Constatarea nulitatii absolute a procesului verbal de licitatie

 

OUG nr. 88/1997, modificata prin Legea nr.99/1999, art.24 alin. 1

 

Dispozitiile art. 24 alin. 1 din OUG nr. 88/1997, modificata prin Legea nr.99/1999 prevad ca societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, pot vinde sau incheia contracte de leasing imobiliar pentru active aflate in proprietate  lor, cu aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor sau a Consiliului de Administratie, dupa caz, in conditiile stabilite prin norme metodologie emise prin aplicarea prezentei ordonante.

Potrivit OUG nr. 88/1997 s-a prevazut, conform art. 24, ca se pot vinde activele aflate in proprietate cu aprobarea adunarii generale a actionarilor sau a consiliului de administratie.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 887 din  14 aprilie 2011.
                

 

Reclamanta S.C.  E - S.A., prin lichidator judiciar S.C. F C SPPI Bucuresti, a chemat in judecata paratii S.C. G I - S.R.L. C si LA V L  si a solicitat: constatarea nulitatii absolute a procesului verbal de licitatie nr. 683/28.09.2000, a contractului de vanzare cumparare nr. 723/12.10.2000 si a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 709/16.03.2001, repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de vanzare cumparare, in sensul obligarii partilor sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie activul SPLP situat in orasul C format in totalitatea sa din teren de 18.287,044 m.p. si cladirile edificate pe acesta in suprafata construita de 8892,86 mp, rectificarea cartii funciare in sensul ca proprietar este reclamanta.

In motivarea cererii reclamanta a aratat ca instrainarea s-a facut in mod fraudulos. Astfel,  la data de 28.09.2000, in urma licitatiei organizata de SC E SA pentru vanzarea prin licitatie publica a activului SPLP, a fost declarat castigator cetateanul italian V L cu care s-a incheiat ulterior contractul de vanzare cumparare nr. 723/12.10.2000; acesta nu a achitat pretul la termenul stipulat, contractul a fost reziliat astfel ca activul s-a vandut catre S.C.G I  - S.R.L. C cu contractul nr. 709/16.03.2001, societate care insa nu participase la licitatie. S-a aratat ca paratul cetatean italian nu a depus la dosarul de licitatie copia pasaportului si a certificatului de cazier judiciar si in plus acesta fiind cetatean strain nu putea dobandi teren in Romania. S-a mai aratat ca oferta de vanzare, fata de valoarea activului, trebuia publicata si prin mijloace electronice.

Cererea a fost modificata in sensul ca a fost chemata in judecata ca parata si S.C. AIE S.R.L. solicitandu-se sa se constate si nulitatea contractului de vanzare cumparare nr. 995/28.06.2006 de B.N.P. OL si sa fie obligata parata sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie partea din activ dobandita prin actul nul. In motivarea cererii modificatoare s-a aratat ca nulitatea actului prin care parata S.C. A I E S.R.L. Comarnic a dobandit parte din activ prin cumparare de la S.C. G Ipa S.R.L. Comarnic este determinata de nulitatea actului de dobandire al paratei S.C. G Ipa S.R.L. Comarnic ca efect al nulitatii care duce si la desfiintarea actului subsecvent.

Prin sentinta nr. 39/15.01.2010, Judecatoria Sinaia a admis in parte cererea introductiva, modificata si precizata si a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 709/16.03.2001. A obligat parata SC GIPA SRL C  sa lase reclamantei in deplina  proprietate si posesie activul SPLP,  activ dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 709/2001, mai putin partea din imobil instrainata catre parata  SC AE-I SRL C, prin contractul de vanzare cumparare nr. 995/2006 - imobile  cu nr. cadastral 403/1 si 439. A dispus rectificarea cartii funciare, respingand restul pretentiilor ce privesc nulitatea procesului verbal de licitatie 683/2000 a contractului de vanzare cumparare nr. 723/2000 si a contractului de vanzare-cumparare nr. 995/2006, cu cheltuieli de judecata.

 Prin aceeasi sentinta Judecatoria Sinaia a respins ca neintemeiata exceptia lipsei de interes a inadmisibilitatii, precum si exceptia netimbrarii cererii de interventie.

 Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata SC G SRL C.

Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 8 din data de 19 noiembrie 2010, a respins ca nefondat.

A retinut ca dispozitiile art. 24 alin. 1 din OUG nr. 88/1997, modificata prin Legea 99/1999 prevad ca societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, pot vinde sau incheia contracte de leasing imobiliar pentru active aflate in proprietatea lor, cu aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor sau a Consiliului de Administratie, dupa caz, in conditiile stabilite prin norme metodologie emise prin aplicarea prezentei ordonante.

Dispozitiile alin. 3 al aceluiasi text de lege prevad ca vanzarea se face prin licitatie publica cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare pret obtinut pe piata.

Prin urmare, a retinut instanta de apel ca, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 709/16.03.2001 a fost incheiat cu fraudarea legii, intrucat vanzarea trebuia efectuata prin licitatie publica cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare pret obtinut pe piata, potrivit dispozitiilor alin. 3 al art. 24 din OUG nr. 88/1997 modificata prin Legea 99/1999.

Impotriva deciziei pronuntata de Tribunalul  Prahova au declarat recurs C'G"S.R.L. C si LA V L, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand prevederile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, in sensul ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii.

Recurentele au sustinut ca prin decizia civila nr.8 din 19 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat, apelul declarat impotriva sentintei civile nr.39 din 15 ianuarie 2010 a Judecatoriei Sinaia, pe considerentul ca vanzarea activului de catre societate s-a facut cu fraudarea legii, „intrucat vanzarea trebuia efectuata prin licitatie publica cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare pret obtinut pe piata, potrivit dispozitiilor alin.3 al art.24 din OUG nr.88/1997 modificata prin Legea 99/1999”.

Se mai arata in recurs faptul ca intr-adevar legea dadea posibilitatea vanzarii directe catre o societate comerciala, care a avut anterior calitatea de chirias sau a realizat investitii in activul supus privatizarii, dar instanta de fond, ca si cea de apel nu au avut in vedere faptul ca prin Legea nr.99/1999 a fost modificata si completata O.U.G. nr.88/1997, in sensul ca s-a prevazut, conform art.24 alin.1 din lege, ca se pot vinde activele aflate in proprietate si in alte conditii, respectiv cu aprobarea adunarii generale a actionarilor sau a consiliului de administratie.

Or, in speta, sustin recurentele, S.C'E" S.A. Bucuresti a vandut catre S.C."G-I S.R.L. Comarnic activul respectiv, in baza Hotararii A.G.A. nr.1 din 27.01.2000, dupa cum rezulta chiar din cuprinsul Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.709 din 16 martie 2001 la B.N.P. "NEMESIS" Bucuresti.

De asemenea, au avut in vedere, la cumparare, faptul ca activul nu era scos din circuitul civil si nu era grevat de sarcini sau servituti, conform Certificatului de sarcini nr.107 din 15 martie 2001, eliberat de Judecatoria Sinaia. De altfel, nu s-a facut de catre intimata-reclamanta S.C „E” S.A., niciun moment, dovada relei lor credinte si fraudare a legii, la incheierea actului, pentru a fi rasturnata prezumtia de buna credinta, instituita in favoarea cumparatorului de catre dispozitiile art. 1898-1899 din Codul civil.

Curtea a respins recursul ca nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza:

Instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica, dispunand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 709 din 16 martie 2001 BPN N, obligand recurenta sa lase intimatei, prin lichidator judiciar, in deplina proprietate si posesie, activul SPL P.

Intr-adevar, aceasta vanzare putea fi facuta, dar prin licitatie publica cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare pret obtinut pe piata asa cum prevede Legea nr. 19/1999.

Este adevarat ca, potrivit OUG nr. 88/1997 s-a prevazut, conform art. 24, ca se pot vinde activele aflate in proprietate cu aprobarea adunarii generale a actionarilor sau a consiliului de administratie, dar in conditiile legii.

Din cuprinsul acestei ordonante nu rezulta ca se poate instraina un bun, din proprietatea unei societati, numai cu aprobarea adunarii generale, pentru ca sintagma „prin licitatie publica”, nu este inlaturata. Faptul ca la momentul vanzarii activul nu era scos din circuitul civil si nu era grevat de alte sarcini sau servituti, nu are relevanta in speta, atata timp cat vanzarea nu s-a facut conform legii, prin licitatie publica.

Prin urmare, a interpreta trunchiat un act normativ, OUG 88/1997 care prevede ca se poate vinde un bun cu acordul adunarii generale, ar echivala cu ignorarea unei norme imperative, prevazuta de aceeasi ordonanta, „dar in conditiile legii”, adica prin licitatie.

Prin urmare, nerespectandu-se aceste prevederi, vanzarea fiind directa, fara scoatere la licitatie publica, asa cum prevede Legea nr. 99/1999, nulitatea contractului de vanzare-cumparare este evidenta, asa incat, sentinta recurata este legala si temeinica, urmand a fi mentinuta ca atare, consecinta fiind respingerea recursului conform art. 304 raportat la art. 312 alin.1 Cod procedura civila, ca nefondat.