Cerere privind desfiintarea constructiei neautorizate Cai de atac

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep. : art. 457 alin. (1), art.

483 alin. (2) teza a doua, art. 94 alin. (1)

Cererea de obligare a paratului la desfiintarea unei constructii si, in caz de refuz, de autorizare a reclamantului sa execute lucrarea pe cheltuiala paratului priveste o obligatie de a face neevaluabila in bani, iar hotararea pronuntata asupra unei asemenea cereri nu este supusa recursului.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 62 din 18 aprilie 2018, rezumata de judecator Florin Suiu)

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Timisoara, reclamantii Municipiul Timisoara prin Primar, Primarul Municipiului Timisoara si Consiliul Local al Municipiului Timisoara au solicitat obligarea paratului A... la desfiintarea constructiei in suprafata de 60 de mp. edificata in lipsa autorizatiei de constructie ceruta de Legea nr. 50/1991, iar in caz de neconformare, sa fie autorizati reclamantii sa execute lucrarile pe cheltuiala paratului.

In drept au invocat prevederile art. 27, 28 si 32 din Legea nr. 50/1991, art. 1527 si 1528 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 1574/15.02.2017 pronuntata in dosar nr. .../325/2015, Judecatoria Timisoara a respins cererea astfel formulata.

Apelul declarat de reclamanti impotriva sentintei a fost admis de Tribunalul Timis care, prin decizia civila nr. 1116/04.10.2017, a schimbat in tot sentinta apelata in sensul ca a admis actiunea si l-a obligat pe parat la demolarea constructiei, autorizandu-i pe reclamanti ca, in caz de refuz, sa execute lucrarile pe cheltuiala paratului.

Impotriva deciziei a declarat recurs paratul.

Astfel investita, curtea de apel a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii recursului si a ramas in pronuntare asupra acestei exceptii, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea adresata judecatoriei, reclamantii nu au solicitat despagubiri civile si nici nu au precizat vreo valoare a dreptului care constituie obiectul litigiului, ci au solicitat obligarea paratului la desfiintarea unei constructii, iar in caz de neconformare sa fie autorizati sa execute ei lucrarile pe cheltuiala acestuia, fara a tinde, deci, sa obtina un folos patrimonial ce ar putea fi raportat la valoarea constructiei (din moment ce nu urmaresc aproprierea acesteia) sau la costurile cu desfiintarea (oricum, ulterioare raportului juridic dedus judecatii), astfel ca o atare cerere - de obligare a paratului la demolarea constructiei edificata neautorizat - priveste o obligatie de a face neevaluabila in bani.

Or, potrivit dispozitiilor art. 457 alin. (1) C. pr. civ., hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, iar art. 483 alin. (2) teza a doua C. pr. civ. dispune ca „Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j)...”, deci nici hotararea de fata prin care judecatoria a solutionat in prima instanta una dintre „cererile privind obligatiile de a face. neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor.” la care se refera art. 94 alin. (1) lit. h) C. pr. civ.

Pentru aceste considerente ce fac inutila cercetarea fondului, instanta a respins ca inadmisibil recursul declarat de parat impotriva deciziei pronuntata in apel.