Conditia existentei cazului temeinic justificat.

 

Art. 2 lit. t) din Legea nr.554/2004

 

In urma efectuarii unei cercetari administrative, precum si a doua variante de calcul, una in care au fost incluse si zilele de concediu pentru cresterea copilului, concediu aprobat pentru reclamant si una in care nu au fost incluse zilele de concediu pentru cresterea copilului, rezultand doua variante de calcul, deoarece au existat doua perioade diferite de recuperat, respectiv 563 zile si 1.028 zile.

Cum intimatul-parat I.P.J. Arges a emis decizia de imputare pentru suma de 11.898,80 lei, cuprinzand si perioada in care reclamantul s-a aflat in concediu de maternitate pentru crestere copil, exista astfel o aparenta de nelegalitate a deciziei amintite, fiind astfel indeplinita conditia existentei cazului temeinic justificat, prevazuta de art. 2 lit. t) din Legea nr.554/2004.

Drept urmare, legat de aspectul aratat anterior, exista o imprejurare legata de starea de drept de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ contestat in cauza, iar existenta acestei conditii nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, deoarece s-ar ajunge la prejudecarea fondului cauzei.

(Decizia nr. 1/R-cont/ 9 Ianuarie 2017)

 

Prin cererea formulata la data de 17.06.2016 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr.2982/109/2016/a1, reclamantul CM, in contradictoriu cu paratii Inspectoratul Judetean de Politie Arges si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges a solicitat suspendarea executarii Deciziei de imputare nr.300555/26.04.2016, prin care s-a stabilit in sarcina acestuia obligatia de plata a sumei de 11.898,80 lei, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare.

Cererea de suspendare a fost motivata oral, prin concluziile de fond formulate la termenul de judecata din 25.08.2016, reclamantul aratand ca decizia contestata a fost emisa peste termenul prevazut de lege, pe un temei de drept nelegal si ca modalitatea de calcul a prejudiciului este eronata, fiind emise doua decizii pentru acelasi numar de zile, pe doua baze de calcul diferite.

Legal citat, paratul Inspectoratul Judetean de Politie Arges a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii cu motivarea ca nu sunt indeplinite conditiile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, fata de imprejurarea ca reclamantul isi sustine cererea cu aparari de fond.

Parata, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii cu aceeasi motivare.

Paratul, Inspectoratul Judetean de Politie Arges, a formulat completare la intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, avand in vedere ca celalalt parat este abilitat cu executarea debitului.

Tribunalul Arges, Sectia civila, prin incheierea din 1.09.2016 a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive formulata de paratul Inspectoratul Judetean de Politie Arges si a admis cererea de suspendare formulata de reclamant, suspendand efectele Deciziei de imputare nr.300555/26.04.2016, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare.

Pentru a hotari astfel, in baza art.248 NCPC, tribunalul a solutionat mai intai exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a I.P.J. Arges, invocata prin intampinarea formulata de acesta din urma, exceptie pe care a gasit-o neintemeiata, motiv pentru care a respins-o, avand in vedere ca emitentul deciziei de imputare, contestata in cauza de fata este paratul I.P.J. Arges, chiar daca aceasta decizie este trimisa spre executare catre parata D.G.R.F.P. Ploiesti-prin A.J.F.P. Arges.

Asupra fondului cererii de suspendare, tribunalul a analizat incidenta dispozitiilor art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executarii actului administrativ, respectiv indeplinirea cumulativa a doua conditii, respectiv existenta unui caz bine justificat si a unei pagube iminente, stabilind ca in cauza sunt indeplinite ambele conditii, fiind analizata incidenta dispozitiilor art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 si art.2 alin.1 lit.s) din acelasi act normativ.

S-a retinut ca existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o asemenea cerinta si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

S-a avut in vedere ca suspendarea executarii actului administrativ constituie o masura exceptionala prin care instanta inlatura caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel ca luarea acestei masuri presupune dovedirea existentei acelor imprejurari care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, dar mai ales, a necesitatii inlaturarii temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o paguba iminenta.

In ceea ce priveste prima conditie, la o examinare sumara, tribunalul a constatat ca Decizia de imputare nr.300555/26.04.2016 prezinta o baza de calcul in care numarul de zile ramase de recuperat este de 1.208, constatandu-se ca cele lucrate efectiv sunt 2.445.

Examinand cele doua baze de calcul depuse la dosar de paratul Inspectoratul Judetean de Politie Arges, instanta a constatat ca desi se refera la acelasi numar de zile de recuperat, respectiv 563 zile, calculul este diferit, rezultand debite diferite, creandu-se un dubiu cu privire la modalitatea de stabilire a acestui debit ce urmeaza a fi executat.

Referitor la paguba iminenta, au fost avute in vedere cele doua recomandari, respectiv recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei privind protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa si recomandarea 16/2003 a Comitetului N. din cadrul Consiliului Europei, conform carora executarea deciziilor administrative trebuie sa tina cont de drepturile si interesele persoanelor particulare.

Potrivit celor doua recomandari, atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave particularilor carora li se aplica decizia, autoritatea jurisdictionala competenta, in speta instanta judecatoreasca, trebuie sa ia masuri provizorii corespunzatoare.

Avand in vedere aceste considerente, instanta, in baza art.15 din Legea nr.554/2004 a admis cererea de suspendare si in consecinta a dispus suspendarea efectelor Deciziei de imputare nr.300555/26.04.2016, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anularea actului administrativ.

Impotriva acestei incheieri au declarat recurs Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges si Inspectoratul de Politie al Judetului Arges,  criticand-o pentru nelegalitate si invocand dispozitiile art.488 pct.8 Cod procedura civila, solicitand admiterea recursului, cu modificarea sentintei si pe fond respingerea cererii de suspendare.

In motivarea recursului declarat de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, se sustine ca instanta de fond a pronuntat o hotarare data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, mentionand ca intimatul-reclamant trebuia sa depuna o cautiune in cuantum de 20% din suma contestata, iar in cazul nedepunerii cautiunii se solicita respingerea cererii de suspendare ca inadmisibila.

In continuare, recurenta sustine ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute cumulativ de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Referitor la existenta unui caz bine justificat, se precizeaza ca aceasta conditie nu a fost dovedita ca fiind indeplinita, iar aspectele de nelegalitate a actelor administrative atacate, tin de fondul dreptului dedus judecatii prin actiunea in anulare.

Facandu-se trimitere la decizia nr.4411/2006 pronuntata de I.C.C.J. in dosarul nr.4856/2/2006, se arata ca aceasta conditie, privind cazul bine justificat, nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea actelor administrative, aspecte care vizeaza fondul actului si care pot fi analizate numai in cadrul actiunii in anulare, potrivit considerentelor din decizia nr.3511/18.10.2006, pronuntata de I.C.C.J., in acelasi sens fiind si decizia nr.149/2009, pronuntata de I.C.C.J. in dosarul nr.533/35/2008.

In plus, se arata ca pana la solutionarea actiunii in anularea actului administrativ, acest act se bucura de prezumtia de legalitate, in caz contrar ajungandu-se la o prejudecare a fondului, potrivit deciziei nr.5191/27.10.2005, pronuntata de I.C.C.J., adaugandu-se faptul ca suspendarea executarii actelor administrative constituie o situatie de exceptie, care intervine numai cand este prevazuta de lege, in limitele si conditiile anume reglementate.

Referitor la cea de-a doua conditie prevazuta de art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004, se sustine ca nu s-a dovedit existenta unei tulburari sau a unei pagube, precum si faptul ca reclamantului nu i se poate aplica un tratament fiscal preferential fata de alti contribuabili, in acelasi sens fiind si decizia nr.2419/10.05.2007, pronuntata de I.C.C.J., in dosarul nr.8626/2/2006.

Legat de cea de-a doua conditie se sustine ca inceperea executarii silite nu poate fi considerata ca producatoare a unei pagube iminente, iar pe de alta parte, nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca executarea actelor administrative fiscale ar fi determinat un prejudiciu material, viitor si previzibil, in conditiile in care iminenta producerii unei pagube nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata, in conditiile in care simpla exercitare a unui act fiscal nu produce prin ea insasi o paguba, potrivit considerentelor din decizia nr.3534/16.10.2008, pronuntata de I.C.C.J.

In continuare, se sustine ca executarea obligatiilor contractuale nu poate constitui un argument pentru admiterea cererii de suspendare, atata timp cat achitarea la scadenta a obligatiilor bugetare reprezinta o obligatie legala, prevazuta de art.22 din O.G. nr.92/2003.

In concluzie, recurenta sustine ca in cauza nu sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii, prevazute de art.14, alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru a se dispune suspendarea cauzei de fata.

Prin recursul declarat de Inspectoratul de Politie al Judetului Arges se critica incheierea din 1.09.2016 pentru nelegalitate, solicitand admiterea acestuia si pe fond respingerea cererii de suspendare ca neintemeiata, invocandu-se dispozitiile art.488 pct.8 Cod procedura civila.

In motivarea recursului, se sustine ca in cauza nu sunt indeplinite prevederile art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004, precizandu-se ca pentru reclamantul CM au incetat la cerere raporturile juridice de serviciu cu acest parat, conform art.69 din Legea nr.360/2002, prin Ordinul M.A.I. nr.II/4483/29.12.2015, incepand cu data de 4.01.2016.

In baza Dispozitiei Sefului Inspectoratului de Politie al Judetului Arges nr.432/2.02.2016, emisa in conformitate cu prevederile O.G. nr.121/1998, privind raspunderea materiala a militarilor, aprobata prin Legea nr.25/1999, a Instructiunilor nr.114/22.06.2013, privind raspunderea materiala a personalului pentru pagubele produse M.A.I. si adresei emisa de Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” Bucuresti nr.1086/3.03.2016, s-a efectuat o cercetare administrativa, in perioada 2.02.2016-18.04.2016 privind paguba adusa M.A.I. prin nerespectarea angajamentului nr.4114/2.09.2003, pentru recuperarea cuantumului cheltuielilor de scolarizare.

Activitatea comisiei respective s-a materializat in decizia de impunere nr.300555/26.04.2016 pentru suma totala de 11.898,80 lei.

In alta ordine de idei, se sustine ca masura suspendarii executarii unui act administrativ este o masura exceptionala, in cauza nefiind indeplinite cele doua conditii prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004.

Referitor la conditia existentei cazului temeinic justificat se arata ca reclamantul nu a facut dovada existentei unor imprejurari legate de starea de fapt si de drept, de natura a crea o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ atacat.

Legat de acest aspect, se precizeaza ca cele retinute de instanta de fond in motivarea incheierii recurate, referitoare la cele doua baze de calcul depuse la dosar de catre intimata, in care se sustine ca s-a efectuat un calcul gresit, rezultand debite diferite pentru acelasi numar de zile de recuperat, respectiv 563 zile, sunt nedovedite.

Se precizeaza faptul ca cele doua baze de calcul depuse la dosar sunt diferite, numarul zilelor ramase de recuperat fiind diferit, deoarece o baza de calcul stabileste un numar de 1.208 zile, iar cealalta 563 zile, in functie de includerea sau nu a concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, de care a beneficiat reclamantul, in categoria „indeplinirii serviciului minim 10 ani, in unitati si garnizoane”.

Drept urmare, se sustine ca instanta de fond in mod eronat a apreciat existenta cazului bine justificat, invocand neconcordanta dintre cele doua baze de calcul.

In privinta celei de-a doua conditii, respectiv a pagubei iminente, se arata ca aceasta paguba trebuie sa fie certa, actuala si exigibila si sa aiba un caracter iminent, adaugandu-se faptul ca acest caracter iminent pentru a fi indeplinit se cere ca acesta sa existe in momentul in care consecintele pagubei nu pot fi inlaturate prin nicio masura, in cauza fiind vorba despre obligatii pecuniare, sumele achitate putand fi restituite ulterior, incat nu se poate vorbi de o imposibilitate de restituire ulterioara a acestora.

Prin intampinarea de la dosar, intimatul-reclamant solicita respingerea recursului formulat de I.P.J. Arges, depunand modul de calcul de la dosar, iar prin intampinarea de la dosar, acelasi intimat-reclamant solicita respingerea recursului formulat de D.G.R.F.P. Ploiesti prin A.J.F.P. Arges, precizandu-se ca reclamantul a achitat o cautiune in cuantum de 2% din valoarea contestata, depunand recipisa de consemnare a acesteia si chitanta nr.7612796/1 la dosar.

Prin raspunsul la intampinare, D.G.R.F.P. Ploiesti-A.J.F.P. Arges solicita admiterea recursului, asa cum a fost formulat.

Prin cererea de la dosar, intimatul-reclamant depune minuta extras de pe internet a hotararii nr.1024/2016, pronuntata de Tribunalul Arges la data de 14.11.2016, decizia de impunere si bazele de calcul emise de I.P.J. Arges.

Curtea, analizand cele doua recursuri prin prisma criticilor formulate si a probelor administrate, constata ca acestea sunt fondate, urmand a le admite ca atare, in baza art.496 Cod procedura civila, cu casarea incheierii din 1.09.2016, urmand a fi admisa in parte cererea de chemare in judecata si a se dispune suspendarea in parte a deciziei de imputare nr.300555/26.04.2016, emisa de I.P.J. Arges, pentru suma de 6.353,25 lei, cu mentinerea in rest a dispozitiilor incheierii recurate.

Pentru a se dispune astfel, Curtea constata ca reclamantul Corbu Mihai-Iulian a absolvit cursurile Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza” Bucuresti, promotia 2007, fiind obligat sa-si desfasoare activitatea in cadrul structurilor M.A.I. timp de 10 ani, potrivit angajamentului semnat la momentul admiterii in aceasta institutie de invatamant.

In urma efectuarii unei cercetari administrative, precum si a doua variante de calcul, una in care au fost incluse si zilele de concediu pentru cresterea copilului, concediu aprobat pentru reclamant si una in care nu au fost incluse zilele de concediu pentru cresterea copilului, rezultand doua variante de calcul, deoarece au existat doua perioade diferite de recuperat, respectiv 563 zile si 1.028 zile.

Cum intimatul-parat I.P.J. Arges a emis decizia de imputare pentru suma de 11.898,80 lei, cuprinzand si perioada in care reclamantul s-a aflat in concediu de maternitate pentru crestere copil, exista astfel o aparenta de nelegalitate a deciziei amintite, fiind astfel indeplinita conditia existentei cazului temeinic justificat, prevazuta de art.2 lit.t) din Legea nr.554/2004.

Drept urmare, legat de aspectul aratat anterior, exista o imprejurare legata de starea de drept de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ contestat in cauza, iar existenta acestei conditii nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, deoarece s-ar ajunge la prejudecarea fondului cauzei.

Referitor la conditia pagubei iminente, prevazuta de art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004, se constata ca este indeplinita in cauza, aceasta decizie de imputare fiind de natura sa provoace daune reclamantului, in executarea acestui act administrativ trebuind sa se tina cont de dreptul si interesul reclamantului, persoana particulara, potrivit recomandarilor nr. R/89/8 din 13.09.1989 si nr.16/2003 a Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei.

Pentru aceste considerente, au fost admise cele doua recursuri, in baza art.496 Cod procedura civila, fiind casata incheierea din data de 1.09.2016, in sensul ca se admite in parte cererea de suspendare a executarii deciziei de imputare nr.300555/26.04.2016, prin care s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de plata in suma de 18.898,80 lei, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare, suspendare admisa doar pentru suma de 6.353,25 lei, fiind exclusa perioada in care reclamantul s-a aflat in concediul pentru cresterea copilului.