispusa de institutia publica pentru nereguli in cadrul unui proiect cu fonduri europene. Orice critici referitoare la calitatea sau capacitatea lui Z.I. sau a PFA Z.I. pe care o reprezinta la momentul constituirii debitului isi au locul doar in cadrul contestatiei impotriva procesului verbal respectiv, exercitabila in conditiile art. 46, 51 din

OUG 66/2011, in prezenta cauza acest inscris avand valoarea unui titlu executoriu, act administrativ fiscal care se bucura de prezumtiile de legalitate. De altfel, unul dintre mostenitorii lui Z.I. a promovat contestatia administrativa impotriva acestui proces verbal, fiind respinsa prin decizia de solutionare a contestatiei nr. 10399/20.04.2012. Nu se poate sustine ca datoria nu ar fi existat in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. Potrivit oricarui contract de acordare de sume din fonduri comunitare si dispozitiilor legale in aceasta materie, persoanele beneficiare isi asuma obligatia restituirii sumelor primite in caz de nereguli. Prin urmare, obligatia exista in patrimoniul defunctului la data decesului.

Mai retine Curtea ca, fiind probata calitatea de debitor a PFA Z.I. pentru suma din actele de fata, potrivit art. 20 din OUG 44/2008, PFA raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul sau. Potrivit art. 2 lit j din acelasi act normativ, patrimoniul de afectatiune este reprezentat de totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei fizice autorizate, afectate scopului exercitarii unei activitati economice, constituite ca o fractiune distincta a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora. Asadar, PFA raspunde pentru debitele sale atat cu patrimoniul de afectatiune, cat si cu patrimoniul persoanei fizice care o reprezinta, ambele patrimonii fiind parti ale patrimoniului general al persoanei fizice. Fata de acestea, corect a retinut organul fiscal ca debitul se afla in patrimoniul defunctului Z.I. si ca, in baza art. 25 si 29 din OG 92/2003, trebuie suportat de mostenitorii acceptanti.

Actele administrativ fiscale fiind legal intocmite, corect a procedat prima instanta respingand actiunea reclamantei.

Pentru toate acestea, Curtea considera recursul ca fiind nefundat si il respinge in baza art. 496 CPC.