Daca din raportul de expertiza contabila solicitat de instanta in vederea lamuririi cauzelor insolventei patrimoniului debitoarei rezulta ca principalele cauze ale insolventei debitoarei sunt scaderea pietei navlurilor pe plan international, concomitent cu reducerea ofertei de navluri, creSterea preturilor combustibililor, avarii din cauza echipajelor etc., iar administratorii societatii debitoare nu s-au folosit de bunurile societatii debitoare pentru folosul propriu sau cel al altei societati, nu au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ar fi dus in mod vadit societatea la incetarea de plati, au condus contabilitatea societatii conform cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991, printr-un personal contabil calificat, nu au deturnat Si nu au ascuns active Si nu au marit in mod fictiv pasivul societatii, nu s-au folosit mijloace ruinatoare in scopul de a se procura fonduri pentru societate, care sa conduca apoi la intarzierea sau incetarea platilor, imputarea faptelor prevazute de art. 124 alin. (1) lit. a), c), d), e) Si f) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu poate fi retinuta in sarcina paratilor administratori, deoarece nici una dintre faptele pretinse a fi imputabile administratorilor nu a fost dovedita prin probatoriile administrate in cauza, Si pe langa acest fapt reclamantele creditoare nu au facut dovada indeplinirii conditiei existentei unui raport de cauzalitate intre faptele administratorilor Si prejudiciul creat.

(Tribunalul Constanta – Sentinta nr. 896/COM din 15 martie 2005)

Creditoarele CN "A." SA, SNTC "R." SA – Directia de Telecomunicatii Constanta, AVAB, in prezent AVAS BucureSti, Si CNM "N." SA Constanta, prin lichidator SC "P." SRL, au formulat cerere de angajare a raspunderii patrimoniale a paratilor administratori C.C., D.D.N. Si N.I., cu consecinta suportarii de catre aceStia a pasivului debitoarei SC "E." SRL, constand in creanta creditoarelor, reprezentand parte din pasivul debitoarei.

Reclamanta creditoare CN "A." SA Constanta a inteles sa formuleze cererea de angajare a raspunderii patrimoniale numai fata de paratii administratori N.I. Si D.D.N.

S-a invocat de catre paratul C.C. lipsa calitatii procesuale pasive.

Instanta a examinat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului administrator C.C., invocata de acesta Si sustinuta de creditoarea CN "A." SA Constanta.

Paratul C.C. nu poate fi subiectul raspunderii speciale reglementate de art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicata, intrucat prevederile art. 124 – 127 din acelaSi act normativ vizeaza numai pe membrii organelor de conducere ale societatii comerciale cu raspundere limitata Si includ in sfera acestor persoane pe administratorii, directorii Si cenzorii carora le este imputabila insolventa debitoarei.

Or, in speta, paratul a administrat societatea in perioada 15.04.1993 – 13.03.1996, iar fata de societatea debitoare s-a dispus aplicarea procedurii reorganizarii judiciare Si a falimentului, la data de 16.07.1998, cand administratia societatii era deja asigurata de paratii D.D.N. Si N.I.

Din coroborarea tuturor probelor administrate nu rezulta ca de la aceasta data paratul mai era administrator sau ca mai lucra ca angajat la societatea falita.

Examinand cererile formulate de creditoarele AVAS (fosta AVAB), CNM "N." SA, in lichidare, reprezentata prin lichidator, SNTC "R." SA – Directia de Telecomunicatii Constanta Si CN "A." SA Constanta, in contradictoriu cu paratii D.D.N. Si N.I., s-a constatat ca nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente:

Raspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridica a raspunderii comerciale delictuale, fiind dominata de principiile consacrate in materie (art. 998 din Codul civil).

Astfel, pentru a se antrena raspunderea membrilor organelor de conducere in temeiul acestei dispozitii legale, trebuie indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate Si vinovatie, sub forma dolului.

In cauza, s-a constatat ca aceste conditii nu sunt indeplinite.

Atat din raportul final intocmit de lichidatorul societatii debitoare, cat Si din raportul de expertiza contabila judiciara efectuat in cauza de fata, a rezultat ca:

Societatea a organizat evidenta stocurilor pe 3 gestiuni global-valorice aferente celor 3 vase din exploatare (SebeS, Seimeni Si Bihor) Si a patra gestiune la sediul societatii.

Societatea a efectuat inventarierea stocurilor in fiecare an fara a se constata diferente. Inregistrarile in evidenta contabila s-au efectuat cronologic, iar bilanturile contabile Si conturile de profit Si pierderi s-au intocmit avand la baza datele din contabilitate, aSa cum rezulta Si din balantele de verificare a conturilor sintetice Si analitice, cu respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor cu privire la intocmirea acestora Si a anexelor la bilant.

Toate bilanturile contabile s-au depus la Directia Generala a Finantelor Publice Constanta.

In legatura cu modul de evidentiere in contabilitate a veniturilor Si cheltuielilor, s-a constatat ca societatea a intocmit balante analitice pentru conturile de persoane (furnizori, clienti, debitori, creditori).

Concluzia generala a controlului a fost ca societatea tine o evidenta contabila in conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, fapt constatat Si de catre expert, dupa expertizarea documentelor puse la dispozitie de catre SC "E." SRL.

Din verificarea Si expertizarea documentelor de evidenta primara Si contabila, a rezultat ca societatea a utilizat creditul de 350.000 USD primit de la Banca X conform destinatiei stabilite prin conventia de credit.

Raportul de expertiza contabila concluzioneaza ca principalele cauze ale situatiei financiare a debitoarei inregistrate in perioada 1996 – 1997 sunt:

•  scaderea pietei navlurilor pe plan international, concomitent cu reducerea ofertei de navluri;
• creSterea preturilor combustibililor;
• aresturile din cauza debitelor CNM "N." SA;
• avarii din cauza echipajelor.

Raportat la administratorii societatii debitoare, raportul de expertiza contabila a statuat ca:

• nu s-a folosit de bunurile societatii debitoare pentru folosul propriu sau cel al altei societati;
• nu au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ar fi dus in mod vadit societatea la incetarea de plati;
•  contabilitatea societatii a fost condusa conform cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991, de catre personal contabil calificat;
•  nu s-au inregistrat deturnari sau ascunderi de active Si nu s-a marit in mod fictiv pasivul societatii;
• nu s-au folosit mijloace ruinatoare in scopul de a se procura fonduri pentru societate, care sa conduca apoi la intarzierea sau incetarea platilor.

ASadar, imputarea faptelor prevazute de art. 124 alin. (1) lit. a), c), d), e) Si f) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu poate fi retinuta in sarcina paratilor administratori, deoarece:

Nici una dintre faptele pretinse a fi imputabile administratorilor nu a fost dovedita prin probatoriile administrate in cauza.

Reclamantele creditoare nu au facut dovada indeplinirii conditiei existentei unui raport de cauzalitate intre faptele administratorilor Si prejudiciul creat.

Prin urmare, nu s-a probat sustinerea creditoarelor ca faptele personale Si culpabile ale administratorilor au determinat insolventa societatii debitoare Si implicit prejudicierea intereselor reclamantelor creditoare, cat timp probele administrate dovedesc ca existenta prejudiciului nu este rezultatul direct al vreunei greSeli de gestiune aratate Si, pentru motivele in considerarea dispozitiilor legale mentionate, cererile reclamantelor creditoare au fost respinse.