Cerere pentru instituirea tutelei. Calea de atac ce se poate exercita impotriva hotararii pronuntate de prima instanta.
Legea nr. 272/2004, art. 39
Deciziei nr. III/ 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 272/2004 si a Deciziei nr. III/ 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie rezulta ca tutela nu face parte din categoria masurilor de protectie speciala.
Invocarea de catre intimati a faptului ca hotararea instantei de fond este supusa numai caii de atac a recursului, avea drept punct de plecare dispozitiile art. 127 din lege, care statueaza ca „hotararea de fond este definitiva si executorie”.
Capitolul XI din Legea nr. 272/2004 prevede reguli speciale de procedura, iar din interpretarea normelor cuprinse in acesta, rezulta, in mod evident, ca dispozitiile art. 124-129 se refera exclusiv la masurile de protectie speciala.
Ca este asa, reiese din trimiterea pe care art. 124 o face la masurile de protectie speciala, precizand instanta competenta sa le solutioneze, precum si din art. 125 unde se mentioneaza si procedura de solutionare, sub aspectul audierii copilului, al citarii partilor, participarii obligatorii a procurorului si a fixarii termenelor de judecata.
In conditiile in care art. 129 prevede ca dispozitiile acestei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea masurilor de protectie speciala se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila, printr-o interpretare logica, rezulta ca acest text incheie seria articolelor care reglementeaza regulile de procedura doar pentru masurile de protectie speciala, iar art. 126, 127 si 128 (anterioare art. 129) care stabilesc ziua cand se pronunta hotararile, calea de atac ce poate fi exercitata si termenul in care poate fi formulata, vizeaza doar masurile de protectie speciala, masuri printre care nu se numara si tutela.
Un alt argument care vine sa sustina ideea ca prevederile art. 124-129 se refera doar la masurile de protectie speciala (din categoria carora nu face parte si tutela) se deduce nu numai din asezarea textelor, ci si din imprejurarea ca, ulterior, in art. 130 si art. 131, se face vorbire de „toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi”.
Prin urmare, atunci cand legiuitorul a vrut sa faca trimitere la toate cauzele care privesc aplicarea acestei legi, a mentionat expres acest lucru, iar cata vreme, prevederile art. 124-129 vizeaza doar masuri de protectie speciala, regulile de procedura stabilite in privinta acestora reprezinta o situatie de exceptie si nu pot fi extinse, prin analogie, si in cazul tutelei.
In atare imprejurare, sunt aplicabile prevederile Codului de procedura civila sub aspectul caii de atac de care este susceptibila hotararea pronuntata de prima instanta, aceasta fiind suspusa atat apelului, cat si recursului,din moment ce nu exista o reglementare speciala care sa prevada in aceasta materie numai recursul
.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 372 din 1 februarie 2012.
Prin decizia civila nr. 372 din 1 februarie 2012 Curtea de Apel Ploiesti a respins exceptiile inadmisibilitatii si a autoritatii de lucru judecat, a admis recursul formulat de paratii R.I. si R.V. impotriva deciziei nr.1495 pronuntata la 15 noiembrie 2011 de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu reclamanta D.G.A.S.P.C.G., D.G.A.S.P.C.V., D.G.A.S..P.C.T., S.R., S.M., C.L.T.M. si C.L.H, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, ca instanta de apel pentru urmatoarele considerente:
Principalul motiv al recursului formulat a vizat faptul ca in mod gresit Tribunalul Prahova a solutionat ca recurs calea de atac declarata impotriva sentintei primei instante, situatie in care, in opinia recurentilor, sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 1 C.pr.civila.
Pe de alta parte, intimatii au invocat exceptia inadmisibilitatii recursului si a autoritatii de lucru judecat, plecand de la ideea diametral opusa celei expuse anterior, si anume faptul ca, in speta, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata –instituirea tutelei- calea de atac ce putea fi exercitata era doar aceea a recursului, care in mod corect a fost solutionata de Tribunalul Prahova, iar in acest context nu se mai putea formula un alt recurs impotriva hotararii deja pronuntata in recurs.
Intrucat pentru a raspunde, atat exceptiilor invocate, cat si motivelor de recurs, se impunea a fi lamurita o singura problema, vizand calea de atac ce poate fi exercitata impotriva unei hotarari privind instituirea tutelei, instanta a raspuns sustinerilor partilor pe baza unor considerente comune.
Conform art. 39 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai (asa cum era cazul de fata) are dreptul la protectie alternativa, in alin. 2 al aceluiasi text mentionandu-se ca protectia prevazuta la alin.(1) include instituirea tutelei, masurile de protectie speciala prevazute de prezenta lege si adoptia.
In articolele imediat urmatoare (40,41,42) se puncteaza situatiile in care se instituie aceasta masura, instanta competenta sa o dispuna si modalitatea in care se realizeaza, dar si persoanele care pot avea calitatea de tutore.
Pentru lamurirea exacta a regimului juridic al tutelei, s-a impus a se examina caracterul acestei masuri. In acest sens, relevanta este decizia nr. III/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii prin care s-a stabilit ca in cazul cererilor privind masura de protectie alternativa a tutelei, competenta materiala de solutionare a acesteia revine instantei de drept comun, respectiv judecatoriei.
In cuprinsul acestei decizii s-a statuat , in urma examinarii prevederilor Legii nr. 272/2004, ca intre masurile de protectie speciala a copilului, reglementate de acest act normativ, nu se regaseste si aceea a tutelei, ci doar plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata, asa cum sunt ele mentionate in art. 55. Prin urmare, tutela nu face parte din categoria masurilor de protectie speciala.
Invocarea de catre intimati a faptului ca hotararea instantei de fond este supusa numai caii de atac a recursului, are drept punct de plecare dispozitiile art. 127 din lege, care statueaza ca „hotararea de fond este definitiva si executorie”.
Capitolul XI din legea nr. 272/2004 prevede regulile speciale de procedura, iar din interpretarea normelor cuprinse in acesta, rezulta, in mod evident, ca dispozitiile art. 124-129 se refera exclusiv la masurile de protectie speciala.
Ca este asa, reiese din trimiterea pe care art. 124 o face la masurile de protectie speciala, precizand instanta competenta sa le solutioneze, precum si din art. 125 unde se mentioneaza si procedura de solutionare, sub aspectul audierii copilului, al citarii partilor, participarii obligatorii a procurorului si a fixarii termenelor de judecata.
In conditiile in care art. 129 prevede ca dispozitiile acestei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea masurilor de protectie speciala se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila, printr-o interpretare logica, rezulta ca acest text incheie seria articolelor care reglementeaza regulile de procedura doar pentru masurile de protectie speciala, iar art. 126, 127 si 128 (anterioare art. 129) care stabilesc ziua cand se pronunta hotararile, calea de atac ce poate fi exercitata si termenul in care poate fi formulata, vizeaza doar masurile de protectie speciala, masuri printre care nu se numara si tutela.
Un alt argument care vine sa sustina ideea ca prevederile art. 124-129 se refera doar la masurile de protectie speciala (din categoria carora nu face parte si tutela) se deduce nu numai din asezarea textelor, ci si din imprejurarea ca, ulterior, in art. 130 si art. 131, se face vorbire de „toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi”.
Prin urmare, atunci cand legiuitorul a vrut sa faca trimitere la toate cauzele care privesc aplicarea acestei legi, a mentionat expres acest lucru, iar cata vreme, asa cum s-a expus anterior, prevederile art. 124-129 vizeaza doar masuri de protectie speciala, regulile de procedura stabilite in privinta acestora reprezinta o situatie de exceptie si nu pot fi extinse, prin analogie, si in cazul tutelei.
In atare imprejurare, sunt aplicabile prevederile Codului de procedura civila sub aspectul caii de atac de care este susceptibila hotararea pronuntata de prima instanta, aceasta fiind suspusa atat apelului, cat si recursului, atata vreme cat nu exista o reglementare speciala care sa prevada in aceasta materie numai recursul.
In virtutea rolului activ, reglementat art. 129 C.pr.civila, instanta are obligatia ca, din oficiu, sa procedeze la calificarea corecta a caii de atac ce se exercita impotriva unei hotarari, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata si de dispozitiile legale incidente cauzei.
In conditiile in care, in speta de fata, potrivit argumentelor expuse in precedent, hotararea in materia tutelei este susceptibila, atat de apel, cat si de recurs, rezulta ca in mod gresit Tribunalul Prahova a solutionat ca recurs calea de atac declarata impotriva hotararii judecatoriei, desi avea obligatia (indiferent de mentionarea caii de atac indicata in dispozitivul sentintei si de denumirea pe care i-a dat-o partea ce a exercitat-o) de a proceda la calificarea acesteia ca apel si de a o solutiona in consecinta.
In materia procesuala inadmisibilitatea este sanctiunea care intervine in cazul efectuarii unui act procedural pe care legea il exclude, nu il prevede sau il interzice, sau in cazul exercitarii unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe alta cale procesuala, fiind prin urmare o cauza de respingere a cererii prin care aceasta se valorifica, dar fara a se intra in cercetarea fondului.
Din moment ce tribunalul trebuia sa solutioneze pricina ca instanta de apel, Curtea a apreciat ca nu poate fi primita exceptia inadmisibilitatii prezentului recurs invocata de intimati si a respins-o.
Pe de alta parte, sustinerile intimatilor potrivit carora recursul ar fi inadmisibil, chiar daca s-a facut o calificare gresita a caii de atac de catre tribunal, au fost inlaturate, intrucat, pe de o parte, contraveneau normelor de interpretare a dispozitiilor legale, iar pe de alta parte, prin decizia nr. 14/2009 (invocata de acestia in sustinerea punctului lor de vedere) Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea art. 299 C.pr.civila, referitoare la admisibilitatea recursului impotriva unei decizii pronuntata de tribunal in recurs, daca aceasta este rezultatul unei gresite calificari a caii de atac exercitate de parte, tocmai pe considerentul ca nu exista o practica neunitara a instantelor sub acest aspect, deciziile anexate recursului in interesul legii (a caror solutie a fost insusita si de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie), fiind in sensul admiterii recursului impotriva unei decizii a tribunalului prin care calea de atac a fost gresit calificata ca fiind recurs.
Totodata, a fost respinsa si exceptia autoritatii de lucru judecat, avand in vedere argumentele expuse anterior, precum si faptul ca, in cauza, nu sunt indeplinite dispozitiile art. 166 C.pr.civila si art. 1201 Cod civil.
In raport de toate aceste considerente instanta a apreciat ca Tribunalul Prahova calificand gresit calea de atac exercitata de parati ca recurs, in loc de apel, a solutionat cauza in complet nelegal constituit, incalcand astfel normele imperative privind compunerea instantei.
O atare situatie, a determinat incidenta cazului prevazut de art. 304 pct. 1 C.pr.civila, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civila, Curtea a admis recursul, a casat decizia si a trimis cauza tribunalului pentru a proceda la solutionarea acestuia ca instanta de apel.
(Judecator Veronica Grozescu)