Conditia restituirii integrale in natura a terenurilor ocupate de constructii autorizate care nu mai sunt necesare unitatii detinatoare, in conditiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Art.10 alin.5 din Legea nr.10/2001

 

Suprafetele de teren ocupate de constructii autorizate edificate dupa preluarea imobilului se restituie integral in natura persoanei indreptatite, daca acestea nu mai sunt necesare unitatii detinatoare iar titularul plateste o despagubire constructorului reprezentand valoarea de piata potrivit art.10 alin.5 din Legea nr.10/2001.

Obligatia de restituire a suprafetei de teren, devine scadenta la data platii despagubirii.

(Decizia civila nr. 55/09.03.2017)

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, reclamanta C.M.F. a chemat in judecata pe parata S.C. T.A. S.A., pentru a fi obligata sa ii restituie in natura imobilele situate in comuna Tigveni, sat Barsesti, proprietatea autorului sau B.P., decedat la 10.10.1953.

A aratat reclamanta ca, in calitate de mostenitoare, a notificat-o pe parata pentru a-i restitui in natura imobilele ce au fost proprietatea autorului sau, detinute fara titlu legal, insa parata nu a emis o dispozitie, asa cum prevede Legea nr.10/2001.

Prin sentinta civila nr.14/13.01.2003 a fost respinsa ca inadmisibila actiunea, cu motivarea ca doar in situatia in care unitatea detinatoare emite o decizie sau dispozitie prin care respinge cererea de restituire in natura a imobilului sau, dupa caz, face persoanei indreptatite o oferta de restituire prin echivalent, persoana indreptatita poate ataca in justitie decizia prevazuta la art.24 alin.1, or in speta unitatea detinatoare nu s-a pronuntat in niciun fel asupra cererii formulate de persoana indreptatita, astfel ca aceasta nu se poate adresa direct instantei de judecata, neputand invoca motive de nelegalitate si netemeinicie ale unei decizii care nu exista.

Apelul declarat de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost respins prin decizia nr.64/A/24.04.2003 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, in dosarul nr.1661/2003, cu motivarea ca reclamanta avea la indemana o actiune civila prin care sa solicite obligarea paratei la emiterea deciziei sau dispozitiei motivate, conform art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr.6936/13.09.2006 pronuntata de I.C.C.J. a fost admis acest recurs, au fost casate sentinta tribunalului si decizia curtii de apel si a fost trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Arges.

In cursul solutionarii recursului reclamanta C.M.F. a decedat, astfel ca, in temeiul art.243 pct.1 Cod procedura civila, au fost introdusi in cauza mostenitorii acesteia, F.L.si F.D.D..

In motivarea solutiei pronuntate, instanta suprema a retinut ca din perspectiva reclamantei, titulara a notificarii, procedura prealabila reglementata de Legea nr.10/2001 a fost indeplinita, iar refuzul persoanei juridice detinatoare de a solutiona cererea de restituire nu poate fi apreciat ca un impediment legal pentru titularul notificarii de a se adresa instantei de judecata pentru valorificarea drepturilor recunoscute de legea speciala de reparatie, sub pretextul inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, o asemenea teza contravenind spiritului legii analizate si principiului liberului acces la justitie, consacrat de art.21 din Constitutie. Prin nerespectarea termenului de solutionare a notificarii, unitatea notificata a acceptat posibilitatea actionarii sale in judecata, reclamanta neavand alta posibilitate de solutionare a cererii de restituire, intr-un termen rezonabil, cu atat mai mult cu cat in prezenta cauza, prin intampinarile depuse in apel si recurs, parata a sustinut in termeni neechivoci faptul ca reclamanta nu ar fi indreptatita la restituirea imobilului (in natura sau prin echivalent), atitudine procesuala care echivaleaza cu o solutie de respingere a cererii de restituire.

Constatand ca instantele anterioare au solutionat in mod gresit litigiul pe calea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, Inalta Curte a admis recursul, a casat hotararile si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arges.

In rejudecare, la data de 6.03.2003, reclamantii F.D.D. si F.L. au completat si precizat actiunea, solicitand constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.2955/17.12.2003 apartinand S.C. T.A. S.A., in baza art.21 alin.1 si 5 din Legea nr.10/2001, precum si restituirea fructelor civile culese de S.C. T.A. S.A. dupa punerea in intarziere prin notificare. De asemenea, au precizat ca, fata de statuarea instantei supreme, actiunea formulata reprezinta o plangere impotriva solutiei de respingere a notificarii nr.554/2001 prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilului teren si constructie, preluat fara titlu de catre stat de la autorul B.P..

Parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a petentei C.M.F., aratand ca prin actele depuse la dosarul cauzei aceasta nu a facut dovada ca este mostenitoare a autorului B.P.. Instanta a unit aceasta exceptie cu fondul.

Parata a invocat si lipsa de obiect a actiunii, sustinand ca reclamanta nu a stabilit clar obiectul cererii de investire a instantei, in sensul ca a solicitat numai restituirea in natura a bunurilor imobile, pe care nu le-a identificat in parte, iar nu si contravaloarea lor in cazul pieirii obiectului.

Referitor la fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii, aratand ca bunurile imobile a caror restituire in natura se solicita nu sunt detinute de catre aceasta, ci de catre mostenitorul sezinar B.I.V., fiul autorului B.P. si ca o parte din imobilele constructii sunt proprietatea sa, facand parte din patrimoniul sau, asa cum rezulta din inscrisurile atasate la dosarul cauzei, inclusiv din cele privind lichidarea, o parte nu mai exista fiind demolate, iar altele apartin S.C. M.P. S.R.L.

Urmare a decesului reclamantului F.L., intervenit la data de 11.06.2009, au fost introdusi in cauza mostenitorii acestuia, N.M.L. si F.M.S., in temeiul art.243 pct.1 Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr.267/14.12.2009 au fost respinse exceptiile invocate de parata.

A fost admisa in parte actiunea si s-a constatat ca reclamanta C.M.F., prin mostenitorii sai, este indreptatita la restituirea urmatoarelor bunuri:

A. in natura: - 70.110 mp teren situat in comuna Tigveni, judetul Arges, identificat prin raportul de expertiza C. Vlasceanu, pagina 77 si urm.; - magazie materiale (C8 - in schitele expertilor cauzei, C3 - in documentatia cadastrala, fila 163); - casa de locuit (C10 + C11 - in schitele expertilor, C9 - in documentatia cadastrala si documentatia din dosarul de lichidare al paratei, numita si „sediu ferma si cantina” - fila 272); - bucatarie de vara (C12 - in schitele expertilor cauzei, C8 - in documentatia cadastrala si documentatia de lichidare numita si spalator, fila 272);

B. in echivalent (despagubiri), fiind demolate: - grajd G1 (C7 - in schitele expertilor cauzei, C6 - in documentatia cadastrala, fila 163, si documentatia de lichidare, fila 272, denumita magazie concentrate, in prezent instrainata); - moara, povarna, fierastrau; - constructiile din planul de incadrare in zona: G2 + G3 = grajduri, C1+C2 = case de locuit, A2+A3+A4+A5 = anexe gospodaresti, toate evaluate in conditiile legii speciale.

A fost obligata parata la plata catre reclamanti a sumei de 1.125 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a analizat cu prioritate, in temeiul art.137 Cod procedura civila, exceptiile invocate de catre parata.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a notificatoarei C.M., tribunalul a retinut ca aceasta este nepoata de sora a lui B.P., fiind fiica A.I. (casatorita C.), sora autorului, asa cum rezulta din Incheierea Judecatoriei de pace mixta Dragasani a Judetului Valcea, din data de 20.03.1947. Autorul B.P. a avut doi copii, B.M.E. si B.I.V., in prezent decedati si fara mostenitori, aspecte confirmate si de catre parata in notele de sedinta si intampinarile formulate. In plus, notificatoarea a dovedit calitatea de mostenitoare a autorului B.P. si cu certificatul de mostenitor nr.5/13.01.1998, din care rezulta ca este unica mostenitoare cu vocatie succesorala concreta, iar acest inscris a fost incheiat inainte de promovarea actiunii in justitie (nu pro causa) si nu a fost contestat ori infirmat de vreo instanta judecatoreasca.

A mai retinut tribunalul ca reclamanta nu a solicitat decat bunurile ce au facut parte din averea autorului B.P., iar imprejurarea ca pe terenul solicitat expertul a identificat si bunuri constructii care sunt proprietatea paratei reprezinta o chestiune care va fi avuta in vedere la solutionarea in fond a pricinii, fiind de notorietate ca de cele mai multe ori calitatea procesuala presupune in realitate o judecata a insusi fondului cererii cu care a fost investita instanta.

Drept urmare, tribunalul a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei este neintemeiata.

Referitor la exceptia lipsei de obiect invocata de catre parata, tribunalul a retinut ca una dintre expertizele efectuate in cauza a stabilit ca unele dintre constructiile aflate pe terenul in litigiu nu se mai regasesc, fiind demolate, iar pe locul acestora au fost edificate de catre parata imobile noi avand destinatie de depozit etc. Pe de alta parte, a fost considerata ca neintemeiata apararea paratei in sensul ca se incalca principiul disponibilitatii prin analizarea posibilitatii acordarii de despagubiri (in conditiile in care reclamanta nu a solicitat acest lucru), tribunalul retinand ca prin probele solicitate reclamanta si-a exprimat optiunea de restituire prin echivalent. In plus, instanta suprema a mai sanctionat o data rigurozitatea excesiva si rigiditatea cu care instantele de trimitere au tratat speta atunci cand au respins-o pentru chestiuni de formalism pur.

In fine, tribunalul a retinut reaua credinta a paratei care urmareste paralizarea actiunii petentei prin invocarea unor aspecte procesuale neintemeiate, ce echivaleaza cu intentia de limitare a accesului la justitie si de ingradire a dreptului partii la un proces echitabil, prevazut de art.6 al C.E.D.O..

Drept urmare, instanta a apreciat ca neintemeiata exceptia lipsei de obiect a actiunii.

De asemenea, tribunalul a considerat ca este neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, retinand ca din probele administrate a rezultat ca unele dintre constructii nu se mai regasesc pe terenul solicitat, fiind demolate, iar reclamantii au solicitat, prin administrarea de probe ulterioare, repararea suferita prin preluarea abuziva a imobilelor proprietatea autorului, prin echivalent.

Referitor la fondul cauzei, instanta a retinut ca, potrivit extrasului din Tabelul nominal cu proprietarii persoane fizice sau juridice cu proprietati de 50 ha sau mai mari din comuna Barsesti, judetul Arges, emis in copie de Arhivele Nationale, in anul 1945 autorul B.P. a figurat la numarul 22 cu un total de suprafata de teren de 77 ha si 4.000 mp, din care 53 ha teren arabil, 10 ha livezi si 14 ha si 4.000 mp fanete.

Conform extrasului din Borderoul cu actele de preluare a mosiilor expropriate in baza Decretului-lege nr.83/1949, emis in copie de aceleasi arhive, la numarul 40 figureaza proprietatea autorului B.P. din comuna Barsesti, plasa Curtea de Arges.

Expertul cauzei, prin transpunerea inscrisurilor de la dosar, a identificat amplasamentul, intinderea si vecinatatile imobilului teren, in suprafata de 70.110 mp, avand ca vecinatati: N-Consiliul Local Tigveni, S-drum comunal, V-fir vale, E-drum national si a constatat ca terenul se afla in posesia paratei.

Tribunalul a inlaturat apararea paratei in sensul ca terenul este proprietatea sa conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.2955/17.12.2003, retinand ca actul juridic respectiv, fiind incheiat in timpul judecarii prezentei cauze, precum si cele subsecvente, de concesiune, sunt lovite de nulitate absoluta conform art.21 alin.1 si 5 din Legea nr.10/2001.

A mai retinut instanta, pe baza expertizei privind constructiile, ca o parte dintre acestea, vechi, apartinand autorului B.P., se afla si in prezent pe terenul in litigiu, iar o parte au fost demolate. Altele au fost edificate de parata S.C. T.A. S.A. si apartin acesteia, conform actelor depuse la dosarul cauzei si valorificate in procedura lichidarii judiciare.

Pentru teren si pentru constructiile efectiv amplasate pe acestea, instanta a apreciat ca se impune restituirea acestora in natura catre reclamanti in baza art.21 din Legea nr.10/2001, in conditiile ineficientei certificatului de atestare emis cu incalcarea dispozitiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.

Pentru constructiile care nu se mai gasesc pe terenul in litigiu, fiind demolate, sau care, desi se gasesc, au fost instrainate, se impune repararea prin echivalent, conform art.26 din Legea nr.10/2001.

In fine, pentru constructiile proprietatea paratei, reclamantii nu au putut face dovada ca ar fi edificate cu materiale provenind de la constructiile demolate (expertul aratand calitatea si contravaloarea materialelor de constructie inglobate in acestea), motiv pentru care ele nu pot fi retrocedate reclamantilor.

Tribunalul a apreciat ca cererea privind contravaloarea fructelor civile este neintemeiata, deoarece reclamantii nu au administrat nicio proba privind cuantumul lipsei de folosinta.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul Arges a admis in parte actiunea, conform celor aratate mai sus, iar in baza art.276 Cod procedura civila a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantilor suma de 1125 lei reprezentand cheltuieli de judecata, proportional cu capetele de cerere admise.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii si parata.

Prin decizia civila nr.62/A/2010 a Curtii de Apel Pitesti au fost admise apelurile declarate de parata si reclamanti si s-a desfiintat sentinta de fond si a fost trimisa cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.

Pentru a hotari astfel s-au retinut urmatoarele.

In rejudecarea cauzei, reclamantii si-au completat actiunea, solicitand instantei sa constatate nulitatea absoluta partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO7 nr.2955/17.12.2003, in temeiul dispozitiilor art.21 alin.1 si 5 din Legea nr.10/2001.

Au motivat reclamantii ca acest titlu a fost emis cu incalcarea dispozitiilor legale aratate, intrucat imobilul a fost preluat fara acte, iar la data emiterii certificatului de atestare partile se aflau deja in litigiu.

Desi investit legal cu aceasta cerere, tribunalul nu s-a pronuntat asupra acesteia, aspect ce rezulta din dispozitivul sentintei civile nr.267/14.12.2009.

Numai in considerentele hotararii, tribunalul a retinut ca certificatul seria MO7 nr.2955 este lovit de nulitate absoluta, conform art.21 alin.1 si 5 din Legea nr.10/2001, fiind incheiat in timpul judecarii prezentei cauze (promovata la data de 11.11.2002).

A rezultat, asadar, ca instanta nu a solutionat in fond cererea prin care reclamantii au solicitat constatarea nulitatii partiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al paratei, situatie fata de care Curtea, in temeiul art.297 alin.1 teza I Cod procedura civila, a admis apelurile si a desfiintat sentinta Tribunalului Arges, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

In rejudecare tribunalul a efectuat o expertiza tehnica de identificare si evaluare a imobilelor terenuri si constructii .

Prin sentinta civila nr.113/10 aprilie 2013, Tribunalul Arges, in rejudecare a respins exceptiile, a admis in parte actiunea civila formulata reclamantii F.D.D., N.M.L., F.M.S. si s-a dispus

restituirea in natura a terenului de 49.623,04 mp - teren detinut de autorul B.P. si identificat in cele sase parcele, in raportul de expertiza M.L.; s-a dispus restituirea constructiilor aflate de teren cu exceptia constructiilor C6, C4, C5, C7 si C27 - ce apartin persoanei I.V. conform sentintei civile nr.85/1998; s-a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.2955/17.12.2003 emis de parata si s-a respins cererea de interventie ca fiind prematur formulata, obligand parata la plata sumei de 5.265,15 lei, cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs reclamantul M.C.B., in nume propriu si in calitate de procurator al reclamantelor: N.M.L. si F.M.S., si parata SC T.A. SA Tigveni prin lichidator judiciar SCP Prolex IPURL.

Prin decizia civila nr.3854/21.11.2013 a Curtii de Apel Pitesti au fost admise recursurile declarate, s-a desfiintat sentinta de fond si a fost trimisa cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.

Curtea a constatat ca se impune admiterea recursurilor, pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia civila nr.62/A/6.05.2010, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.523/46/2010, s-au admis apelurile declarate de partile din aceasta cauza, sens in care s-a constatat ca instanta nu a solutionat in fond cererea prin care reclamantii au solicitat constatarea nulitatii partiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al paratei.

Criticile de nelegalitate privind nemotivarea hotararii judecatoresti au fost retinute de Curtea ca intemeiate.

Dispozitiile art.261 pct.5 Cod procedura civila, prevad obligatia instantei de judecata de a arata, in cadrul hotararii, motivele de fapt si de drept care au stat la baza formarii convingerii in solutionarea fondului cauzei, precum si motivele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.

Nerespectarea acestor prevederi este sanctionata cu nulitatea hotararii, conform art.105 alin.2 Cod procedura civila.

Instanta de fond nu numai ca a omis sa prezinte situatia de fapt, dar nici nu a raspuns argumentelor invocate de parti fara a indica in ce masura si-a insusit sau nu, motivele prezentate de instantele superioare.

Curtea a retinut ca obligatia judecatorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la solutia data, a fost incalcata in cauza de fata, iar parata este indreptatita sa sustina ca hotararea tribunalului nu este suficient motivata, si ca apararile sale nu au fost examinate in mod echitabil, potrivit art.6 paragraf 1, din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului (hotararea din 28.04.2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Albina impotriva Romaniei, M. Of. nr.1049/25.11.2005).

In cauza, hotararea instantei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijina, tribunalul limitandu-se la a retine in sustinerea solutiei ca sunt intrunite prevederile art.21 alin.1 si 5 din Legea nr.10/2001, sens in care a dispus nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr.2955/2003.

In considerentele hotararii nu s-au aratat motivele de fapt si de drept care au condus la pronuntarea solutiei tribunalului, cum rezulta din dispozitiile art.261 pct.5 Cod procedura civila, astfel incat aceasta sentinta civila face imposibila analiza in cadrul recursului, a legalitatii si temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotararii echivaland in fapt cu o necercetare a fondului pricinii.

Ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare dispusa intr-o prima faza de Inalta Curte de Casatie si Justitie si a desfiintarii sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare de catre Curtea de Apel Pitesti prin decizia nr.62/A/6.05.2010, tribunalul trebuia sa analizeze sub toate aspectele motivand in fapt si in drept, solutionarea cererilor de restituire in natura a imobilelor situate in comuna Tigveni, sat Barsesti, proprietatea autorului reclamantilor B.P., decedat la 10.10.1953.

Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat ca pentru aplicarea dispozitiilor art.10 din Legea nr.10/2001, instanta de fond trebuia sa se preocupe de stabilirea situatiei de fapt, pentru a se putea face o corecta aplicare a normelor legale incidente.

Cum in cauza se pune problema aplicarii prevederilor art.10 din Legea nr.10/2001, tribunalul trebuia sa aiba in vedere si caile de acces necesare pentru buna utilizare a partilor din imobil, care nu pot fi restituite in natura, aceasta din urma problema, a stabilirii cailor de acces fiind invocata si in apelul formulat la data de 4.02.2010 de parata S.C. T.A. S.A. Tigveni.

Pentru stabilirea incidentei in cauza a art.10 alin.2 si 3 din Legea nr.10/2001, s-a apreciat ca se impune verificarea existentei in speta de fata a ipotezelor reglementate de aceste norme legale.

Tribunalul nu a motivat necesitatea stabilirii cailor de acces pe terenul ce face obiectul dosarului si nu a aratat ce suprafete de teren sunt aferente constructiilor edificate de parata.

In lipsa considerentelor pentru care instanta de fond a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanti, Curtea a constatat necesar a casa sentinta civila cu trimitere spre rejudecare, pentru a se dispune administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea in mod precis, fara echivoc, a situatiei de fapt referitoare la terenul in litigiu, cu aplicarea judicioasa a prevederilor art.10 din Legea nr.10/2001.

Cauza a fost inregistrata din nou pe rolul Tribunalului Arges la data de 29.01.2014 in cauza fiind depusa de catre parata cererea reconventionala prin care s-a solicitat obligarea reclamantilor la plata sumei de 416.519 lei reprezentand contravaloare constructii C1, C13, C14, C15, C17, C18, C19,C22, C23, C25, C26, N6 edificate de aceasta in situatia in care se vor restitui reclamatilor terenurile aferente acestora.

In cauza s-au administrat proba cu inscrisurile depuse de parti o expertiza tehnica de identificare a terenurilor si constructiilor si o expertiza in constructii de evaluare a imobilelor.

Tribunalul Arges, Sectia civila, prin sentinta civila nr.212/1.06.2016 a admis in parte cererea completata, modificata si precizata si a dispus restituirea in natura a terenului in suprafata de 49.623 mp si a terenului in suprafata de 17.916 mp, identificate in RET M.L. si completarile ulterioare la acesta si plansa anexa nr.1 si plansa anexa nr.2 si in completare.

Suprafata de 17.916 mp a fost identificata in RET M.L. prin culoarea verde pe plansa anexa nr.2 si notata cu Lv 77 si Lv 76 pe plansa anexa nr.1.

A dispus restituirea constructiilor aflate pe teren cu exceptia C6 - fostul conac, C10, C11 - cabina si cantar bascula, C16 - moara-sopron, C20 - atelier mezelarie, C21, C22 fose septice.

A admis in parte cererea reconventionala si a dispus obligarea reclamantilor la plata sumei de 231.795 lei, reprezentand contravaloare constructii C1, C13, C14, C15, C17, C18, C22, C23, C25, C26 conform RET G.M..

A constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr.2955/17.12.2003 pentru suprafata de 49.623 mp.

A fost obligata parata la plata catre reclamanti a sumei de 7.265,15 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Notificatoarea C.M., este nepoata de sora a lui B.P., fiind fiica A.I.(casatorita C.), sora autorului B.P. care a avut doi copii, B.M.E. si B.I.V., in prezent decedati si fara mostenitori,

Notificatoarea C.M. este unica mostenitoare cu vocatie succesorala concreta, iar ca urmare a decesului sau in timpul procesului au fost introdusi in cauza mostenitorii acesteia, F.L. si F.D.D..

La data de 11.06.2009 a intervenit decesul reclamantului F.L., fiind introdusi in cauza mostenitorii acestuia, N.M.L. si F.M.S..

In ceea ce privesc bunurile imobile solicitate prin cererea principala asa cum a fost completata si modificata instanta a retinut ca aceasta priveste atat constructiile cat si suprafetele de teren ce au facut parte din averea autorului B.P..

S-a avut in vedere ca potrivit extrasului din Tabelul nominal cu proprietarii persoane fizice sau juridice cu proprietati de 50 ha sau mai mari din comuna Barsesti, judetul Arges, emis in copie de Arhivele Nationale, in anul 1945, autorul B.P. a figurat la numarul 22 cu un total de suprafata de teren de 77 ha si 4.000 mp, din care 53 ha teren arabil, 10 ha livezi si 14 ha si 4.000 mp fanete.

Conform extrasului din Borderoul cu actele de preluare a mosiilor expropriate in baza Decretului-lege nr.83/1949, emis in copie de aceleasi arhive, la numarul 40 figureaza proprietatea autorului B.P. din comuna Barsesti, plasa Curtea de Arges.

Expertul cauzei, M.L. a transpus in teren inscrisurile invocate de catre fiecare parte si le-a materializat pe plansele anexe raportului efectuat si completat ulterior.

In acest sens, tribunalul a avut in vedere ca a fost transpus extrasul din planul topografic la scara 1:5000, terenurile avute de autorul I.B. (tatal autorului reclamantilor P.B.) teren aferent caselor din Barsesti cu imprejmuirile ce formau suprafata totala de 20,27 ha potrivit Planului proprietatii Barsesti-Vladesti si a cartii de hotarnicie din anul 1895 prin conturul de culoare verde.

A fost materializat si perimetrul terenului paratei-reclamante inscris in certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr.295/17.12.2005 avizata de O.C.P.I. Arges, nr.cadastral 223 conturul de culoare portocalie.

Nu au fost identificate toate terenurile mentionate in decretul de expropriere nr.83/1949, ci doar terenul ce face obiectul litigiului din prezenta cauza. Expertul a stabilit ca terenul in litigiu era aferent conacului din Barsesti si anexelor, constructii existente si in prezent si corespunde vecinatatilor actuale asa cum se observa in plansa nr.1.

Terenul ce apartine paratei-reclamante in baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate si documentatiei cadastrale nr.9723/17.06.2005 se suprapune in totalitate peste fostul amplasament al terenului autorului I.B. din punctul „Curtea Caselor Barsesti” aferent conacului si anexelor.

Expertul cauzei a identificat si suprafata de 17.961 mp notata cu Lv 77 si Lv 76 pe plansa nr.1 ce este inclusa in suprafata de 20,27 ha respectiv perimetrul conturat cu verde A-B-C-D-E-F-G-A si a apartinut fostului IAS, iar in prezent este detinuta de parata-reclamanta. Aceasta suprafata excede suprafetei de 49.623 mp, mentionata la pozitia nr.1 din certificatul de atestare a dreptului de proprietate al paratei-reclamante.

In ceea ce privesc constructiile acelasi expert a identificat in conformitate cu ultima decizie de casare caile de acces asa cum se observa pe plansa nr.2.

Dupa cum a precizat la ultimele obiectiuni ce au fost incuviintate, expertul cauzei a aratat ca acest cai de acces au fost stabilite avand in vedere accesul la acestea si nu obiectul de activitate raportat la un act normativ. S-a mentionat ca in prezent nu exista nicio activitate aspect ce nu a fost contestat de parti.

Pe plansa nr.2 de au fost identificate atat constructii vechi ce au apartinut autorilor reclamantilor cat si constructii ce apartin paratei ori unei terte persoane. Astfel au fost identificate ca fiind constructii vechi ale autorilor reclamantilor existente pe terenul in litigiu: C3 magazie materiale, C8 spalator, C9 fostul sediu ferma-cantina.

Constructiile ce apartin paratei-reclamante sunt: C1 bloc, C17 fanar, C18 fanar, C19 fanar, C23 grajd cu padocuri,C25 grajd cu padocuri.

Constructiile ce apartin unei terte persoane, respectiv numitei I.V.: C6 fostul conac, C10, C11 cabina si cantar bascula, C16 moara-sopron, C20 atelier de mezelarie, C21, C22 fose septice.

Ca urmare a acestei situatii instanta a constatat ca in aceea ce privesc eventualele constructii ce au apartinut fostului proprietar, iar in prezent nu mai sunt nu se poate considera ca s-a facut dovada existentei acestora in lipsa administrarii unui minim de probatoriu.

Cu privire la constructiile ce la momentul efectuarii expertizei apartin unei tertei persoane mentionate mai sus instanta constata ca nu a fost investita cu o cerere in acest sens, astfel ca nu se va putea pronunta in acest sens.

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata instanta a considerat ca aceasta este intemeiata in parte avand in vedere ca in conformitate cu ultima expertiza efectuata de expert Gherghe Maria acesta urmand a fi avuta in vedere fata de momentul la care a fost efectuata, instanta apreciind ca este cea mai in masura sa reflecte valoarea reala a constructiilor ce vor fi mentionate in continuare.

Astfel au fost luate in considerare urmatoarele valori: C1-157,52 lei, C13 este o constructie fara valoare,C14- fara valoare, C15-715,20 lei, C17-1.513 lei, C18-712 lei, C19-715,2 lei, C22- apartine lui I.V., C23-7.222 lei, C25-7.366 lei, C26 fara valoare, N6 fara valoare edificate de aceasta in situatia in care se vor restitui reclamatilor terenurile aferente acestora.

Asadar din probele administrate rezulta ca autorului reclamantilor, respectiv numitului P.B. i-au fost preluate fara nici un titlu imobilele in litigiu, astfel ca devin incidente dispozitiile art.2 alin.1 lit.H din Legea nr.10/2001, preluarea facandu-se fara un titlu valabil si fara plata vreunei despagubiri, iar conform art.24 din acelasi act normativ, in absenta unei probe contrare, existenta si intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare aceasta masura.

In ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii absolute partiale a certificatului de atestare a titlului de proprietate asupra terenului, eliberarea acestui act administrativ se va avea in vedere ca in practica instantei supreme este consacrata opinia potrivit careia, avand in vedere contextul social si adoptarii Legii de reparatie nr.10/2001, ca un asemenea act administrativ nu poate in nici un caz sa faca dovada absoluta proprietatii asupra terenurilor in contra drepturilor beneficiarilor acestui din urma act normativ si nici nu poate impieta asupra realizarii efective a legii de reparatie, acest lucru neputand fi interpretat decat ca o incalcare efectiva a art.1 din Protocolul I al Conventiei Europene al Drepturilor Omului care protejeaza dreptul de proprietate al persoanei, in toata plenitudinea sa.

Modul in care la nivelul anului 1949 prin Decretul nr.83, aceste bunuri au trecut in proprietatea statului contravenea flagrant inclusiv dispozitiilor institutionale aplicabile la acel moment, care, chiar daca nu protejau in mod efectiv dreptul de proprietate prevedeau faptul ca exproprierile se pot face numai cu plata unui drept de despagubiri. Cum nici un moment in cauza nu s-a facut nici dovada detinerii de catre stat a unui titlu valabil care sa justifice preluarea si nici a platii a unui drept de despagubiri catre persoana al carei patrimoniu a fost afectat de expropriere, o astfel de detinere de catre stat a bunurilor nu poate avea caracter legal.

In contextul expus, nu are nici o semnificatie juridica faptul ca la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, documentatia trebuia sau nu sa contina titlu de proprietate al statului asupra bunului pentru care s-a emis certificatul.

Ceea ce este cu adevarat important este faptul ca, datorita argumentelor expuse mai sus statul nu a dobandit niciodata in mod legal dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate.

Retinand cele de mai sus in cauza instanta a constatat ca in ceea ce priveste cererea reconventionala sunt incidente dispozitiile art.10 alin.5 din Legea nr.10/2001 a fost admisa in parte cererea reconventionala si a dispus obligarea reclamantilor la plata sumei de 231.795 lei reprezentand contravaloare constructii C1, C13, C14, C15, C17, C18, C22, C23, C25, C26 conform RET Gherghe Maria.

In baza art.276 Cod procedura civila a fost obligata parata-reclamanta la plata catre reclamante a sumei de 7.265,15 lei cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantele, intervenientul in nume propriu si parata Topolog Agroprod SA Tigveni.

Reclamantele si intervenientul au criticat sentinta pentru urmatoarele motive:

- instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind restituirea in natura a suprafetei de 2.017 mp, detinuti nelegal de SC Marco Polo SRL, aceasta suprafata facand parte din suprafata totala notificata;

- instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind restituirea in natura a suprafetei de 9.513 mp, detinuti de parata in baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act nul pentru ca a fost obtinut dupa emiterea notificarii, iar suprafata face parte din totalul terenului pentru care s-a emis notificarea;

- instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind obligarea paratei de a le plati prin compensare valoarea imobilului autorului, G1= C6, nedemolat, instrainat cu valoare de 133.264 lei;

- instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind restituirea prin compensare a valorii imobilelor autorului, demolate, G2+G3+C2+C3+A2+A3+A4+A5+povarna + + moara + fierastrau in valoare totala de 70.368 lei;

- instanta nu s-a pronuntat asupra cererii ca parata sa plateasca prin compensare suma de 155.737,20 lei, reprezentand cheltuielile cu demolarea constructiilor acesteia, C13+C14+C15+C17+C18+C19+6N, constructii temporare, amortizate si degradate, edificate fara autorizatie;

- in cuprinsul sentintei s-au strecurat mai multe erori materiale ce creeaza confuzii cu privire la constructiile paratei si la valoarea reala a acestora, in sensul ca aceasta valoare este de 175.395,40 lei, ci nu de 231.795 lei, cum a retinut instanta;

- hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii; motivarea hotararii nu este clara, precisa, cu referire la probele administrate, neindicand motivele de fapt si de drept, care au format convingerea instantei si nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile partilor.

Prin recursul formulat, parata T.A. SA Tigveni, prin lichidator judiciar Prolex IPURL a criticat sentinta pentru motive de nelegalitate prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila, sustinand ca a fost data cu incalcarea legii, astfel:

- sentinta este nelegala si netemeinica intrucat terenul pentru care s-a dispus restituirea nu a fost proprietatea autorului reclamantilor, defunctul B.P.; reclamantele nu au depus la dosar titlu de proprietate sau actul de expropriere din care sa rezulte terenul pretins de acestia, cartea de hotarnicie din anul 1895 facand referire la o alta persoana, I.B. si neredand situatia proprietatii pe perioada pentru care sunt incidente dispozitiile Legii nr.10/2001, anume 1945-22 decembrie 1989. Amplasamentul terenului redat de expertul M.L. nu se identifica cu terenul pretins de reclamante, in temeiul cartii de hotarnicie din anul 1895, act primar in care se mentioneaza ca proprietatea este traversata prin mijloc si de la nord la sud de valea raului Topolog, iar in schita intocmita de expert raul Topolog nu traverseaza terenul, ci trece mult spre vest;

- sentinta este data cu incalcarea dispozitiilor art.10 pct.2 si 3 din Legea nr.10/2001, instanta dispunand in mod gresit restituirea terenului aferent constructiilor ridicate de recurenta-parata anterior anului 1989 si anume: C1-bloc de locuinte, C13, C14 si C15-siloz, C17, C18-fanar, C23, C24, C25 si C26-grajduri si padocuri pentru vite; terenul aferent constructiilor cu calea de trecere la calea publica nu poate face obiectul restituirii in natura, deoarece este ocupat de constructii edificate intre anii 1967-1989, conform probelor administrate, problema autorizatiei de constructie neavand relevanta in cauza, deoarece dispozitiile art.10 pct.3 din lege, impun autorizatia de constructie numai pentru constructiile edificate dupa 1.01.1990;

- instanta a incalcat dispozitiile art.10 pct.5 din Legea nr.10/2001, intrucat s-a dispus restituirea intregului imobil si cu constructiile proprietatea recurentei fara sa fie indeplinita conditia prevazuta de textul de lege si anume restituirea in natura a terenurilor pe care s-au edificat constructii, daca persoana indreptatita achita o despagubire reprezentand valoarea de piata a constructiei;

- s-a dispus restituirea a ceea ce recurenta nu detine, respectiv a suprafetei de 17.916 mp. Acest teren avand categoria de folosinta arabil, ci nu curti-constructii, cum este suprafata de 49.623 mp, pentru care recurenta are titlu de proprietate. Suprafata de 17.916 mp este detinuta de Agentia Domeniilor Statului;

- in ceea ce priveste cererea reconventionala suma datorata cu titlu de despagubiri este de 412.549 lei, ci nu de 231.795 lei, cum gresit a dispus instanta; este vorba despre suma stabilita prin raportul de expertiza P.G. din dosarul primei judecati la tribunal, expertiza ce nu a fost inlaturata cu ocazia administrarii acestei probe si mentinuta de instanta de recurs, instanta dispunand o noua expertiza de evaluare a constructiilor de catre expert G.M., fata de care a formulat obiectiuni sub aspectul subevaluarii cladirilor proprietatea recurentei, obiectiuni pe care instanta trebuia sa le admita;

- in mod gresit a fost obligata parata-recurenta la plata sumei de 7.265 lei cheltuieli de judecata, actiunea fiind admisa in parte si cheltuielile trebuiau admise tot in parte, respectiv 50% din onorariile expertilor.

Prin intampinare, partile au solicitat respingerea, ca nefondate, a recursurilor formulate.

Prin decizia nr. 55/09.03.2017, Curtea de Apel Pitesti – Sectia civila a admis recursul formulat de parata SC T.A. SA Tigveni,

prin

lichidator

judiciar

SCP Prolex IPURL
,
impotriva sentintei civile nr.212/1 iunie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr.3280/109/2010*, intimata fiind parata A.D.S.; a modificat sentinta in parte, in sensul ca reduce cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 5.000 lei; a mentinut in rest sentinta; a respins ca nefondat recursul declarat de reclamate F.M.S. si N.M.L.

si de intervenientul in interes propriu M.C.B. impotriva aceleasi sentinte.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Cu privire la recursul declarat de reclamante si intervenient:

Recurentii au sustinut ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind restituirea in natura a suprafetei de 2.017 mp, detinuti de SC M.P. SRL, aceasta suprafata facand parte din suprafata totala notificata. In acest sens s-a invocat prevederile art.304 pct.6 Cod procedura civila, referitor la motivul de nelegalitate ce vizeaza situatia cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Textul de lege nu are incidenta in situatia de
minus petita
invocata de recurent.

O atare nepronuntare putea fi valorificata intr-o alta procedura legala, de care recurentii nu au uzat cu privire la suprafata de 2.017 mp.

Pe de alta parte, Curtea constata ca suprafata de 2.017 mp teren nu se regaseste in titlul de proprietate invocat de parata si nici nu este detinut de catre aceasta, ci de societatea M.P. SRL, care nu este parte in cauza, astfel incat in mod corect tribunalul nu a dispus restituirea de catre parata, a acestui teren.

In ceea ce priveste critica referitoare la terenul in suprafata de 9.513 mp:

Prin sentinta civila nr.267/14.12.2009, pronuntata de Tribunalul Arges, s-a admis in parte cererea recurentilor si s-a dispus restituirea in natura a suprafetei de 70.110 mp, respectiv suprafata de teren identificata prin raportul de expertiza C.V.-pag.77 si urmatoarele.

Impotriva acestei hotarari, reclamantii si parata au formulat apeluri, solutionate prin decizia civila nr.62/A/6.05.2010; reclamantii au criticat sentinta doar pentru nesolutionarea petitului privind constatarea nulitatii absolute partiale a titlului paratei si pentru gresita acordare a cheltuielilor de judecata, fara a face nicio critica cu privire la intinderea suprafetei de teren ce le-a fost acordata.

Numai in urmatoarele cicluri procesuale, reclamantii au formulat critici, pretinzand restituirea de la parata a unei suprafete in plus in raport de cea atribuita initial, prin prima hotarare si invocand indreptatirea la atribuirea suprafetei de 9.513 mp.

Instanta este insa tinuta de limitele rejudecarii fondului, limite ce sunt determinate de criticile partilor formulate fata de prima hotarare pronuntata; prima instanta a atribuit reclamantilor insa aceeasi suprafata, ca intindere ca si cea pentru care s-a dispus restituirea prin hotararea ce face obiectul recursului de fata. Cum insa s-a facut un prim control al instantei de judecata, in raport de criticile partilor ce nu vizau intinderea suprafetei de teren atribuit si instanta nu s-a pronuntat cu privire la intinderea terenului in sensul verificarii acestuia pentru a se putea sustine ca este eventual mai mare decat suprafata pentru care s-a dispus restituirea prin hotararea recurata, pricina in mod corect s-a rejudecat numai cu privire la aceasta suprafata de teren.

De altfel, asa cum rezulta din schita de la fila 22 dosar nr.146/109/2007, expertul V.C. a delimitat suprafata ce s-a atribuit reclamantilor prin sentinta civila nr.267/2009, pana la limita drumului comunal pe latura de sud, mentionand in cuprinsul raportului de expertiza ca este limita terenului indicat de reclamant ca a facut obiectul actului primar detinut de autorul B.P..

Reclamantii au sustinut, doar ca obiectiune la raportul de expertiza intocmit de expert M.L., ca in acest raport nu s-au facut referiri la suprafata de 9.513 mp, despre care au pretins ca ar fi cuprinsa in certificatul de atestare a dreptului de proprietate al paratei.

In raport de modul in care s-au succedat ciclurile procesuale si de criticile formulate de recurentii-reclamanti fata de hotararea nr.267/2009, se constata ca tribunalul si-a stabilit in mod corect limitele rejudecarii fondului, determinate in functie de aceste critici, referitoare la intinderea suprafetei ce s-a dispus a fi initial restituita.

Asa fiind, se constata ca este neintemeiata critica cu privire la nepronuntarea instantei asupra cererii de restituire a terenului in suprafata de 9.513 mp.

Critica ce se refera la nepronuntarea asupra capatului de cerere privind obligarea paratei de a le plati prin compensare valoarea imobilului G1=C6 nedemolat, instrainat, cu valoarea de 133.264 lei, este de asemenea neintemeiata.

Contrar acestei sustineri, s-a constatat ca tribunalul s-a pronuntat cu privire la acest imobil, retinand in considerentele sentintei ca apartine unei terte persoane, numita I.V..

In ceea ce priveste nepronuntarea instantei asupra capatului de cerere privind restituirea prin compensare a valorii imobilelor demolate, in valoare totala de 70.368 lei, de asemenea se constata ca instanta de fond s-a pronuntat cu privire la acest capat de cerere, retinand ca in prezent nu mai sunt si ca nu s-a facut dovada existentei acestora in lipsa administrarii unui minim de probatoriu.

Critica privind nepronuntarea instantei asupra cererii prin care parata sa fie obligata sa plateasca prin compensare, cu bunurile sale, suma de 155.737,20 lei, reprezentand cheltuieli cu demolarea constructiilor acesteia, C13+C14+C15+C17+C18+C19+6N, este de asemenea neintemeiata.

O asemenea critica nu poate fi invocata pe calea apelului, aceasta fiind solutionata prin sentinta civila nr.419/26.10.2016, a Tribunalului Arges, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.25/31.01.2017, a Curtii de Apel Pitesti, prin care a fost solutionata cererea completatoare referitoare la nepronuntarea instantei asupra acestui petit.

In ceea ce priveste critica referitoare la existenta, in cuprinsul hotararii recurate a unor erori materiale referitoare la valoarea constructiilor paratei, in sensul ca o aceasta valoare este de 175.395,40 lei, ci nu de 231.795 lei, este neintemeiata, intrucat erorile materiale strecurate in continutul unei hotarari nu se solutioneaza pe calea de atac a recursului, ci printr-o alta procedura.

Contrar sustinerilor recurentilor, hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, dar si motivele pentru care au fost inlaturate cererile recurentilor reclamanti, referindu-se la probele administrate in cauza; sentinta este in concordanta cu probele si nu cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.

Cu privire la recursul declarat de parata:

Este neintemeiata prima critica in sensul ca terenul in suprafata de 49.623 mp, pe care recurenta il detine in baza titlului de proprietate nr.2955/2003, nu a fost proprietatea autorului reclamantilor.

Recurenta a invocat ca actul primar, cartea de hotarnicie din anul 1895, vizeaza alta persoana decat pe autorul reclamantului, respectiv pe I.B. si nu reda situatia proprietatii pe perioada in care sunt incidente dispozitiile Legii nr.10/2001.

Actul juridic al exproprierii, respectiv Decretul-lege nr.83/1949 mentioneaza la pozitia 40, exproprierea proprietatii autorului reclamantilor B.P., conform Borderoului de preluare a mosiilor expropriate (fila 31 dosar nr.1661/2003). Asa fiind, cel putin suprafata expropriata, din totalul terenului cuprins in actul primar, era detinuta de catre autorul reclamantilor in anul 1949, la momentul exproprierii, suprafata ce a fost identificata de catre expertul M.L. in schita de la filele 68-69 dosar prima instanta, respectiv suprafata de 20,27 ha ce include si perimetrul terenului pentru care s-a emis paratei certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Este neintemeiata si cea de-a doua critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art.10 pct.2 si 3 din Legea nr.10/2001, respectiv la restituirea terenului aferent constructiilor ridicata de catre recurenta-parata anterior anului 1989.

Potrivit acestor norme, in cazul in care pe terenurile preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale, spatiilor verzi, asa cum au fost stabilite prin art.3 lit.a) - f) din Legea nr.24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.

Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.

Proba cu expertiza tehnica constructii a relevat ca toate aceste imobile sunt degradate, unele chiar in proportie de 100%, nemaifiind folosite de catre parata potrivit scopului pentru care aceste au fost edificate, expertul aratand ca accesul la aceste imobile, respectiv caile de trecere au fost stabilite avandu-se in vedere accesul la constructii, ci nu obiectul de activitate, intrucat nu se desfasoara nicio activitate in cladirile respective.

In aceasta situatie este incidenta norma cuprinsa in art.10 alin.5 din legea nr.10/2001, potrivit cu care se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluarii abuzive, s-au edificat constructii autorizate care nu mai sunt necesare unitatii detinatoare, daca persoana indreptatita achita acesteia o despagubire reprezentand valoarea de piata a constructiei respective, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.

Cum instanta de fond a dispus restituirea in natura a intregului teren in suprafata de 49.623 mp pe care sunt edificate constructiile C1, C13, C14, C15, C17, C18, C23, C24, C25 si C 26 care nu mai sunt necesare paratei ca unitate detinatoare, dispunandu-se ca reclamantii sa achite despagubirile pentru aceste constructii paratei, a facut o corecta aplicare a normei legale mentionata in raport de modul in care probele au relevat lipsa necesitatii pentru unitatea detinatoare a acestor constructii.

Este neintemeiata si cea de-a treia critica, referitoare la incalcarea dispozitiilor art.10 pct.5 din Legea nr.10/2001, intrucat s-a dispus restituirea imobilului teren cu constructii, insa s-a admis petitul din cererea reconventionala si s-a dispus obligarea reclamantilor la plata sumei de 231.795 lei, reprezentand contravaloare constructii catre parata.

Textul impune conditia privind restituirea in natura a terenurilor pe care s-au edificat constructii, de achitarea de catre  persoana indreptatita a unei despagubiri reprezentand valoarea de piata a constructiilor.

Este adevarat ca obligatia de restituirea devine scadenta numai dupa plata despagubirilor, asa cum sustine recurenta, insa aceasta este o chestiune de executare, ce se rezolva in aceasta faza procesuala.

Cel de-al patrulea motiv de recurs, referitor la suprafata de 17.916 mp, este de asemenea neintemeiat; chiar daca acest teren nu este inclus in certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis paratei, din proba cu expertiza a rezultat ca terenul este in posesia paratei.

Expertul a constatat ca potrivit evidentei cadastrale, cele doua suprafete de teren de 16.169 mp livada si 1.747 mp arabil, identificate pe schita anexa la raportul de expertiza au apartinut fostei IAS, iar recurenta este succesoarea acesteia; expertul a constatat ca fosta IAS l-a preluat, l-a detinut si l-a transmis in continuare, astfel incat calitatea de detinator nu-i inlatura calitatea procesuala pasiva a paratei in procedura legii reparatorii.

Chiar daca s-a sustinut ca este un teren arabil (in realitate livezi), conform documentatiei cadastrale, terenul este intravilan si a constituit curtea conacului cu anexele constructii, astfel incat face obiectul Legii nr.10/2001.

In plus, deciziile de casare anterioare stabilesc obligatia instantei de a verifica caile de acces la constructii, confirmand astfel implicit admisibilitatea procedurii Legii nr.10/2001, cu privire la acest teren.

Este insa intemeiat ultimul motiv de recurs, ce se refera la gresita obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 7.265 lei.

In totalitate, suma reprezinta onorarii de expert achitate, iar cererea fata de solutia pronuntata de instanta de fond, respectiv de admitere in parte a cererii completata, modificata si precizata, formulata de reclamanti, precum si a admiterii in parte a cererii reconventionale, Curtea a apreciat ca facand o corecta aplicare a dispozitiilor art.276 Cod procedura civila, se impunea obligarea paratei la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecata, in loc de 7.265 lei, sens in care se va modifica in parte sentinta dupa admiterea recursului declarat de parata, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila.

Fata de cele retinute, in temeiul aceluiasi text de lege, a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamanti si intervenient.