Cerere pentru instituirea tutelei. Calea de atac ce se poate exercita impotriva hotararii pronuntate de prima instanta.

 

Legea nr. 272/2004, art. 39

Deciziei nr. III/ 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie

 

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 272/2004 si a Deciziei nr. III/ 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie rezulta ca tutela nu face parte din categoria masurilor de protectie speciala.

Invocarea de catre  intimati a faptului ca   hotararea  instantei de fond  este supusa numai caii de atac a recursului, avea drept  punct de plecare dispozitiile art. 127 din lege, care statueaza ca „hotararea de fond este definitiva si executorie”.

Capitolul XI din Legea nr. 272/2004 prevede reguli speciale de procedura, iar din interpretarea normelor cuprinse in acesta, rezulta, in mod evident,   ca dispozitiile art. 124-129 se refera exclusiv la masurile  de protectie speciala.

Ca este asa, reiese din trimiterea pe care art. 124 o face la masurile de protectie speciala, precizand  instanta competenta sa le solutioneze, precum  si din art. 125 unde se mentioneaza si procedura  de solutionare, sub aspectul  audierii copilului, al citarii  partilor, participarii  obligatorii a procurorului si a fixarii termenelor de judecata.

In  conditiile  in care art. 129  prevede ca dispozitiile  acestei legi referitoare la  procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea  masurilor de  protectie  speciala se completeaza in mod corespunzator  cu prevederile Codului de  procedura civila,  printr-o  interpretare logica, rezulta ca   acest text incheie seria articolelor care reglementeaza regulile de procedura doar pentru masurile de  protectie speciala, iar art. 126,  127 si 128 (anterioare art. 129) care  stabilesc ziua cand se pronunta hotararile, calea de atac ce  poate fi exercitata si termenul  in care poate fi formulata,  vizeaza doar masurile de protectie speciala, masuri printre care nu se numara si tutela.

Un alt argument care vine sa sustina ideea ca prevederile  art. 124-129 se refera doar la masurile de protectie speciala (din categoria carora nu face parte si tutela) se deduce nu numai din asezarea textelor, ci si din  imprejurarea ca, ulterior, in art. 130 si art. 131, se face vorbire de „toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi”.  

Prin  urmare, atunci cand  legiuitorul a vrut sa faca trimitere la toate cauzele care  privesc aplicarea acestei legi, a mentionat expres acest  lucru, iar cata vreme,  prevederile art. 124-129 vizeaza doar  masuri de protectie speciala, regulile de procedura stabilite in privinta acestora reprezinta o situatie de exceptie si nu  pot fi extinse, prin analogie, si in cazul tutelei.

In atare  imprejurare, sunt aplicabile prevederile Codului de  procedura civila sub aspectul caii de atac de care este susceptibila hotararea pronuntata  de  prima  instanta, aceasta fiind suspusa atat apelului, cat si  recursului,din moment ce  nu exista o reglementare speciala care sa prevada in aceasta materie numai recursul
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 372 din 1 februarie 2012.  

 

Prin  decizia civila nr. 372 din 1 februarie 2012  Curtea de Apel Ploiesti a respins exceptiile  inadmisibilitatii si a autoritatii de  lucru judecat, a admis recursul formulat de paratii R.I. si R.V. impotriva deciziei nr.1495 pronuntata la  15 noiembrie 2011 de  Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu reclamanta D.G.A.S.P.C.G., D.G.A.S.P.C.V., D.G.A.S..P.C.T., S.R., S.M., C.L.T.M. si C.L.H, a casat decizia  si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, ca  instanta de apel  pentru urmatoarele considerente:

Principalul motiv al recursului formulat a vizat faptul ca  in mod  gresit  Tribunalul Prahova a solutionat ca recurs calea de atac declarata impotriva sentintei primei instante, situatie in care,  in opinia  recurentilor, sunt  incidente dispozitiile  art. 304 pct. 1 C.pr.civila.

Pe de alta parte,  intimatii au invocat exceptia inadmisibilitatii  recursului si a  autoritatii de lucru judecat, plecand de la ideea diametral opusa celei expuse anterior, si anume faptul ca, in speta, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata –instituirea tutelei-  calea de atac ce  putea fi exercitata era doar aceea a recursului, care in mod corect a fost solutionata de Tribunalul Prahova, iar in acest context nu se mai putea formula un alt recurs impotriva hotararii deja pronuntata in recurs.

Intrucat pentru a raspunde, atat exceptiilor invocate, cat si motivelor de recurs, se impunea a fi lamurita o singura problema, vizand calea de atac ce  poate fi exercitata impotriva  unei  hotarari privind  instituirea  tutelei, instanta a raspuns sustinerilor partilor pe baza  unor considerente comune.

Conform art. 39 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai (asa cum era cazul de fata) are dreptul la protectie alternativa, in alin. 2 al aceluiasi text mentionandu-se  ca protectia prevazuta la alin.(1) include instituirea tutelei, masurile de protectie speciala prevazute de prezenta lege si adoptia.

In articolele imediat urmatoare (40,41,42) se puncteaza situatiile in care se  instituie aceasta  masura,  instanta competenta sa  o dispuna si modalitatea in care se realizeaza, dar  si persoanele care  pot avea calitatea de tutore.

Pentru  lamurirea exacta a regimului juridic al tutelei, s-a impus a se examina  caracterul acestei masuri. In acest sens, relevanta este  decizia nr. III/2007  pronuntata de Inalta Curte de Casatie  si Justitie   intr-un recurs in interesul legii   prin care s-a stabilit ca in cazul cererilor  privind masura de protectie alternativa a tutelei, competenta  materiala de solutionare a acesteia revine  instantei de drept comun, respectiv  judecatoriei.

In cuprinsul acestei decizii s-a statuat , in urma examinarii prevederilor Legii nr. 272/2004,  ca intre masurile de protectie speciala a copilului, reglementate de acest act  normativ, nu se regaseste si aceea a tutelei, ci doar plasamentul, plasamentul in regim de urgenta  si supravegherea specializata, asa cum sunt ele mentionate  in art. 55.  Prin urmare, tutela nu face parte din categoria masurilor de protectie speciala.

Invocarea de catre  intimati a faptului ca   hotararea  instantei de fond  este supusa numai caii de atac a recursului, are drept  punct de plecare dispozitiile art. 127 din lege, care statueaza ca „hotararea de fond este definitiva si executorie”.

Capitolul XI din legea nr. 272/2004 prevede regulile speciale de procedura, iar din interpretarea normelor cuprinse in acesta, rezulta, in mod evident,   ca dispozitiile art. 124-129 se refera exclusiv la masurile  de protectie speciala.

Ca este asa, reiese din trimiterea pe care art. 124 o face la masurile de protectie speciala, precizand  instanta competenta sa le solutioneze, precum  si din art. 125 unde se mentioneaza si procedura  de solutionare, sub aspectul  audierii copilului, al citarii  partilor, participarii  obligatorii a procurorului si a fixarii termenelor de judecata.

In  conditiile  in care art. 129  prevede ca dispozitiile  acestei legi referitoare la  procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea  masurilor de  protectie  speciala se completeaza in mod corespunzator  cu prevederile Codului de  procedura civila,  printr-o  interpretare logica, rezulta ca   acest text incheie seria articolelor care reglementeaza regulile de procedura doar pentru masurile de  protectie speciala, iar art. 126,  127 si 128 (anterioare art. 129) care  stabilesc ziua cand se pronunta hotararile, calea de atac ce  poate fi exercitata si termenul  in care poate fi formulata,  vizeaza doar masurile de protectie speciala, masuri printre care nu se numara si tutela.

Un alt argument care vine sa sustina ideea ca prevederile  art. 124-129 se refera doar la masurile de protectie speciala (din categoria carora nu face parte si tutela) se deduce nu numai din asezarea textelor, ci si din  imprejurarea ca, ulterior, in art. 130 si art. 131, se face vorbire de „toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi”.  

Prin  urmare, atunci cand  legiuitorul a vrut sa faca trimitere la toate cauzele care  privesc aplicarea acestei legi, a mentionat expres acest  lucru, iar cata vreme, asa cum s-a  expus anterior,  prevederile art. 124-129 vizeaza doar  masuri de protectie speciala, regulile de procedura stabilite in privinta acestora reprezinta o situatie de exceptie si nu  pot fi extinse, prin analogie, si in cazul tutelei.

In atare  imprejurare, sunt aplicabile prevederile Codului de  procedura civila sub aspectul caii de atac de care este susceptibila hotararea pronuntata  de  prima  instanta, aceasta fiind suspusa atat apelului, cat si  recursului, atata vreme cat nu exista o reglementare speciala care sa prevada in aceasta materie numai recursul.

In virtutea rolului activ, reglementat  art. 129 C.pr.civila, instanta are  obligatia ca, din oficiu,  sa  procedeze la calificarea corecta a caii de atac ce se exercita impotriva  unei hotarari, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata si de dispozitiile legale incidente cauzei.

In conditiile  in care, in speta de fata, potrivit argumentelor expuse in precedent,  hotararea in materia tutelei este susceptibila, atat de apel, cat si de recurs, rezulta ca in mod gresit Tribunalul Prahova a solutionat ca recurs calea de atac  declarata impotriva hotararii judecatoriei, desi avea obligatia (indiferent de mentionarea caii de atac indicata in dispozitivul sentintei si de denumirea pe care i-a dat-o partea ce a exercitat-o) de a proceda la calificarea acesteia ca apel si de a  o solutiona in consecinta.

In materia procesuala inadmisibilitatea este sanctiunea care intervine in cazul efectuarii  unui act procedural pe care legea il exclude, nu il prevede sau il interzice, sau in cazul exercitarii unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe alta cale procesuala, fiind prin urmare o cauza de respingere a cererii  prin  care aceasta se valorifica, dar fara a se intra in cercetarea fondului.

Din  moment ce tribunalul trebuia sa solutioneze pricina ca instanta de apel, Curtea a apreciat ca nu  poate fi  primita exceptia inadmisibilitatii prezentului recurs invocata de intimati si a respins-o.

 Pe de alta  parte,  sustinerile  intimatilor potrivit carora  recursul ar  fi inadmisibil, chiar daca s-a  facut  o calificare gresita a caii de atac de catre tribunal,  au fost inlaturate, intrucat, pe de o parte, contraveneau  normelor de interpretare a dispozitiilor legale, iar pe de alta parte, prin decizia nr. 14/2009 (invocata de acestia in sustinerea  punctului lor de vedere) Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii cu privire la  interpretarea  si aplicarea art. 299 C.pr.civila, referitoare la admisibilitatea recursului  impotriva  unei decizii pronuntata de tribunal in recurs, daca aceasta este rezultatul  unei gresite calificari  a caii de atac exercitate de parte, tocmai pe considerentul ca nu exista  o practica neunitara a  instantelor sub acest aspect, deciziile anexate  recursului in interesul legii (a caror solutie a fost insusita si de Procurorul General al Parchetului de pe  langa Inalta Curte de Casatie  si Justitie), fiind  in sensul admiterii recursului impotriva  unei decizii a tribunalului prin care calea de atac a fost gresit calificata ca fiind recurs.

Totodata, a fost respinsa si exceptia autoritatii de  lucru judecat, avand  in vedere argumentele expuse anterior, precum  si faptul ca, in cauza, nu sunt  indeplinite dispozitiile art. 166 C.pr.civila si art. 1201 Cod civil.

In raport de toate aceste considerente instanta a apreciat ca Tribunalul Prahova calificand gresit calea de atac exercitata de parati ca  recurs, in  loc de apel, a solutionat cauza in complet nelegal constituit, incalcand  astfel normele imperative privind compunerea  instantei.

O atare situatie, a determinat incidenta  cazului prevazut de art. 304 pct. 1 C.pr.civila, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civila, Curtea a admis recursul, a casat decizia si a trimis cauza tribunalului pentru a  proceda la solutionarea acestuia ca  instanta de apel.   

                                                                                 

(Judecator Veronica Grozescu)