Contract de credit cu garantie ipotecara constituita de un tert

 

Limitele obligatiei fidejusorului (art.1654 (civil), precum si efectele fidejusiunii asupra tuturor partilor implicate in raporturile juridice nascute intre creditorul debitor si fidejusor sunt reglementate de lege (art. 1652-1669 (Cod civil), aceste dispozitii legale aplicandu-se strict in cadrul garantiei personale, neputand fi combinate cu dispozitii prescrise pentru garantiile reale, astfel incat sa se asigure un regim juridic special pentru constituitorul ipotecii cum gresit a retinut Tribunalul Constanta.

In lipsa unor dispozitii exprese cu privire la dreptul de regres al garantului ipotecar impotriva debitorului in cadrul capitolului III din titlul XVIII al Codului Civil (“Despre ipoteci - art. 1746 - 1814 Cod Civil 1864), se aplica normele ce constituie dreptul comun in materie (art. 1108 pct.(3) Cod civil - subrogatia legala), instanta neputand face o aplicatie in speta a dispozitiilor legale ce reglementeaza o alta institutie de drept din categoria garantiilor personale, cum gresit a procedat prima instanta aplicand dispozitiile art. 1669 Cod civil.

In acest sens art.1108 Cod civil a enumerat intre cazurile de subrogatie legala in drepturile creditorului situatia aceluia care “fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a desface ”.

Conform acestor dispozitii legale, in cazul in care tertul face plata datoriei “pentru altul” - cel care garanteaza obligatia unei alte persoane cu un bun propriu (cum e cazul in speta)- se subroga in toate drepturile creditorului si poate obtine de la debitor rambursarea integrala a platii efectuate.

Art. 1749 alin. 2 Cod civil (1864) Art. 1654 Cod civil Art.1108 Cod civil

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 8837/118/2013 la data de 14 octombrie 2013, reclamanta [...] a chemat in judecata pe paratii
[...] si [...],
solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii la restituirea c/valorii apartamentului cu care reclamanta a garantat creditul contractat de debitorul principal [...], respectiv a sumei de 75.000 de euro (325.480 lei, conform raportului de evaluare intocmit in cursul executarii silite) si cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt,
reclamanta a invederat ca la rugamintile paratilor a garantat in calitate de garant ipotecar contractul de credit incheiat de debitorul principal [...] cu [...] Bank S.A. suc. Constanta.

Paratii au incheiat cu [...] Bank S.A. suc. Constanta contractul de credit nr. [...]/06.06.2007, prin care au imprumutat suma de 90.000 de euro, iar reclamanta s-a aratat de acord sa garanteze cu ipoteca constituita asupra unui imobil evaluat la suma de 120.000 de euro, fiind incheiat contractul de ipoteca autentificat sub nr. [...]/06.06.2007.

Prevalandu-se de faptul ca paratii au renuntat la beneficiul de diviziune si la cel de discutiune, unitatea bancara a pornit executarea silita direct impotriva reclamantei, iar bunul sau imobil a fost scos la licitatie publica.

In cursul executarii silite s-a intocmit un raport de evaluare care a stabilit o valoare de circulatie a imobilului de 75.000 de euro, echivalent

Bunul a fost vandut la licitatie publica, fiind adjudecat contra sumei de 30.000 de euro (134.694 lei), iar intreaga suma obtinuta din vanzare a fost distribuita creditorului.

In aceste conditii, reclamanta se considera indreptatita sa solicite debitorului principal sa acopere prejudiciul pe care l-a suferit in urma incheierii contractului de garantie, drept care s-a nascut la momentul incheierii actului de adjudecare.

Paratii au invederat ca in cursul anului 2007 au convenit cu reclamanta sa acopere datoriile sale scadente in cuantum de aproximativ 17.000 de euro, fiind in acest sens contractat un credit de 15.540 euro la [...] Bank cu care s-au acoperit datoriile reclamantei.

Paratii sustin ca au contractat un alt credit de 90.000 de euro, cu care s-a platit in avans primul credit, iar diferenta pentru a acoperi alte datorii ale reclamantei si pentru a construi un imobil-casa de locuit.

Dreptul reclamantei la o actiune in regres se poate exercita numai in masura dezdaunarii, adica numai in limita sumei de 30.000 de euro.

In consecinta, paratii au solicitat sa fie admisa in parte actiunea reclamantei, cu mentiunea ca au fost incheiate si in folosul reclamantei creditele contractate de acestia.

Pentru termenul de judecata din data de 21.03.2014 reclamanta
[...]
a formulat
cerere de completare a actiunii,
prin care a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 10.946 lei, reprezentand daune interese, compusa din:

• 5.388 lei, reprezentand c/valoarea sumei de 1.200 euro calculata la cursul BNR din data de 19.03.2014, suma platita conform contractului de inchiriere incheiat la data de 18.01.2014 intre reclamanta si S.C. [...] S.R.L.;
• 4.736 lei, reprezentand cheltuieli ce rezulta din contractul de comodat incheiat in data de 10.10.2013 intre reclamanta si o terta persoana;
• 822 lei, reprezentand costuri de intretinere pentru imobilul ce a facut obiectul contractului de comodat incheiat la data de 10.10.2013 intre reclamanta si o terta persoana.

In fapt,
reclamanta sustine ca apartamentul in care locuia a fost instrainat in cadrul executarii silite pornite de creditorul paratilor, reclamanta neavand un alt imobil in proprietate.

Reclamanta a mai aratat ca a fost nevoita sa apeleze la prieteni si la cunostinte, care au tolerat-o in casele lor, insa a fost nevoita sa incheie un contract de comodat si in final un contract de inchiriere privind un apartament pentru a-si asigura nevoile locative.

Reclamanta a motivat ca toate cheltuielie efectuate ca urmare a instrainarii locuintei sale si pentru a-si asigura un spatiu de locuit reprezinta daune interese a caror reparare o solicita, conform art. 1669-2306 N.C.C.

Prin sentinta civila nr. 2592/24 octombrie 2014 Tribunalul Constanta a admis in parte actiunea reclamantei si a obligat paratii in solidar sa plateasca reclamantei suma de 325.480 lei reprezentand contravaloarea apartamentului ce face obiectul contractului de ipoteca autentificat la B.N.P. [...] sub nr. [...]/06.06.2007. Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.

Au fost obligati in solidar paratii catre reclamanta la plata sumei de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, in limita pretentiilor admise.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca intre creditorul [...] Bank S.A. si paratul [...], in calitate de imprumutat a intervenit la data de 06.06.2007 contractul de credit incheiat sub nr. [...]/06.06.2007 in valoare de 90 000 Euro, iar reclamanta [...] a constituit in favoarea bancii creditoare un contract de ipoteca asupra imobilului din Constanta, [...] pentru garantarea imprumutului contractat de paratul [...].

Intrucat paratul debitor nu a respectat graficul de plati convenit cu unitatea bancara, creditorul ipotecar, S.C. [...] S.R.L. in calitate de cesionar al crentei cedate de creditorul [...] Bank S.A. a trecut la executarea silita a titlului executoriu constand in contractul de credit nr. [...]/06.06.2007, act aditional nr. 1/31.05.2010, act aditional nr. 2/25.11.2010 si a contractului nr. [...]/06.06.2007.

Imobilul proprietatea garantului ipotecar a fost adjudecat la valoarea de 30.000 Euro, desi in cursul executarii silite acesta fusese evaluat la 75.000 Euro conform expertizei de evaluare ing. [...].

A retinut Tribunalul Constanta ca garantul ipotecar este indreptatit sa se regreseze impotriva debitorilor parati [...] si [...] pentru intreaga suma de 75 000 Euro, in echivalent in lei,corespunzatoare pagubei efective inregistrata de catre reclamanta, iar nu numai in limita sumei de 30.000 de euro, efectiv incasata de banca in procedura executarii silite a imobilului ipotecat, conform dispozitiilor art.1669 al (1) Cod civil (1864) coroborat cu art.1108 pct.(3) si art. 1670 Cod civil.

S-a retinut ca dreptul de regres nu poate fi limitat numai la pretul platit de tertul adjudecatar, cum gresit sustin paratii, pentru ca ar insemna ca garantul ipotecar sa suporte singur consecintele pagubitoare ale faptei culpabile a debitorului principal, desi garantia a fost constituita exclusiv in folosul creditorului.

Referitor la celelalte pretentii ale reclamantei s-a retinut ca acestea sunt nefondate intrucat art. 1669 alin. (1) Cod civil se refera la cheltuieli strans legate de bunul afectat garantiei, iar raspunderea debitorului principal nu poate fi angajata cu privire la eventuale urmari mai indepartate, pe care garantul ipotecar le putea anticipa cu minime diligente.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel atat paratii [...] si [...], cat si reclamanta [...].

I Paratii [...] si [...] au criticat legalitatea hotararii Tribunalului Constanta sub urmatoarele aspecte:

1. Instanta de fond a gresit atunci cand i-a obligat pe parati la plata sumei de 325 480 lei catre reclamanta, reprezentand contravaloarea apartamentului ce a facut obiectul contractului de ipoteca. Desi Tribunalul Constanta a plecat corect de la premisa ca temeiul regresului il constituie subrogatia legala in drepturile creditorului platit (art. 1108 pct.3 si art. 1670 Cod civil), instanta a ajuns la o concluzie falsa atunci cand a conchis ca “dreptul de regres nu poate fi limitat numai la pretul platit de adjudicatar”.

Subrogatia legala opereaza numai in masura platii efectuate, subrogantul luand locul creditorului numai pentru ceea ce a platit el efectiv.

2. Argumentul specializarii ipotecii nu are nicio legatura cu speta si niciun efect in cadrul acesteia. Imprejurarea conform careia ipoteca este dublu specializata, in sensul ca in cuprinsul contractului de ipoteca trebuie identificat imobilul ipotecat si aratata datoria garantata nu echivaleaza cu stabilirea unui drept de regres al garantului ipotecar asupra debitorului, egal cu valoarea creditului sau cu evaluarea initiala a imobilului. Instanta de fond pleaca de la argumentul specializarii ipotecii sub aspectul valorii si imbina acest principiu cu dispozitiile art. 1669 Cod civil care priveste fidejusiunea, si care nu era aplicabil in speta.

Concluzioneaza apelantii parati aratand ca pe calea actiunii in regres reclamanta nu are drept la mai mult decat a platit, pentru ca subrogatia opereaza in masura platii, iar in cazul in care prejudicial incercat de aceasta era mult mai mare decat suma la care imobilul a fost adjudecat, garantul ipotecar avea deschisa calea unor alte actiuni civile in completare (Ex: raspundere civila delictuala). Prin actiunea in regres insa, plecand de la principiul subrogatiei, ea nu putea obtine mai mult, solutia Tribunalului Constanta fiind criticabila sub acest aspect.

II.
Apelanta reclamanta [...] a criticat la randul ei legalitatea si temeinicia hotararii Tribunalului Constanta numai sub aspectul solutiei de respingere a daunelor interese in valoare de 10 946 lei reprezentand:

1. c/val chirie achitata conform contractului de inchiriere incheiat la 18.01.2014 cu S.C.

[...] SRL (5388 lei reprezentand echivalentul in lei a sumei de 1200 Euro):

2. costuri ale intretinerii imobilului ce a facut obiectul contractului de comodat (822 lei).

   Sustine apelanta reclamanta ca prima instanta a respins in mod nelegal aceste pretentii ale reclamantei desi apelanta era indreptatita sa le pretinda in temeiul art. 1669 Cod civil (1864) care prevede ca ”fidejusorul are regres si pentru dobanda sumei ce a platit, chiar cand datoria nu produce dobanda, si inca pentru daune interese daca se cuvine”.

   Cum textul de lege mai sus citat nu face referire la culpa fidejusorului si nici la atitudinea diligenta sau nu a acestuia in momentul incheierii contractului, nici instanta de fond nu trebuia sa analizeze aceste aspecte, suma de bani solicitata de reclamanta cu titlu de daune interese se impunea a fi acordata in temeiul actelor depuse la dosar.

   Prin intampinare paratii [...] si [...] au solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat.

   cheltuieli ocazionate de contractul de comodat incheiat la 10.10.2013 cu [...] (4736 lei),

 

Referitor la suma de 4736 lei se arata ca desi s-au depus la dosar mai multe ordine de incasare prin care se demonstreaza plati efectuate catre numita [...], nu exista nicio dovada din care sa rezulte legatura dintre aceste plati si contractul de comodat incheiat cu numita [...]. Mai mult, contractul de comodat desi poarta data certa acordata de notarul public - 10.10.2013, din cuprinsul sau reiese ca a inceput sa produca efecte la 01.06.2013, nu este clara perioada pentru care s-a incheiat iar din succesiunea documentelor rezulta ca el si-a incetat efectele la data de 18.01.2014 cand s-a incheiat contractul de inchiriere a S.C. [...] SRL. Se apreciaza ca desi solutia Tribunalului Constanta este judicioasa, aceste pretentii ale reclamantei fiind corect respinse ca nefondate, considerentele hotararii nu pot fi primite, in speta nefiind aplicabile dispozitiilor specifice fidejusorului, ci dispozitiile art. 1799 Cod civil.

La randul sau, apelanta reclamanta a solicitat prin intampinare, respingerea apelului paratilor, motivat de faptul ca prima instanta a facut o corecta aplicare in cauza a dispozitiilor legale incidente, respective a dispozitiilor art. 1669 Cod civil coroborat cu art. 1774 - 1776 Cod civil (1864).

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta raportat la criticile apelantilor, Curtea constata urmatoarele
:

1. Apelul paratilor [...] si [...] se retine a fi fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente:

1. Criticile paratilor referitoare la aplicarea gresita in speta a dispozitiilor art. 1669 Cod civil se retin a fi fondate. Curtea constata ca prin contractul de ipoteca autentificat sub nr.[...]/06.06.2007, constituit de reclamanta [...] asupra imobilului proprietatea sa personala situat in Constanta, [...], judetul Constanta, aceasta s-a obligat sa garanteze restituirea creditului contractat de paratii [...] cu banca creditoare [...] Bank SA, reclamanta dobandind astfel calitatea de garant ipotecar (cautiune reala) iar nu pe aceea de fidejusor (garantie personala), cum gresit s-a retinut in cauza.

Ipoteca este o garantie reala si accesorie, care nu deposedeaza pe constituitorul proprietar de bunul ipotecat si care permite creditorului neplatit sa urmareasca bunul in mainile oricui pentru a primi creanta sa cu preferinta.

Bunul ipotecat este direct afectat la plata creditorului care-l poate scoate la vanzare, indiferent in mana cui se afla.

Ipoteca conventionala ia nastere prin conventia partilor, cu formule prescrise de lege (art. 1749 alin. (2) Cod civil 1864), iar in cazul constituirii unei ipoteci de catre o alta persoana decat debitorul - cum e cazul in speta, tertul este un simplu garant ipotecar, care nu este tinut de obligatia principala decat propter rem.

Raporturile care se nasc intre creditor si tertul ipotecar, precum si intre debitor si garantul ipotecar sunt strict reglementate de dispozitiile art. 1774 - 1776 Cod civil (1864), legiuitorul facand o distinctie neta intre fidejusiune (garantie personala) si cautiunea reala (ipoteca in speta), garantii ipotecari neputand fi asimilati fidejusorului nici macar sub aspectul regimului dreptului de regres impotriva debitorului a carui creanta a fost garantata de un tert si ulterior stinsa prin executarea ipotecii.

In acest sens este si jurisprudenta instantei noastre supreme, care intr-o decizie de speta a retinut ca persoanele care au garantat restituirea unui imprumut luat de la alta persoana prin incheierea contractului de credit ipotecar pe imobile determinate “
au calitatea de garanti ipotecari al caror regim juridic
este stabilit prin dispozitiile art. 1774 si art. 1776 Cod civil (1864) si deci nu pot fi asimilati fidejusorului (I.C.C.J., Sectia Comerciala, decizia nr. 1024/17.03.2004).

Noul cod civil, (desi inaplicabil in speta, in raport cu data incheierii contractului de ipoteca) transeaza in mod expres diferenta dintre fidejusor si garantul ipotecar, solutiile jurisprudentiale fiind manifest exprimate in dispozitiile art. 163 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului Civil, intrucat prin acest text legal se stabileste ca
“in cazul in care ipoteca este constituita de un tert, acesta va avea drepturile si obligatiile unui debitor ipotecar, fara a fi supus regimului juridic al garantiilor personale
”.

Imprejurarea potrivit cu care ipoteca este dublu specializata, in sensul ca actul de constituire trebuie sa contina, sub sanctiunea nulitatii absolute, date referitoare la imobilul care se ipotecheaza cat si cu privire la creanta care este garantata (art. 1774 Cod civil) nu echivaleaza cu dreptul garantului ipotecar de a se regresa impotriva debitorului in limita valorii bunului cu care a garantat sau in limita creantei pentru care s-a garantat, aceste dispozitii legale nefiind relevante pentru solutionarea problemei de drept din speta, respectiv intinderea dreptului de regres al garantului ipotecar dupa executarea ipotecii, impotriva debitorului.

Scopul specializarii ipotecii sub aspectul determinarii sumei garantate (art. 1776 Cod civil) este acela de a permite tertilor care contracteaza ulterior cu debitorul de a afla daca valoarea imobilelor datornicului este sau nu acoperita de ipotecile care le greveaza. In literatura de specialitate s-a spus ca “
nearatarea sumei ar fi un grav neajuns pentru debitor, caci tertii, nestiind cat este dator, s-ar teme ca ipotecile pe care le-au consimtit ulterior sa nu mai fie garantate prin valoarea imobilelor. Cu sistemul determinarii sumei, debitorul va putea infiinta cu cea mai mare siguranta si precizie ipoteci successive asupra fiecaruia din imobilele sale proportionand creantele cu valoarea imobilelor grevate
” (C.Hamangiu, I Rosetti - Balanescu, Al. Baicoianu, Tratatat de drept Civil Roman, Editura AlL, Vl.II pag 713).

Acelasi scop il are si mentionarea in cadrul contractului de ipoteca a unor elemente de identificare a imobilului ipotecat intrucat s-a spus in literatura de specialitate ca “
ipotecile generale prezinta marele neajuns de a greva toate imobilele debitorului”
si ca este
“foarte greu pentru tertii carora debitorul se va adresa pentru constituirea altor ipoteci, sa-si poata da seama de valoarea imobilelor in bloc sau a fiecaruia in parte“
(C.Hamangiu s.c. op.cit.pag.712).

Spre deosebire de ipoteca, fidejusiunea constituie o garantie personala, un contract prin care cel care se obliga garanteaza fata de creditor executarea obligatiei de care este tinut debitorul, in cazul cand acesta nu ar indeplini-o (art. 1652). Fidejusiunea este un contract accesoriu iar obligatia luata de fidejusor este subsidiara, adica subordonata executarii de catre debitor a obligatiei principale.

Limitele obligatiei fidejusorului (art.1654 cod civil), precum si efectele fidejusiunii asupra tuturor partilor implicate in raporturile juridice nascute intre creditorul debitor si fidejusor sunt reglementate de lege (art. 1652-1669 (Cod civil), aceste dispozitii legale aplicandu-se strict in cadrul garantiei personale, neputand fi combinate cu dispozitii prescrise pentru garantiile reale, astfel incat sa se asigure un regim juridic special pentru constituitorul ipotecii cum gresit a retinut Tribunalul Constanta.

In lipsa unor dispozitii exprese cu privire la dreptul de regres al garantului ipotecar impotriva debitorului in cadrul capitolului III din titlul XVIII al Codului Civil (“
Despre ipoteci - art. 1746 - 1814 Cod Civil 1864”),
se aplica normele ce constituie dreptul comun in materie (art. 1108 pct. (3) Cod civil - subrogatia legala), instanta neputand face o aplicatie in speta a dispozitiilor legale ce reglementeaza o alta institutie de drept din categoria garantiilor personale, cum gresit a procedat prima instanta aplicand dispozitiile art. 1669 Cod civil.

In acest sens art.1108 cod civil a enumerat intre cazurile de subrogatie legala in drepturile creditorului situatia aceluia care
“fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a desface””.

Conform acestor dispozitii legale, in cazul in care tertul face plata datoriei “pentru altul” - cel care garanteaza obligatia unei alte persoane cu un bun propriu (cum e cazul in speta )- se subroga in toate drepturile creditorului si poate obtine de la debitor rambursarea integrala a platii efectuate.

Indiferent de izvorul ei - legea sau conventia partilor, subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei produce aceleasi efecte. Ele pot fi rezumate in aceea ca, prin subrogatie, subrogatul dobandeste toate drepturile creditorului platit.

Subrogatia opereaza insa numai in masura platii efectuate. Aceasta inseamna ca subrogatul va lua locul creditorului numai pentru ceea ce el a platit efectiv, urmand a recupera de la debitor,
numai suma platita, nu valoarea nominala a creantei,
spre deosebire de cesiunea de creanta, la care cesionarul poate pretinde de la debitor valoarea nominala a creantei dobandite prin cesiune.

Prin urmare si in cazul garantului ipotecar, al carui imobil a fost executat silit in vederea acoperirii datoriei debitorului, in lipsa unei conventii incheiata intre debitor si garantul ipotecar, care sa stabileasca limitele si conditiile actiunii in regres, conform art. 1108 pct.3 Cod civil (1864), respectiv prin subrogatia legala, garantul ipotecar este indreptatit sa se regreseze impotriva debitorului numai in limita sumei achitata creditorului ca urmare a executarii silite asupra imobilului ipotecat, neavand relevanta valoarea la care a fost evaluat imobilul la momentul declansarii procedurii executionale.

Este real faptul ca prejudiciul inregistrat de reclamanta ca urmare a vanzarii la licitatie a imobilului ipotecat la un pret inferior valorii sale de piata, este mult mai mare decat echivalentul in lei a sumei de 30000 Euro (la care s-a adjudecat bunul), dar prin efectul subrogatiei in drepturile creditorului si in lipsa oricarei intelegeri cu debitorul, prin care sa se determine conditiile de reparare a prejudiciului suferit de garantul ipotecar, reclamanta nu este indreptatita sa obtina si daune-interese pentru acoperirea acestor pierderi, in lipsa unei dispozitii legale in acest sens.

Atunci cand legiuitorul a dorit sa asigure o protectie totala unor terti afectati de executarea ipotecii a prevazut in mod expres acest lucru.

Astfel, conform dispozitiilor art. 1799 Cod civil tertii dobanditori ai imobilului ipotecat, care au delasat imobilul ipotecat ori au suferit executarea silita au un recurs in garantie pentru evictiune, de drept impotriva debitorului principal.

Conform opiniei exprimate in literatura juridica, dispozitiile art. 1799 Cod civil vizeaza situatia tertului care a cumparat imobilul ipotecat de la debitorul principal, conform dispozitiilor art. 1336 si urm. Cod civil (1864). Recursul pentru evictiune presupune o transmisiune cu titlu oneros; in acest caz dobanditorul imobilului ipotecat, care a suferit executarea silita poate reclama orice sume sau daune reprezentand atat suma platita efectiv creditorului cat si orice daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit prin pierderea imobilului executat silit. (C.Hamangiu, s.a., op.cit. pag.747).

Cum in speta constituitorul ipotecii nu are pozitia unui tert dobanditor al imobilului ipotecat care a suferit expropriatiunea (executarea silita) acestuia nu i se poate aplica, in lipsa unui text legal, prin similitudine, regimul de regres reglementat in beneficiul tertului dobanditor, potrivit art. 1799 Cod civil.

De asemenea, in lipsa unei conventii intre reclamanta si parati, prin care sa se reglementeze direct intre parti limitele actiunii in regres pentru intregul prrejudiciu suferit de reclamanta prin executarea ipotecii instituita asupra imobilului proprietatea sa, Curtea constata, ca in temeiul art. 1108 pct.3 Cod civil (1864) reclamanta este indreptatita sa se regreseze impotriva debitorilor parati numai in limita sumei de 30 000 Euro, in echivalent in lei la data platii, aceasta suma reprezentand datoria platita efectiv creditorului in urma procedurii executionale asupra bunului ipotecat.

Alaturi de actiunile transmise tertului platitor ca efect al subrogatiei, reclamantul beneficiaza si de actiuni proprii, intemeiate pe un fapt juridic - gestiune de afaceri sau, dupa caz, imbogatire fara justa cauza, in masura in care reclamanta indeplineste conditiile legale ce reglementeaza aceste moduri de nastere a obligatiilor civile - instantele de fond si de apel nefiind insa investite cu astfel de cereri in prezenta cauza, reclamanta solicitand daune-interese in temeiul art. 1669 Cod civil, text legal ce nu are incidenta in speta pentru considerentele expuse pe larg anterior.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 480 Cod de procedura civila Curtea va admite apelul paratilor si va schimba in parte hotararea atacata, in sensul obligarii paratilor in solidar, catre reclamanti, la plata sumei de 30 000 Euro reprezentand valoarea despagubirii cuvenite in limitele careia opereaza subrogatia legala.

Curtea ia act ca apelantii parati nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecata.

2. Cu privire la apelul reclamantei [...] ce vizeaza nelegalitatea si netemeinicia hotararii Tribunalului Constanta sub aspectul respingerii cererii sale de acordare a unor daune reprezentand c/val chiriei achitata dupa executarea silita a imobilului ipotecat, cheltuieli de intretinere si despagubiri legate de executarea unui contract de comodat, in valoare totala de 10 946 lei, Curtea retine ca toate criticile apelantei reclamante sunt nefondate.

Curtea a aratat deja in precedent ca dispozitiile art. 1669 Cod civil (1864) care reglementeaza dreptul de regres al fidejusorului impotriva debitorului principal, temei invocat in sustinerea pretentiilor in prezentul apel, nu sunt incidente in cauza, reclamanta avand calitatea de garant ipotecar si nu pe aceea de fidejusor, situatie in care dispozitiile legale ce reglementeaza fidejusiunea (cautiunea personala) nefiind aplicabile in speta in raporturile dintre debitor si constituitorul unei ipoteci imobiliare.

 Considerentele expuse pe larg cu ocazia analizei apelului paratilor, si care au vizat limitele raspunderii debitorului fata de constituitorul ipotecii executat silit pentru realizarea creantei, conform art. 1108 pct.3 Cod civil (1864), isi mentin valabilitatea si in prezentul apel, motiv pentru care nu le vom relua.

Curtea concluzioneaza ca daunele-interese in valoare de 10 946 lei, reprezentand prejudiciu suferit de catre reclamanta - dupa executarea silita asupra imobilului ipotecat, (cheltuieli effectuate pentru asigurarea unei locuinte corespunzatoare) exced dreptului de regres al reclamantei impotriva paratilor debitori, conform art.1108 pct.3 Cod civil iar dispozitiile art. 1669 Cod civil nu isi gasesc aplicabilitatea in speta, pentru a justifica acordarea acestor daune interese.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 480 Cod procedura civila se va respinge ca nefondat apelul reclamantei [...].

Decizia civila nr. 70/C/24.06.2015 Judecator redactor Mihaela Popoaca