Decaderea. Exceptia nulitatii raportului de expertiza.
Art. 212 alin.(2) Cod pr.civila, care reglemenetaza conditiile in care trebuie sa se invoce regularitatea raportului de expertiza, are caracter dispozitiv.
Drept urmare, fata de prevederile art. 108 alin.(3) Cod pr.civila, neinvocarea nulitatii raportului de expertiza la prima zi de infatisare dupa depunere si inainte de a se fi pus concluzii in fond, atrage sanctiunea decaderii.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 572 din 8 septembrie 2011.
Prin decizia nr. 572/8 septembrie 2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca Tribunalul Prahova investit cu solutionarea apelului impotriva hotararii pronuntata de prima instanta a dispus prin incheierea de sedinta din data de 30 octombrie 2008 (fila 26 dosar apel) completarea probatoriului cu o expertiza in specialitatea inginerie-sanitara pentru verificarea sustinerilor din actiunea promovata de reclamanti.
Lucrarea a fost efectuata de ing. CM (filele 138-141 dosar apel) si cu privire la constatarile si concluziile expertului, partile nu au formulat obiectiuni.
Anterior depunerii raportului de expertiza, intimatii-reclamanti au formulat o cerere de recuzare a expertului motivat de faptul ca prin modalitatea in care expertul s-a deplasat la fata locului fara a convoca partile in vederea efectuarii lucrarii, exista suficiente motive pentru intimati sa considere ca expertul nu este impartial.
Cererea de recuzare a fost respinsa, retinandu-se ca in speta nu s-a dovedit incidenta cazurilor prevazute de art.27 pct.7 si 8 Cod procedura civila.
Asadar, neformuland obiectiuni cu privire la expertiza intocmita in apel de un expert considerat de reclamantii-recurenti „necompetent”, fata de dispozitiile inscrise in art.212 (2) Cod procedura civila care stabilesc ca „ expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii”, recurentii nu pot valorifica direct in recurs exceptia privind nulitatea raportului de expertiza, astfel incat, sub acest prim aspect, recursul este nefondat.
Nefondata este si critica vizand aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila.
Potrivit art.274 (1) Cod procedura civila „ partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”.
La baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii se afla culpa procesuala dedusa din expresia „ partea care cade in pretentii”.
Cheltuielile de judecata se acorda numai in masura in care au fost dovedite sens in care, la incheierea dezbaterilor partile vor prezenta instantei un decont al cheltuielilor facute, insotite de acte doveditoare.
In speta, instanta de apel dand castig de cauza paratilor a schimbat in tot sentinta apelata in sensul ca pe fond a respins actiunea ca neintemeiata si facand aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila a obligat pe intimatii – reclamanti la plata sumei de 6245 lei cheltuieli de judecata – fond si apel catre parati.
Au fost avute in vedere pe de o parte, culpa procesuala a reclamantilor care au pierdut procesul dar si actele doveditoare prezentate de parati, chitantele privind plata onorariului de expert si a onorariului de avocat (filele 98 dosar fond si filele 153,154 dosar apel).
Invocarea de catre recurenti a pretinsei legaturi de rudenie intre avocatul paratilor si acestia nu poate fi avuta in seama si in nici un caz nu ar justifica o eventuala exonerare a reclamantilor de la plata cheltuielilor de judecata astfel cum au fost formulate.
In considerarea celor mai sus aratate, Curtea a constatat ca legalitatea deciziei atacate nu este afectata, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat.
(Judecator Constanta Stefan)