Conditii pentru valabilitatea cesiunii de creanta

Una dintre conditiile necesare pentru valabilitatea cesiunii de creanta a drepturilor cuvenite unor societati comerciale si care urmeaza a fi incasate de la institutii publice, este acceptul institutiei publice debitoare, iar acest accept trebuie exprimat „ in prealabil ”.

Prin sentinta nr. 92 din data de 20 ianuarie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 9706/63/2014
s-a respins actiunea formulata de reclamanta x in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate Dolj, avand ca obiect obligatie de a face si pretentii.

S-a respins cererea de chemare in garantie formulata de parata, in contradictoriu cu chematii in garantie a, b si c, toti fiind reprezentati de administratorul judiciar provizoriu, avand ca obiect pretentii, ca fiind ramasa fara obiect.

impotriva sentintei nr. 92 din data de 20 ianuarie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 9706/63/2014 a declarat recurs reclamanta x, considerand ca sentinta recurata a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea gresita a dispozitiilor legal aplicabile.

Intimata parata formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotararii atacate asa cum rezulta din dispozitiile art. 488 din Noul Cod de procedura civila, care prevede expres si limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel incat sa permita instantei de recurs reanalizarea probelor si reevaluarea situatiei de fapt. Recursul urmareste verificarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cu prioritate, Curtea mentioneaza ca, desi recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate a hotararii prevazute expres in art. 488 din Noul Cod de procedura civila, in cauza, in raport de criticile formulate, se impune analizarea solutiei pronuntata de catre instanta de fond din perspectiva motivului de casare prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila, conform cu care: „Casarea unei hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate: (...) 8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.

Contrar sustinerilor recurentei reclamante, hotararea a fost pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale incidente.

Instanta de fond a retinut in mod corect faptul ca cesiunilor de creanta ale furnizorilor care au de incasat drepturi de creanta de la institutiile publice le sunt aplicabile dispozitiile art. 6

¹

alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora „Operatorii economici pot cesiona drepturile de incasat de la institutii publice aferente bunurilor achizitionate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate, prevazute la art. 6 alin. (1), catre alti operatori economici sau alte institutii de credit, denumite in continuare cesionari.
Cesiunea este valabila numai cu acceptul prealabil exprimat in scris al institutiei publice
care datoreaza operatorului economic sumele reprezentand contravaloarea bunurilor achizitionate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate”.

Acceptul prealabil al institutiei publice este o conditie ad validitatem. Textul legal incident in speta instituie posibilitatea furnizorilor de a-si cesiona drepturile de creanta si nu obligatia institutiei publice de acceptare a cesiunilor.

Modul de redactare al textului legal nu exclude posibilitatea unei institutii publice debitoare de a nu-si exprima acceptul ca unul dintre debitorii sai sa-si cesioneze creanta pe care o are de incasat.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, textul de lege anterior mentionat stabileste in mod clar ca una dintre conditiile necesare pentru valabilitatea cesiunii de creanta a drepturilor cuvenite unor societati comerciale si care urmeaza a fi incasate de la institutii publice, este
acceptul institutiei publice debitoare,
iar acest accept trebuie exprimat
„in prealabil ”.

Cu alte cuvinte, un astfel de „accept” trebuie solicitat de cesionar si cedent anterior intocmirii contractului de cesiune, respectivul contract fiind considerat valabil incheiat si producandu-si efectele doar daca exista anterior intocmirii actului, exprimat in forma scrisa, acceptul institutiei publice debitoare.

In speta, recurenta reclamanta nu a solicitat respectivul accept inainte de a incheia contracte de cesiune cu a, b si c., ci a „notificat” parata sa se conformeze clauzelor contractuale convenite cu societatile anterior mentionate, insa nu exista nici un text de lege care sa o indreptateasca pe recurenta reclamanta sa considere ca „a devenit creditorul de drept” al intimatei parate C.A.S. Dolj.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, contractele de cesiune nu pot naste, in mod direct, obligatii in sarcina unui tert - intimata parata C.A.S. Dolj, plata creantelor datorate creditorului cedent in conturile cesionarului fiind conditionata de exprimarea acceptului prealabil al institutiei publice debitoare la intocmirea contractului de cesiune.

Sustinerilor recurentei reclamante in sensul ca refuzul paratei de a aviza favorabil cesiunea este nejustificat, nu pot fi primite, dat fiind ca modul de redactare a textului art. 6

¹

alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002 nu exclude posibilitatea unei institutii publice debitoare de a nu-si exprima acceptul ca unul dintre debitorii sai sa-si cesioneze creanta pe care o are de incasat, evident atunci cand exista motive intemeiate care sa justifice un astfel de refuz.

Finalitatea cesiunii de creanta reglementata de textul de lege este ca sumele de bani cuvenite creditorului cedent sa fie incasate de cesionar.

In cauza, asa cum a retinut corect si instanta de fond, un astfel de deziderat nu mai poate fi atins, in contextul in care intimata parata a achitat in mod integral, in perioada aprilie 2014 - iunie 2014 (ultimele plati fiind facute in data de 26.06.2014) sumele de bani cuvenite intimatelor chemate in garantie, fapt atestat de inscrisul intitulat „Situatia platilor facturilor prevazute in contractele de cesiune de creanta incheiate de x si necontestat de societatea reclamanta.

De altfel, in contractele de cesiune de creanta recurenta reclamanta a prevazut in art. 6 obligatia creditorilor cedenti de a vira catre x, in maxim 24 de ore, suma incasata de la C.A.S. Dolj, in caz contrar fiind obligati la plata unor penalizari de intarziere de 2% pe zi de intarziere pana la achitarea efectiva a sumelor, astfel ca, in speta, nu poate fi vorba de un prejudiciu suferit de reclamanta ca urmare a neacceptarii cesiunilor de creanta de catre institutia parata.

Intimata parata nu poate fi obligata la plata sumelor inscrise in contractele de cesiune, dupa achitarea integrala de catre intimata parata C.A.S. Dolj a debitelor datorate in temeiul contractelor de furnizare de medicamente, pentru ca s-ar ajunge la situatia ca intimata parata sa achite de doua ori respectivele sume.

Obligarea intimatei parate de a-si exprima acceptul la incheierea contractelor de cesiune de creanta nu este posibila, intrucat acceptul trebuia solicitat anterior incheierii contractului de cesiune, iar finalitatea in vederea careia a fost edictat art. 6

¹

din O.U.G. nr. 146/2002 (sumele de bani cuvenite creditorului cedent sa fie incasate de cesionar), nu mai poate fi realizata.

Adresele intimatei parate C.A.S. Dolj nr. 7212/10.04.2014 si nr. 12384/02.06.2014 nu pot constitui un refuz nejustificat de solutionare a cererilor recurentei reclamante in sensul Legii nr. 554/2004, solutia data avand temei legal.

Analizand argumentele instantei de fond, Curtea retine ca acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicari si interpretari a dispozitiilor legale, nefiind incidente dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neintemeiate, astfel ca in temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, recursul declarat de recurenta reclamanta va fi respins ca nefondat.
(Decizia nr. 2344/22 Iunie 2015 - Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)