Continutul principiului disponibilitatii in procesul civil

 

Art. 9 Cod procedura civila

 

Principiul disponibilitatii se manifesta, atat inainte de sesizarea instantei, cat si in cursul procesului civil, in sensul ca persoana interesata poate hotari sau nu declansarea procedurii civile, iar in cadrul acesteia, stabileste limitele procesului prin cereri si aparari.

De asemenea, in conditiile legii partea poate renunta la judecata in tot sau in parte, la drept sau  poate sa stinga litigiul printr-o tranzactie.

In baza aceluiasi principiu partile isi manifesta dreptul de a renunta la exercitarea cailor de atac sau la executarea hotararii, potrivit art. 9 Cod procedura civila.

(Decizia civila nr.1858/11.11.2015)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 06.03.2015, reclamanta P. E. a chemat in judecata pe parata C.J.P. Arges, solicitand: obligarea paratei sa-i revizuiasca drepturile de pensie pentru limita de varsta luand in considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani si 9 luni potrivit anexei nr.3 la Legea nr.19/2000; obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi de pensie cuvenite pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a fost inscrisa la pensie pentru limita de varsta la data de 24.03.2006, beneficiind de reducerea varstei de pensionare ca urmare a faptului ca a desfasurat activitate peste 31 ani in grupa a II-a de munca.

A invederat reclamanta ca la determinarea drepturilor sale de pensie parata a luat in considerare in mod gresit un stagiu complet de cotizare de 27 de ani si 8 luni, iar nu stagiul complet de cotizare prevazut de anexa 3 la Legea nr.19/2000, de 25 de ani si 9 luni, asa cum s-a stabilit prin Decizia nr.4/4.04.2011 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii, ceea ce a dus si la un cuantum mai mic al pensiei.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii, s-a aratat ca prin decizia nr.286366/14.09.2006, reclamanta a fost inscrisa la pensie pentru limita de varsta, incepand cu data de 24.03.2006, in conditiile Legii nr.19/2000.

Referitor la pretentiile reclamantei, s-a sustinut ca sunt lipsite de temei legal, intrucat Legea nr.19/2000 in baza careia aceasta a fost inscrisa la pensie pentru limita de varsta a fost abrogata la data de 1.01.2011, iar decizia de pensionare a ramas definitiva potrivit art.87 si art.88 din Legea 19/2000.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.1063/2015 din data de 12 mai 2015, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si a obligat parata sa revizuiasca drepturile de pensie pentru limita de varsta ale reclamantei utilizand la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 25 de ani si 9 luni.

De asemenea, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei diferentele de drepturi de pensie rezultate, conform celor dispuse mai sus, incepand cu data de 06.03.2012 si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr.286366/16.10.2006, reclamanta a fost inscrisa la pensie pentru limita de varsta incepand cu data de 24.03.2006, in conditiile Legii nr.19/2000, cu reducerea varstei standard de pensionare, ca urmare a activitatii desfasurate in grupa a II-a de munca timp de 31 de ani si 14 zile. In aceasta decizie parata a retinut ca varsta standard de pensionare a reclamantei este de 58 de ani si 10 luni, iar stagiul complet de cotizare de 27 de ani si 8 luni.

Prin prezenta actiune, reclamanta a solicitat obligarea paratei sa-i revizuiasca drepturile de pensie pentru limita de varsta luand in considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani si 9 luni potrivit anexei nr.3 la Legea nr.19/2000; obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi de pensie cuvenite pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecata.

Cu privire la aceasta solicitare, instanta de fond a retinut ca drepturile de pensie pentru limita de varsta ale reclamantei s-au nascut in baza Legii nr.19/2000, act normativ care trebuie avut in vedere pentru a se verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare.

Astfel, potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.19/2000 „Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr.3.”, iar potrivit art.41 alin.4 „Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr.3.”

Avand in vedere anexa nr.3 la Legea nr.19/2000, potrivit dispozitiilor mai sus-mentionate, precum si data formularii cererii de inscriere la pensie pentru limita de varsta, respectiv martie 2006, a rezultat ca, in cazul reclamantei, varsta standard de pensionare era de 57 de ani si 9 luni, iar stagiul complet de cotizare de 25 de ani si 9 luni, contrar mentiunilor paratei din decizia de inscriere la pensie pentru limita de varsta.

In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.4/4.04.2011, prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, statuandu-se ca „Modalitatea de stabilire a varstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual in operatiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale caror drepturi s-au deschis incepand cu data de 1 aprilie 2001 si care beneficiaza de reducerea varstei de pensionare potrivit legii, se realizeaza prin raportare la dispozitiile anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, in sensul ca beneficiaza de reducerea varstelor standard de pensionare care se determina in functie de data formularii cererii de pensionare.”

In considerentele acestei decizii s-a retinut ca „Din interpretarea prevederilor art. 41 din lege, coroborat cu anexa nr.3 la lege, rezulta ca vointa legiuitorului a fost aceea de a porni in stabilirea varstei de pensionare si a stagiului de cotizare de la data la care a fost depusa cererea de pensionare, iar nu de la data nasterii asiguratului, aceasta fiind si ordinea logica, atat timp cat valorile varstei de pensionare si ale stagiului de cotizare sunt diferite in raport cu perioada de timp, iar nu fixe.

Aceasta crestere treptata a valorilor s-a realizat conform unui grafic de esalonare prevazut in anexa nr.3 la Legea nr.19/2000.

Prima coloana din tabel cuprinde intervalele de timp in care se face esalonarea (decembrie 2005 – martie 2006).

Prin urmare, semnificatia intregului tabel este aceea ca, in perioada indicata in prima coloana, varsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare si stagiul complet de cotizare sunt cele indicate in coloanele 2-4.”

Prin urmare, pensia reclamantei trebuia determinata pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 ani si 9 luni si nu de 27 de ani si 8 luni.

Posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie este reglementata de art.107 din Legea nr.263/2010, care stabileste ca se opereaza, din oficiu sau la cererea pensionarului, modificarile ce se impun, atunci cand se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, fara a se distinge dupa momentul initial sau legea in baza careia au fost stabilite aceste drepturi.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta de fond admis actiunea si a obligat parata sa revizuiasca drepturile de pensie pentru limita de varsta ale reclamantei utilizand la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 25 de ani si 9 luni.

In baza dispozitiilor art.107 alin.2 din Legea nr.263/2010, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi de pensie incepand cu data de 6.03.2012.

Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal, au declarat apel reclamanta P.E. si parata C.J.P. Arges, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.480 si urmatoarele NCPC.

Reclamanta a criticat sentinta instantei de fond sub aspectul acordarii cheltuielilor de judecata, in sensul ca desi apelanta-parata a pierdut procesul, instanta de fond a dispus reducerea onorariului la 800 lei in mod nejustificat si fara a motiva in vreun fel aceasta reducere, situatie fata de care au fost incalcate dispozitiile art.451, art.452 si art.453 NCPC, sens in care solicita admiterea apelului sub aspectul acordarii in integralitate a acestor cheltuieli de judecata in cuantum de 1.500 lei.

Parata a criticat sentinta instantei de fond, pe considerentul ca prima instanta in mod nelegal a dispus admiterea actiunii, raportat la emiterea unei noi decizii de pensie, care sa respecte prevederile Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, atata vreme cat aceasta lege a fost abrogata la data de 1.01.2011, atunci cand a intrat in vigoare Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii, si pe de alta parte, decizia emisa de catre apelanta-parata initial este legala.

Prin decizia civila nr. 1858/11.11.2015, Curtea de Apel Pitesti - Sectia I civila a admis apelurile declarate de apelanta-reclamanta si de apelanta-parata; a dispus anularea sentintei si pe fond, a luat act de renuntarea la judecata a apelantei-reclamante.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

In sedinta din 11 noiembrie 2015, s-a prezentat personal apelanta-reclamanta, care a invederat instantei prin procurator, ca isi insuseste cererea de renuntare la judecata,  iar apelanta-parata a precizat ca este de acord ca in aceasta faza procesuala instanta sa ia act de renuntarea la judecata, motiv pentru care fata de principiul disponibilitatii partilor, Curtea a procedat ca atare, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.406 alin.5 NCPC si raportat la urmatoarele considerente:

Astfel, Curtea a luat act de renuntarea la judecata actiunii formulata de catre apelanta-reclamanta, deoarece partile au dreptul de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele procesuale acordate de lege in acest scop, iar prin principiul disponibilitatii se intelege faptul ca, partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare, insa si prin libertatea de a pune capat procesului inainte de a interveni o hotarare pe fondul pretentiei supusa judecatii.

Asa fiind, principiul disponibilitatii cuprinde atat dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii, insa si dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul, precum si dreptul partii de a efectua acte procedurale de dispozitie, respectiv renuntarea la judecata, renuntarea la dreptul subiectiv civil dedus judecatii, achiesarea sau tranzactia, precum si dreptul de a exercita sau nu caile de atac prevazute de lege.

Fata de cele aratate mai sus, Curtea avand in vedere dispozitiile art.406 alin.5 NCPC, precum si principiul disponibilitatii partilor, a admis apelurile declarate de parti si a anulat sentinta instantei de fond, in sensul ca a luat act de renuntarea la judecata a actiunii formulata de apelanta-reclamanta.