Conditiile de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu solutionarea intrebarii preliminare

Procedura civila.

Art. 267 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene.

Relevanta din perspectiva conditiilor de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in baza dispozitiilor art. 267 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene prezinta imprejurarea daca, in lipsa unei jurisprudente constante a Curtii cu privire la chestiunea de drept respectiva, este instanta sigura cu privire la modul de solutionare a problemei respective.

Desi prezenta instanta se incadreaza in categoria avuta in vedere de dispozitiile art. 267 alin. 3 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, a carei hotarare nu mai poate face obiectul unei cai de atac, aceasta are o libertate conditionata de a decide daca sa trimita o cerere preliminara sau nu. Limitele acestei libertati de apreciere au fost stabilite la pct. 16 din hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 06 octombrie 1982, in cauza Cilfit 283/81, fiind denumite de doctrina strategia CILFIT sau teoria „ acte clair”, in sensul ca „ aplicarea corecta a dreptului comunitar se poate impune in mod atat de evident incat sa nu lase loc niciunei indoieli rezonabile privind modul de solutionare a intrebarii adresate. inainte de a concluziona ca este vorba de o astfel de situatie, instanta nationala trebuie sa fie convinsa ca acest aspect se impune in mod la fel de evident si instantelor nationale ale celorlalte state membre si Curtii de Justitie. Doar in cazul in care aceste conditii sunt indeplinite instanta nationala se poate abtine sa mai trimita aceasta intrebare Curtii de Justitie si poate sa o solutioneze pe propria raspundere”.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

incheierea din 06 mai 2016

Prin decizia nr. 442/C10/248/23.03.2016 pronuntata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor in dosarul nr. 3939/2016 au fost respinse exceptiile autoritatii de lucru judecat si a lipsei de obiect a contestatiei, a fost admisa cererea de interventie formulata de E.A. S.A., fiind respinsa, ca nefondata, contestatia formulata de E.D. S.R.L. in contradictoriu cu Municipiul Bacau.

Impotriva acestei hotarari a formulat plangere petenta E.D. S.R.L., fiind formulate critici sub aspectul interpretarii dispozitiilor art. 77 alin. 6, ale art. 341 din Legea nr. 85/2014,

n

ale art. 114 alin.2 Cod procedura fiscala, respectiv ale art. 33 alin. 1, art.11 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin plangerea formulata petenta a solicitat sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu intrebare preliminara in legatura cu dispozitiile art. 45 alin. 2 lit. b, e,f si alin. 3 lit. a, b din Directiva 2004/18/CE, dupa cum urmeaza:

„In interpretarea corecta a art. 45 alin. (2) litera b), e) si f) si alin. (3) litera a) si b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii, un ofertant care participa la o procedura de atribuire, dar care este in acelasi timp in procedura de insolventa, in etapa de observatie, dovedind achitarea tuturor datoriilor scadente prin depunerea de certificate eliberate de autoritatea competenta national, cu exceptia celor care nu pot fi platite in mod legal (o astfel de plata fiind nula de drept) poate sa participe in procedura sau trebuie exclus din procedura, cu respectarea principiului nediscriminarii si a tratamentului egal, in sensul in care ofertantul a dovedit faptul ca in conformitate cu procedura de insolventa nationala, reglementata prin dreptul intern de Legea nr. 85/2014, acesta nu se afla intr-o situatie de excludere din procedura, in sensul art. 45 alin. (2) literele b), e) si f) si nu are datorii scadente si exigibile la data depunerii ofertei ci se afla in etapa de observatie, putand participa conform legislatiei nationale si Directivei la procedura.”

Cu privire la intrebarea preliminara promovata intimatul Municipiul Bacau a formulat un punct de vedere, apreciind ca opinia preliminara solicitata reprezinta o „decizie de indrumare” in solutionarea in concret a cauzei de catre instanta nationala, inadmisibila raportat la conditiile art. 267 din T.F.U.E.

Analizand cererea de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene pentru solutionarea intrebarii preliminare formulate in prezenta cauza, instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Competenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene de solutionare a intrebarilor preliminare este reglementata de dispozitiile art. 267 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (fost art. 234 T.C.E.) dupa cum urmeaza:

„Curtea de Justitie a Uniunii Europene este competenta sa se pronunte, cu titlu preliminar, cu privire la: a) interpretarea tratatelor; b) validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.

In cazul in care o asemenea chestiune se invoca in fata unei instante dintr-un stat membru, aceasta instanta poate, in cazul in care apreciaza ca o decizie in aceasta privinta ii este necesara pentru a pronunta o hotarare, sa ceara Curtii sa se pronunte cu privire la aceasta chestiune.

In cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, aceasta instanta este obligata sa sesizeze Curtea.”

Relevanta din perspectiva conditiilor de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in baza dispozitiilor art. 267 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene prezinta imprejurarea daca, in lipsa unei jurisprudente constante a Curtii cu privire la chestiunea de drept respectiva, este instanta sigura cu privire la modul de solutionare a problemei respective.

Desi prezenta instanta se incadreaza in categoria avuta in vedere de dispozitiile art. 267 alin. 3 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, a carei hotarare nu mai poate face obiectul unei cai de atac, aceasta are o libertate conditionata de a decide daca sa trimita o cerere preliminara sau nu. Limitele acestei libertati de apreciere au fost stabilite la pct. 16 din hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 06 octombrie 1982, in cauza Cilfit 283/81, fiind denumite de doctrina strategia CILFIT sau teoria „acte clair”, in sensul ca „aplicarea corecta a dreptului comunitar se poate impune in mod atat de evident incat sa nu lase loc niciunei indoieli rezonabile privind modul de solutionare a intrebarii adresate. Inainte de a concluziona ca este vorba de o astfel de situatie, instanta nationala trebuie sa fie convinsa ca acest aspect se impune in mod la fel de evident si instantelor nationale ale celorlalte state membre si Curtii de Justitie. Doar in cazul in care aceste conditii sunt indeplinite instanta nationala se poate abtine sa mai trimita aceasta intrebare Curtii de Justitie si poate sa o solutioneze pe propria raspundere”.

Din perspectiva acestor conditionari se impune analizarea intrebarii preliminare privind interpretarea dispozitiilor art. 45 alin.2 lit.b, e, f si alin.3 lit. a, b din Directiva 2004/18/CE care prevad urmatoarele:

„(2) Poate fi exclus de la participarea la un contract orice operator economic:

b) care face obiectul unei proceduri de declarare a falimentului, de administrare judiciara, de lichidare, de concordat preventiv sau al oricarei alte proceduri similare in temeiul actelor cu putere de lege de drept intern;

e) care nu si-a indeplinit obligatiile privind plata contributiilor la asigurarile sociale, in conformitate cu dispozitiile legale ale tarii in care este stabilit sau ale tarii autoritatii

contractante;

f) care nu si-a indeplinit obligatiile privind plata impozitelor si taxelor, in conformitate cu dispozitiile legale ale tarii in care este stabilit sau ale tarii autoritatii contractante;

Statele membre precizeaza, in temeiul dreptului intern si prin respectarea dreptului comunitar, conditiile de aplicare a prezentului alineat.

(3) Autoritatile contractante accepta ca dovezi suficiente care atesta ca operatorul economic nu se incadreaza in cazurile prevazute la alineatul (1) si la alineatul (2) literele (a), (b), (c), (e) si (f) urmatoarele:

1. in ceea ce priveste alineatul (1) si alineatul (2) literele (a), (b) si (c), prezentarea unui extras din "cazierul judiciar" sau, in lipsa acestuia, a unui document echivalent eliberat de autoritatea judiciara sau administrativa competenta a tarii de origine sau de provenienta, din care sa rezulte ca respectivele cerinte sunt indeplinite;
2. in ceea ce priveste alineatul (2) literele (e) sau (f), un certificat eliberat de autoritatea competenta a statului membru in cauza."

Stabilirea existentei situatiilor de excludere avute in vedere de dispozitiile art. 45 alin. 2 lit. b, e si f presupune verificarea conditiilor reglementate de alin. 3 din acelasi articol care privesc modalitatea de dovedire a ipotezelor pozitive fata de cele avute in vedere la excludere, respectiv verificarea incadrarii petentei in vreunul dintre cazurile reglementate.

Verificarea acestor ipoteze impune instantei nationale stabilirea cu precadere a ipotezei in care se incadreaza situatia particulara a petentei in raport de imprejurarile de fapt si de drept care caracterizeaza starea in care se afla, de a face obiectul etapei de observatie din cadrul procedurii insolventei reglementate de dispozitiile Legii nr. 85/2014, si stabilirea consecintelor juridice a acestei situatii.

Avand in vedere ca solutia pronuntata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, contestata in prezenta cauza, a fost data si in considerarea modalitatii de desfasurare anterioara a procedurii de achizitie publica, concluziile instantei nationale se refera la intreg contextul factual si normativ al litigiului, cu considerarea efectelor juridice ale dispozitiilor Directivei 2004/18/CE in aceasta situatie particulara in care se afla petenta, situatie concretizata prin elemente carora urmeaza a le fi aplicate dispozitiile legale corespunzatoare prevazute de legislatia interna si de cea a Uniunii Europene.

In aceste imprejurari, instanta apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 267 din T.F.U.E. pentru sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu solutionarea intrebarii preliminare analizate a respins cererea de sesizare si a stabilit termen de judecata pentru solutionarea cauzei, cu luarea masurilor necesare.