Cheltuieli de judecata Obligatia de plata

• Codul de procedura civila de la 1864: art. 202, art. 274 alin. (1)
• Ordonanta Guvernului nr. 2/2000

Obligatia de plata a cheltuielilor de judecata reprezinta obiect al raportului juridic nascut intre partea care a cazut in pretentii si partea adversa, iar dispozitiile art. 247 alin. (1) C. pr. civ. nu pot fi opuse expertului de cel care a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 318 din 14 septembrie 2016, rezumata de

judecator Florin Suiu)

Prin sentinta civila nr. 8189/28.11.2012, Judecatoria Timisoara a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A... in contradictoriu cu paratul B... .

In vederea solutionarii dosarului, a fost incuviintata proba cu expertiza tehnica si a fost desemnat in acest sens expertul judiciar C. care a depus la dosar raportul de expertiza insotit de decontul de cheltuieli potrivit caruia onorariul final pentru lucrarea efectuata este de 1.910,70 lei din care s-a achitat un avans in suma de 300 lei.

Cum instanta a omis sa se pronunte asupra cererii expertului privind obligarea paratului la plata diferentei de onorariu, fata de prevederile art. 281 alin. (1) si (3) cererea de completare a sentintei formulata de expert a fost gasita ca intemeiata, astfel ca, prin sentinta civila nr. 11498/21.10.2015, Judecatoria Timisoara a completat dispozitivul sentintei astfel pronuntata in sensul obligarii paratului B... la plata sumei de 1.610,70 lei catre petentul expert inginer C., cu titlu de diferenta de onorariu.

Impotriva hotararii a declarat apel paratul care a solicitat schimbarea ei cu consecinta obligarii la plata diferentei de onorariu expert a reclamantului A., parte cazuta in pretentii conform deciziei civile nr. 532/A/21.05.2015 pronuntata de Tribunalul Timis prin care sentinta a carei completare s-a cerut a fost schimbata in sensul respingerii actiunii reclamantului, parte cazuta in pretentii in sensul art. 274 C. pr. civ.

Prin decizia civila nr. 497/A/15.04.2016, Tribunalul Timis a respins apelul paratului, retinand,in esenta, ca expertul nu are un raport juridic cu reclamantul, ci doar cu paratul care are posibilitatea recuperarii cheltuielilor de judecata de la partea care a pierdut procesul.

Impotriva deciziei a declarat recurs paratul, care a aratat ca, urmare a schimbarii in tot a sentintei ce a facut obiect al cererii de completare, partea cazuta irevocabil in pretentii este reclamantul A..., acestuia revenindu-i sarcina de a suporta cheltuielile ocazionate cu solutionarea cauzei, inclusiv onorariul de expert, tribunalul facand gresita interpretare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. pr. civ.

Examinand recursul astfel declarat, instanta de recurs a avut in vedere ca, in sensul art. 274 C. pr. civ., onorariul de expert este o componenta a cheltuielilor de judecata la plata carora va fi obligata partea care cade in pretentii.

Potrivit aceluiasi cod, „Cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar. va numi, la cererea partilor. ..unul sau trei experti.” [art.201 alin. (1)], iar „Incheierea de numire va stabili si plata expertilor” [art. 202 alin. (2)]. O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara prevede ca, numind expertul, instanta „. indica in scris, prin incheiere. obiectul expertizei, fixeaza onorariul provizoriu.si comunica biroului local pentru expertize judiciare tehnice si contabile numele persoanei desemnate sa efectueze expertiza (art.17), ca „Suma stabilita drept onorariu provizoriu si avansul pentru cheltuielile de deplasare. se depun, in termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea careia s-a incuviintat efectuarea expertizei, in contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice si contabile.”(art.20) si ca „Dupa stabilirea onorariului definitiv.. .organul cu atributii jurisdictionale instiinteaza biroul local de expertize in vederea efectuarii platii” [art.22 alin. (2)].

Din coroborarea acestor dispozitii rezulta ca achitarea onorariului cuvenit expertului, respectiv plata contravalorii prestatiei acestuia cade in sarcina partii care,pentru a-si proba sustinerile, a solicitat instantei sa ceara parerea unui specialist, intre parte si expert luand nastere un raport obligational in temeiul caruia, prin intermediul instantei, partea in proces are dreptul sa solicite expertului sa efectueze expertiza, iar expertul pe cel de a solicita de la parte contravaloarea prestatiei materializata in raportul de expertiza intocmit.

Pe de alta parte, obligatia de plata a cheltuielilor de judecata stabilita de art. 274 alin. (1) C. pr. civ. are ca temei culpa procesuala a partii care a provocat aceste cheltuieli si reprezinta obiect al raportului juridic nascut intre partea care a cazut in pretentii si partea adversa. Cum in dosarul fondului obligatia de plata a onorariului de expert a fost stabilita in sarcina paratului B. (recurent in cauza de fata), partea de la care expertul este indreptatit sa pretinda plata integrala a contravalorii prestatiei efectuate este paratul, si nu reclamantul A., parte in proces cu care expertul nu are nici un raport juridic.

Din aceasta perspectiva, este indiferent ca parte cazuta irevocabil in pretentii este reclamantul, cata vreme, conform celor mai sus-aratate, consecintele acestei situatii procesuale privesc raportul dintre partile intre care s-a derulat litigiul si pot fi invocate de parat ca temei al unei cereri de recuperare de la reclamant a onorariului achitat expertului,insa nu pot fi opuse acestuia din urma.