Cererea prin care detinatorul titlului de doctor in medicina solicita continuarea activitatii

Fiind vorba de o incetare in virtutea legii - ope legis- contractul este desfiintat in chiar momentul aparitiei cauzei de incetare, formalitatile prin care angajatorul ia act de intervenirea acestei imprejurari fiind reglementate de lege doar pentru constatarea lor.

Tribunalul Dolj - Sectia de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, prin sentinta civila nr. 2371 din 21.05.2015, a respins contestatia formulata de A.E. in contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC DE NEUROPSIHIATRIE CRAIOVA, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut urmatoarele:

Contestatoarea a fost incadrata cu contract individual de munca la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova.

Prin exceptie de la normele generale, varsta standard de pensionare a medicilor este de 65 ani, indiferent de sex, asa cum rezulta din reglementarea de art. 385 din Legea 95/2006.

In speta, reclamanta,a implinit varsta standard de pensionare la data de 10.11.2014.

In conformitate cu prevederile art. 385 alin. (3) din Legea 95/2006: "In unitatile sanitare publice, medicii membri titulari sau membri corespondenti ai Academiei Romane si ai Academiei de Stiinte Medicale, profesorii universitari si cercetatorii stiintifici gradul I, doctorii in stiinte medicale, care desfasoara activitati medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicala pana la implinirea varstei de 70 de ani. Peste aceasta varsta medicii, membri titulari si membri corespondenti ai Academiei de Stiinte Medicale, pot fi mentinuti in activitate conform dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale, cu modificarile ulterioare. De acelasi drept pot beneficia si medicii, membri titulari si membri corespondenti ai Academiei Romane.

Astfel, potrivit dispozitiilor sus-enuntate, pentru ca un medic sa isi continue activitatea si dupa implinirea varstei standard de pensionare, in conditiile art. 385 alin.3 Legea 95/2006 se cer intrunite, cumulativ, mai multe conditii.

O prima conditie se refera la detinerea titlului de doctor in medicina (sau integrarea in una din celelalte categorii expres prevazute de textul mai-sus citat), conditie indeplinita in speta.

Textul de lege impune insa si ca medicul solicitant sa formuleze o cerere in vedere continuarii activitatii.

Sintagma folosita de legiuitor - aceea de "continuare a activitatii" - impune concluzia ca aceasta cerere trebuie formulata mai inainte de incetarea de drept a contractului individual de munca; in caz contrar s-ar fi folosit o alta sintagma ("reluarea activitatii" sau "incheierea unui nou contract de munca").

In speta, contractul individual de munca al reclamantei a incetat de drept la data implinirii vrastei standard de pensionare si a stagiului minim de cotizare, respectiv, la data de 10.11.2014.

Dupa cum insasi contestatoarea afirma in cererea introductiva, cererea prevazuta de art. 385 Legea 95/2006 a fost formulata dupa incetarea de drept a contractului individual de munca, fiind inregistrata sub nr. 8418 la data de 17.11.2014.

Asadar, simpla cerere de continuare a activitatii, formulata dupa incetarea de drept a contractului de munca nu poate avea ca efect incheierea unui nou contract de munca intre parti, iar cererea de continuare a activitatii nu poate constitui, in lipsa unui contract de munca, un temei pentru derularea raporturilor de munca.

Nici aprobarea de catre RUONS a cererii de concediu de odihna (formulata la data de 21.11.2014) nu are drept efect reluarea/continuarea raporturilor de munca dintre reclamanta si unitatea parata, Serviciul RUONS neavand atributii in incheierea contractelor de munca.

Tribunalul a retinut, de asemenea, ca prin dispozitia nr. 31/2014, intimatul a
constatat
incetarea de drept a contractului individual de munca al contestatoarei, in temeiul dispozitiilor art. 56 lit.c din Codul muncii, si nu a dispus in mod unilateral desfacerea contractului de munca, asa cum gresit a apreciat contestatoarea.

Legalitatea unei decizii emise de angajator se analizeaza in raport cu imprejurarile de fapt si de drept care au generat-o si cu dispozitiile legale in vigoare la data emiterii.

Prin decizia contestata, luandu-se act de faptul ca salariata a implinit conditiile de varsta standard si stagiu minim de cotizare, s-a facut practic, aplicarea dispozitiilor art. 56 lit. c Codul Muncii.

Actul contestat nu reprezinta o decizie de concediere, nu contine elementele de fond ale unei decizii de concediere in sensul legii si nu produce efectele unei manifestari unilaterale de vointa a angajatorului in acest scop.

Deci, emiterea dispozitiei contestate nu a deturnat scopul legii, nu a vatamat partea aflata intr-o asemenea situatie, nu a modificat imprejurarile de fapt si de drept care au generat situatia premisa consumata si prevazuta de lege si deci, nu a fost de natura sa impiedice aplicarea cazului de incetare a contractului de munca ope legis.

De asemenea, nicio alta informatie din cuprinsul dispozitiei nu lasa sa se inteleaga faptul ca angajatorul - ignorand legea, ar fi dispus prin vointa proprie, incetarea contractului de munca, urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, care se realizeaza numai in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 56 alin.2 Codul Muncii, potrivit carora: "pentru situatiile prevazute la alin.1 lit. c-j, constatarea cazului de incetare de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de 5 zile lucratoare".

In speta, angajatorul intimat a respectat toate aceste obligatii: a emis in termenul prevazut de lege (5 zile lucratoare) decizia prin care a constatat intervenirea cauzei de incetare de drept a contractului si i-a inmanat-o contestatoarei (a pus-o la dispozitia acesteia). Oricum, "necomunicarea oficiala" - nu are ca efect nulitatea deciziei, ci doar, eventual, inopozabilitatea acesteia (insa doar in situatia concedierii (art. 58 si urmatoarele Codul Muncii), nu si in situatia de fata, cand efectul incetarii se produce de drept

Prin urmare, Tribunalul a concluzionat in sensul ca dispozitia atacata nu exprima un act de vointa unilaterala a angajatorului, nu produce alte efecte si are ca scop doar constatarea formala a incetarii de drept a contractului de munca al reclamantei in conditiile intervenirii cazului reglementat de art. 56 lit. c) CM.

Acceptarea unui punct de vedere contrar ar fi de un formalism excesiv.

Cu alte cuvinte, odata ce s-a demonstrat ca incetarea contractului de munca nu a avut loc din initiativa angajatorului in sensul art. 58 CM, orice discutie legata de concediere in sensul real si propriu al institutiei, din motive care tin sau nu, de persoana salariatului, orice discutie legata de conditii de fond si de forma ale actului, nu au legatura cu speta.

Pentru toate aceste motive, Tribunalul a respins contestatia formulata, ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea A.E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

A aratat ca solutia pronuntata de prima instanta este data cu gresita aplicare a dispozitiilor Codului muncii si a Legii nr. 95/2006.

Astfel, instanta de fond a retinut in motivarea sentintei ca reclamanta nu a indeplinit in totalitate conditiile cumulativ prevazute de art. 385 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, in sensul ca nu a formulat cerere de continuare a activitatii inainte de incetarea de drept a contractului individual de munca.

Asa cum in mod corect a retinut instanta de fond, reclamanta a formulat cerere de continuare a activitatii la data de 17.11.2014, cu 4 zile inainte de a gasi decizia de incetare drept a contractului individual de munca pe biroul sau, in data de 21.11.2014.

Instanta nu a analizat in nici un fel modalitatea in care parata a inteles sa-i comunice decizia de incetare de drept, dar mai ales nu a analizat relevanta datei la care aceasta a luat cunostinta de decizia de incetare de drept.

Instanta de fond a considerat ca, din moment ce cererea a fost depusa dupa data incetarii de drept a contractului individual de munca, ea nu mai putea produce consecinte juridice, nemaiputand avea ca efect incheierea unui nou contract de munca.

Practic instanta de fond a considerat ca, modul in care a fost comunicata decizia de incetare de drept a CIM si data la care ea a fost comunicata, nu are nici un fel de relevanta conform dispozitiilor Codului muncii. n acest mod, s-au incalcat dispozitiile art. 56 alin. 2 din Codul muncii care prevede obligativitatea comunicarii unei asemenea decizii in termen de 5 zile lucratoare.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 si urm. Cod procedura civila.

La data de 29.07.2015 a formulat intampinare intimatul SPITALUL CLINIC DE NEUROPSIHIATRIE CRAIOVA, solicitand respingerea apelului.

Apelul este nefondat.

Art. 477si 478 Cod procedura civila reglementeaza efectul devolutiv al apelului, care consta in aceea ca instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit , de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea de hotarare care a fost atacata.

Efectul devolutiv al acestei cai ordinare de atac este o consecinta a principiului disponibilitatii partii in procesul civil, limitele rejudecarii in aceasta faza procesuala fiind determinate prin vointa titularului caii de atac.

In speta, apelanta a dedus controlului instantei de control judiciar doua aspecte, si anume: refuzul recunoasterii efectelor juridice pe care cererea sa de continuare a activitatii, formulata anterior luarii la cunostinta despre decizia contestata, le-a produs, si modalitatea in care angajatorul i-a comunicat decizia de incetarea de drept a contractului de munca, din perspectiva art. 56 alin.2 Codul muncii, apreciind ca acest motiv de nelegalitate afecteaza de nulitate masura dispusa.

Cat priveste prima critica, Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o corecta distinctie referitor la momentul in care este formulata o astfel de cerere. Astfel, in mod just s-a retinut ca cererea prevazuta de art. 385 alin.3 din legea 95/2006, prin care medicul solicitant, detinator al titlului doctor in medicina, solicita continuarea activitatii, trebuie formulata anterior incetarii de drept a contractului de munca, moment care coincide, cu data implinirii varstei standard de pensionare , de 65 ani, in speta 10.11.2014.

Fiind vorba de o incetare in virtutea legii - ope legis- contractul este desfiintat in chiar momentul aparitiei cauzei de incetare, formalitatile prin care angajatorul ia act de intervenirea acestei imprejurari fiind reglementate de lege doar pentru constatarea lor.

Or, apelanta reclamanta a formulat o cerere cu acest obiect, ulterior, la data de 17.11.2014, dupa ce contractul sau de munca incetase de drept, fiind irelevanta data la care decizia emisa de angajator i-a fost comunicata.

Referitor la termenul de comunicare a deciziei de incetare de drept a contractului de munca, dispozitiile art. 56 alin.2 Codul muncii prevad ca, constatarea cazului de incetare de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea acestuia, iar decizia angajatorului prin care s-a constatat cazul de incetare de drept a contractului de munca se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de 5 zile lucratoare.

Ambele termene - atat cel pentru constatarea cazului de incetare, cat si cel pentru comunicarea deciziei - sunt termene de recomandare, si nu de decadere, ceea ce inseamna ca o eventuala nerespectarea a acestora nu antreneaza consecinte juridice privind masura constatata. Altfel spus, chiar daca sustinerile apelantei sub acest aspect ar fi fondate, nu ar constitui motive de nelegalitate a dispozitiei contestate, de natura sa o afecteze de nulitate.

Contractul de munca al reclamantei a incetat de drept la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare - 10.11.2014, iar dispozitia nr. 131 prin care angajatorul a constatat incetarea de drept a fost emisa la data de

2014. in termenul de 5 zile lucratoare prevazut de lege.

Apelanta a sustinut ca a luat cunostinta despre decizia de incetare de drept a contractului de munca la data de 21.11.2014, ceea ce inseamna ca angajatorul a respectat obligatia de a o comunica in termenul prevazut de art. 56 alin.2 Codul muncii, si anume in 5 zile lucratoare, calculate de la data emiterii acesteia .

Fiind apreciate ca neintemeiate criticile formulate de apelanta reclamanta, potrivit art. 480 Cod procedura civila, apelul declarat s-a respins ca nefondat.

(Decizia civila nr. 4168/29.09.2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Oana Ghita)