Cerere fost salariat AVAS pentru plata de salarii compensatorii ca urmare a concedierii colective.

 

Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010 a intrat in vigoare la data de 30.01.2010.

Conform Legii 329/2009, AVAS este finantata integral de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (S.G.G.). Bugetul S.G.G. este prevazut in anexa nr.3 la Legea nr.11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010.

Bugetul AVAS – parte a bugetului S.G.G. a fost aprobat cu luarea in calcul a faptului ca salariile personalului AVAS sunt la nivelul salariilor personalului din Secretariatul General al Guvernului, conform noilor prevederi legale.

In concluzie, Legea 329/2009 si Legea 330/2009 au avut ca efect modificarea regimului salarial al personalului AVAS, drepturile salariale ale acestuia fiind stabilite incepand cu ianuarie 2010 prin lege si nu prin negociere colectiva.

Prin dispozitiile actelor normative mentionate mai sus nu se prevede dreptul salariatilor bugetari concediati pentru motive care nu tin de persoana lor de a primi plati compensatorii in valoare de 10 salarii.

In conformitate cu prevederile art.3 din OUG 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar: „prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii cadru nr.330/2009.

 

Legea nr. 329/2009

Legea nr. 330/2009

Anexa 3 din Legea nr. 11/2010

Art. 3 din OUG nr. 1/2010

 

In fapt, prin cererea adresata Tribunalului Constanta la data de 12.08.2010 si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9934/118/2010 reclamanta
G.G.N.
a chemat in judecata pe parata AVAS solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta  sa se dispuna obligarea AVAS la plata sumelor compensatorii constand in 10 salarii brute avute la data concedierii colective; plata dobanzilor legale aferente platilor compensatorii, de la data intervenirii concedierii si pana la efectuarea platii; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In considerentele cererii, reclamanta invedereaza instantei ca in baza contractului individual de munca pe durata nedeterminata nr. 444/01.04.2004, a detinut functia de expert la Directia Monitorizare Contracte Postprivatizare din cadrul AVAS, pana la data de 08.07.2010 cand urmare a concedierii colective,  au incetat raporturile de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului -  Ordinul nr. 1498/08.07.2010  emis de Presedintele AVAS.

Reclamanta sustine ca la incetarea raporturilor de munca nu au fost respectate prevederile contractului individual de munca si actului aditional la acest contract incheiat la data de 12.12.2008, in sensul ca unitatea angajatoare nu si-a indeplinit obligatia de plata  a salariilor compensatorii reprezentand echivalentul a 10 salarii brute avute la data aparitiei situatiei cea determinat acordarea acestora.

Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.

In cuprinsul intampinarii parata precizeaza ca prevederile contractuale invocate de reclamanta se refereau la obligatia AVAS de a plati salariatilor 10 salarii compensatorii pentru 5 situatii speciale referitoare la incetarea contractelor individuale de munca sau preluarea personalului AVAS de catre alta entitate in urma reorganizarii, restructurarii, desfiintarii institutiei, schimbarii raporturilor de subordonare.

Aceasta clauza a fost introdusa in contractele individuale de munca dupa incheierea Actului Aditional nr.2/30.09.2009 la Contractul Colectiv de munca 2009-2010, in perioada in care AVAS era inca o institutie publica finantata din venituri proprii, iar personalul institutiei era salarizat conform prevederilor art. 28-32 din OUG nr.51/1998, respectiv in regim extrabugetar, prin contract colectiv de munca.

 Paratul arata ca, intre data incheierii actului aditional (30.09.2009) si data ajungerii la termen a CCM 2009-2010 (14.02.2010), au intervenit mai multe evenimente legislative cu incidenta directa asupra CCM si asupra contractelor individuale de munca ale salariatilor AVAS, precum:

In anexa nr.1 pozitia nr.3 din aceasta lege s-a stabilit ca
AVAS isi schimba regimul de finantare, din institutie finantata integral din venituri proprii in institutie finantata integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
In conformitate cu dispozitiile art.5 alin.1 din Legea nr.329/2009 organizarea si functionarea precum si alte aspecte determinate de aplicarea masurilor de reorganizare se reglementeaza prin hotarare a Guvernului, emisa in conditiile alin.5 din acelasi text de lege.

In temeiul art.5 alin.1 din Legea nr.329/2009 a fost adoptata H.G.nr.1436/2009 prin care H.G.nr.837/2004 privind organizarea si functionarea AVAS a suportat urmatoarele modificari/completari esentiale: numarul maxim de posturi in structura AVAS a fost diminuat de la 510 la 422 (Art.4 alin.2 din H.G.nr.837/2004 modificat prin H.G.nr.1436/2009); prevederea conform careia salariatii AVAS erau salarizati in conformitate cu

contractul colectiv de munca, incheiat la nivelul institutiei potrivit prevederilor legale in materie si ale contractelor individuale de munca
a fost inlocuita cu dispozitia conform careia salarizarea personalului AVAS se face potrivit reglementarilor legale in vigoare aplicabile personalului din institutiile si autoritatile publice finantate integral de la bugetul de stat (Art.6 alin.2 din H.G. nr.837/2004 modificat prin H.G. nr.1436/2009);
prevederile referitoare la finantarea cheltuielilor institutiei din venituri proprii au fost inlocuite cu prevederea conform careia finantarea cheltuielilor de personal si a celor aferente functionarii AVAS se asigura integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (

Art.11


alin.1 din H.G. nr.837/2004 modificat prin  H.G. nr.1436/2009).

Legea Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice

 Paratul sustine  ca in conformitate cu art.1 alin.2 din legea 330/2009 incepand cu data intrarii sale in vigoare
drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului sunt si raman in mod
exclusiv
cele prevazute de lege.  
Potrivit art.9 din lege,
gestiunea sistemului de salarizare a personalului
bu
getar se asigura de fiecare ordonator de credite cu incadrarea in resursele financiare al
o
cate anual prin legile privind bugetul de stat.

Apreciind ca noile reglementari consacra o noua realitate juridica incompatibila cu un intreg set de clauze ale CCM 2009-2010 si ale contractelor individuale de munca incheiate in baza acestuia, in raport si de dispozitiile art.14 lit. a), b) si u) din OUG NR. 1/2010 prin care au fost abrogate expres normele contrare din OUG nr.51/1998, OUG nr
.
23/2004, precum si
„orice alte dispozitii din actele normative speciale care reglementeaza posibilitatea negocierii drepturilor salariate
pentru institutiile si autoritatile publice care si-au schimbat regimul de finantare din institutii finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat, potrivit Legii 329/2009", paratul solicita respingerea cererii ca neintemeiata.

Prin sentinta civila nr. 2056/10.12.2010 s-a admis cererea formulata de reclamanta;

 A fost obligata parata catre reclamanta la plata daunelor compensatorii reprezentand echivalentul a 10 salarii brute, prin raportare la cuantumul  salariului brut existent la data concedierii colective.

A fost obligata parata catre reclamanta la plata dobanzii legale aferenta sumelor cuvenite reclamantei, de la data introducerii cererii de chemare in judecata,  pana la data platii efective a acestor drepturi.

S-au respins restul pretentiilor privind obligarea paratei la plata de dobanzi legale, de la data concedierii colective pana la data formularii cererii de chemare in judecata, ca nefondate.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:

In baza contractului individual de munca nr. 444/01.10.2004 completat cu actele aditionale ulterioare, reclamanta G.G.N. a avut calitate de salariat in cadrul societatii parate AVAS Bucuresti, desfasurand activitate in functia de expert la directia Monitorizare Contracte Postprivatizare, cu incepere din data de 01.10.2004 pana la data de 08.07.2010.

Potrivit Ordinului nr. 1498/08.07.2010 emis de Presedintele AVAS, cu incepere din data de 08.07.2010, reclamantei G.G.N. i-a incetat contractul individual de munca, pentru motive care nu tin de persoana  salariatului, in baza art. 65  si urm. din Legea 53/2003 ca urmare a concedierii colective.

Prin  art. 1 din actul aditional la contractul individual de munca al reclamantei nr. 444/01.10.2004 incheiat la data de 12.12.2008, pe baza acordului partilor, s-a completat clauza 4 din contract ,,Obligatiile angajatorului” cu urmatoarea obligatie ,,
salariatul (s.n.) beneficiaza de salarii compensatorii in urmatoarele situatii: incetarea contractului individual de munca , ca urmare a concedierilor colective sau individuale care nu tin de persoana salariatului
(…)” reprezentand echivalentul a 10 salarii brute avute la data aparitiei situatiei ce a determinat acordarea  acestora. Salariul brut ce va fi luat ca referinta va fi salariul brut din contractul individual de munca, cu modificarile ulterioare”.

Se retine de catre Tribunal asadar ca izvorul dreptului de natura patrimoniala pretins de reclamanta il reprezinta clauza expresa si fara nici un echivoc, inserata prin acordul partilor in
contractul individual de munca
nr. 444/01.10.2004  completat cu actele aditionale.

Actul aditional la contractul individual de munca ce insereaza printre obligatiile angajatorului si pe cea a platii de salarii compensatorii in caz de concediere a fost incheiat, in baza acordului partilor la data de
12.12.2008
, in timp ce Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate AVAS pentru anii 2009 – 2010  a fost inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Bucuresti sub nr. 673/
11.02.2009
, data de la care potrivit legii isi produce si efecte iar actul aditional la care parata face referire este ulterior.

Se retine asadar ca aceasta obligatie asumata de parata prin contract individual de munca nu  are la baza  o consacrare contractuala in C.C.M. la nivel de unitate pentru anii 2009 – 2010 ci este anterioara acestui contract.   

Prin urmare nu se poate retine un raport de dependenta sub aspectul duratei, intre aceasta clauza si CCM la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010.

Interventiile legislative, desi au modificat esential structura AVAS in toate componentele sale, prin prisma caracterului lor neretroactiv, nu pot afecta drepturi salariale recunoscute salariatilor acestei institutii prin contracte de munca incheiate anterior, in lipsa unor negocieri care sa conduca la un acord intre parti; nu se poate sustine ca a operat o incetare de drept a efectelor contractului individual de munca in privinta platilor compensatorii. O astfel de apreciere echivaleaza cu o modificare unilaterala a contractului de munca, in privinta unui element esential, ce nu poate interveni decat in situatiile expres prevazute de art. 41 din C.muncii.

In speta insa institutia angajatoare nu a facut dovada, in conditiile art. 287 C.muncii, a modificarii contractului individual de munca nr. 444/01.10.2004  completat cu actele aditionale, in privinta clauzei referitoare la platile compensatorii in caz de concediere colectiva si nici a altor imprejurari de natura a afecta valabilitatea acestei clauze.

Dreptul reclamantei la plata salariilor compensatorii trebuie sa fie luat in considerare intrucat a fost stabilit prin contract individual de munca incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii sale iar potrivit  art. 4 , angajatorul are obligatia , sa acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de munca, din contractul colectiv de munca aplicabil si din lege.  Mai mult, potrivit art. 8 alin.(1) C.muncii contractul individual de munca constituie ,,legea partilor” si trebuie executat cu respectarea principiului bunei credinte.

Potrivit art. 1088 alin.(1) Cod civil la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare de bani, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala (…); alin.(2)  - Aceste daune interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.

Potrivit acestor dispozitii legale, instanta va admite in parte cererea privind obligarea paratei la plata dobanzilor legale, urmand a
obliga parata catre reclamanta la plata dobanzii legale aferenta sumelor ce i se cuvin, de la data introducerii cererii de chemare in judecata,  pana la data platii efective a acestor drepturi.

Impotriva sentintei civile nr.2056/10.12.2010 pronuntate de Tribunalul Constanta, la data de 04.03.2011 a declarat recurs AVAS.

Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat in esenta urmatoarele:

In fapt, prin cererea adresata Tribunalului la data de 12.08.2010, intimata G.G.N. a solicitat obligarea AVAS la plata sumelor compensatorii reprezentand 10 salarii brute avute la data concedierii colective precum si la plata dobanzilor legale aferente platilor compensatorii, de la data concedierii pana la data platii efective, invocand in acest sens clauzele contractului individual de munca in forma anterioara modificarii de drept a acestuia, intervenite prin OUG nr.1/2010.

Invedereaza recurenta ca, in conformitate cu dispozitiile HG nr.368/2010, AVAS  a desfiintat un numar de 155 de posturi, unul din posturile desfiintate fiind cel ocupat de intimata.

Clauza privind acordarea celor 10 salarii compensatorii a fost introdusa in contractele individuale de munca dupa incheierea actului aditional nr.2/30.09.2009 la CCM AVAS valabil pentru anii 2009-2010 in perioada in care AVAS era finantata din venituri proprii. Legea nr.329/2009, Legea nr.330/2009 si OUG nr.1/2010 au avut ca efect modificarea regimului salarial al personalului AVAS, drepturile salariale fiind stabilite incepand cu luna februarie 2010 prin lege si nu prin negociere colectiva. Cum nici dispozitiile legii 330/2009 sau ale OUG nr.1/2010 nu prevad dreptul salariatilor bugetari concediati de a primi plati compensatorii in valoare de 10 salarii, este evident faptul ca contractele individuale de munca ale salariatilor AVAS au fost modificate de drept si in ceea ce priveste aceste plati compensatorii, motiv pentru care instanta apreciaza ca la data concedierii reclamantului – 08.07.2010, acestuia din urma nu i se mai cuvenea plata acestor salarii.

Abordarea instantei de fond este eronata, vadind fie incalcarea, fie interpretarea eronata a dispozitiilor legale aplicabile in anul 2010 personalului bugetar in general, si a personalului din institutiile care si-au schimbat sistemul de finantare in special, precum si a dispozitiilor legale privind finantele publice.

Clauza privind acordarea celor 10 salarii compensatorii a fost prevazuta pentru prima data in CCM 2008-2009 si preluata in actul aditional nr.2 la CCM 2009-2010.

Intre clauza privind acordarea celor 10 salarii compensatorii si CCM 2009-2010 exista o stransa legatura de dependenta, intrucat CCM a fost singurul temei legal pentru o astfel de clauza. In sistemul legii vechi, drepturile salariale ale personalului AVAS erau stabilite prin CCM, conform art. 29-31 din OUG nr.51/1998. Aceste dispozitii legale au fost abrogate implicit prin Legea nr.329/2009 si expres prin OUG nr.1/2010. De altfel, dupa cum se poate observa. Actul aditional la CIM este denumit „Anexa….la CCM..”

In conformitate cu dispozitiile OUG nr.1 drepturile banesti prevazute CCM 2009 – 2010 s-au acordat pana la implinirea termenului pentru care a fost incheiat contractul colectiv de munca(14.02.2010); dupa aceasta data, personalul AVAS a dobandit statutul personalului bugetar. A sustine ca personalul AVAS isi mentine privilegiile castigate in perioada in care AVAS se autofinanta si dupa trecerea la sistemul de finantare de la bugetul de stat echivaleaza cu infrangerea principiului salarizarii unitare a personalului platit din fonduri publice. Mai mult decat atat, daca s-ar aplica opinia instantei de fond, s-ar ajunge la situatia in care un salariat AVAS incadrat anterior datei de 15.02.2010 sa aiba drepturi disproportionat de mari fata de un salariat incadrat ulterior acestei date.

Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta Ganea Gemma Nicoleta a avut calitatea de salariat in cadrul societatii parate in baza contractului individual de munca nr.444/01.10.2004.

Prin Ordinul nr.1498/08.07.2010 emis de Presedintele AVAS s-a dispus incepand cu 08.07.2010 incetarea contractului individual de munca al reclamantei in baza art. 65 din codul muncii ca urmare a concedierii colective.

In conformitate cu prevederile OUG nr.23/2004 si OUG nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului AVAS era o institutie de specialitate a administratiei publice centrale finantata din venituri proprii.

Potrivit dispozitiilor art. 29 -30 din OUG nr.51/1998 personalul AVAS beneficia de salarizarea speciala cu respectarea principiilor gestiunii fondurilor in regim extrabugetar.

Astfel, salariile de baza si celelalte elemente ale sistemului de salarizare se stabileau prin negocieri colective sau individuale intre presedintele AVAS si salariatii sau reprezentantii acestora, in vigoare, cu incadrarea  in resursele financiare proprii prevazute  din venituri extrabugetare, (conform art. 31 al.5 din OUG 51/1998).

La data de 12.11.2009 a intrat in vigoare legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordului cadru cu Comisia Europeana si  Fondul Monetar International ce a reglementat printre altele si masuri privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, printre care se numara si AVAS.

Prin anexa 1 punctul 3 la legea mentionata mai sus s-a dispus ca AVAS, care inainte era aflata in subordinea Guvernului si coordonarea primului ministru si finantata integral din venituri proprii, sa treaca la schimbarea regimului de finantare integral de la buget ul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

Intrucat art. 5 din legea nr.329/2009 prevedea ca infiintarea, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor publice prevazute in anexele 1,2 se reglementeaza prin hotararea Guvernului, a fost emisa  HG 1436/2009 care prevedea  la art. I pct.2 ca „salarizarea personalului AVAS se face potrivit reglementarilor legale in vigoare aplicabile personalului din institutiile si autoritatile publice finantate integral de la bugetul de stat..”

La data de 01.01.2010 a intrat in vigoare legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice.

Conform art.1 alin.2 din aceasta lege, gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigura de fiecare ordonator de credite cu incadrarea in resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat.

La data de 30.01.2010 a intrat in vigoare Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010.

Conform Legii 329/2009, AVAS este finantata integral de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (S.G.G.)

Bugetul S.G.G. este prevazut in anexa nr.3 la Legea nr.11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010.

Bugetul AVAS – parte a bugetului S.G.G. a fost aprobat cu luarea in calcul a faptului ca salariile personalului AVAS sunt la nivelul salariilor personalului din Secretariatul General al Guvernului, conform noilor prevederi legale.

In concluzie, legea 329/2009 si legea 330/2009 au avut ca efect modificarea regimului salarial al personalului AVAS, drepturile salariale ale acestuia fiind stabilite incepand cu ianuarie 2010 prin lege si nu prin negociere colectiva.

Prin dispozitiile actelor normative mentionate mai sus nu se prevede dreptul salariatilor bugetari concediati pentru motive care nu tin de persoana lor de a primi plati compensatorii in valoare de 10 salarii.

In cauza, nu sunt incidente dispozitiile art.41 si art.17 din codul muncii referitoare la interzicerea modificarii unilaterale a contractului individual de munca, si obligatia de a informa salariatul cu privire la clauzele din contractul colectiv de munca, ce urmeaza a fi modificate, intrucat  modificarea drepturilor salariale nu a operat ca urmare a vointei angajatorului si ca urmare a vointei legiuitorului.

In conformitate cu prevederile art.3 din OUG 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar: „prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor legii cadru nr.330/2009.

Prin decizia nr. 1414/04.11.2009 Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 41 alin.5 din Constitutie privind caracterul obligatoriu al conventiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, reglementand solutii care sa corespunda nevoilor sociale existente la un moment dat.

In fine, prin decizia nr.1250/07.10.2010, Curtea Constitutionala a constatat ca „ordonatorii principali de credite trebuie sa respecte legea si sa o aplice ca atare, chiar daca aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de munca individuale sau colective  ale personalului platit din fonduri publice.”

Ratiunea acestei concluzii consta in faptul ca temeiul incheierii, modificarii si incetarii contractului este legea, iar daca pentru viitor legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi incheiate trebuie sa reflecte si sa fie in acord cu legea.

In caz contrar, s-ar ajunge la discriminari salariale, in interiorul aceleiasi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a admis recursul formulat si a modificat in tot sentinta recurata in sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Decizia civila nr. 264/CM/07.06.2011

Dosar nr. 9934/118/2010

Judecator redactor Jelena Zalman