Autoritate de lucru judecat, Litigiu anterior solutionat in temeiul exceptiei prescriptiei

Daca prima cerere a fost solutionata in temeiul unei exceptii de fond, care este in legatura cu exercitiul dreptului la actiune, nu mai poate fi promovata o noua cerere nu acelasi obiect, aceeasi cauza si intre aceleasi parti pentru ca i se opune statuarea anterioara, care a paralizat actiunea reclamantului si care impiedica solutionarea fondului.

Prin cererea inregistrata la data de 21.08.2009, reclamantul B.I. a chemat in judecata pe parata SC A.SA, solicitand instantei sa se constate existenta dreptului sau de a fi autorul realizarii tehnice pe care a denumit-o,, Interfata electrica intre microcalculatorul de proces si cuva de electroliza modernizata’’; obligarea paratei in temeiul art. 73 alin.3 din Legea 64/1991 la plata despagubirilor ce i se cuvin pentru folosirea fara drept a realizarii tehnice pe care o revendica, in intervalul 16.VIII.2006 si pana in prezent si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 1877 din 20 noiembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Olt s-a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii invocata de parata cu privire la primul capat de cerere.

S-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la primul capat de cerere si s-a respins cererea reclamantului privind existenta dreptului sau de a fi autorul realizarii, pentru autoritate de lucru judecat.

S-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la cel de al doilea capat de cerere.

S-a respins acest capat de cerere, constatand prescris dreptul material la actiune.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a apreciat ca exceptia inadmisibilitatii invocata de parata cu privire la primul capat de cerere este neintemeiata deoarece prin cererea dedusa judecatii reclamantul nu tinde la constatarea unei stari de fapt, ci la constatarea existentei unui drept, in deplina concordanta cu dispozitiile art.111 Cod procedura civila, respectiv a dreptului ce rezulta din calitate sa de autor al unei realizari tehnice care este noua la nivelul SC A. SA si utila acesteia.

Referitor la primul capat de cerere s-a constatat ca exceptia autoritatii de lucru judecat

- prin raportare la pricina ce face obiectul dosarului nr - este intemeiata, fiind evidenta

identitatea de parti si de cauza (ambele cereri fiind intemeiate de pe aceleasi dispozitii din Legea nr.64/1991 referindu-se la aceeasi realizate tehnica), iar obiectul celor doua cereri este identic.

Sustinerile reclamantului potrivit cu care nu poate fi admisa exceptia autoritatii de lucru judecat deoarece litigiul anterior a fost solutionat pe exceptie si nu pe fond, nu au fost primite, intrucat in ipoteza de fata, in care cererea a fost respinsa constatandu-se prescris dreptul material la actiune, aceasta statuare a instantei va intra in putere de lucru judecat, neputandu-se sustine posibilitatea unei noi investiri a instantei unde sa se demonstreze ca dreptul, de fapt, nu era prescris si ca trebuie sa se treaca la judecata in fond.

Exceptia nu a fost retinuta si cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, care vizeaza

o alta perioada decat aceea ce a facut obiectul dosarului nr , astfel ca nu este indeplinita

conditia identitatii de obiect.

Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata, cu privire la cel de al doilea capat de cerere a fost admisa, cu consecinta respingerii respectivului petit, Tribunalul constatand ca prin decizia civila nr.102A/21.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca in raportul juridic dedus judecatii este aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani, ca acest termen a inceput sa curga in anul 1997 si s-a implinit in anul 2000 fara a fi intrerupt. In consecinta s-a retinut ca actiunea promovata de reclamant in 2006 este prescrisa si cu atat mai mult cererea de fata, formulata in anul 2009 (al doilea capat de cerere), este prescrisa.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.

Apelul nu este fondat, urmand sa fie respins pentru urmatoarele considerente.

Prima critica formulata de apelant vizeaza incalcarea dreptului sau de acces la instanta si a dispozitiilor art. 261 cod procedura civila.

Decizia pronuntata de tribunal in apel respecta exigentele art. 261 punct 5 Cod procedura civila, in sensul ca s-a raspuns argumentat tuturor cererilor formulate, primul motiv de apel invocat de reclamant nefiind astfel fondat. Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, instanta investita cu o cerere are obligatia de a se pronunta asupra acesteia, stabilind starea de fapt si analizand dispozitiile legale care sunt aplicabile in speta, sub aspectele tuturor capetelor de cerere cu care a fost investita.

Totodata, dispozitiile art. 261 pct. 5 cod procedura civila impun instantei sa isi motiveze solutia aleasa.

Dreptul partilor la un proces echitabil, asa cum este reglementat in practica instantei de contencios european al drepturilor omului, presupune si obligatia instantei de a analiza sustinerile partilor, acceptand sau inlaturand motivat apararile acestora, insa aceasta nu presupune a se raspunde fiecaruia dintre argumentele de fapt, ( CEDO, cauza Ruiz Torija c.Spaniei, Hotararea din 9 decembrie 1994) fiind suficienta gruparea criticilor pe motive de drept sau pe aspecte de fapt comune, din care sa rezulte logic motivul care a dus la pronuntarea unei anumite solutii.

Curtea europeana a apreciat ca fiind o motivare insuficienta preluarea integrala a hotararii anterioare, fara a aduce argumente concrete in sustinerea unui punct de vedere (Hotararea din 31 martie 2009, cauza Rache si Ozun c. Romaniei) sau ignorarea de catre instanta a obligatiei de a examina efectiv mijloacele, argumentele si propunerile de proba ale partilor, fara a aprecia pertinenta lor (cauza van de Hurk c. Olandei, Hotararea din 19 aprilie 1994).

In speta, se constata ca tribunalul a indeplinit conditia unei examinari efective si a oferit o argumentatie cuprinzatoare pentru solutia de respingere a actiunii in urma admiterii exceptiilor autoritatii de lucru judecat si prescriptiei dreptului material la actiune, decizia atacata raspunzand obiectivului de a asigura partilor un proces echitabil.

Faptul ca instanta anterioara a validat un punct de vedere diferit de cel al reclamantului nu echivaleaza cu nemotivarea hotararii, instanta apreciind ca intemeiate unele dintre exceptiile invocate de parata iar faptul ca actiunea nu a fost analizata pe fond nu presupune ca a fost incalcat dreptul de acces la instanta al reclamantului.

Dreptul la un proces echitabil presupune eficacitatea accesului la justitie, adica posibilitatea ca orice persoana sa isi poata satisface in mod real interesele in fata instantei, in masura in care acestea sunt reale si licite, fara ca dreptul sa fie afectat de existenta unor obstacole sau impedimente de drept ori de fapt care ar pune in discutie chiar substanta dreptului.

Aceasta inseamna ca legislatia nationala trebuie sa asigure oricarei persoane o posibilitate clara si concreta de a contesta un act ce constituie o ingerinta in drepturile sale.(CEDO, cauza De Geouffre de la Pradelle c. Frantei, hot. din 16 decembrie 1992).

Insa, dreptul de acces la justitie nu poate fi un drept absolut, putand suferi limitari din partea puterii de stat, care se conciliaza cu prevederile art. 6 doar in masura in care ele vizeaza un scop legitim si exista un raport de proportionalitate intre mijloacele utilizate de catre stat si scopul vizat de catre acesta si nu afecteaza substanta insasi a dreptului ( CEDO, cauza Ashingdane c. Regatului Unit din 28 mai 1985).

Cererile de sesizare a instantelor pot fi supuse unor termene, fie de prescriptie, fie de decadere. Curtea europeana a considerat ca stabilirea unor termene de exercitare a drepturilor procesuale este o trasatura comuna tuturor statelor europene si corespunde unei finalitati importante, anume garantarea securitatii juridice, prin punerea oricarei persoane la adapost de plangeri tardive, cu un caracter sicanatoriu, precum si prin preintampinarea erorilor judecatoresti, in situatia in care instantele ar trebui sa se pronunte asupra unor evenimente indepartate in timp, greu de probat. (CEDO, hot. Stubbings si altii din 22 oct. 1996).

In raport de existenta unor termene de prescriptie, Curtea Constitutionala a constat ca institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu- se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civil. (Curtea Constitutionala dec nr. 296/8 iulie 2003 in Monitorul Oficial nr. 577/2003).

Instanta constitutionala a precizat, de asemenea, ca exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. (Curtea Constitutionala decizia 326/2005 in M.Of.762/22 aug. 2005 si decizia 427/2003 in Monitorul Oficial nr. 868 din 5 decembrie 2003)

Curtea a aratat ca liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instantelor judecatoresti, iar nu faptul ca acest drept nu poate fi supus niciunei conditionari. Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, in aplicarea art. 126 alin 2 din Constitutie, are legitimitatea de a stabili procedura de judecata, ceea ce implica si stabilirea unor termene de prescriptie..

In virtutea acestor statuari ale instantei europene si ale Curtii Constitutionale, se concluzioneaza in speta ca nu a fost adusa o vatamare reclamantului care sa atraga nulitatea sentintei in conditiile art. 105 alin. 2 cod procedura civila prin faptul ca instanta apreciat ca intemeiate exceptii care faceau inutila cercetarea fondului cauzei.

Criticile circumscrise de apelant motivelor II si III de apel privesc modul de solutionare a exceptiei autoritatii de lucru judecat, astfel ca vor fi analizate impreuna.

Este de subliniat ca referirile apelantului la practica instantelor judecatoresti cu privire la aceasta exceptie, chiar si in aceeasi materie, nu constituie, in sine, motiv de nelegalitate a sentintei atacate, nefiind izvor de drept, astfel ca nu se impune a se analiza efectele deciziei 5529 din 20 septembrie 2012 si ale deciziei 2668 din 23 aprilie 2008 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ca urmare a promovarii actiunii de catre reclamant, paratul formuleaza aparari de fond, atunci cand tinde sa dovedeasca faptul ca pretentia dedusa judecatii este neintemeiata, sau poate ridica exceptii ca obstacol al solutionarii pe fond a actiunii si mijloc de aparare.

Exceptiile de fond au acelasi efect ca si apararile de fond, in sensul ca daca sunt admise exceptiile de fond, cererea de chemare in judecata va fi respinsa si o noua cerere nu mai poate fi primita. Aceste exceptii impiedica o noua sesizare a instantei, desi nu privesc fondul dreptului, ci problema ridicata pe cale de exceptie.

Prin art. 1201 cod civil se instituie prezumtia irefragrabila de lucru judecat, care este incidenta atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti.

Potrivit art. 166 cod procedura civila exceptia puterii lucrului judecat este o exceptie de fond, absoluta si peremtorie, semnificand faptul ca o cerere poate fi judecata doar o singura data iar hotararea este prezumata ca exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.

La randul sau, prescriptia este o exceptie de fond, dirimanta si absoluta.

Regula invocata de reclamant potrivit careia se bucura de putere de lucru judecat numai hotararea prin care actiunea s-a judecat in fond este valabila in ce priveste invocarea exceptiei prevazute de art. 166 cod procedura civila doar atunci cand judecata anterioara s-a facut in temeiul unei exceptii procesuale sau daca s-a renuntat la judecata. In aceste ipoteze, apararea paratului intemeiata pe incidenta exceptiei puterii lucrului judecat nu poate fi admisa si in al doilea litigiu cauza trebuie analizata pe fond, daca e alte exceptii nu sunt gasite intemeiate.

Insa, daca prima cerere a fost solutionata in temeiul unei exceptii de fond, care este in legatura cu exercitiul dreptului la actiune, nu mai poate fi promovata o noua cerere nu acelasi obiect, aceeasi cauza si intre aceleasi parti pentru ca i se opune statuarea anterioara, care a paralizat actiunea reclamantului si care impiedica solutionarea fondului.

O astfel de solutie se impune in cauza si a fost corect adoptata de tribunal deoarece

prin decizia 102/2011, pronuntata in dosarul acelasi drept pretins de reclamant, adica

dreptul de a fi recunoscut ca autor al unei realizari tehnice de care beneficiaza parata, nu a fost cercetat pe fond ci s-a considerat de catre instanta ca este prescris dreptul la actiune. In cel de al doilea dosar cu acelasi obiect, paratul a ridicat aceeasi exceptie a prescriptiei, iar solutia adoptata de tribunal in cauza priveste modul de solutionare a exceptiei.

Ca atare, fondul cauzei nu a fost dezbatut pentru ca, fata de apararea paratei, instanta nu poate trece peste exceptia de fond care a primit deja o solutionare prin hotarare irevocabila, cat timp era investita sa se pronunte asupra exceptiei prescriptiei invocata de parata iar aceasta exceptie primise deja o rezolvare irevocabila.

Concluzia care se impune este aceea ca in mod corect a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat deoarece hotararea anterioara a privit solutionarea aceleiasi actiuni prin admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, exceptie de fond, iar in cauza de fata nu se poate da o alta dezlegare aceleasi exceptii.

Aceasta face inadmisibila sustinerea apelantului privind obligativitatea instantei de a verifica situatia de fapt, in conditiile art. 73 alin. 1 din Legea 64/1991 si privind caracterul imprescriptibil al primului capat din actiune.

Este nefondat si motivul de apel referitor la respingerea capatului de cerere in pretentii ca fiind prescris.

Tribunalul a retinut corect ca efectele autoritatii de lucru judecat se intind pentru cererea in pretentii dar numai pentru perioada de timp avuta in vedere de hotararea pronuntata in dosarul Cum in dosarul de fata se solicita despagubiri pentru o alta perioada de timp, s

a considerat ca dreptul material la actiune este prescris.

Ca efect al admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat, instanta trebuie sa porneasca de la statuarea ca dreptul reclamantului de a fi recunoscut ca autor al realizarii tehnice este un drept prescriptibil extinctiv, iar dreptul la actiune s-a nascut in anul 1997, cand se pretinde ca realizarea tehnica a inceput sa fie folosita de parata.

Modul de solutionare a acestei cereri se impune in virtutea modalitatii in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit, fiind vorba despre efectul. autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei, pe baza careia s-a retinut ca a fost deja dezlegata chestiunea vizand prescriptibilitatea actiunii.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod civil, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca reclamantul nu pot introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului (respectiv, formularea cererii in pretentii in termen) a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.

In realitate, reclamantul nu pretinde o alta cauza juridica a dreptului sau, ci formuleaza doar o noua aparare, ceea ce nu este permis insa, dupa ce litigiul a fost transat irevocabil.

In consecinta, sprijinindu-si judecata pe efectul pozitiv al hotararii irevocabile anterioare care a transat aspectul legat de termenul de promovare a actiunii, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materia prezumtiei puterii de lucru judecat, argumentele care sprijina solutia neavand caracter contradictoriu, pentru a fi incidente motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentintei.

Instanta de apel constata ca unele dintre hotararile pronuntate de CEDO invocate prin motivele de apel nu au legatura cu cauza.

Astfel, in cauza Beian, CEDO a avut in vedere practica neunitara a aceleiasi instante de ultim grad, care nu a respectat dreptul reclamantului la un proces echitabil, in care solutia se putea preconiza prin aceea ca mai multe persoane, aflate in aceeasi situatie de fapt, obtinusera anterior, de la aceeasi instanta, recunoasterea dreptului lor.

Situatia reclamantului nu este cea regasita in cauza citata, dupa cum nu este identica nici situatia din cauza Caracas c. Romaniei sau cauza Lungoci c. Romaniei, in care solutiile de respingere a actiunii au fost adoptate de instantele nationale prin efectul legii. Anterior s-a expus practica instantei europene in materia garantarii dreptului de acces la instanta si a modului de solutionare a exceptiei prescriptiei si in niciuna dintre cauzele invocate de reclamant CEDO nu a statuat ca este inadmisibil a se respinge actiunile pentru ca sunt incidente exceptiile autoritatii de lucru judecat sau prescriptiei.

A admite teza sustinuta de reclamant echivaleaza cu a ridica la nivel de lege dispozitivul unei hotarari judecatoresti, pronuntata intre alte persoane, cu privire la alta stare de fapt, ceea ce nu este permis in sistemul nostru de drept.

Apreciind criticile formulate de apelant ca nefondate, potrivit art. 296 cod procedura civila apelul se va respinge ca nefondat.
(Decizia nr. 1147 din 03 Aprilie 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Gabriela Ionescu)