CONTESTATIA LA EXECUTARE PRIVIND RIDICAREA SECHESTRULUI ASIGURATOR. COMPETETA DE SOLUTIONARE

 

Curtea de Apel Ploiesti, – Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

incheierea din 26 octombrie  2016 pronuntata in dosarul 743/42/2016

 

„Dupa ramânerea definitiva a hotarârii penale se poate face contestatie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii, iar contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de instanta civila, potrivit legii civile.”

 

Prin sentinta civila nr.1492 din data de 13 mai 2016, pronuntata de Sectia I Civila de la Tribunalul Prahova in dosarul nr.148/105/2016, s-a admis exceptia de necompetenta functionala a Tribunalului Prahova – Sectia I Civila, invocata de pârâtul Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – DIICOT si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei dintre contestatoarea SL, in contradictoriu cu pârâtii Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, si Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti, de la Sectia I Civila a Tribunalului Prahova la Sectia Penala a Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul de la Sectia I Civila a Tribunalului Prahova a retinut ca, prin contestatia la executare - ridicare sechestru asigurator, inregistrata la data de 13.01.2016 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.148/105/2016 contestatoarea SL, in contradictoriu cu intimatii Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti, a solicitat ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilelor proprietatea sa exclusiva, situate in intravilanul orasului B, având numerele cadastrale 1797/10 si 1797/11, intrucât, prin hotarârea de fond pronuntata de Tribunalul Prahova si mentinuta de catre Curtea de Apel Ploiesti si Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu s-a dispus confiscarea acestora, ci doar s-a mentinut sechestrul asigurator, in vederea recuperarii prejudiciului de catre stat pe bunurile inculpatului RC, bunuri care nu erau in proprietatea inculpatului la momentului instituirii sechestrului, urmând a fi valorificate din proprietatea contestatoarei, doar daca se dispunea vreo confiscare extinsa/speciala.

In motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca este proprietara imobilelor situate in intravilanul orasului B, având numerele cadastrale 1797/10 si 1797/11 conform extrasului de carte funciara nr.6402, respectiv nr.6756.

Aceste imobile au intrat in proprietatea sa prin dobândire in urma incheierii urmatoarelor contracte de vânzare - cumparare: contractul de vânzare-cumparare incheiat intre contestatoare si CP, autentificat sub nr. 802 la data de 02.07.2008 de catre BNP …, si contractul de vânzare-cumparare incheiat intre contestatoare si CP, autentificat sub nr. 803 la data de 02.07.2008 de catre BNP …

De asemenea, asa cum este precizat in mod strict in contractele de vânzare-cumparare expuse anterior, contestatoarea a preluat aceste doua imobile libere de orice sarcini conform Extraselor de Carte Funciara nr.103262/26.06.2008, respectiv 103267/26.06.2008 si Extraselor de Carte Funciara nr.103264/26.06.2008, respectiv 103267/26.06.2008, eliberate de OCPI I.

La data de 13.07.2009 a fost inregistrat un dosar penal cu nr.3410/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, având ca parte in acest dosar, printre inculpati, pe un anume RC.

In baza Ordonantei nr.175/D/P/2006/01.09.2008 s-a instituit sechestru asigurator pe mai multe bunuri imobile aflate in proprietatea inculpatului RC, printre care si asupra celor doua imobile specificate mai sus, proprietatea contestatoarei, aceasta din urma nefiind parte in dosarul penal cu nr. 3410/105/2009, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, neavând nicio legatura cu acest dosar sau cu numitul RC, necunoscându-l, luând cunostinta de acest dosar penal si, respectiv, de sechestrul asigurator instituit asupra imobilelor proprietatea contestatoarei prin comunicarea Incheierii de Carte Funciara.

Ulterior, contestatoarea a luat legatura cu procurorul de caz in dosarul penal sus mentionat, pentru a-i comunica ca terenurile pe care a fost instituit sechestrul asigurator sunt proprietatea sa personala, aceasta nefacând parte din dosarul penal.

Raspunsul organelor de cercetare penala de la acel moment a fost in sensul ca, contestatoarea sa astepte finalizarea dosarului penal, pentru a se lamuri in cadrul judecatii inculpatilor din acest dosar daca se va dispune sau nu confiscarea speciala/extinsa a bunurilor imobile, adica daca se vor confisca si alte bunuri decât cele ale inculpatului, lucru pe care l-a facut, asteptând finalizarea dosarului penal nr. 3410/105/2009, fapt intâmplat prin Hotarârea definitiva din data de 17.11.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, hotarâre din care rezulta ca toate instantele penale au mentinut sechestru asigurator exclusiv pe bunurile inculpatului RC, niciodata neadmitându-se cererea Parchetului de confiscare speciala.

Astfel, initial s-a inceput urmarirea penala, respectiv trimiterea in judecata a mai multor inculpati, dispunându-se fata de acestia si masura sechestrului asigurator in vederea acoperirii prejudiciului initial, urmând ca pe parcursul judecatii sa se stabileasca daca se va dispune si o eventuala confiscare speciala.

In acest cadru procesual au fost indisponibilizate, deci nu confiscate, si bunurile contestatoarei constând in cele doua terenuri aratate in actiune, contestatoarea nefiind vreodata parte nici in procesul penal si nici in vreun proces civil care sa izvorasca din cel penal, fiind proprietara de fapt si de drept a acestor terenuri cu doua luni inainte de a incepe urmarirea penala impotriva inculpatului RC, cele doua contracte nefiind anulate in procesul penal ca fiind incheiate in mod fraudulos (mai ales ca contestatoarea nici nu le cumparase de la acest individ) si nici nu s-a ridicat vreodata aceasta problema, terenurile, proprietatea contestatoarei, nefiind niciodata confiscate, nicio instanta penala neacceptând aceasta cerere a procurorilor - dovada in acest sens fiind ca in recurs, dupa ce le-a fost respinsa cererea de confiscare in fond si in apel, procurorii nici nu au mai sustinut in recurs aceasta cerere.

Curtea a constatat ca, in mod corect, instanta in fond a retinut ca scopul masurilor asiguratorii este, in conformitate cu art.163 Cod procedura penala, garantarea acoperirii pagubei produse prin infractiune, iar masura confiscarii speciale a acestor bunuri nu poate fi dispusa in cauza tocmai pentru a nu se incalca dispozitiile civile ale sentintelor si prin urmare, pentru a nu se ignora drepturile partilor civile la acoperirea prejudiciilor.

La termenul de judecata 28 octombrie 2014, procurorul a sustinut numai motivul vizând omisiunea confiscarii bunurilor indisponibilizate prin ordonanta procurorului din 15 iulie 2008.

In concluzie, in conditiile in care nu a fost dispusa masura confiscarii, masura sechestrului fiind mentinuta doar pentru bunurile inculpatilor, in mod nelegal si abuziv la momentul actual nu se dispune radiere sechestrului din cartea funciara a contestatoarei, hotarârea judecatoreasca fiind pusa in executare in mod abuziv in ceea ce o priveste.

Totodata, contestatoarea a mai mentionat ca atât in vechea cât si in noua reglementare  a codului de procedura penala  s-a arata ca in timp ce masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, iar masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora, masurile asiguratorii in vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.

Or, in cazul de fata nu s-a luat o asemenea masura fata de contestatoare, instantele stabilind in mod corect acest fapt.

In probatiune, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, respectiv anexarea dosarului nr.3410/105/2009, depunându-se extrase de carte funciara actualizate, de unde rezulta notarea in continuare a sechestrului in conditiile in care bunurile sunt ale contestatoarei.

Totodata, s-a solicitat ca Agentia Nationale a Vamii sa depuna dosarul de executare a bunurilor privind inculpatul RC - de unde rezulta ca s-au executat doar bunurile acestuia ale contestatoarei fiind imposibil de executat.

La data de 07.04.2016, intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala a formulat intâmpinare, prin intermediul careia a invocat exceptiile necompetentei Tribunalului Prahova si inadmisibilitatii contestatiei la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei la executare, ca neintemeiata.

In motivarea acesteia, a aratat ca in conformitate cu art.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.74/2013 Agentia Nationala de Administrare Fiscala s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor.

Potrivit Hotarârii Guvernului nr.520/2013, Directia generala vamala, care are rol de coordonare a activitatii regionalelor vamale, face parte din aparatul propriu al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, insa art.13 alin.3 din acelasi act normativ prevede ca in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice functioneaza, ca structuri fara personalitate juridica: a) directii regionale vamale, b) administratii judetene/de sector ale finantelor publice, care pot avea in structura servicii/birouri fiscale, c) administratii pentru contribuabilii mijlocii, d)birouri vamale de interior sl de frontiera.

Prin urmare, in cauza, Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar putea avea calitate procesuala in cauza, in reprezentarea Autoritatii Nationale a Vamilor.

Cu toate acestea, având in vedere faptul ca imobilele ce fac obiectul contestatiei se afla in raza competentei teritorial-administrativ a Directiei Generale a Finantelor Publice Bucuresti, ca organ fiscal de executare competent, unde se afla si Directia regionala vamala competenta, este necesara introducerea in cauza a acestei institute publice, cu personalitate juridica.

Intimata a mai aratat faptul ca aceeasi contestatoare solicita ridicarea sechestrului asigurator instituit in cadrul urmaririi penale derulate impotriva numitului RC, asupra bunurilor acestuia si  asupra unor imobile care se aflau in proprietatea sa. Masura sechestrului asigurator a fost mentinuta prin sentinta penala din 11.12.2016 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr. 3410/105/2009, definitiva in 17.11.2014.

Aceasta a mai mentionat ca, desi contestatoarea incearca sa arate ca obiectul contestatiei este modalitatea de executare a hotarârii penale, formulând contestatie in temeiul art.598 si art.600 din Cod procedura penala, in realitate contesta sechestrul instituit prin Ordonanta din 01.09.2008, emisa in dosarul de urmarire penala nr.175/D/P/2006 aflat pe rolul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de  Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si mentinut ca atare prin hotarârea penala.

Pentru a-si sustine cererea, contestatoarea arata ca, in iulie 2008, aceasta a devenit proprietara a doua imobile situate in B. In continuare, aceasta arata ca prin Ordonanta din 01.09.2008, emisa in dosarul de urmarire penala nr.175/D/P/2006, aflat pe rolul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, a fost instituit sechestru asigurator asupra bunurilor aflate in proprietatea inculpatului RC, printre care si cele doua imobile aflate in proprietatea contestatoarei. Contestatoarea afirma ca a luat cunostinta de existenta sechestrului asigurator instituit asupra imobilelor respective odata cu comunicarea incheierii de carte funciara. Cu aceasta ocazie, s-a adresat procurorului de caz cerând lamuriri, insa nu a formulat plângere impotriva acestui act ori impotriva incheierii de carte funciara. Ulterior, masura sechestrului a fost mentinuta de sentinta penala din 11.12.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova, ramasa definitiva, in dosarul nr.3410/105/2009.

Fata de cele mentionate mai sus, se impune clarificarea, cu prioritate, a obiectului contestatiei la executare, contestatoarea solicitând ridicarea sechestrului asigurator care este aplicat asupra celor doua bunuri imobile pe care le are in proprietate. Or, codul de procedura aplicabil la data emiterii ordonantei de instituire a sechestrului asigurator prevedea ca „in contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plânge procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal. Hotarârea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plângere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile”.

In aceasta situatie, in speta, contestatoarea a sesizat procurorul de caz, dar nu a efectuat alte demersuri prevazute de lege.

De asemenea, intimata a invocat si prevederile codului de procedura penala in vigoare la momentul actual, respectiv ale  art.250 alin.1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, referitoare la contestarea masurilor asiguratorii, cu mentiunea ca legea procesual penala prevede si posibilitatea contestarii masurilor asiguratorii sau a modului de aducere la indeplinire a acesteia, cale pe care reclamanta nu a folosit-o sau a folosit-o in mod deficitar.

Prin urmare, prezenta actiune este inadmisibila, contestatoarea având cunostinta de instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor sale, fara sa uzeze de calea pusa de lege la dispozitia sa, plângere impotriva acestei masuri.

In cazul in care contestatoarea intelege sa formuleze contestatie impotriva modului de aducere la indeplinire a hotarârii penale, intimata a solicitat sa i se puna in vedere sa isi precizeze actiunea, in sensul de a indica ce act de executare este contestat.

Totodata, s-a mai aratat ca textul legal in vigoare la momentul instituirii sechestrului, precum si cel in vigoare in prezent, prevede ca se poate face contestatie in conditiile legii civile.

Or, in aceasta situatie, Sectia Civila a Tribunalului Prahova a apreciat ca apartine judecatoriei competenta, ca instanta de executare, nu tribunalului cum a considerat contestatoarea. In sustinerea celor mentionate, au fost invocate prevederile art.712 alin.1, 2, art.713 alin.1 din Codul de procedura civila.

Prin urmare, actiunea contestatoarei este inadmisibila in raport de obiectul sau.

Mai mult decât atât, pe calea contestatiei la executare nu vor puteau fi invocate motivele de drept si de fapt care au fost invocate si transate definitiv de catre instanta in cursul procesului finalizat prin pronuntarea hotarârii judecatoresti care constituie titlu executoriu, intrucât instantele de executare care solutioneaza contestatiile sunt tinute sa respecte, la fel ca si partile in executarea silita, autoritatea de lucru judecat de care se bucura titlul executoriu, atât in privinta celor stabilite in dispozitiv, cât si in privinta celor explicate in considerente.

In drept, intimata a facut referire la disp. art.650 alin.2 din Codul de procedura civila, cu mentiunea ca legiuitorul a conferit instantei de executare competenta de a solutiona numai incidente aparute in cursul executarii silite, in esenta, in speta fiind data in competenta sa verificarea emiterii acestora in conformitate cu dispozitiile legale.

Intimata a mai aratat, de asemenea, ca motivele invocate de contestatoare tind chiar la desfiintarea Ordonantei din data de 01.09.2008 emisa de Parchetul de pe lânga ICCJ in Dosarul nr.175/D/P/2006, ceea ce confera acestora caracter inadmisibil. In baza acesteia s-a procedat la inscrierea in cartea funciara a dreptului de sechestru asigurator.

Or, criticile contestatoarei antameaza tocmai legalitatea hotarârii instantei penale care a dispus masura, tinzând la analizarea acesteia pe calea contestatiei la executare, ceea ce este inadmisibil in raport de dispozitiile Codului de procedura civila, acestea neputând face obiectul unei contestatii la executare, instanta civila de executare neavând, potrivit art.650 alin.2 din actul normativ mentionat, competente a interveni asupra dispozitiilor instantei penale care a pronuntat titlul care se aduce la indeplinire.

Pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila.

In cazul in care se va trece peste aceste aparari, intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare, ca fiind neintemeiata.

In opinia acesteia, demersurile initiate de organul care a pus in executare instituirea sechestrului asigurator sunt intocmite in conformitate cu prevederile legale, iar organul de executare nu a facut decât sa duca la indeplinire masurile dispuse intr-o cauza penala, partea interesata având posibilitatea de a ataca aceasta masura si, ulterior, hotarârea judecatoreasca.

In drept, au fost invocate dispozitiile Codului de procedura civila, ale Codului de procedura fiscala, ale Codului de procedura penala si orice alte temeiuri invocate in cuprinsul intâmpinarii.

In probatiune, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, precum si orice alte probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.

La data de 13.04.2016 intimata Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a formulat intâmpinare, prin care a aratat ca Dosarul nr.3410/105/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Penala a purtat in faza de urmarire penala nr.175/D/P/2006 si a fost instrumentat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Prin ordonanta nr.175/D/P/2006 din 01.09.2008, in cauza s-a dispus, in temeiul art.163-165 Cod procedura penala rap. la art.118 lit.b Cp. si art.24 ind.1 si 25, ambele din Legea nr.656/2002, instituirea sechestrului asigurator asupra imobilelor (terenuri sau cladiri) situate in intravilanul orasului B, având numerele cadastrale 1797/7, 1797/8, 1797/9,1797/10 si 1797/11, apartinând inculpatului RC.

Conform ordonantei sus-mentionate, „Din probatoriul administrat in cauza pâna in prezent rezulta ca, in vara anului 2007, inculpatul RC (...) a achizitionat de la numitul CP un teren (...), situat in intravilanul orasului B si format din 5 parcele având numerele cadastrale 1797/7, 1797/8, 1797/9, 1797/10 si 1797/11, in schimbul sumei de 200.000 euro, provenita in parte din vânzarea tigarilor contrafacute.

Actele de vânzare-cumparare nu au fost intocmite la momentul incheierii tranzactiei, ci la data de 02.07.2008, la Biroul Notarului Public …, conform incheierilor de autentificare nr.799, 800, 801, 802 si 803, toate din data de 02.07.2008. In scopul ascunderii si disimularii adevaratei naturi a provenientei, circulatiei, proprietatii bunurilor si a drepturilor asupra acestora, cumparatorul scriptic al unui numar de trei parcele din cele cinci a fost, la indicatiile inculpatului RC, numita AE (...), soacra inculpatului RC. In acelasi scop, pentru celelalte doua parcele au fost incheiate contracte de vânzare-cumparare intre proprietarul CP si cumparatorul scriptic SL, in realitate cele doua parcele fiind folosite de inculpatul RC, pentru a garanta un imprumut in valoare de 100.000 euro - obtinut in urma derularii activitatii infractionale - de la o persoana fizica cu care acesta s-a inteles sa incheie contracte de vânzare-cumparare in locul unora de imprumut cu garantie imobiliara."

Potrivit art.24 ind.1 si art.25 alin.1 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, in cazul infractiunii de spalare a banilor, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie si se aplica dispozitiile art.118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor. De asemenea, alin.6 din acelasi text de lege prevede ca pentru a garanta ducerea la indeplinire a confiscarii bunurilor, este obligatorie luarea masurilor asiguratorii prevazute de Codul de procedura penala.

In temeiul art.245 si art.248 C. proc. civ. cu aplicarea art.132 C. proc. civ., intimata a invocat exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Prahova - Sectia I civila.

Potrivit art.600 alin.1 Cod procedura penala, „(1) Contestatia privind executarea dispozitiilor civile ale hotarârii se face, in cazurile prevazute la art.598 alin.1 lit.a si b, la instanta de executare prevazuta la art.597, iar in cazul prevazut la art.598 alin.1 lit.c, la instanta care a pronuntat hotarârea ce se executa. Dispozitiile art. 598 alin.2 teza a II-a se aplica in mod corespunzator".

Raportat la prevederile art.600 alin.3 Cod procedura penala, instanta civila este competenta sa solutioneze, potrivit legii civile, contestatia impotriva actelor de executare.

In cauza, contestatoarea a formulat contestatie la executare impotriva executarii laturii civile a sentintei penale nr.449/11.12.2012, pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr.3410/105/2009, iar nu contestatie impotriva unor acte de executare.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea exceptiei de necompetenta functionala a Tribunalului Prahova - Sectia I civila si transpunerea cauzei spre solutionare la Sectia penala din cadrul aceleiasi instante.

In baza art.247 Cod procedura civila si art.248 Cod procedura civila, intimata  a invocat exceptia puterii de lucru judecat in raport de dispozitiile incheierii din 01.03.2011, definitiva, pronuntata de Tribunalul Prahova - Sectia penala in dosarul nr.3410/105/2009.

Judecatorul de la Sectia I Civila a Tribunalului Prahova a mai retinut ca, din analiza dispozitivului incheierii anterior mentionate, rezulta ca instanta penala, in baza art.168 Cod procedura penala, a respins ca neintemeiata cererea formulata de petenta S.T., de ridicare a sechestrului asigurator dispus prin ordonanta din 01.09.2008, asupra terenurilor cu nr. cadastral 1797/10 si 1797/11, situate in intravilanul orasului B. Deci, instanta penala s-a pronuntat in mod definitiv asupra celor solicitate prin cererea dedusa judecatii.

Referitor la fondul cauzei, intimata invocat disp. art.598 alin.1 Cod procedura penala, cu mentiunea ca in speta nu se regaseste vreunul din cazurile evocate.

Astfel, prin cererea introductiva de instanta se invoca doar aspecte ce vizeaza legalitatea si temeinicia masurii asiguratorii. Or, este evident ca ulterior solutionarii definitive a procesului penal, instanta nu mai poate analiza motivele si temeiurile care au justificat instituirea masurii in discutie.

Contestatoarea face confuzie intre natura juridica a sechestrului asigurator penal si modalitatea in care aceasta masura se executa dupa solutionarea definitiva a procesului penal - conform normelor de procedura fiscala sau civila, in functie de infractiunile retinute.

In raport de infractiunile ce au facut obiectul dosarului nr.3410/105/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Penala, respectiv spalare de bani si evaziune fiscala, in prezenta cauza sunt incidente dispozitiile art.129 alin.6 si 9 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

In continuare, intimata a facut referire si la disp. art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

De asemenea, s-a mai aratat ca S.T. este titulara unui bun susceptibil de a fi aparat de art.1 al Protocolului nr.1. Dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului nu a fost contestat de autoritatea publica, confiscarea speciala fiind una dintre masurile de siguranta prevazute de art.112 Cod penal.

Conform art.107 alin.1 Cod penal, masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.

Prevazuta de lege, ingerinta a vizat un scop legitim, respectiv inlaturarea unei stari de pericol si preintâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.

In ceea ce priveste proportionalitatea ingerintei cu scopul vizat, conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, o masura ce reprezinta o ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor trebuie sa asigure un echilibru just intre exigentele de interes general al comunitatii si imperativele respectarii drepturilor fundamentale ale individului. In special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat de orice masura ce priveaza o persoana de proprietatea sa. Curtea recunoaste legiuitorului o marja de apreciere foarte larga in cadrul politicilor de prevenire si sanctionare a infractiunilor, cu atât mai mult cu cât Conventia nu interzice prezumtiile de fapt.

Intimata a mai invocat, de asemenea, disp. art.250 Cod procedura penala, cu mentiunea ca procedura legala aflata la dispozitia contestatoarei i-a oferit acesteia ocazia adecvata de a-si sustine interesele in fata autoritatilor competente.

Tinând cont de marja de apreciere a statelor in ceea ce priveste reglementarea folosintei bunurilor in conformitate cu interesul general, in speta in cadrul politicii penale vizând combaterea fenomenului infractional, ingerinta nu a fost disproportionata cu scopul vizat.

In consecinta, prin masura luata asupra bunului apartinând contestatoarei nu au fost incalcate prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Având in vedere netemeinicia cererii de chemare in judecata, intimata a solicitat si respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata.

Fata de aceste considerente, s-a solicitat admiterea exceptiilor invocate si respingerea contestatiei la executare.

In drept, au fost invocate disp. art.205 Cod procedura civila rap. la art.201 Cod procedura civila.

In probatiune, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

Sectia Civila a Tribunalului Prahova s-a pronuntat cu precadere asupra exceptiei prevazute de art.248 Cod procedura civila, apreciind ca obiectul cererii cu care a fost sesizata instanta il constituie solicitarea contestatoarei de ridicare a sechestrului asigurator dispus prin ordonanta din 01.09.2008, deci impotriva executarii laturii civile a sentintei penale nr.449/11.12.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr.3410/105/2009, iar nu contestatie impotriva unor acte de executare.

A mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.600 alin.1 Cod procedura penala, contestatia privind executarea dispozitiilor civile a hotarârii se face, in cazurile prevazute la art.598 alin.1 lit.a si b la instanta de executare prevazuta de art.597, iar in cazul prevazut la art.598 alin.1 lit.c la instanta care a pronuntat hotarârea ce se executa.

Astfel, potrivit dispozitiilor art.132 alin.1 C.pr.civ., când in fata instantei se pune in discutie competenta acesteia, din oficiu sau la cererea partilor, ea este obligata sa stabileasca instanta de judecata competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.

Asa fiind, s-a admis exceptia de necompetenta functionala a Tribunalului Prahova – Sectia I Civila, invocata de pârâtul Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – DIICOT, si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei de la Sectia I Civila a Tribunalului Prahova la Sectia Penala a Tribunalului Prahova.

Prin sentinta penala nr.400 din data de 16 septembrie 2016 pronuntata de Sectia Penala a Tribunalului Prahova in dosarul nr.148/105/2016*, s-a admis exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Prahova – Sectia penala, iar in baza art 600 al.3 Cod procedura penala s-a dispus trimiterea cauzei spre solutionare, la Sectia I civila din cadrul Tribunalului Prahova.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenta intre sectiile Tribunalului Prahova si s-a dispus trimiterea cauzei la Sectia penala din cadrul Curtii de Apel Ploiesti, pentru solutionarea acestuia.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul de la Sectia Penala a Tribunalului Prahova a retinut ca, prin sentinta civila nr.1492/13.05.2016 pronuntata de judecatorul sectiei civile din cadrul Tribunalului Prahova in dosarul nr.148/105/2016, s-a dispus admiterea exceptiei de necompetenta functionala a Tribunalului Prahova – Sectia I Civila invocata de Parchetul de pe lânga ICCJ- DIICOT si declinarea cauzei având ca obiect „contestatie la executare - ridicare sechestru asigurator art.600”, formulata de contestatoarea SL, in contradictoriu cu intimatii Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, si Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti.

Prin sentinta penala nr.449/11.12.2012 Tribunalul Prahova a condamnat  inculpatul  RC, fapte din perioada 2006- 2008, dupa cum urmeaza: in baza art.7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea disp. art.320/1 Cod procedura penala, la pedeapsa  de 6(sase) ani inchisoare si 2 (doi ) ani  interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b  Cod penal cu exceptia dreptului de a alege, dupa executarea pedepsei principale, in baza art. 25 Cod penal  rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005 si aplic. art.41 al.2 Cod penal si cu aplic. art.320/1 Cod procedura penala, la pedeapsa de: 5(cinci) ani inchisoare si 2 (doi ) ani  interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b  Cod penal cu exceptia dreptului de a alege, dupa executarea pedepsei principale,  in baza de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, si complet, ulterioare (Codul Fiscal), si aplic. art.41 al.2 Cod penal si cu aplicarea art.320/1 Cod procedura penala,  la pedeapsa de 2(doi) ani si 6(sase) luni inchisoare, in baza de art. 2961 alin. 1 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, si complet, ulterioare (Codul Fiscal), si aplic. art.41 al.2 Cod penal si cu aplicarea art.320/1 Cod procedura penala, la pedeapsa de  2 (doi) ani si 6(sase) luni inchisoare, in baza de art. 5 lit. a si b din Lg. 11/1991 modific, si republic., si aplic. art.41 al.2 Cod penal si cu aplicarea art.320/1 Cod procedura penala, la pedeapsa de: 1(un) an inchisoare, in baza art. 83 lit. a si b din Lg. 84/1998 (art.90 din Lg.84/1998 modific, si republicata), si aplic. art.41 al.2 Cod penal si cu aplicarea art.320/1 Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, in baza art. 297 alin. 1 Cod penal si aplic. art.41 al.2 Cod penal si cu aplicarea at.320/1 Cod procedura penala, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, in baza   art. 23 alin. 1 lit. a si b din Lg. 656/2002, si aplic. art.41 al.2 Cod penal si  cu aplicarea at.320/1 Cod procedura penala si cu aplic. art.13 Cod penal la pedeapsa de: 6 (sase) ani inchisoare.

 In baza art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal s-a stabilit ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 6 (sase) ani inchisoare si 2 (doi) ani  interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal cu exceptia dreptului de a alege, dupa executarea pedepsei principale.

In baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului  drepturile prev. de art.64 lit.a, b  Cod penal cu exceptia dreptului de a alege, pe perioada executarii pedepsei.

In baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive  de la  16.07.2008 pana la 19.03.2010 inclusiv.

In baza art.118 alin.1 lit.a Cod penal cu aplic. art.118 alin.4 C.pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.401.788,40 lei, de la inculpatii RC, PM, EP, ca beneficiu obtinut in urma savarsirii infractiuni.

In baza art.118 alin.1 lit.e  Cod penal. s-a dispus confiscarea cantiatii de 4.836 kg. tutun detinut in afara antrepozitului fiscal, descoperita in localitatea P, in data de 15.07.2008.

In baza art.119 alin.1 lit.b Cod penal. s-a dispus confiscarea tuturor utilajelor de producere si ambalare tigari, indisponibilizate prin procesul verbal din 15.07.2008 in localitatea P, precum si a utilajului de celofanat cartuse tigari..

In baza art.348 Cod procedura penala, s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii referitoare la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, apartinand inculpatului RC din datele de 02.09. 2008 si 04.09.2008 (volum 75 filele 137- 142), respectiv,  mobile din datele de 14.07.2008 (volum VIII d.u.p. – file 307-309); si  15.07.2008 (volum VIII- d.u.p. – filele 81-83).

In baza art.348 Cod procedura penala, s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii referitoare la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile  apartinand inculpatului EP din data de 04.09.2008 (volum 75 d.u.p. – filele 149- 151), respectiv asupra bunurilor mobile (volum 75 d.u.p. – filele 152, 153,  161- 163, 178, 179) din data de 14.07.2008.

In baza art.348 Cod procedura penala s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii referitoare la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile apartinand inculpatului BI din data de 15.07.2008( volum 75  d.u.p. – filele 177 – 169 ; volum VIII d.u.p.- filele 197 – 198).

In baza art.348 Cod procedura penala s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii referitoare la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile  apartinand inculpatului IN din data de 15.07.2008 (volum 75  d.u.p.- fila 170).

In baza art.348 Cod procedura penala, s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii referitoare la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile  apartinând inculpatului PM din data de 04.09.2008 (volum 75 d.u.p.-  filele 171 - 175).

Au fost obligati inculpatii: MRP, EP, BI, BD, DA, PA, la cate 20.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare catre stat (din faza de urmarire penala si judecata) din care  2.400 lei, onorariu aparator din oficiu  va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.

De asemenea, au fost obligati inculpatii: RC, PM, IN, VV, INV, NG, DV, AAA, ME, RN, la cate 19.500 lei( din faza de urmarire penala si judecata), cheltuieli judiciare catre stat.

Prin sentinta civila nr. 1492/13.05.2016 Tribunalul Prahova Sectia I Civila a declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Prahova-Sectia Penala.

Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatorul de la Sectia Penala a Tribunalului Prahova a retinut urmatoarele:

La termenul de judecata din data de 15.09.2016, instanta din oficiu, in baza art.598 alin.4 Cod procedura penala si art.600 alin.3 Cod procedura penala a pus in discutie exceptia lipsei competentei functionale a Sectiei Penale a Tribunalului Prahova.

Conform art.600 alin.3 Cod procedura penala, „contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre instanta civila, potrivit legii civile”.

Este adevarat ca in sentinta civila nr.1492/2016  instanta a coroborat disp. art.600 alin.1 cu dispozitiile art.598 Cod procedura penala.

In conformitate cu art.600 alin.1 Cod procedura penala, „contestatia privind executarea dispozitiilor civile ale hotarârii se face in cazurile prevazute la art.598 alin.1 lit.a si b la instanta de executare, iar in cazul prev. de art.598 alin.1 lit.c la instanta care a pronuntat hotarârea ce se executa.

Acelasi judecator a retinut ca interpretarea este in mod vadit eronata, intrucât priveste executarea dispozitiilor penale sau civile din hotarâre, iar in cazul de fata aceasta contestatie vizeaza acte de executare care nu au legatura cu latura civila sau penala a hotarârii de condamnare.

In mod evident dispozitiile alin.3 de la art.600 Cod procedura penala fac referire strict la contestatia impotriva acestui gen de acte de executare, printre care  ridicarea unui sechestru, aspect ce intra in sfera actelor de executare si nu a lamuririi laturii civile sau penale a hotarârii de condamnare.

In acest sens, de altfel, s-au pronuntat numeroase complete de judecata din cadrul Tribunalului Prahova – Sectia I civila, constatând in mod corect ca instanta civila este cea competenta sa dispuna asupra unei contestatii la executare de acest gen.

In raport de cele aratate, in baza art.600 al.3 Cod procedura penala, s-a dispus trimiterea cauzei spre solutionare la Sectia I civila din cadrul Tribunalului Prahova, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenta intre sectiile acestui tribunal si s-a trimis cauza la Sectia penala din cadrul Curtii de Apel Ploiesti, pentru solutionarea acestuia.

Analizând actele dosarului si motivele invocate de judecatorii de la cele doua sectii de la Tribunalul Prahova, Curtea a constatat ca, potrivit dispozitiilor art.2 alin.2 Cod de procedura civila, dispozitiile codului se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art.136 Cod procedura civila, dispozitiile prezentei sectiuni privitoare la exceptia de necompetenta si la conflictul de competenta se aplica prin asemanare si in cazul sectiilor specializate ale aceleiasi instante judecatoresti, conflictul urmând a se solutiona de sectia instantei stabilite potrivit art.135 corespunzatoare sectiei inaintea careia s-a ivit conflictul.

Curtea a retinut ca, prin cererea inregistrata pe rolul Sectiei I Civila a Tribunalului Prahova sub nr.148/105/2016, petenta SL a formulat contestatie la executare si a solicitat ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra imobilelor proprietatea sa exclusiva, in contradictoriu cu intimatii Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti, cu motivarea aratata pe larg mai sus de judecatorul de la sectia civila a tribunalului.

A mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.250 alin.8 Cod procedura penala, dupa ramânerea definitiva a hotarârii se poate face contestatie potrivit legii civile, numai asupra modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii, iar potrivit dispozitiilor art.600 alin.3 Cod procedura penala, contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de instanta civila, potrivit legii civile.

Aplicabilitatea in cauza de fata a acestor texte de lege este determinata de imprejurarea ca art.250 alin.8 si 9 Cod procedura penala se refera la contestatia formulata dupa solutionarea definitiva a cauzei, exact ca in speta de fata, in timp ce alin.1-5 ale aceluiasi articol reglementeaza contestarea masurilor asiguratorii in faza urmaririi penale, iar alin.6 si 7 contestarea acestor masuri in faza judecatii.

Având in vedere motivele invocate de petenta in contestatie, precum si faptul ca procesul penal in care s-a dispus instituirea sechestrului s-a incheiat prin pronuntarea unei hotarâri definitive, contestatia fiind formulata dupa solutionarea definitiva a cauzei, competenta de solutionare revine Tribunalului Prahova – sectia I civila.

Fata de aceste considerente, in baza art.51 alin.6 rap. la art.600 Cod procedura penala si art.136 alin.1 si 2 Cod procedura civila, Curtea a stabilit competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de petenta SL, in contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism Bucuresti si cu intimata Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti, in favoarea Tribunalului Prahova – sectia I civila, instanta careia i s-a trimis dosarul.

In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

 

(Judecator Lucian Craciunoiu)