Decaderea reclamantului din proba cu expertiza

 

Index tematic: Codul de procedura civila

 

Legislatie relevanta :  - art. 185 rap. la art. 331 alin. 2 si 3 NCPC

                                                 - cu referire la disp. art. 335 alin. 1 NCPC

 

Rezumatul problemei de drept:

Obligatia achitarii onorariului expert in termenul stabilit de instanta este reglementata de disp. art. 331 alin. 2 si 3 NCPC , sanctiunea neindeplinirii acestea  fiind, potrivit disp. art. 185 alin. 1 NCPC, decaderea partii din proba cu expertiza.

In schimb, obligatia expertului de a convoca partile in vederea efectuarii expertizei, atunci când este necesara  „lucrare la fata locului sau explicatii ale partilor”, este prevazuta, sub sanctiunea nulitatii,  de disp. art. 335 alin. 1 NCPC.

Prin urmare, suntem in prezenta unor obligatii distincte, care incumba unor persoane diferite si care atrag sanctiuni de natura juridica deosebita
.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila

Decizia civila nr. nr. 1027 din 24 aprilie 2018

 

Prin sentinta civila nr. 5590/11.12.2017, pronuntata de Tribunalul P., in dosarul nr. …/105/2016
,
a fost respinsa, ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul T.A. in contradictoriu cu pârâtele SC M. SA, prin lichidator judiciar J.I. SPRL si SC C. SRL.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Prin cererea de chemare in judecata formulata reclamantul a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate ca a lucrat efectiv 100% din programul de lucru in perioadele indicate, in locuri si in conditii care pot fi incadrate in grupa I de munca.

In cauza, in vederea stabilirii conditiilor in care si-a desfasurat activitatea reclamantul, instanta de fond a dispus la termenul de judecata din 25.09.2017, la solicitarea reclamantului, efectuarea unui raport de expertiza specialitatea normarea muncii salarizare. Pentru intocmirea raportului de expertiza a fost stabilit onorariu de expert in sarcina de plata a reclamantului.

La acelasi termen de judecata la care a fost incuviintata proba cu expertiza, instanta a pus in vedere reclamantului  prin aparator, sa faca dovada achitarii onorariului de expert pâna la urmatorul termen de judecata sub sanctiunea decaderii din proba.

Intrucât reclamantul nu a facut dovada achitarii onorariului de expert, in baza dispozitiilor  art. 262 alin. 3 din noul Cod de procedura civila,  conform caruia - nedepunerea sumei stabilite de catre instanta drept onorariu pentru expert, in termenul fixat, atrage decaderea partii din dreptul de a administra proba incuviintata – instanta a dispus decaderea din proba incuviintata.

Este adevarat ca, de principiu, in cazul conflictelor de munca sarcina probei incumba societatii angajatoare, conform art. 287 din Codul muncii, insa incadrarea locurilor de munca din diferite unitati in grupele I si II, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa precum si nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a unitatilor, putând fi facute numai dupa procedura instituita de lege, respectiv Ordinul nr. 50/1990 si respectiv Legea nr. 19/2000 si H.G. nr. 261/2001- aplicabil in perioadele la care se raporteaza actiunea reclamantului.

In aceste circumstante, simpla contestare facuta de reclamant referitoare la gresita incadrare a activitatii, potrivit mentiunilor inscrise in carnetul sau de munca, in lipsa unor dovezi de netagaduit care sa justifice pretinsele erori sau abuzuri savârsite de conducerea unitatii impreuna cu sindicatul reprezentativ al salariatilor, este lipsita de temeinicie si nu este de natura sa conduca la admiterea actiunii.

Astfel, tribunalul a constatat ca prin neefectuarea expertizei de specialitatea organizarea muncii salarizare din vina partii reclamante care nu a achitat onorariului de expert, nu s-a putut stabili daca activitatile pe care le-a prestat reclamantul, in perioadele indicate, se incadreaza sau nu intre cele prevazute de legiuitor pentru acordarea  grupei de munca.

Pe cale de consecinta in temeiul prevederilor art. 266 Codul muncii, tribunalul a respins actiunea, ca neintemeiata.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul T.A., in termenul legal reglementat de dispozitiile  art. 468 alin 1

din noul Cod de procedura civila, criticând-o ca nelegala si netemeinica.

In dezvoltarea motivelor de apel s-a sustinut ca, referitor la pârâta SC M. SA, apelantul are calificarea de modelier si in aceasta calitate a fost angajat la I.U.M.F.P. (care s-a transformat in SC M. SA) la data de 15.03.1989 si a lucrat in aceasta societate pâna la data de 03.11.1997.

Activitatea de modelier a fost desfasurata de catre apelant in cadrul turnatoriei de otel din cadrul SC M. SA, acesta si colegii modelieri au produs toate formele, matritele si modelele necesare in procesul de turnare a otelului, drept pentru care angajatorul SC Muntenia SA ar fi trebuit sa incadreze activitatea desfasurata de catre apelant in grupa I de munca, in proportie de 100%, pentru ca activitatea prestata de catre apelant s-a desfasurat in conditii grele, de mare periculozitate, de raspundere si de inalta pregatire.

Astfel, in raport de mentiunile carnetului de munca si de expertiza judiciara ce va fi intocmita, privind analiza conditiilor de munca, de natura celor ocupate de catre apelant, sa se  constate ca activitatile de munca se incadreaza in sectorul de munca specific grupei I de munca.

Referitor la pârâta SC C. SRL C., s-a precizat ca apelantul a fost angajat la SC C. SRL la data de 01.08.1998 si a prestat activitatea de modelier pâna la data de 08.07.2013, când a incetat contractul individual de munca prin acordul partilor.

De la inceputul angajarii acesta a prestat meseria de modelier, singura pentru care este calificat, insa functionarul de la Biroul Resurse Umane nu a facut/nu a cunoscut diferenta dintre modelier si tâmplar, astfel ca s-a inscris in carnetul de munca ca tâmplar.

In momentul in care apelantul a aflat despre incadrarea acestuia, ca tâmplar, la data de 01.06.2007, s-a adresat conducerii societatii, aratând ca el a lucrat pe toata perioada ca modelier, fiindu-i schimbata incadrarea in modelier.

Activitatea desfasurata de catre apelant s-a desfasurat in cadrul sectiei Cazangerie din cadrul SC C. SRL si pentru perioada 01.08.1998-01.04.2001 se incadreaza in conditiile stabilite pentru acordarea grupei I de munca, iar pentru perioada 01.04.2001 - 08.07.2013 se incadreaza in conditii deosebite de munca.

Prin cererea introductiva de instanta s-a solicitat sa i se admita proba cu expertiza de specialitate organizarea muncii - salarizare normare, proba care a fost admisa prin incheierea de sedinta din data de 25.09.2017, indicându-se cuantumul onorariului si numele expertului – N.C..

Cunoscând practica Tribunalului P. si a celor doua experte desemnate in mod frecvent – A.C. si N.C. – aparatorul ales al apelantului i-a indicat ca in momentul in care va fi convocat pentru expertiza, sa se prezint cu originalul chitantei de plata a onorariului de expert in fata expertului si sa-l preda acestuia.

Insa, apelantul nu a fost convocat, nu a luat legatura cu expertul si nu i-a inmânat chitanta de plata a onorariului.

La termenul din data de 11.12.2017, instanta de fond ar fi trebuit sa puna in discutia pârtilor cererea paratei SC C.. SRL, care a solicitat acordarea unui alt termen de judecata, pana la care sa ia act de concluziile raportului de expertiza si sa puna concluzii pe fond, motivat de faptul ca aparatorul societatii se afla in concediu medical. Cererea nu a fost pusa in discutia pârtilor, astfel fiind incalcat dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din CEDO.

In acelasi context, dreptul apelantului la proces echitabil a fost incalcat prin faptul ca judecatorul de fond nu a verificat daca apelantul a fost convocat in mod legal pentru desfasurarea expertizei. Nu s-a verificat, s-a luat in considerare cererea formulata de N.C., prin care s-a aratat ca nu s-a efectuat expertiza pentru ca nu s-a platit onorariul si s-a procedat la respingerea actiunii pentru ca nu a facut dovada platii onorariului de expert.

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele din noul Cod de procedura civila, Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 261 /2001, privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca.

Examinând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, Curtea de Apel Ploiesti a  constatat ca apelul este nefondat.

Ca situatie de fapt, Curtea a retinut ca, in esenta, se critica imprejurarea ca, in mod gresit, prima instanta a constatat decaderea reclamantului din proba cu expertiza, desi partea nu a fost convocata de catre expert, acesta fiind si motivul pentru care nu a achitat onorariul stabilit in sarcina lui.

Verificând sustinerile apelantului-reclamant, Curtea a constatat ca sunt nefondate, motiv pentru care vor fi inlaturate, ca atare.

In acest sens, Curtea a reamintit ca nu are absolut nicio legatura obligatia reclamantului de a achita onorariul expert cu obligatia expertului de a convoca partile in vederea efectuarii lucrarii de specialitate.

Astfel, prima obligatie este reglementata de disp. art. 331 alin. 2 si 3 NCPC si se refera la necesitatea achitarii onorariului in termenul stabilit de instanta, sanctiunea neindeplinirii acestei obligatii fiind, potrivit disp. art. 185 alin. 1 NCPC, decaderea partii din proba cu expertiza.

In schimb, obligatia expertului de a convoca partile in vederea efectuarii expertizei, atunci când este necesara  „lucrare la fata locului sau explicatii ale partilor”, este prevazuta de disp. art. 335 alin. 1 NCPC.

Prin urmare, sunt obligatii distincte si care incumba unor persoane diferite, dupa cum, Curtea a aratat in paragrafele anterioare.

Curtea a observat, de asemenea, ca, la termenul de judecata din data de 11.12.2017,  tribunalul a incuviintat proba cu expertiza in specialitatea organizarea muncii-salarizare normare, punându-i reclamantului in vedere, prin incheierea de sedinta, sa achite onorariul in termen de 5 zile, sub sanctiunea decaderii din proba (fila 63 dosar fond).

Prin urmare, apelantul-reclamant trebuia sa urmareasca desfasurarea procesului si  sa isi indeplineasca obligatia pusa in sarcina sa, conform disp. art. 10 alin. 1 NCPC, care prevad:

”Partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa isi probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intârziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia”.

Cât priveste sustinerea apelantului-reclamant potrivit careia aparatorul i-a comunicat ca trebuie sa achite onorariul in momentul in care va fi convocat de catre expert, Curtea a reamintit ca obligatiile procedurale se aduc la indeplinire potrivit reglementarilor mai sus enuntate, si nu conform indicatiilor avocatilor, care sunt participanti la procesul civil si care se supun dispozitiilor instantei de judecata in ce priveste actele procedurale ce trebuie realizate intr-un anumit dosar.

Concluzionând, Curtea a constatat ca, in mod judicios, prima instanta a decazut reclamantul din proba cu expertiza.

Referitor la sustinerea potrivit careia instanta de fond nu a pus in discutia partilor cererea formulata de catre pârâta SC C. SRL de amânare a cauzei, incalcându-se, astfel, dreptul la un proces echitabil reglementat de dispozitiile art. 6 CEDO, Curtea a  constatat ca este nefondata, motiv pentru care a respins-o, ca atare.

In acest sens, Curtea a notat faptul ca orice cerere formulata in fata unei instante de judecata trebuie  sa justifice un interes personal, or, in speta, apelantul-reclamant nu justifica un folos practic sau material in sustinerea acestei critici, ci doar partea careia nu i s-a analizat cererea de amânare ar fi putut face o astfel de sustinere, caci acesteia i s-ar fi putut, eventual, produce o vatamare.

In  considerarea acestor argumente de fapt si de drept,

Curtea a procedat, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 NCPC, la respingerea ca nefundat a apelului declarat de reclamantul Toader Adrian.

 

                    Autorul sintezei,

               Judecator Veronica-Izabela Stanescu