Cerere de interventie Justificarea interesului

- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila rep.: 32 alin. (1) lit. d), art. 33, art. 61 alin. (1)

Admisibilitatea cererii de interventie presupune justificarea unui interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in formularea unei atare cereri.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 221 din 9 decembrie 2015, F.S.

Prin incheierea din 5 noiembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 3070/30/2015 au fost respinse cererile de interventie formulate de intervenientii

7. M., K.M., G.G. si P.I., C.I. si C.D. si P.V., instanta retinand ca acestea nu sunt admisibile in principiu.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut in vedere ca Legea nr. 10/2001 (in baza careia a fost declansat litigiul de fata) a instituit o procedura speciala structurata in doua etape: cea administrativa si cea jurisdictionala. In procedura jurisdictionala, calitate procesuala activa au persoanele ce se considera indreptatite a beneficia de prevederile legii mentionate, iar calitate procesuala pasiva, entitatile investite cu solutionarea notificarilor.

Prin cererea de interventie in interes propriu, tertul intervenient pretinde pentru sine in tot sau in parte dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta. Or, prin cererile de fata, intervenientii nu au pretins pentru ei un atare drept, ci doar au solicitat respingerea contestatiei formulata de reclamanti. De altfel, acestia nici nu ar fi in masura sa pretinda pentru ei un atare drept din moment ce ( cu exceptia intervenientei P.V.) sunt proprietarii unor apartamente din imobilul in litigiu, pe care le-au dobandit prin contracte de vanzare-cumparare incheiate in conditiile Legii nr. 112/1995 ce nu au fost atacate in conditiile art. 45 din Legea nr.10/2001..

Inclusiv in situatia in care cererile formulate ar fi calificate, in subsidiar, ca fiind cereri de interventie accesorie in favoarea paratului, intervenientii - proprietari nu legitimeaza un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in acceptia art. 33 C.pr.civ., cata vreme, indiferent de ce se solicita prin cererea de chemare in judecata, cum acestia sunt titularii unor contracte de vanzare-cumparare ce nu au fost anulate, solutia ce se va pronunta in cauza nu le va produce vreun prejudiciu si nu-i va vatama intr-un drept sau interes legitim,data fiind calitatea lor de proprietari ai apartamentelor. Pe de alta parte,a observat prima instanta, nici intervenienta P.V. nu legitimeaza interesul in promovarea unei cereri de interventie accesorie in favoarea paratului, cata vreme interesul ei este unul viitor si eventual, paratul nefiind obligat sa ii incheie contract de inchiriere pentru spatiul pe care il ocupa in prezent fara titlu. Imprejurarea ca a fost evacuata dintr-un alt imobil retrocedat fostilor proprietari o indreptateste, eventual, sa beneficieze de prevederile OUG nr. 74/2007 si nu neaparat si in mod necesar de inchirierea apartamentului in care locuieste in prezent.

Impotriva incheierii au declarat apeluri intervenientii G.M., K.M., G.G si P.I si

P.V.

Prin cererea de apel,intervenientii G.M., K.M., G.G si P.I au aratat ca sunt proprietarii apartamentului nr. 2 din imobilul ce face obiect al contestatiei formulata in baza Legii nr. 10/2001 de reclamantii care, revendicand o cota de % din imobil, au solicitat anularea dispozitiei emisa de parat si obligarea acestuia la emiterea unei dispozitii de restituire in natura a cotei de 1/2 din intregul imobil, deci si din apartamentul sus-indicat; ca, desi prima instanta a apreciat (antepronuntandu-se) ca nu vor fi afectati de decizia ce se va emite, aceasta apreciere nu este indeajuns de

legitima, deoarece instanta omite existenta cailor de atac in care cererea de restituire a cotei din intregul imobil poate fi admisa.

Pe calea apelului, intervenienta P.V. a aratat ca a locuit intr-un alt imobil din care a fost evacuata de fostii proprietari pana in anul 2011,cand i-a fost repartizat apartamentul nr. 1 in care locuieste in prezent impreuna cu familia cu acordul primariei, urmand ca dupa definitivarea situatiei juridice a imobilului revendicat in baza Legii nr. 10/2001 sa se incheie un contract de inchiriere sau de vanzare - cumparare cu privire la aceasta locuinta; ca reclamantii au solicitat anularea dispozitiei emisa de parat si obligarea acestuia la emiterea unei dispozitii de restituire in natura a cotei de % parte din intregul imobil, deci si din apartamentul in care locuieste astfel ca,daca va fi admisa contestatia, intervenienta va fi din nou evacuata,in mod gresit retinandu-se,deci, ca interesul sau este unul viitor si eventual cata vreme, in cazul in care contestatia va fi admisa, apartamentul nu i se va mai putea repartiza.

Apelurile au fost respinse pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea adresata instantei, reclamantii au solicitat anularea dispozitiei nr. 2 emisa de paratul Primarul Municipiului Timisoara in temeiul Legii nr. 10/2001 si obligarea acestuia la emiterea unei noi dispozitii prin care sa fie admisa cererea de restituire in natura a imobilului din Timisoara, str. R. urmand ca, in compensarea cotei de % din apartamentele vandute (nr. 2 si 3) sa li se atribuie cota statului din apartamentele ce pot fi restituite in natura, cu consecinta restituirii in natura in cota de 1/1 parte a tuturor apartamentelor nevandute din imobil.

Prin cererile formulate in prima instanta, intervenientii apelanti G.M. K.M. G.G si P.I au invederat ca inteleg, in principal, sa intervina in cauza in interes propriu si, in subsidiar, in interesul paratului, invocand calitatea lor de proprietari ai apartamentului nr. 2 din imobilul notificat si solicitand respingerea contestatiei. La randul sau, intervenienta apelanta P.V. a formulat o cerere identica, invocand, insa, faptul ca locuieste in apartamentul nr. 1 din imobil, apartament care, dupa definitivarea situatiei juridice a imobilului urmeaza a-i fi inchiriat sau vandut de unitatea detinatoare.

Potrivit art. 61 C.pr.civ., „(1) Oricine are interes poate interveni intr-un proces care se judeca intre partile originare. (2) Interventia este principala, cand intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta. (3) Interventia este accesorie, cand sprijina numai apararea uneia dintre parti.” Art. 32 alin. 1 lit. d C.pr.civ. stabileste interesul ca fiind una dintre conditiile de exercitare a actiunii civile (in cauza, a cererii de interventie), interes care „... trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.” (art. 33 C.pr.civ.).

In cauza, pe calea cererii formulata in temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantii nu au solicitat sa le fie restituit in natura apartamentul dobandit in proprietate de intervenienti prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, ci au aratat ca restituirea in natura vizeaza exclusiv apartamentele neinstrainate din imobilul ce a facut obiect al notificarii. In aceasta situatie, cum nici dreptul de proprietate al intervenientilor

proprietari si nici vreun interes legitim al acestora nu sunt vizate de cererea principala,instanta de apel a apreciat ca in mod legal a retinut prima instanta ca inadmisibila in principiu cererea de interventie (in interes propriu, respectiv, in interesul paratului) formulata de acestia.

Sustinerile apelantei P.V. au fost apreciate,de asemenea, ca nefiind fondate,instanta de control judiciar retinand ca ocuparea fara titlu a unui apartament din imobilul ce face obiect al cererii intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu confera legitimitate in sensul art. 33 C.pr.civ. demersului intervenientei; in lipsa vreunei obligatii legale a autoritatii locale de a inchiria ori instraina catre aceasta locuinta astfel ocupata, interesul petentei nu indeplineste conditiile de a fi nascut si actual cerute de mentionata norma pentru recunoasterea aptitudinii sale de a interveni in cauza. Este adevarat ca se poate interveni intr-un litigiu care este de natura sa afecteze dreptul unui tert, insa apelanta nu are in patrimoniu un drept a carui substanta sa fie afectata de solutia pronuntata in litigiul de fata.

A mai retinut instanta ca,dat fiind obiectul cererii cu care prima instanta a fost sesizata si temeiul juridic al acesteia, punerea in executare a unei eventuale hotarari de admitere a cererii reclamantilor nu va avea ca efect in sensul art. 433 C.pr.civ. evacuarea intervenientei din apartament, dupa cum nici o eventuala hotarare de respingere a cererii principale nu va da nastere prin ea insasi la dreptul intervenientei de a obtine constituirea vreunui titlu asupra locuintei pe care o ocupa fara titlu.

Pentru aceste considerente, instanta a respins apelurile astfel declarate.