Mandatul administratorului social, Revocarea mandatului si renuntarea la mandat
30 martie 2020Hotarare pronuntata de tribunal ca instanta de apel, Recurs, Valoarea obiectului cererii
30 martie 2020
Confirmarea planului de reorganizare, Neobservarea cerintelor de legalitate referitoare la continutul minimal al planului
- Legea insolventei nr. 85/2006 : art. 101
Cu toate ca atributiile judecatorului sindic sunt limitate, aparent, in aceasta faza procesuala, la a lua act de hotararea adunarii creditorilor, controlul de legalitate este subsumat prevederilor art. 95 din Legea nr. 85/2006 si a verificarii indeplinirii dispozitiilor legale.
De aceea, in cuprinsul planului de reorganizare trebuie incluse prevederi expres mentionate, pertinente, cu privire la perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si directorilor.
Ori, simpla enumerare a unor aspecte pe care administratorul special le considera adecvate nu sunt suficiente. In speta, planul nu indica unele elemente specifice: obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta a acestora: lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau in bloc, libere de orice sarcini; contracte in curs contracte viitoare, cu indicarea potentialilor parteneri de afaceri; prospectarea pietei; evolutia reala a debitoarei de la data deschiderii procedurii, etc.
De asemenea, in privinta bunurilor, in etapa premergatoare intocmirii planului de reorganizare nu s-a efectuat o evaluare sau nu s-a depus la dosar raportul de evaluare si prin urmare orice estimare este pur speculativa. Or, in lipsa unui raport de evaluare corect intocmit, dupa standardele impuse, care sa stabileasca valoarea de piata si valoarea de lichidare a bunurilor societatii, sustinerile referitoare la sumele ce le-ar putea recupera creditorii din diferite categorii de creante in procedura, raman simple afirmatii, fara suport, aspect ce face imposibila nu doar analiza tratamentului corect si echitabil ci si a analizei conditiei fundamentale pentru confirmarea planului si anume sansele de reusita ale acestuia.
In aceste conditii, nimic nu il impiedica pe judecatorul-sindic sa ceara altui practician in insolventa sa isi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea lui, in conditiile art. 101 alin.(1) din lege. Cu acest prilej, se vor analiza, pe langa aspectele deficitare ale planului, mai sus expuse, si elemente privind, cel putin: studiul de piata al domeniului in care activeaza debitoarea pentru perioada anilor urmatori, pentru a fundamenta tendinta pietei, a preturilor, structura costurilor, luarea in calcul a elementelor certe financiare actuale si viitoare si nu prin raportare doar la cele denumite generic „previzibile
”.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 41/A din 19 ianuarie 2015, M.B.
Prin sentinta civila nr. 2406/16.10.2014 pronuntata in dosarul nr. 10489/30/2013 al Tribunalului Timis, in temeiul art. 101 si urm. din Legea insolventei, a fost confirmat planul de reorganizare a activitatii propus de debitoarea SC D.C.C. SRL reprezentata de administratorul judiciar SCP M.B.S I.C. IPURL; in temeiul art. 103 alin. (1) si alin.
- din Legea insolventei, s-a dispus conducerea activitatii de reorganizare a debitorului de catre administratorul special si s-a dispus administratorului judiciar sa supravegheze activitatea de reorganizare desfasurata de debitor, conform planului propus.
- Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca in sedinta adunarii generale a creditorilor din data de 04.07.2014 convocata de administratorul judiciar, planul a fost votat de categoria creditorilor reprezentand creante garantate, salariale si bugetare cu un procent de 100%. 18,4841% din categoria creantelor chirografare a acceptat planul de reorganizare, iar un procent de 32,2344% nu a acceptat planul.
Analizand conditiile de confirmare a planului, judecatorul sindic a constatat ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 15 coroborat cu art. 101 din Legea nr. 85/2006, dupa cum urmeaza:
Conform tabelului definitiv de creante, acestea sun grupate in 4 categorii de creante si anume: garantate, bugetare, salariale si chirografare.
Planul de reorganizare prevede rambursarea datoriilor conform tabelului definitiv de creante catre creantele garantate in proportie de 100%, catre categoria creantelor salariale in proportie de 95%, catre creantele bugetare in proportie de 100%, iar catre creantele chirografare de 0%.
In consecinta, din cele 4 categorii de creante, doua, respectiv cele salariale si cele chirografare sunt defavorizate, in conformitate cu art. 3 punctul 21 din Legea nr. 85/2006 care prevede ca:
Categoria de creante defavorizate este prezumata a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una din modificarile urmatoare: o reducere a cuantumului creantei, o reducere a garantiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reesalonarea platilor in defavoarea creditorului ori valoarea actualizata cu dobanda de referinta este mai mica decat valoarea la care a fost inscrisa in tabelul definitiv de creante.
In conformitate cu art. 101 din Legea nr. 85/2006, planul se considera acceptat daca cel putin jumatate plus una din categoriile de creante accepta planul, cu conditia ca minim una din categoriile defavorizate sa accepte planul.
Planul de reorganizare a fost acceptat de 3 din 4 categorii de creante, dintre care una din doua categorii defavorizate a acceptat planul.
Impotriva sentintei civile nr. 2406/16.10.2014 a declarat apel SC B.E. SRL, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea, in tot, a incheierii atacate, ca netemeinica si nelegala, cu consecinta infirmarii planului de reorganizare, avand in vedere ca este nelegal.
In motivare arata ca judecatorul sindic a confirmat planul de reorganizare fara sa verifice respectarea prevederilor art. 95 si, in fapt, fara a verifica in niciun fel sustinerile creditoarei, aceste omisiuni reprezentand o necercetare a fondului cauzei.
Apelanta mai arata ca la momentul confirmarii planului de catre Tribunalul Timis nu exisa in mod real sau legal categoria defavorizata a salariatilor. Mai mult, dupa ce, conform planului, se sterge datoria de 1.551.121,11 lei a creditorilor chirografari, se regaseste, in mod cu totul lipsit de legalitate, angajamentul acestora de a achita procentul de 5% catre salariati. Si acest fapt, in opinia apelantei, denota lipsa tratamentului corect si echitabil al creditorilor chirografari. Nu in ultimul rand, apelanta arata ca planul nu ofera un tratament corect si echitabil categoriei defavorizate a creantelor chirografare. Astfel, prin planul de reorganizare au fost incalcate dispozitiile imperative ale art. 101 alin. (1) lit. c) raportat la dispozitiile art. 101 alin. (2) din Legea insolventei.
Cu privire la fezabilitatea planului de reorganizare, considera ca debitoarea nu a demonstrat faptul ca a incheiat contracte ,,noi ferme sau ca si-a largit baza de clienti".
Motivul declansarii procedurii subzista si in prezent, administratorul special este una si aceeasi persoana cu administratorul debitoarei, astfel prezumtia imposibilitatii realizarii planului de reorganizare nu a fost rasturnata, sustine apelanta. In lipsa unor contracte ferme cu clienti noi si fata de faptul ca motivele care au dus la deschiderea procedurii exista si in prezent, planul de reorganizare este evident nefezabil.
Apelanta mai arata ca simularea falimentului nu a avut loc, tabelul care se regaseste la punctul 5.3 din Planul de reorganizare nu respecta dispozitiile art. 95 alin. (5) din lege, valoare de 642.193 lei a bunurilor este derizorie si nereala, atata timp cat creanta garantata este in cuantum de 1.078.671,45 lei.
Considera ca planul de reorganizare este un plan care a fost intocmit cu unicul scop de a frauda creditorii chirografari, nicidecum cu scopul de a satisface interesul creditorilor, iar judecatorul sindic nu a cercetat fondul cauzei.
In drept, invoca dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila si art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Analizand apelul de fata, pe fond, intr-adevar, raportat la dispozitiile art. 101 din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului, ocazie cu care, va verifica respectarea conditiilor de legalitate ale acestuia. Astfel, planul va fi confirmat daca vor fi indeplinite cumulativ conditiile legale impuse cu privire la modul si categoriile de creante ce voteaza, tratamentul aplicat categoriilor defavorizate, dar si faptul ca planul respecta prevederile art. 95.
Principalele critici ale apelantei privesc existenta aparenta a unei categorii defavorizate, inlaturarea unei categorii de creante si nerespectarea unor dispozitii legale, din cuprinsul planului.
Pornind de la conturarea notiunii de creante defavorizate, se observa ca legiuitorul a inteles sa includa in acest concept prevederea in cuprinsul planului a tratamentului acestei categorii de creante in sensul prevazut de art. 3 pct. 21. Astfel, categoria de creante defavorizate este prezumata a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una dintre modificarile urmatoare pentru oricare dintre creantele categoriei respective:
- o reducere a cuantumului creantei;
- o reducere a garantiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reesalonarea platilor in defavoarea creditorului;
- valoarea actualizata cu dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, daca nu este stabilit altfel prin contractul privind creanta respectiva sau prin legi speciale, este mai mica decat valoarea la care a fost inscrisa in tabelul definitiv de creante.
Totusi, in planul de reorganizare propus de debitoare si acceptat in adunarea creditorilor, sunt unele elemente care, trecand de votul creditorilor, nu pot fi omise din analiza judecatorului sindic.
Astfel, desi legea nu include prevederi privind modul de reducere al cuantumului creantelor cuprinse in plan, din dispozitiile mai sus expuse privind defavorizarea unei categorii de creante, coroborat cu definitia generala a planului (art. 3 pct. 22) se deduce ca inlaturarea in totalitate a unor creditori nu poate atrage echivalarea cu o masura legala. Aceasta deoarece, prin program de plata a creantelor se intelege tabelul de creante mentionat in planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, si care cuprinde:
- cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora;
- termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume;
Ori, daca anumite conditii sunt impuse numai in caz de reducere a cuantumului unor creditori, in speta salariatilor, cu atat mai mult trebuie justificate celelalte masuri, dar in reducerea aplicata nu poate fi inclusa si notiunea de inlaturare in tot. Cum una dintre conditiile ce trebuie indeplinite pentru a asigura tratamentul echitabil al distributiei este ca nici una dintre categoriile care resping planul si nicio creanta care respinge planul sa nu primeasca mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului [art. 101 alin. (2)], compararea dintre sumele platite prin plan si cele estimate a fi platite in faliment nu poate fi facuta fara o justificare. Cu atat mai mult tratamentul creditorilor trebuie sa fie atent analizat, cu cat, in speta, categoria chirografarilor reprezinta jumatate din totalul creantelor, cuprinse in tabel.
Apoi, cu toate ca atributiile judecatorului sindic sunt limitate, aparent, in aceasta faza procesuala, la a lua act de hotararea adunarii creditorilor, controlul de legalitate este subsumat prevederilor art. 95 din Legea nr. 85/2006 si a verificarii indeplinirii dispozitiilor legale.
De aceea, in cuprinsul planului trebuie incluse prevederi expres mentionate, pertinente, cu privire la perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului, si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si a directorilor.
Ori, simpla enumerare a unor aspecte pe care administratorul special le considera adecvate nu sunt suficiente. In speta, planul nu indica unele elemente specifice: obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta a acestora; lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului (care), separat ori in bloc, libere de orice sarcini, contracte in curs sau contracte viitoare, cu indicarea potentialilor parteneri de afaceri, prospectarea pietei, evolutia reala a debitoarei de la data deschiderii procedurii,etc. spre exemplu, in plan, cap. IV nu prevede nimic altceva decat o expunere de cateva randuri generale, nicio masura concreta. Totodata, finantarea post-plan pe care incearca sa o insereze debitoarea, din surse nedovedite, respectiv a asociatilor, este, intotdeauna un element de analizat, nefiind suficiente simple afirmatii si acestea regasite doar intr-un rand de tabel, anexa a planului. Intr-adevar, practicianul in insolventa sustine pozitia debitoarei si a aprobarii planului. Desigur ca este de dorit reorganizarea unei societati aflate intr- un moment de dificultate, insa aceasta nu se poate realiza numai in beneficiul acesteia. In acest context, s-a aratat, printre altele, faptul ca debitoarea nu a mai produs alte datorii dupa data deschiderii procedurii. Dar, o astfel de reliefare a imbunatatirii gestiunii nu este cuprinsa (insotita de dovezi) in cuprinsul planului care, in partea introductiva, alaturi de evolutia anterioara a debitoarei, trebuie sa prezinte si evolutia la zi a debitoarei.
In continuare, un alt element omis in analiza, este acela al tratamentului aplicat unor categorii de creante „controlabile”, asa cum sunt denumite in practica, respectiv categoria de creante salariale, a caror reducere este de 5%, pentru a constitui o defavorizare a cuantumului revenit acesteia.
De asemenea, in privinta bunurilor, in etapa premergatoare intocmirii planului de reorganizare nu s-a efectuat o evaluare sau nu s-a depus la dosar raportul de evaluare si prin urmare orice estimare este pur speculativa. Ori, in lipsa unui raport de evaluare corect intocmit, dupa standardele impuse, care sa stabileasca valoarea de piata si valoarea de lichidare a bunurilor societatii, sustinerile referitoare la sumele ce le-ar putea recupera creditorii din diferite categorii de creante in procedura, raman simple afirmatii, fara suport, aspect ce face imposibila nu doar analiza tratamentului corect si echitabil ci si a analizei conditiei fundamentale pentru confirmarea planului si anume sansele de reusita ale acestuia.
In aceste conditii, nimic nu il impiedica pe judecatorul-sindic sa ceara altui practician in insolventa sa isi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea lui, in conditiile art. 101 alin. (1) din lege. Cu acest prilej se vor analiza, pe langa aspectele deficitare ale planului, mai sus expuse, si elemente privind, cel putin: studiul de piata al domeniului in care activeaza debitoarea pe perioada anilor urmatori, pentru a fundamenta tendinta pietei, a preturilor, structura costurilor, luarea in calcul a elementelor certe financiare actuale si viitoare si nu prin raportare doar la cele denumite generic „previzibile”.
In fine, este dificil de analizat ce considerente a avut prima instanta in vedere in analiza cererii depusa de creditoarea apelanta, avand ca obiect infirmare plan de reorganizare, cata vreme ele nu se desprind expres din cuprinsul motivarii ori al dispozitivului sentintei apelate, motiv pentru care, alaturi de competenta exclusiva a judecatorului sindic privitor la aplicarea dispozitiilor art. 101 alin. (1) si dreptul de confirmare sau nu a planului, in baza art. 478 si art. 480 din Codul de procedura civila, Curtea a admis apelul declarat de catre creditoarea SC B.E. SRL impotriva sentintei civile nr. 2406/16.10.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 10489/30/2013; a anulat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare judecatorului sindic.