Cerere pentru recunoastere si executare hotarare arbitrala straina,  Conditii de regularitate - Conventia de la News York (1958)

Conventia de la New York (1958): art. 3, art. 2, art. 5

• Codul de procedura civila: art. 200, art. 208, art. 177, art. 548 - 550, art. 1128 - 1129, art. 1131, art. 614 - 615, art. 1125
• Codul civil: art. 1609 si art. 1612

Cu privire la critica asupra respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii, in absenta clauzei de arbitraj, Curtea constata neintemeiata critica adusa de parata-apelanta.

Obiectul cererii introdusa de reclamanti consta in recunoasterea si executarea unei hotarari arbitrale straine, care se solutioneaza in prima instanta de tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul celui caruia i se opune respectiva hotarare, potrivit art. 1126alin. (1) C.pr.civ.

In continuare, dispozitiile art. 1128 alin. (1) C.pr.civ. statueaza ca cererea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale trebuie sa fie insotita de hotararea arbitrala si conventia de arbitraj in original sau in copie, care sunt supuse supralegalizarii in conditiile prevazute de art. 1093 C.pr.civ.

Sub aspectul conditiilor de regularitate mai sus aratate, cererea reclamantilor indeplineste toate cerintele, cu observatia ca hotararile arbitrale pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic, forma de arbitraj institutionalizat, cu caracter permanent si specializat, nu sunt supuse cerintei supralegalizarii, deoarece nu fac parte din categoria actelor publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un agent public strain, ci de o instanta de arbitraj, cu caracter nestatal, lipsita de forta publica a autoritatilor statale.

Pe de alta parte, atat Romania, in calitate de stat chemat sa aplice lex fori asupra cererii de recunoastere si executare a hotararii arbitrale, cat si Elvetia, in calitate de stat pe al carui teritoriu isi are sediul Tribunalul Arbitral chemat sa solutioneze litigiul arbitral declansat intre parti, sunt state membre ale Conventiei de la New York cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, incheiata in anul 1958 si ratificata de Romania prin Decretul nr. 186 din 24 iulie 1961.

Potrivit art. 1093 alin. (3) C.pr.civ., ,,Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unui tratat international la care Romania este parte sau pe baza de reciprocitate”.

Conventia de la New York din 1958 este un tratat international la care Romania este parte semnatara si are prioritate in aplicare in raport cu normele de drept national, conform art. 1093 alin. (3) C.pr.civ.

Drept consecinta, cerintele de regularitate privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine prevazute in dreptul intern trebuie sa se conformeze Conventiei de la New York, denumita in continuare Conventie, potrivit art. 3 din aceasta ,,Fiecare din Statele contractante va recunoaste autoritatea unei sentinte arbitrale si va acorda executarea acestei sentinte conform regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocata in conditiile stabilite in articolele urmatoare. Pentru recunoasterea sau executarea sentintelor arbitrale carora se aplica prezenta Conventie nu vor fi impuse conditiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecata mult mai ridicate, decat acelea care sunt impuse pentru recunoasterea sau executarea sentintelor arbitrale nationale.“

O prima constatare a Curtii cu referire la hotararile arbitrale straine supuse recunoasterii si executarii, in temeiul Conventiei, retine ca acestea se bucura de aceleasi efecte executorii ca si hotararile arbitrale nationale, in privinta carora nu este necesara vreo formalitate suplimentara de supralegalizare, fiind pe deplin aplicabile dispozitiile relative la executarea hotararilor arbitrale prevazute de art. 614-615 C.pr.civ.

In continuare art. 4 din Conventie statueaza ca: ,,1. Pentru a obtine recunoasterea si executarea aratata in articolul precedent, partea care cere recunoasterea si executarea trebuie sa produca odata cu cererea:

1. originalul sentintei autentificat in mod cuvenit, sau o copie a acestui original intrunind conditiile cerute pentru autenticitatea sa;
2. originalul conventiei aratate in articolul II sau o copie intrunind conditiile cerute pentru autenticitatea sa;

Daca mentionata sentinta sau mentionata conventie nu este redactata intr-o limba oficiala a tarii in care sentinta este invocata, partea care cere recunoasterea si executarea sentintei va trebui sa produca o traducere a acestor piese in aceasta limba. Traducerea va trebui sa fie certificata de un traducator oficial, sau de un traducator cu juramant, ori de un agent diplomatic sau consular”.

Aceste conditii de regularitate au fost complinite de reclamanti prin atasarea la cererea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale straine a contractelor incheiate cu H... Timisoara in limba romana, certificate ,,conform cu originalul”, in care sunt continute

clauzele compromisorii, expres formulate, potrivit carora, in redactarea acestor clauze, ,,orice conflict izvorat din sau relationat la acest contract se va solutiona de catre Tribunalul Arbitral Baschetbalistic (BAT) in Geneva, Elvetia, in conformitate cu Regulile de Arbitraj BAT, de catre un singur arbitru desemnat de presedintele BAT. Locul arbitrajului va fi in Geneva, Elvetia. Procesul de arbitraj va fi guvernat de Capitolul 12 din Legea privind dreptul privat international din Suedia, indiferent de domiciliul partilor. Limba de arbitraj va fi engleza. Arbitrul va decide asupra disputei ex aequo et bono”.

Aceasta formulare a clauzei compromisorii se regaseste in contractele incheiate intre reclamantii F..., C... si B... . In contractul incheiat de reclamantul A..., formula intrebuintata de clauza compromisorie se refera la ,,Orice litigiu care decurge din sau in legatura cu prezentul contract (...) va fi inaintat Tribunalului Arbitral de Baschet (BAT) din Geneva...” continuarea fiind identica cu celelalte clauze compromisorii cuprinse in contractele celorlalti reclamanti.

La cerere s-au atasat hotararile arbitrale pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva nr. 0951/08.03.2016 si nr. 0991/08.03.2016, ambele in copie certificata si in traducere legalizata in limba romana.

Clauzele de arbitraj existente in contractele incheiate de reclamanti cu H... Timisoara sunt opozabile paratei G... Timisoara, deoarece fiind formulate in corpul contractelor de fond, principale, de obligatii, sub forma clauzelor compromisorii urmeaza soarta juridica a acestor contracte sub aspectul asumarii lor si alegerii instantei de arbitraj chemate sa solutioneze eventualele litigii care se vor ivi, in temeiul contractelor de baza sau in legatura cu obligatiile financiare izvorand din aceste contracte, intre parti si intre cei care se obliga in contul partii cazute in pretentii, clauza electio juris pastrandu-si autonomia pentru a deferi instantei de arbitraj litigiul ivit, in conditiile in care se produce inlocuirea liber consimtita a debitorului initial prin preluarea si asumarea obligatiilor de ordin financiar ale acestuia de noul debitor. In conformitate cu Acordul de Asociere si Actul Aditional la acesta, intre H... Timisoara si G... Timisoara a operat novatia de debitor reglementata de art. 1609 alin. (2) Cod civil, conform caruia ,,novatia se produce atunci cand un debitor nou il inlocuieste pe cel initial”.

In aceasta ipoteza, potrivit art. 1612 Cod civil, ,,Atunci cand novatia are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare pe care le avea impotriva debitorului initial si nici cele pe care acesta din urma le avea impotriva creditorului, cu exceptia situatiei in care, in acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absoluta a actului din care s-a nascut obligatia initiala”.

In obiect, parata apelanta a invocat, pentru sustinerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, absenta conventiei de arbitraj, subsumata neincheierii, in scris, a unei astfel de conventii cu parata, ceea ce contravine prevederilor art. 1129 si 1125 C.pr.civ. si determina refuzul recunoasterii si executarii hotararii arbitrale straine.

Curtea a aratat deja ca cererea reclamantilor a fost insotita de contractele care cuprind inserarea clauzei compromisorii, clauza care indeplineste conditiile de forma prevazute de legea romana - art. 548 alin. (1) C.pr.civ., privind forma scrisa a conventiei arbitrale, art. 549 alin. (1) C.pr.civ., privind inserarea clauzei compromisorii in continutul contractului principal si art. 550 C.pr.civ. referitor la continutul clauzei compromisorii.

De asemenea, clauzele compromisorii stipulate de parti dezvaluie manifestarea de vointa a acestora de a supune litigiile care se vor naste din sau in legatura cu contractul principal unui anumit organ de arbitraj - Tribunalul Arbitrai Baschetbalistic de la Geneva, Elvetia, invocand atat modul de constituire a instantei arbitrale - arbitru unic - cat si acceptarea Regulilor de arbitraj ale tribunalului arbitral desemnat, precum si forma arbitrajului - in echitate (ex aequo et bono). Continutul clauzei compromisorii indeplineste, astfel, pe deplin cerintele prevazute de art. 550 alin. (1) C.pr.civ., conform carora ,,Prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este stipulata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la institutia sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul”.

Curtea concluzioneaza ca, in prezenta clauzelor compromisorii astfel incheiate, sanctiunea nulitatii conventiei de arbitraj nu primeste aplicare, iar exceptia inadmisibilitatii cererii pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine este judicios respinsa prin sentinta pronuntata de prima instanta.

Referitor la criticile aduse in fond, aceleiasi sentinte, Curtea constata ca, potrivit art. 5 pct. 1 din Conventia de la New York din 1958, ,,Recunoasterea si executarea sentintei nu vor fi refuzate, la cererea partii contra careia ea este invocata, decat daca aceasta face dovada in fata autoritatii competente a tarii unde recunoasterea si executarea sunt cerute:

1. ca partile la conventia amintita in articolul II, erau, in virtutea legii aplicabila lor, lovite de o incapacitate, sau ca conventia mentionata nu este valabila in virtutea legii careia partile au subordonat-o, sau in lipsa unor indicatii in acest sens, in virtutea legii tarii in care sentinta a fost data; sau
2. ca partea impotriva careia este invocata sentinta nu a fost informata in mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, sa-si puna in valoare mijloacele sale de aparare; sau
3. ca sentinta se refera la un diferend nementionat in compromis, sau care nu intra in prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele contin hotarari care depasesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totusi, daca dispozitiile sentintei care au legatura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legatura cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute si executate; sau
4. ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conforma cu conventia partilor, sau, in lipsa de conventie, ca ea nu a fost conforma cu legea tarii in care a avut loc arbitrajul; sau
5. ca sentinta nu a devenit inca obligatorie pentru parti sau a fost anulata sau suspendata de o autoritate competenta a tarii in care, sau dupa legea careia, a fost data sentinta”.

In legatura cu aceste conditii, Curtea constata ca si legea nationala, totodata legea forului chemat sa se pronunte asupra cererii pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine, prevede in continutul art. 1129 alin. (1) lit. a) - h) C.pr.civ. aceleasi cerinte.

Deosebirea intre cele doua seturi de reglementari consta in imperativul pe care il utilizeaza, distinct, ipoteza de reglementare: Conventia prevede expres ca recunoasterea si executarea nu vor fi refuzate decat in prezenta probarii situatiilor prevazute de art. 5 pct. 1; Codul de procedura civila prezerva solutia respingerii cererii daca se probeaza situatiile cuprinse in art. 1129 alin. (1).

Elementul comun al celor doua seturi de reglementare consta in necesitatea probarii de catre cel caruia i se opune hotararea arbitrala straina, situatiilor pentru care se refuza/se respinge recunoasterea si executarea acestei hotarari.

In plus, Conventia prevede ca ,,Recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate daca autoritatea competenta a tarii in care se cere recunoasterea si executarea constata:

1. ca in conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau
2. ca recunoasterea sau executarea sentintei ar fi contrara ordinei publice a acestei tari.“ (art. 5 pct. 2). Aceleasi conditii negative sunt prevazute si de art. 1125 C.pr.civ.

Din acest ansamblu de situatii, ipoteze sau cazuri in prezenta carora instanta nationala competenta refuza sau respinge cererea de recunoastere si executare, parata - apelanta a invocat: prevederile art. 5 pct. 2 lit. b) din Conventie si art. 1125 C.pr.civ. cu referire la caracterul potrivnic al hotararii arbitrale straine in raport cu ordinea publica de drept international privat roman/cu ordinea publica a tarii in care se cere recunoasterea si executarea hotararii; dispozitiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventie si art. 1129 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., cu referire la nevalabilitatea conventiei arbitrale potrivit legii careia partile au supus-o; art. 5 pct. 2 lit. a) din Conventie si art. 1125 C.pr.civ., privind caracterul nearbitrabil al solutionarii litigiului dintre parti potrivit legii romane.

Curtea constata ca niciunul dintre aceste cazuri nu primeste incidenta asupra cererii reclamantilor pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine pronuntata de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva, obiect al cererii.

In ceea ce priveste primul motiv invocat, Curtea constata ca hotararile arbitrale nr. 0951/08.03.2018 si nr. 0991/08.03.2018 pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic Geneva nu contin dispozitii contrare ordinii publice din Romania si, cu atat mai putin, ordinii publice a dreptului international privat din Romania. In plus, Curtea constata ca asumarea de catre parata a obligatiilor financiare ale H... Timisoara, inclusiv fata de terti, include nu numai obligatiile concret stabilite prin cele patru contracte incheiate de H... Timisoara cu reclamantii, considerate contracte principale, ci si clauza de optiune cu privire la instanta de arbitraj si modul de solutionare, pe viitor, a diferendelor de ordin litigios care se vor ivi cu privire la aceste obligatii (electio juris).

Atat novatia prin schimbarea debitorului, cat si clauza de optiune privind recurgerea la instanta de arbitraj nu au caracter prezumat.

Dimpotriva, in lipsa de stipulatie contrara inscrisa in Acordul de Asociere sau/si in Actul aditional la acesta, din care sa rezulte neechivoc manifestarea de vointa a paratei apelante ca intelege sa nu preia obligatiile financiare ale H. Timisoara, cu referire la cele patru contracte incheiate de reclamanti cu H. Timisoara, ceea ce ar fi condus pe calea rationamentului logico-juridic ca nu isi asuma nici clauzele de optiune continute de clauzele compromisorii, Curtea, asa cum judicios a stabilit si prima instanta, nu are niciun motiv de fapt sau de drept, pentru a considera ca paratei apelante nu ii sunt opozabile nici contractele, nici clauzele compromisorii.

Asumarea libera si constienta a obligatiilor financiare aflate in sarcina H... Timisoara semnifica consimtamantul deplin, iar nu lipsa acestuia.

Modul de solutionare a eventualelor litigii ivite in legatura cu onorarea acestor obligatii a fost stabilit prin clauze compromisorii legal incheiate, avand deplina valabilitate intre partile contractante ale conventiei de arbitraj si in raport cu succesorii in drepturi si obligatii ai partilor raportului obligational principal.

Chiar si in conditiile in care clauza compromisorie ar comporta indoiala, prevederile art. 550 alin. (3) C.pr.civ. statueaza ca clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor neintelegerilor care deriva din contractul sau din raportul juridic la care se refera.

Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva a avut la dispozitie contractele principale, Acordul de Asociere si Actul aditional la acesta, pronuntand hotararile arbitrale, in primul rand, prin luarea in considerare a clauzelor compromisorii, sub aspectul celor trei imperative ale conventiilor de arbitraj: de a nu fi afectate de caducitate; de a nu avea caracter inoperant fata de obiectul litigiului si in raportul cu partile arbitrajului; de a fi susceptibile sub aspectul aplicarii in litigiul arbitral cu care a fost investit. Aceste cerinte sunt prevazute de Conventia de la New York (art. 2 pct. 3).

Sub cea de-a doua teza a acestui motiv, relativ la proiectarea in viitor, a asumarii obligatiilor financiare aflate in sarcina H... Timisoara de catre parata G... Timisoara, Curtea de Apel constata ca aceasta aparare este una de fond, punand in discutie, in ce masura, sub aspectul debutului in timp, ii pot fi opuse paratei apelante obligatiile financiare contractate de H. Timisoara anterior incheierii Actului aditional la Acordul de Asociere.

Aceasta problema repune in dezbaterea instantelor nationale fondul raportului obligational dezlegat de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic, dezlegare supusa judecatii instantei de arbitraj prin intermediul apararilor formulate de G... Timisoara. Hotararea Tribunalului Arbitral, data fara motivare in temeiul propriului Regulament de Arbitraj, a solutionat, in fond, aceasta problema, prin dispozitiv, in sensul obligarii paratei arbitrale G... Timisoara in solidar cu H. Timisoara, la plata pretentiilor banesti formulate de reclamanti, ceea ce conduce la constatarea indubitabila ca Tribunalul Arbitral a retinut raspunderea in pretentii a paratei fata de reclamanti pentru obligatiile financiare rezultate din cele patru contracte incheiate anterior Actului aditional.

Potrivit art. 1133 C.pr.civ., Tribunalul national investit cu cererea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale straine nu poate examina hotararea arbitrala pe fondul diferendului.

Curtea de Apel retine ca, privita sub aspectul reluarii problemei de fond a momentului debutului si intinderii obligatiilor asumate de parata, refuzul recunoasterii de catre aceasta a unor obligatii financiare anterioare Actului aditional, nu poate face obiectul cercetarilor judecatoresti in procedura recunoasterii si executarii hotararii arbitrale straine, fara a infrange prevederile art. 1127 alin. (1) C.pr.civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat a hotararii arbitrale straine, respectiv dispozitiile art. 3 din Conventia de la New York cu privire la obligativitatea statelor semnatare de a recunoaste autoritatea unei sentinte arbitrale.

Cel de-al treilea caz invocat de parata pentru a obtine refuzul/respingerea cererii de recunoastere si executare a hotararilor arbitrale straine pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva, formulat in fata primei instante si a instantei de apel se refera la caracterul nearbitrabil al litigiului, pentru considerente care privesc regimul juridic de dreptul muncii al contractelor incheiate de reclamanti cu H... Timisoara.

In primul rand, caracterul arbitrabil al litigiului a fost examinat de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva, in temeiul principiului de drept international privat Kompetenz - Kompetenz, prin intermediul caruia tribunalul arbitral isi verifica propria competenta pentru a solutiona diferendul supus judecatii sale.

Tribunalul Arbitral Baschetbalistic a constatat ca in temeiul conventiei arbitrale incheiata de reclamanti are competenta de a solutiona litigiului pe calea arbitrajului, in pofida apararilor formulate in acel cadru procesual de catre parata apelanta.

Curtea releva mai intai, ca problema de drept supusa calificarii nu este reprezentata de natura litigiului, daca acesta este de dreptul muncii sau de drept civil (stricto sensu), ci daca litigiul este susceptibil de a fi solutionat pe calea arbitrajului sau, in mod exclusiv, de o instanta statala.

Rezolvarea acestei calificari juridice este data de dispozitiile nationale cuprinse in art. 542 alin. (1) C.pr.civ., care statueaza ca: ,, Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna ” si in art. 543 alin. (1) C.pr.civ. potrivit caruia ,,arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor prezentei carti, tribunalul arbitral”.

Rezulta ca legea nationala stabileste regula libertatii de optiune a persoanelor de a incredinta arbitrajului litigiile ivite intre ele, indicand exceptiile de la aceasta regula, asa cum sunt cele referitoare la cauzele privind starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si la drepturile asupra carora partile nu pot dispune.

Niciuna dintre aceste exceptii nu este incidenta in litigiul pendinte arbitrajului.

Invocarea de catre parata-apelanta a jurisdictiei speciale asupra litigiilor de munca in dreptul national, reprezentat de Codul muncii, este relevanta doar pentru determinarea competentei instantelor judecatoresti statale, in solutionarea conflictului de competenta materiala, in raport cu calificarea naturii raportului juridic nascut din contractul incheiat intre angajator si salariat sau, dupa caz, intre prestatorul de servicii si antreprenor, pentru a identifica cadrul contractual specific al obligatiilor partilor si, in continuare, determinarea competentei materiale, speciale, pentru litigii de munca, respectiv, competentei materiale de drept comun, pentru litigii civile, dupa cum raporturile partilor privesc un contract de munca sau, dupa caz, un raport de prestari servicii.

Caracterul arbitrabil al litigiului avand obiect pretentii banesti nu este inlaturat de calificarea contractelor incheiate de reclamanti ca fiind contracte de munca intrucat numai aceasta calificare nu inlatura dreptul de optiune pentru solutionarea pretentiilor reclamate pe calea arbitrajului, un astfel de drept fiind permis de art. 542 alin. (1) C.pr.civ., iar dispozitiile Codului muncii nu il interzic. Pretentiile deduse solutionarii de reclamanti pe calea arbitrajului international special creat pentru sportivii care activeaza in cadrul cluburilor afiliate Federatiilor Nationale, nu sunt derivate din drepturi asupra carora acesti sportivi nu pot sa dispuna, indiferent ca izvorul contractual al unor asemenea pretentii are natura unor raporturi de munca sau de prestari de servicii (sportive).

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 492/R din 12 iunie 2019, rezumata de judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. 1059/12.12.2018 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. [,..]/30/2018, s-a admis cererea formulata de reclamantii A..., B..., C..., D..., E... si F... in contradictoriu cu parata G... TIMISOARA; s-a dispus recunoasterea si incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei a Hotararii Arbitrale nr. 0951/16 din 08.03.2018, pronuntata de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic precum si a Hotararii Arbitrale nr. 0991/16 din 27.03.2018, pronuntata de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva Elvetia.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul Timis a retinut urmatoarele:

Prin Hotararea Arbitrala pronuntata in cauza nr. 0951/16 la data de 08.03.2018, Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva, Elvetia a hotarat obligarea impreuna a Asociatiei H... Timisoara si a paratei G... Timisoara, dupa cum urmeaza:

-26.540 euro net catre B... alaturi de o dobanda anuala in cuantum de 5%, fata de suma de 7.000 euro, incepand cu data de 01.09.2015 si pana la plata integrala respectiv fata de suma de 19.540 euro, incepand cu data de 27.09.2015 si pana la plata integrala;

-35.824 dolari net catre C... alaturi de o dobanda anuala in cuantum de 5%, fata de suma de 5.500 dolari, incepand cu data de 01.09.2015 si pana la plata integrala respectiv fata de suma de 30.324 dolari, incepand cu data de 24.09.2015 si pana la plata integrala;

-10.000 euro net catre Nenad Milosevic alaturi de o dobanda anuala in cuantum de 5%, fata de suma de 3.000 euro, incepand cu data de 01.09.2015 si pana la plata integrala respectiv fata de suma de 7.000 euro, incepand cu data de 25.09.2015 si pana la plata integrala;

-6.500 euro, in solidar catre B..., C... si F... cu titlu de costuri arbitrale;

-5.100 euro catre C... cu titlu de cheltuieli de judecata;

-4.400 euro catre B... cu titlu de cheltuieli de judecata;

-2.500 euro catre F. cu titlu de cheltuieli de judecata;

Prin Hotararea Arbitrala pronuntata in cauza nr. 0991/16 la data de 27.03.2018, Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva, Elvetia a hotarat obligarea impreuna a H. Timisoara si a paratei G... Timisoara, dupa cum urmeaza:

-36.333,35 dolari net catre A... alaturi de o dobanda anuala in cuantum de 5%, fata de suma de 8.000 dolari, incepand cu data de 01.09.2015 si pana la plata integrala, fata de suma de 8.333,35 dolari, incepand cu data de 26.09.2015 si pana la plata integrala, respectiv fata de suma de 20.000 dolari, incepand cu data de 01.12.2015 si pana la plata integrala;

-3.980 euro catre A... cu titlu de costuri arbitrale;

-5.200 euro catre A... cu titlu de cheltuieli de judecata;

Potrivit dispozitiilor art. 1127 C.p.c., cel care se prevaleaza de o hotarare arbitrala straina poate solicita numai recunoasterea acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, cand nu este adusa la indeplinire in mod voluntar, incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei.

In conformitate cu dispozitiile art. 1128 C.pr.civ., cererea trebuie insotita de hotararea arbitrala si conventia de arbitraj, in original sau in copie, care sunt supuse supralegalizarii in conditiile prevazute la art. 1.093.

Daca documentele prevazute la alin. (1) nu sunt redactate in limba romana, solicitantul trebuie sa prezinte si traducerea acestora in limba romana, certificata de conformitate.

Reclamantii au depus la dosar inscrisurile prev. de acest text de lege, cu mentiunea ca, in pofida sustinerilor paratei, supralegalizarea hotararii arbitrale nu era necesara in cauza.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1093 C.pr.civ., scutirea de formalitatile de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unui tratat international la care Romania este parte sau pe baza de reciprocitate.

Sub acest aspect, instanta de fond a retinut ca prin Decretul nr. 186/1961, Romania a aderat la Conventia de la New York pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine din anul 1958.

La randul sau, Elvetia este parte a acestei Conventii.

Potrivit art. 4 din Conventie, pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale, partea interesata trebuie sa depuna originalul sau o copie intrunind conditiile de autenticitate a sentintei si a conventiei arbitrale.

Asadar, in temeiul acestui tratat international, la care sunt parte atat Romania cat si statul in care isi are sediul tribunalul arbitral, formalitatea supralegalizarii nu este necesara.

Potrivit dispozitiilor art. 1125 C.pr.civ., orice hotarare arbitrala dintre cele prevazute la art. 1.124 este recunoscuta si poate fi executata in Romania daca diferendul formand obiectul acesteia poate fi solutionat pe cale arbitrala in Romania si daca hotararea nu contine dispozitii contrare ordinii publice de drept international privat roman.

Instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite si conditiile acestui text de lege pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine.

Astfel, contrar sustinerilor paratei, natura juridica a raporturilor de drept supuse arbitrajului este de drept comun si nu de dreptul muncii.

Parata a invocat faptul ca nu a fost parte in conventia arbitrala care a justificat solutionarea diferendului de catre Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva, Elvetia.

Sub acest aspect, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Analizand continutul contractelor incheiate intre reclamanti si Asociatia H... Timisoara, aflate in copie la filele 13 si urmatoarele dosar fond, s-a retinut ca fiecare dintre acestea contine o clauza conform careia orice conflict izvorat din, sau relationat la contract se va solutiona de catre Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva, Elvetia.

La data de 06.11.2015, intre Asociatia H... Timisoara si G... Timisoara s-a incheiat un acord de asociere, urmand ca sapte luni mai tarziu, la data de 12.05.2016, cele doua cluburi sa incheie un act aditional la acordul de asociere prin care s-a mentionat ca toate obligatiile asumate de Asociatia H.Timisoara vor fi preluate de catre G... Timisoara (fila 55-57 dosar fond).

De altfel, asa cum a rezultat din raspunsul oferit de Federatia Romana de Baschet-fila 187 dosar fond, colaborarile dintre cluburile participante in Liga Nationala de Baschet nu pot fi facute decat cu respectarea art. 2.15 din Regulamentul General de Organizare al competitiilor de baschet, referitor la preluarea in solidar a datoriilor catre terti, tocmai pentru a se evita situatiile in care tertii ar ramane cu debite neincasate de la una dintre aceste entitati.

Asadar, preluand datoriile Asociatiei H... Timisoara, parata G... Timisoara a preluat si calitatea de parte in conventia arbitrala si implicit calitatea procesuala pasiva in litigiul solutionat de BAT.

Concluzionand, instanta de fond a retinut ca parata nu a facut dovada existentei vreunuia dintre impedimentele prevazute de art. 1129 la recunoasterea si executarea pe teritoriul Romaniei a hotararilor arbitrale straine, astfel incat a admis cererea reclamantilor si a dispus recunoasterea si incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei a Hotararii Arbitrale nr. 0951/16 din 08.03.2018, pronuntata de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva Elvetia, precum si a Hotararii Arbitrale nr. 0991/16 din 27.03.2018, pronuntata de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic cu sediul in Geneva Elvetia.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata G... Timisoara, solicitand admiterea apelului, cu consecinta casarii sentintei apelate si, urmare a rejudecarii procesului in fond, respingerea actiunii ca fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.

La data de 21.02.2019, G... Timisoara a depus la dosarul cauzei memoriu de apel, prin care a solicitat in principal, admiterea apelului, anularea hotararii primei instante ca urmare a faptului ca instanta de fond nu a intrat in cercetarea fondului cauzei si corelativ, in principal trimiterea cauzei inspre rejudecare primei instante; in subsidiar retinerea cauzei inspre rejudecarea fondului in apel; in subsidiar, solicita admiterea apelului si modificarea in tot a sentintei primei instante, cu cheltuieli de judecata in prima instanta si in apel.

In motivare arata ca, fata de parata G... Timisoara, reclamantii A..., B..., C..., E... nu au avut niciun raport juridic, nu au incheiat niciun contract cu parata si in egala masura nu au incheiat nicio conventie arbitrala si nici nu au agreat o clauza compromisorie arbitrala cu reclamantii.

Motivele pentru care se impune admiterea apelului si anularea hotararii primei instante sunt, in opinia apelantei, urmatoarele: neintrarea in cercetarea fondului unei aparari de importanta fundamentala formulata de catre parata - caracterul necomercial al cauzei si

incidenta rezervei la Conventia de la New York formulata de catre Statul Roman prin

Decretul nr. 186/1961; neintrarea in cercetarea fondului cauzei raportat la solutia data exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata bazata pe nedepunerea la dosarul

cauzei a unui exemplar original al conventiei arbitrale [conform art. 4 pct. 1 lit. b) din

Conventia de la New York] supralegalizata, conform art. 1128 C.pr.civ.; incalcarea drepturilor procedurale ale partii prin decaderea paratei din dreptul de a formula intampinare si de a propune probe; gresita respingere a cererii de amanare formulate de catre parata la termenul de judecata din data de 11.09.2018.

Apreciaza ca motivele expuse mai-sus sunt de natura sa atraga anularea sentintei cu trimiterea acesteia inspre rejudecare primei instante, avand in vedere ca procedand astfel, instanta de fond a privat practic partile de un grad de jurisdictie prin pasirea la judecarea fondului in aceste conditii. Ca atare, in principal, solicita anularea sentintei primei instante si trimiterea acesteia inspre rejudecare primei instante.

Cu privire la schimbarea in tot a sentintei primei instante in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamanti, apelanta arata ca intreaga procedura in fata primei instante a reprezentat o masacrare a dispozitiilor legale incidente si o ignorare a documentelor aflate la dosarul cauzei si a apararilor expuse de catre parata, astfel: netimbrarea actiunii de catre reclamanti; inexistenta unei conventii arbitrale intre reclamanti si G... Timisoara fac incidente urmatoarele motivele de refuz al recunoasterii si a incuviintarii executarii silite pe teritoriul Romaniei; art. 1125 C. pr. civ. (hotararea este contrara ordinii de drept international public roman, fiind pronuntata in temeiul unei conventii arbitrale ce nu exista) si art. 5 pct. 2 lit. b) din Conventia de la New York (recunoasterea sau executarea sentintei ar fi contrara ordinii publice a acestei tari); art. 1129 lit. b) C. pr. civ. (conventia arbitrala nu era valabila potrivit legii careia partile au supus-o) si art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia de la New York (conventia mentionata nu este valabila in virtutea legii careia partile au subordonat-o).

Ca atare, apelanta parata mentioneaza ca recunoasterea unei hotarari pronuntate in baza unei conventii arbitrale inexistente (nule absolut avand in vedere faptul ca nu exista nici consimtamant acordat la aceasta si nici nu exista o asemenea forma scrisa) este de natura sa fie in flagranta contradictie cu dispozitiile contrare ordinii de drept international privat roman si in acelasi timp contrara ordinii publice a acestei tari, o alta solutie insemnand ca orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul Romaniei, ar putea fi executata in baza unor documente inexistente.

Nu in ultimul rand, arata faptul ca oricum creantele reclamantilor nu indeplinesc conditiile prevazute de lege in acest sens pentru a putea beneficia de un exequator admis de catre instantele interne.

Intimatii reclamanti A..., B..., C..., E... au depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea sentintei ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.

Examinand cu precadere exceptia tardivitatii inregistrarii memoriului de apel formulata de reclamantii intimati Curtea constata ca exceptia este nefondata, intrucat comunicarea sentintei atacate cu apel s-a efectuat la data de 21.01.2019, iar memoriul de apel a fost depus la data de 21.02.2019, astfel ca termenul de 30 de zile in cadrul caruia se declara apelul si se depun motivele de apel nu este depasit, tinand cont de prevederile art. 180 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., conform carora in cazul termenului calculat pe zile nu intra in calul nici ziua comunicarii si nici ziua in care expira termenul de comunicare.

Analizand apelul de fata, prin prisma criticilor formulate de apelanta prin motivele atasate declaratiei de apel si a celor continute in memoriul de apel, a apararilor ridicate de reclamantii intimati si a prevederilor art. 466 si urm. Cod procedura civila, Curtea constata ca acesta este nefondat, hotararea pronuntata de prima instanta fiind temeinica si legala, conforma cu probele de la dosar.

1. O prima critica se refera la considerarea de catre prima instanta a depunerii tardive a intampinarii de catre parata si pe acest temei a decaderii acesteia din dreptul de a propune probe si de a ridica exceptii.

Curtea constata ca, paratei i s-a comunicat cererea reclamantilor la data de 17.07.2018, ora 10 , iar in lipsa cutiei postale, s-a atasat o instiintare prin care a fost informata ca actele vor fi depuse la sediul instantei.

Aceeasi parata, prin reprezentant, a primit corespondenta continand cererea reclamantilor si actul de procedura a comunicarii in data de 20.07.2018, asa cum rezulta din dovada de comunicare intocmita la aceeasi data.

Din corespondenta astfel comunicata paratei a aflat ca are obligatia de a depune intampinare in termen de 10 zile de la comunicare.

Intampinarea a fost depusa de parata la data de 30.07.2018, ridicandu-se un numar de trei exceptii: 1. insuficienta timbrarii; 2. inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, intemeiata pe caracterul necomercial al litigiului; 3. inadmisibilitatea actiunii prin nedepunerea unui exemplar original al conventiei arbitrale supralegalizata. Prin intampinare s-au propus proba cu inscrisurile depuse odata cu intampinarea si interogatoriul reclamantilor.

Prima instanta a decazut parata doar din dreptul de a propune probe si a ridica exceptii, fara a declara tardivitatea intampinarii. Dispozitia primei instante s-a intemeiat pe dispozitiile art. 208 alin. 2 C.pr.civ., conform carora nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea partii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica. In raport cu data comunicarii cererii de chemare in judecata, 17.07.2018, depunerea intampinarii la data de 30.07.2018 si termenul de 10 zile acordat pentru depunerea acestei intampinari, in conditiile in care dispozitiile art. 1131 C.pr.civ. prevad doar obligatia citarii partilor, iar nu si pe aceea a fixarii unui termen legal, in sarcina paratei, pentru a depune intampinare, rezulta ca prima instanta a acordat, in termeni judiciari, dreptul la aparare paratei, prin intampinare, prin propunerea de probe si ridicarea de exceptii. Prima instanta avea la dispozitie procedura simplificata descrisa in Titlul IV. „Arbitrajul international si efectele hotararilor arbitrale straine”, in special prevederile art. 1131 Cod procedura civila, care nu impun obligativitatea intampinarii prevazuta de art. 208 alin. (1) Cod procedura civila, procedura putandu-se desfasura chiar si fara citarea partilor [alin. (2)] si fara regularizarea cererii de recunoastere si executare a hotararii arbitrale straine, potrivit cerintelor impuse de art. 200 C.pr.civ. Aceasta intrucat, procedura solutionarii unei astfel de cereri are un regim juridic special creat de legiuitor, diferit de cel al judecarii cererilor si actiunilor de drept comun.

Parata apelanta invoca, indirect, incalcarea unor norme procesual civile de drept comun, fara a le indica in mod concret, iar prin aceasta, vatamarea unui interes legitim, de natura procesuala, si anume impiedicarea sa de a mai propune si ridica exceptii. Aceasta vatamare este supusa examinarii de catre Curte, prin raportare la dispozitiile art. 174-179 C.pr.civ. privind regimul juridic al nulitatii actelor de procedura.

Curtea constata ca nu subzista o vatamare de ordin procesual care sa impuna sanctiunea nulitatii incheierii de sedinta din 11.09.2018, intrucat: prima instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor ridicate prin intampinare, conform incheierii de sedinta din 11.09.2018, solutionand exceptia netimbrarii si unind cu fondul celelalte exceptii referitoare la inadmisibilitatea actiunii, acestea din urma fiind solutionate prin sentinta atacata cu prezentul apel. Relativ la cererile in probatiune, Curtea constata ca prima instanta a solutionat cauza prin luarea in considerare a tuturor inscrisurilor depuse la dosar, inclusiv cele propuse de parata. In ce priveste interogatoriul reclamantilor, aceasta proba nu a mai fost reiterata in apel, astfel ca eventuala vatamare a partii in fata primei instante nu mai subzista in calea de atac, partea renuntand tacit la administrarea acesteia de catre instanta de control judiciar devolutiv.

In consecinta, aceasta critica a reclamantei apelante este neintemeiata, intrucat sunt incidente prevederile art. 177 alin. (2) C.pr.civ., conform carora nulitatea nu poate fi acoperita daca subzista vatamarea, ceea ce in acest stadiu procesual al judecarii cauzei nu mai poate fi retinut, in sensul ca vatamarea mai sus invocata de parata apelanta nu mai subzista.

2. Examinand cea de-a doua critica din apel, referitoare la incalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor art. 222 C.pr.civ., cu speciala privire asupra respingerii cererii de amanare a judecatii cauzei formulata de parata pentru termenul de judecata din data de 11.09.2018, Curtea constata ca, desi prima instanta a respins cererea astfel formulata, considerand ca plecarea in concediu de odihna al reprezentantului paratei nu constituie un motiv temeinic de amanare, a dispus, totusi, amanarea cauzei. Pe de alta parte, parata avea termen in cunostinta, astfel ca avea posibilitatea de a se informa si de a-si exercita drepturile in aparare, printr-un alt reprezentant, in afara consilierului juridic aflat in concediu de odihna. Prin urmare, instanta de apel nu constata incalcarea dreptului la aparare al paratei, nefiind incidente nici in acest caz prevederile art. 177 alin. (2) C.pr.civ.
3. In ceea ce priveste critica privind gresita respingere a exceptiei insuficientei timbrari a cererii de recunoastere si executare a hotararii arbitrale, Curtea constata ca in mod legal prima instanta a supus aceasta cerere regulilor de timbraj referitoare la cererile in materia executarilor silite, ,,cereri pentru incuviintarea executarii silite”, conform art. 10 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 80/2013, iar nu normelor de timbrare dupa valoare, prevazute de art. 3 din aceiasi ordonanta de urgenta. De altfel, regulile de timbraj mai sus aratate s-au aplicat si asupra cererii de apel introdusa de parata.
4. Cu privire la critica asupra respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii, in absenta clauzei de arbitraj, Curtea constata neintemeiata critica adusa de parata-apelanta.

Obiectul cererii introdusa de reclamanti consta in recunoasterea si executarea unei hotarari arbitrale straine, care se solutioneaza in prima instanta de tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul celui caruia i se opune respectiva hotarare, potrivit art. 1126 alin. (1) C.pr.civ.

In continuare, dispozitiile art. 1128 alin. (1) C.pr.civ. statueaza ca cererea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale trebuie sa fie insotita de hotararea arbitrala si conventia de arbitraj in original sau in copie, care sunt supuse supralegalizarii in conditiile prevazute de art. 1093 C.pr.civ.

Sub aspectul conditiilor de regularitate mai sus aratate, cererea reclamantilor indeplineste toate cerintele, cu observatia ca hotararile arbitrale pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic, forma de arbitraj institutionalizat, cu caracter permanent si specializat, nu sunt supuse cerintei supralegalizarii, deoarece nu fac parte din categoria actelor publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un agent public strain, ci de o instanta de arbitraj, cu caracter nestatal, lipsita de forta publica a autoritatilor statale.

Pe de alta parte, atat Romania, in calitate de stat chemat sa aplice lex fori asupra cererii de recunoastere si executare a hotararii arbitrale, cat si Elvetia, in calitate de stat pe al carui teritoriu isi are sediul Tribunalul Arbitral chemat sa solutioneze litigiul arbitral declansat intre parti, sunt state membre ale Conventiei de la New York cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, incheiata in anul 1958 si ratificata de Romania prin Decretul nr. 186 din 24 iulie 1961.

Potrivit art. 1093 alin. (3) C.pr.civ., „Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unui tratat international la care Romania este parte sau pe baza de reciprocitate”.

Conventia de la New York din 1958 este un tratat international la care Romania este parte semnatara si are prioritate in aplicare in raport cu normele de drept national, conform art. 1093 alin. (3) C.pr.civ.

Drept consecinta, cerintele de regularitate privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine prevazute in dreptul intern trebuie sa se conformeze Conventiei de la New York, denumita in continuare Conventie, potrivit art. 3 din aceasta „Fiecare din Statele contractante va recunoaste autoritatea unei sentinte arbitrale si va acorda executarea acestei sentinte conform regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocata in conditiile stabilite in articolele urmatoare. Pentru recunoasterea sau executarea sentintelor arbitrale carora se aplica prezenta Conventie nu vor fi impuse conditiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecata mult mai ridicate, decat acelea care sunt impuse pentru recunoasterea sau executarea sentintelor arbitrale nationale.“

O prima constatare a Curtii cu referire la hotararile arbitrale straine supuse recunoasterii si executarii, in temeiul Conventiei, retine ca acestea se bucura de aceleasi efecte executorii ca si hotararile arbitrale nationale, in privinta carora nu este necesara vreo formalitate suplimentara de supralegalizare, fiind pe deplin aplicabile dispozitiile relative la executarea hotararilor arbitrale prevazute de art. 614-615 C.pr.civ.

In continuare art. 4 din Conventie statueaza ca: ,,1. Pentru a obtine recunoasterea si executarea aratata in articolul precedent, partea care cere recunoasterea si executarea trebuie sa produca odata cu cererea:

1. originalul sentintei autentificat in mod cuvenit, sau o copie a acestui original intrunind conditiile cerute pentru autenticitatea sa;
2. originalul conventiei aratate in articolul II sau o copie intrunind conditiile cerute pentru autenticitatea sa;

2. Daca mentionata sentinta sau mentionata conventie nu este redactata intr-o limba oficiala a tarii in care sentinta este invocata, partea care cere recunoasterea si executarea sentintei va trebui sa produca o traducere a acestor piese in aceasta limba. Traducerea va trebui sa fie certificata de un traducator oficial, sau de un traducator cu juramant, ori de un agent diplomatic sau consular”.

Aceste conditii de regularitate au fost complinite de reclamanti prin atasarea la cererea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale straine a contractelor incheiate cu H... Timisoara in limba romana, certificate „conform cu originalul”, in care sunt continute clauzele compromisorii, expres formulate, potrivit carora, in redactarea acestor clauze, „orice conflict izvorat din sau relationat la acest contract se va solutiona de catre Tribunalul Arbitral Baschetbalistic (BAT) in Geneva, Elvetia, in conformitate cu Regulile de Arbitraj BAT, de catre un singur arbitru desemnat de presedintele BAT. Locul arbitrajului va fi in Geneva, Elvetia. Procesul de arbitraj va fi guvernat de Capitolul 12 din Legea privind dreptul privat international din Suedia, indiferent de domiciliul partilor. Limba de arbitraj va fi engleza. Arbitrul va decide asupra disputei ex aequo et bono”.

Aceasta formulare a clauzei compromisorii se regaseste in contractele incheiate intre reclamantii F..„ C... si B... . In contractul incheiat de reclamantul A..., formula intrebuintata de clauza compromisorie se refera la ,,Orice litigiu care decurge din sau in legatura cu prezentul contract (...) va fi inaintat Tribunalului Arbitral de Baschet (BAT) din Geneva...” continuarea fiind identica cu celelalte clauze compromisorii cuprinse in contractele celorlalti reclamanti.

La cerere s-au atasat hotararile arbitrale pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva nr. 0951/08.03.2016 si nr. 0991/08.03.2016, ambele in copie certificata si in traducere legalizata in limba romana.

De asemenea, cererea reclamantilor a fost insotita de Acordul de Asociere intre ,,H... Timisoara" si ,,G... Timisoara” prin care partile convin constituirea unui „Consortiu" in vederea participarii in comun in Liga Nationala de Baschet Masculin, precum si la alte competitii in care Asociatia ,,H... Timisoara” ar avea dreptul sa evolueze. Punctul V.5.4 din acest Acord prevede ca G... Timisoara ,,va reprezenta consortiul in raporturile cu Federatia Romana de Baschet, precum si cu ceilalti terti, persoane fizice sau juridice”.

Alaturat Acordului de Asociere, s-a depus Actul Aditional nr. 78/12.05.2016 prin care partile convin asupra titulaturii inscrierii la Federatia Romana de Baschet, si anume G... Timisoara si a denumirii sub care vor participa in Liga Nationala de Baschet Masculin, sub numele de G... Timisoara, prevazandu-se expres ca ,,Toate obligatiile financiare aferente Consortiului format din Asociatia H. Timisoara si G... Timisoara, fata de Federatia Romana de Baschet si terti, vor fi preluate de catre G... Timisoara”.

Aceasta din urma obligatie pune de acord clauzele Acordului de Asociere, in special capitolul aporturilor partilor la „Consortiu”, in cadrul caruia „Asociatul G... Timisoara participa la asociatie cu echipa de baschet (jucatorii, antrenorii, specialistii clubului fiind contractati si legitimati de catre G... Timisoara), precum si cu toate celelalte cheltuieli necesare pentru participarea in competitiile sportive", cu clauza cuprinsa in Actul aditional privind asumarea de catre parata apelanta a tuturor obligatiilor financiare aferente consortiului format din BC Timisoara si G... Timisoara, fata de Federatia Romana de Baschet si terti, care vor fi preluate de catre G... Timisoara.

Curtea constata ca prin cele doua stipulatii consecutive, partile au agreat, pe de o parte, indeplinirea conditiilor sportive de participare impreuna la competitiile organizate de

Federatia Romana de Baschet (FRB), valorificand locul detinut de Asociatia H... Timisoara in Liga Nationala de Baschet Masculin (LNBM) si denumirea sub care s-a inscris H.Timisoara in cadrul FRB, denumindu-l aportul BC Timisoara la Asociatie si, in acelasi scop, valorificarea potentialului sportiv format din jucatori, antrenori, specialisti de catre G... Timisoara, respectiv, pe de alta parte, indeplinirea criteriului financiar, de inscriere la FRB si participare in LNBM prin asumarea acestui criteriu de catre G... Timisoara.

Rezulta, fara putinta de tagada, ca parata G... Timisoara, infiintata prin HCLMT nr. 470/30.10.2015, incheind Acordul de Asociere nr. 01/06.11.2015, deci la scurt timp de la infiintare, cu H... Timisoara si, mai apoi, incheind Actul Aditional nr. 78/12.05.2016, a preluat, mai intai cu titlu de aport, participarea cu jucatorii necesari si staful tehnic la indeplinirea criteriului sportiv, iar ulterior, participarea cu sustinerea financiara a entitatii asociative create, asumandu-si obligatiile pecuniare detinute de H.. .Timisoara fata de FRB si in raport cu tertii, precum si reprezentarea noii Asociatii, prin propria persoana.

Clauzele de arbitraj existente in contractele incheiate de reclamanti cu H. Timisoara sunt opozabile paratei G... Timisoara, deoarece fiind formulate in corpul contractelor de fond, principale, de obligatii, sub forma clauzelor compromisorii urmeaza soarta juridica a acestor contracte sub aspectul asumarii lor si alegerii instantei de arbitraj chemate sa solutioneze eventualele litigii care se vor ivi, in temeiul contractelor de baza sau in legatura cu obligatiile financiare izvorand din aceste contracte, intre parti si intre cei care se obliga in contul partii cazute in pretentii, clauza electio juris pastrandu-si autonomia pentru a deferi instantei de arbitraj litigiul ivit, in conditiile in care se produce inlocuirea liber consimtita a debitorului initial prin preluarea si asumarea obligatiilor de ordin financiar ale acestuia de noul debitor. In conformitate cu Acordul de Asociere si Actul Aditional la acesta, intre H. Timisoara si G... Timisoara a operat novatia de debitor reglementata de art. 1609 alin. (2) Cod civil, conform caruia ,,novatia se produce atunci cand un debitor nou il inlocuieste pe cel initial”.

In aceasta ipoteza, potrivit art. 1612 Cod civil, ,,Atunci cand novatia are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare pe care le avea impotriva debitorului initial si nici cele pe care acesta din urma le avea impotriva creditorului, cu exceptia situatiei in care, in acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absoluta a actului din care s-a nascut obligatia initiala”.

In obiect, parata apelanta a invocat, pentru sustinerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, absenta conventiei de arbitraj, subsumata neincheierii, in scris, a unei astfel de conventii cu parata, ceea ce contravine prevederilor art. 1129 si 1125 C.pr.civ. si determina refuzul recunoasterii si executarii hotararii arbitrale straine.

Curtea a aratat deja ca cererea reclamantilor a fost insotita de contractele care cuprind inserarea clauzei compromisorii, clauza care indeplineste conditiile de forma prevazute de legea romana - art. 548 alin. (1) C.pr.civ., privind forma scrisa a conventiei arbitrale, art. 549 alin. (1) C.pr.civ., privind inserarea clauzei compromisorii in continutul contractului principal si art. 550 C.pr.civ. referitor la continutul clauzei compromisorii.

De asemenea, clauzele compromisorii stipulate de parti dezvaluie manifestarea de vointa a acestora de a supune litigiile care se vor naste din sau in legatura cu contractul principal unui anumit organ de arbitraj - Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva,

Elvetia, invocand atat modul de constituire a instantei arbitrale - arbitru unic - cat si acceptarea Regulilor de arbitraj ale tribunalului arbitrai desemnat, precum si forma arbitrajului - in echitate (ex aequo et bono). Continutul clauzei compromisorii indeplineste, astfel, pe deplin cerintele prevazute de art. 550 alin. (1) C.pr.civ., conform carora ,,Prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este stipulata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la institutia sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul”.

Curtea concluzioneaza ca, in prezenta clauzelor compromisorii astfel incheiate, sanctiunea nulitatii conventiei de arbitraj nu primeste aplicare, iar exceptia inadmisibilitatii cererii pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine este judicios respinsa prin sentinta pronuntata de prima instanta.

5. Referitor la criticile aduse in fond, aceleiasi sentinte, Curtea constata ca, potrivit art. 5 pct. 1 din Conventia de la New York din 1958, „Recunoasterea si executarea sentintei nu vor fi refuzate, la cererea partii contra careia ea este invocata, decat daca aceasta face dovada in fata autoritatii competente a tarii unde recunoasterea si executarea sunt cerute:

1. ca partile la conventia amintita in articolul II, erau, in virtutea legii aplicabila lor, lovite de o incapacitate, sau ca conventia mentionata nu este valabila in virtutea legii careia partile au subordonat-o, sau in lipsa unor indicatii in acest sens, in virtutea legii tarii in care sentinta a fost data; sau
2. ca partea impotriva careia este invocata sentinta nu a fost informata in mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, sa-si puna in valoare mijloacele sale de aparare; sau
3. ca sentinta se refera la un diferend nementionat in compromis, sau care nu intra in prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele contin hotarari care depasesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totusi, daca dispozitiile sentintei care au legatura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legatura cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute si executate; sau
4. ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conforma cu conventia partilor, sau, in lipsa de conventie, ca ea nu a fost conforma cu legea tarii in care a avut loc arbitrajul; sau
5. ca sentinta nu a devenit inca obligatorie pentru parti sau a fost anulata sau suspendata de o autoritate competenta a tarii in care, sau dupa legea careia, a fost data sentinta”.

In legatura cu aceste conditii, Curtea constata ca si legea nationala, totodata legea forului chemat sa se pronunte asupra cererii pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine, prevede in continutul art. 1129 alin. (1) lit. a) - h) C.pr.civ. aceleasi cerinte.

Deosebirea intre cele doua seturi de reglementari consta in imperativul pe care il utilizeaza, distinct, ipoteza de reglementare: Conventia prevede expres ca recunoasterea si executarea nu vor fi refuzate decat in prezenta probarii situatiilor prevazute de art. 5 pct. 1; Codul de procedura civila prezerva solutia respingerii cererii daca se probeaza situatiile cuprinse in art. 1129 alin. (1).

Elementul comun al celor doua seturi de reglementare consta in necesitatea probarii de catre cel caruia i se opune hotararea arbitrala straina, situatiilor pentru care se refuza/se respinge recunoasterea si executarea acestei hotarari.

In plus, Conventia prevede ca „Recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate daca autoritatea competenta a tarii in care se cere recunoasterea si executarea constata:

1. ca in conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau
2. ca recunoasterea sau executarea sentintei ar fi contrara ordinei publice a acestei tari.“ (art. 5 pct. 2). Aceleasi conditii negative sunt prevazute si de art. 1125 C.pr.civ.

Din acest ansamblu de situatii, ipoteze sau cazuri in prezenta carora instanta nationala competenta refuza sau respinge cererea de recunoastere si executare, parata - apelanta a invocat: prevederile art. 5 pct. 2 lit. b) din Conventie si art. 1125 C.pr.civ. cu referire la caracterul potrivnic al hotararii arbitrale straine in raport cu ordinea publica de drept international privat roman/cu ordinea publica a tarii in care se cere recunoasterea si executarea hotararii; dispozitiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventie si art. 1129 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., cu referire la nevalabilitatea conventiei arbitrale potrivit legii careia partile au supus-o; art. 5 pct. 2 lit. a) din Conventie si art. 1125 C.pr.civ., privind caracterul nearbitrabil al solutionarii litigiului dintre parti potrivit legii romane.

Curtea constata ca niciunul dintre aceste cazuri nu primeste incidenta asupra cererii reclamantilor pentru recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine pronuntata de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva, obiect al cererii.

In ceea ce priveste primul motiv invocat, Curtea constata ca hotararile arbitrale nr. 0951/08.03.2018 si nr. 0991/08.03.2018 pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic Geneva nu contin dispozitii contrare ordinii publice din Romania si, cu atat mai putin, ordinii publice a dreptului international privat din Romania.

In sustinerea acestui caz de refuz/respingere a cererii, parata apelanta a invocat: lipsa consimtamantului sau la incheierea conventiei arbitrale si lipsa formei scrise a aceleiasi conventii, ceea ce infrange ordinea juridica referitoare la conditiile de formare a conventiilor arbitrale si expune in mod injust parata - neparticipanta la incheierea conventiei de arbitraj - unei proceduri de executare silita.

Curtea a aratat ca paratei ii sunt opozabile clauzele compromisorii din cele patru contracte incheiate de reclamanti, in temeiul institutiei de drept privat al novatiei de debitor reglementata de art. 1609 alin. (2) si art. 1612 Cod civil, dispozitii expuse deja de instanta de apel in continutul examinarii exceptiei inadmisibilitatii actiunii.

In plus, Curtea constata ca asumarea de catre parata a obligatiilor financiare ale H... Timisoara, inclusiv fata de terti, include nu numai obligatiile concret stabilite prin cele patru contracte incheiate de H. Timisoara cu reclamantii, considerate contracte principale, ci si clauza de optiune cu privire la instanta de arbitraj si modul de solutionare, pe viitor, a diferendelor de ordin litigios care se vor ivi cu privire la aceste obligatii (electio juris).

Atat novatia prin schimbarea debitorului, cat si clauza de optiune privind recurgerea la instanta de arbitraj nu au caracter prezumat.

Dimpotriva, in lipsa de stipulatie contrara inscrisa in Acordul de Asociere sau/si in Actul aditional la acesta, din care sa rezulte neechivoc manifestarea de vointa a paratei apelante ca intelege sa nu preia obligatiile financiare ale H... Timisoara, cu referire la cele patru contracte incheiate de reclamanti cu H... Timisoara, ceea ce ar fi condus pe calea rationamentului logico-juridic ca nu isi asuma nici clauzele de optiune continute de clauzele compromisorii, Curtea, asa cum judicios a stabilit si prima instanta, nu are niciun motiv de fapt sau de drept, pentru a considera ca paratei apelante nu ii sunt opozabile nici contractele, nici clauzele compromisorii.

Asumarea libera si constienta a obligatiilor financiare aflate in sarcina H... Timisoara semnifica consimtamantul deplin, iar nu lipsa acestuia.

Modul de solutionare a eventualelor litigii ivite in legatura cu onorarea acestor obligatii a fost stabilit prin clauze compromisorii legal incheiate, avand deplina valabilitate intre partile contractante ale conventiei de arbitraj si in raport cu succesorii in drepturi si obligatii ai partilor raportului obligational principal.

Chiar si in conditiile in care clauza compromisorie ar comporta indoiala, prevederile art. 550 alin. (3) C.pr.civ. statueaza ca clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor neintelegerilor care deriva din contractul sau din raportul juridic la care se refera.

Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva a avut la dispozitie contractele principale, Acordul de Asociere si Actul aditional la acesta, pronuntand hotararile arbitrale, in primul rand, prin luarea in considerare a clauzelor compromisorii, sub aspectul celor trei imperative ale conventiilor de arbitraj: de a nu fi afectate de caducitate; de a nu avea caracter inoperant fata de obiectul litigiului si in raportul cu partile arbitrajului; de a fi susceptibile sub aspectul aplicarii in litigiul arbitral cu care a fost investit. Aceste cerinte sunt prevazute de Conventia de la New York (art. 2 pct. 3).

Tribunalul national a constatat, in acelasi sens, ca cerinta solutionarii litigiului pe cale arbitrala, cu consecinta pronuntarii hotararilor arbitrale, pe baza conventiilor de arbitraj este indeplinita, nu contravine ordinii publice nationale a Romaniei, constatare care va fi mentinuta de Curtea de Apel.

Referitor la cel de-al doilea caz, motivat de parata apelanta prin invocarea nevalabilitatii clauzelor compromisorii, Curtea constata ca acest motiv este sustinut din nou, pe temeiul inexistentei conventiilor de arbitraj si, in plus, pe accentuarea caracterului ex nunc, pentru viitor al obligatiilor financiare pe care le-ar fi preluat parata prin Actul aditional la Acordul de Asociere.

Curtea de Apel a examinat deja problema valabilitatii clauzelor compromisorii si a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 548 alin. (1) si art. 550 C.pr.civ., dar si conform art. 2 si 3 din Conventia de la New York, aceste conventii sunt incheiate in scris, ca se refera la partile aflate in diferend si ca sunt opozabile acestora , inclusiv paratei apelante.

Sub cea de-a doua teza a acestui motiv, relativ la proiectarea in viitor, a asumarii obligatiilor financiare aflate in sarcina H... Timisoara de catre parata G... Timisoara, Curtea de Apel constata ca aceasta aparare este una de fond, punand in discutie, in ce masura, sub aspectul debutului in timp, ii pot fi opuse paratei apelante obligatiile financiare contractate de H.. .Timisoara anterior incheierii Actului aditional la Acordul de Asociere.

Aceasta problema repune in dezbaterea instantelor nationale fondul raportului obligational dezlegat de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic, dezlegare supusa judecatii instantei de arbitraj prin intermediul apararilor formulate de G... Timisoara. Hotararea Tribunalului Arbitral, data fara motivare in temeiul propriului Regulament de Arbitraj, a solutionat, in fond, aceasta problema, prin dispozitiv, in sensul obligarii paratei arbitrale G... Timisoara in solidar cu H... Timisoara, la plata pretentiilor banesti formulate de reclamanti, ceea ce conduce la constatarea indubitabila ca Tribunalul Arbitral a retinut raspunderea in pretentii a paratei fata de reclamanti pentru obligatiile financiare rezultate din cele patru contracte incheiate anterior Actului aditional.

Potrivit art. 1133 C.pr.civ., Tribunalul national investit cu cererea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale straine nu poate examina hotararea arbitrala pe fondul diferendului.

Curtea de Apel retine ca, privita sub aspectul reluarii problemei de fond a momentului debutului si intinderii obligatiilor asumate de parata, refuzul recunoasterii de catre aceasta a unor obligatii financiare anterioare Actului aditional, nu poate face obiectul cercetarilor judecatoresti in procedura recunoasterii si executarii hotararii arbitrale straine, fara a infrange prevederile art. 1127 alin. (1) C.pr.civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat a hotararii arbitrale straine, respectiv dispozitiile art. 3 din Conventia de la New York cu privire la obligativitatea statelor semnatare de a recunoaste autoritatea unei sentinte arbitrale.

Curtea este in masura sa constate ca, in fapt, problema proiectarii asumarii obligatiilor doar dupa incheierea Actului aditional, excluzand astfel, obligatiile financiare anterioare, asa cum sunt si cele cuprinse in contractele incheiate cu reclamantii, tinde la repudierea acestor contracte si, prin aceasta, a clauzelor compromisorii, ceea ce ar conduce la ceea ce parata apelanta declara sub titlu de conventie nevalabila in virtutea legii romane. Or, nevalabilitatea conventiei de arbitraj nu se refera la inexistenta acesteia, ci la lipsirea unei astfel de conventii de cerintele de validitate prevazute de lege, conditii examinate deja.

Cel de-al treilea caz invocat de parata pentru a obtine refuzul/respingerea cererii de recunoastere si executare a hotararilor arbitrale straine pronuntate de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva, formulat in fata primei instante si a instantei de apel se refera la caracterul nearbitrabil al litigiului, pentru considerente care privesc regimul juridic de dreptul muncii al contractelor incheiate de reclamanti cu H. Timisoara.

In primul rand, caracterul arbitrabil al litigiului a fost examinat de Tribunalul Arbitral Baschetbalistic de la Geneva, in temeiul principiului de drept international privat Kompetenz - Kompetenz, prin intermediul caruia tribunalul arbitral isi verifica propria competenta pentru a solutiona diferendul supus judecatii sale.

Tribunalul Arbitral Baschetbalistic a constatat ca in temeiul conventiei arbitrale incheiata de reclamanti are competenta de a solutiona litigiului pe calea arbitrajului, in pofida apararilor formulate in acel cadru procesual de catre parata apelanta.

In fata instantelor nationale, aceeasi parata revine cu punerea in discutie a caracterului nearbitrabil al litigiului, insa, pe alte temeiuri si anume, a calificarii raporturilor contractuale dintre reclamanti si H. Timisoara ca fiind raporturi de munca, iar prin aceasta raporturi supuse legislatiei dreptului muncii.

Curtea releva mai intai, ca problema de drept supusa calificarii nu este reprezentata de natura litigiului, daca acesta este de dreptul muncii sau de drept civil (stricto sensu), ci daca litigiul este susceptibil de a fi solutionat pe calea arbitrajului sau, in mod exclusiv, de o instanta statala.

Rezolvarea acestei calificari juridice este data de dispozitiile nationale cuprinse in art. 542 alin. (1) C.pr.civ., care statueaza ca: ,, Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna” si in art. 543 alin. (1) C.pr.civ. potrivit caruia „arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor prezentei carti, tribunalul arbitral”.

Rezulta ca legea nationala stabileste regula libertatii de optiune a persoanelor de a incredinta arbitrajului litigiile ivite intre ele, indicand exceptiile de la aceasta regula, asa cum sunt cele referitoare la cauzele privind starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si la drepturile asupra carora partile nu pot dispune.

Niciuna dintre aceste exceptii nu este incidenta in litigiul pendinte arbitrajului.

Invocarea de catre parata-apelanta a jurisdictiei speciale asupra litigiilor de munca in dreptul national, reprezentat de Codul muncii, este relevanta doar pentru determinarea competentei instantelor judecatoresti statale, in solutionarea conflictului de competenta materiala, in raport cu calificarea naturii raportului juridic nascut din contractul incheiat intre angajator si salariat sau, dupa caz, intre prestatorul de servicii si antreprenor, pentru a identifica cadrul contractual specific al obligatiilor partilor si, in continuare, determinarea competentei materiale, speciale, pentru litigii de munca, respectiv, competentei materiale de drept comun, pentru litigii civile, dupa cum raporturile partilor privesc un contract de munca sau, dupa caz, un raport de prestari servicii.

Caracterul arbitrabil al litigiului avand obiect pretentii banesti nu este inlaturat de calificarea contractelor incheiate de reclamanti ca fiind contracte de munca intrucat numai aceasta calificare nu inlatura dreptul de optiune pentru solutionarea pretentiilor reclamate pe calea arbitrajului, un astfel de drept fiind permis de art. 542 alin. (1) C.pr.civ., iar dispozitiile Codului muncii nu il interzic. Pretentiile deduse solutionarii de reclamanti pe calea arbitrajului international special creat pentru sportivii care activeaza in cadrul cluburilor afiliate Federatiilor Nationale, nu sunt derivate din drepturi asupra carora acesti sportivi nu pot sa dispuna, indiferent ca izvorul contractual al unor asemenea pretentii are natura unor raporturi de munca sau de prestari de servicii (sportive).

Astfel fiind, Curtea pentru considerentele mai sus expuse a respins apelul paratei ca nefondat.