Autoritate de lucru judecat, Diferentiere fata de notiunea de putere de lucru judecat

Index tematic: Cod procedura civila

Legislatie relevanta:

- art. 431- 432 Cod .pr.civ.

Rezumatul problemei de drept:

Conform art. 431 din Noul Cod de procedura civila nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect, iar in art. 432 se mentioneaza ca exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs.

Articolul 431 alin. (2) reglementeaza prezumtia legala de lucru judecat, care reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat; ea este la indemana oricareia dintre partile unui litigiu, in sensul ca fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, intr- un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

In acest caz, nu este necesar sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci este suficient ca in judecata ulterioara sa fie adusa in discutie o chestiune litigioasa care sa aiba legatura cu ceea ce s-a solutionat anterior, asa incat aceasta sa nu poata fi contrazisa, indiferent daca aceasta rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai in considerente, date fiind dispozitiile art. 430 alin. (2) NCPC.

Este necesar sa se faca distinctie intre autoritatea de lucru judecat care are drept consecinta respingerea actiunii in temeiul acestei exceptii, intrucat sunt indeplinite elementele prevazute de art. 431 al. 1c.pr.civ si puterea de lucru judecat care se refera la modalitatea in care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a statua diferit.

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila Decizia nr. 888 din 26 aprilie 2017

Prin Decizia civila nr. 888 / 26 Aprilie 2017, Curtea de Apel Ploiesti a admis apelul formulat de reclamante impotriva sentintei civile nr. 3588 pronuntata la 16 decembrie 2016 de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu parata
SC U SA
,
fiind anulata
in parte sentinta

in sensul ca a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat si inlaturata mentiunea privind respingerea ca inadmisibila a actiunii formulata de reclamantele TV si IC privind incadrarea in grupa I de munca in perioada anterioara datei de 01.04.2001 si respingerea ca inadmisibila a actiunii formulata de VI si DA.

Evocand fondul, Curtea a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantele TV si IC privind incadrarea in grupa I de munca in perioada anterioara datei de 01.04.2001 si actiunea formulata de reclamantele VI si DA, cu mentinerea restului dispozitiilor sentintei.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca nemultumirea apelantelor exprimata prin calea de atac promovata vizeaza imprejurarea ca in mod nelegal instanta de fond ar fi respins actiunea pe baza exceptiei autoritatii de lucru judecat desi nu erau indeplinite conditiile legale in acest sens.

Analizand actele si lucrarile cauzei instanta retine ca pe calea prezentei actiuni, reclamantele au chemat in judecata pe parata SC U SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta,
sa se constate ca in perioadele mentionate expres in actiune au lucrat efectiv in procent de 100% din programul de lucru, la instalatii, in sectii cuprinse in grupa I de munca, respectiv conditii speciale de munca si sa se dispuna obligarea paratei la emiterea unor adeverinte in acest sens
.

Prin sentintele civile nr. 1496/07.07.2011, nr. 206/16.02.2010, nr. 1973/16.11.2009 si nr. 1987/16.11.2009 ale Tribunalului Prahova au fost admise actiunile formulate de catre reclamante impotriva paratei si s-a constatat ca acestea
beneficiaza de grupa a II-a de munca, in diferite perioade de timp, aspecte confirmate de adeverintele depuse la dosar eliberate in acest sens in favoarea reclamantelor
.

Conform art. 431 din Noul Cod de procedura civila
nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect
,
iar in art. 432 se mentioneaza ca
exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs
.

Din cuprinsul celor expuse anterior reiese ca este lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.

Identitatea de parti

presupune participarea in ambele procese a acelorasi persoane, ca titulare ale drepturilor care formeaza obiectul principal, cauza vizeaza fundamentul raportului juridic dedus judecatii, in timp ce obiectul reprezinta atat pretentia formulata prin cerere, cat si dreptul subiectiv invocat.

Obiectul

actiunii civile il reprezinta protectia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carui realizare calea justitiei este obligatorie si el consta fie in pretentia de recunoastere a unui drept sau de condamnare a paratului la executarea obligatiei pe care a incalcat-o, fie in pretentia la crearea unor situatii juridice noi, in cazurile expres prevazute de lege. De la caz la caz el se concretizeaza si se nuanteaza prin mijlocul procesual folosit.

Pe de alta parte in ceea ce priveste
cauza actiunii civile

se impune a se face precizarea ca aceasta a fost definita in literatura de specialitate ca reprezentand, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre parti il valorifica impotriva celeilalte, iar cu privire la acelasi obiect pot exista mai multe actiuni intemeiate pe cauze diferite.

Cauza actiunii civile se determina nu numai raportat la cererea de chemare in judecata, ci trebuie cautata in complexitatea de circumstante care determina si intretin vointa partii interesate de a reclama sau de a se apara si de a starui in ceea ce reclama ori in ceea ce contesta. Existenta motivelor de a actiona sau apara in fata instantei un anumit drept, fara prefigurarea mentala a obtinerii unui anumit rezultat, nu determina pe nimeni sa reclame sau sa se apere in justitie.

Chiar daca intre prezenta actiune si cele anterioare, exista identitate de parti si de cauza, nu se poate vorbi de existenta aceluiasi obiect al actiunii.

Daca in cadrul dosarului respectiv s-a solicitat obligarea paratei sa incadreze pe reclamante in grupa a Il-a de munca pentru perioada lucrata in societate si sa se efectueze cuvenitele mentiuni in acest sens in cartea de munca, pe calea actiunii de fata reclamantele au cerut sa se constate ca au lucrat efectiv 100% din programul de munca in sectii cuprinse in grupa I, urmand sa se rectifice carnetul de munca in acest sens.

Cata vreme in prezent se solicita grupa I de munca si rectificarea carnetului de munca in acest sens, in timp ce in prima actiune se ceruse o alta grupa de munca, respectiv grupa a II-a, nu exista identitate de obiect pentru ca scopul final urmarit il constituie recunoasterea unei alte grupe de munca.

Prin urmare, in conditiile in care nu exista tripla identitate ceruta de lege, in mod gresit s-a considerat de prima instanta ca sunt indeplinite conditiile autoritatii de lucru judecat si s-a respins actiunea in temeiul acestei exceptii.

In raport de considerentele expuse anterior instanta apreciaza ca motivele invocate sub acest aspect de catre apelante sunt intemeiate si urmeaza a fi admise.

Intrucat solutionarea cauzei la instanta de fond s-a realizat in mod eronat in temeiul exceptiei autoritatii de lucru judecat, facand aplicarea disp. art. 480 al. 2 C.pr.civ., Curtea de Apel va admite apelul declarat in cauza si, va anula in parte sentinta in sensul ca va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat cu consecinta inlaturarii mentiunii privind respingerea ca inadmisibila a actiunii formulata de reclamante.

Avand in vedere ca niciuna dintre parti nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, Curtea o va retine pentru rejudecarea fondului, facand aplicarea dispozitiilor art. 480 al. 3 C.pr.civ., potrivit carora
in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul
, evocand fondul.

Pe fondul cauzei, urmeaza a se constata ca instanta nu poate da eficienta raportului de expertiza intocmit in prezenta cauza prin care s-a stabilit ca reclamantele sunt indreptatite a beneficia de grupa I de munca, cata vreme, printr-o hotarare definitiva s-a dat deja eficienta unui alt raport de expertiza care a stabilit ca atributiile reclamantelor, locurile de munca in care acestea si-au desfasurat activitatea in perioada dedusa judecatii, se incadreaza in grupa a II a de munca si nu in grupa I de munca.

Sub acest aspect, Curtea de Apel noteaza ca este necesar sa se faca distinctie intre
autoritatea de lucru judecat

care are drept consecinta respingerea actiunii in temeiul acestei exceptii, intrucat sunt indeplinite elementele prevazute de art. 431 al. 1c.pr.civ si
puterea de lucru judecat

care se refera la modalitatea in care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a statua diferit.

Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantei a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Prin urmare, instanta investita cu solutionarea unei cereri are obligatia de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja transate printr-o alta hotarare, inzestrata cu autoritate de lucru judecat, situatie in care nu mai poate face evaluari proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrata de la care trebuie sa porneasca si pe care nici nu o poate ignora.

Dupa cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:
stricto sensu

semnifica autoritatea de lucru judecat
(
bis de eadem
),
care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea), iar
lato sensu

semnifica puterea de lucru judecat (res
judicata
),
care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).

Ca atare “
autoritatea de lucru judecat
” si “
puterea de lucru judecat
” nu sunt sinonime. Cu alte cuvinte, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei
res judicata

a puterii de lucru judecat.

De aceea legiuitorul a recunoscut autoritate de lucru judecat si motivelor cu valoare decizionala, adica acelor motive care contin solutii asupra unor puncte litigioase ale procesului de asa maniera incat doar felul in care au fost aduse in fata judecatii (pe cale de aparare ori ca aspecte prealabile cercetarii fondului), face ca astfel de solutii sa nu se regaseasca in dispozitiv.

Asadar, trebuie recunoscut ca intra in autoritate de lucru judecat, alaturi de dispozitivul care transeaza litigiul, si motivele care sustin solutia (in absenta carora aceasta nu ar avea vreun inteles, permitand reluarea la nesfarsit a litigiilor), precum si motivele care contin ele insele solutii pe aspectele litigioase invocate de parti si supuse dezbaterii acestora.

Articolul 431 alin. (2) reglementeaza prezumtia legala de lucru judecat, care reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat; ea este la indemana oricareia dintre partile unui litigiu, in sensul ca fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

In acest caz,
nu este necesar sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci este suficient ca in judecata ulterioara sa fie adusa in discutie o chestiune litigioasa care sa aiba legatura cu ceea ce s-a solutionat anterior, asa incat aceasta sa nu poata fi contrazisa, indiferent daca aceasta rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai in considerente
,
date fiind dispozitiile art. 430 alin. (2) NCPC.

Exista deopotriva incalcare a autoritatii de lucru judecat nu doar atunci cand vin in contradictie dispozitivele hotararilor judecatoresti, dar si atunci cand contradictia opereaza intre considerentele acestora, in sensul de a se nega sau, dimpotriva, de a se afirma ceea ce s-a negat anterior asupra unei chestiuni litigioase care a facut obiect al dezbaterilor si al verificarii jurisdictionale, lucrul judecat avand si o functie pozitiva care impune judecatii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase transate deja printr-o alta hotarare, inzestrata cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, in prezentul litigiu, Curtea de Apel nu mai poate face evaluari proprii asupra chestiunii care a fost rezolvata deja printr-o hotarare definitiva , in sensul ca, atributiile, locul de munca, activitatile efectiv prestate de reclamante impun incadrarea in grupa a II - a de munca, aceasta concluzie constituind premisa demonstrata de la care trebuie sa porneasca si pe care instanta nu o poate ignora.

Pe cale de consecinta, evocand fondul, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata prin care se solicita incadrarea acelorasi reclamante in grupa I de munca, cele doua categorii de grupa de munca excluzandu-se una pe cealalta.

Vor fi mentinute in rest dispozitiile sentintei atacate referitoare la admiterea in parte a actiunii formulata de reclamantele TV si IC si constatarea faptului ca acestea beneficiaza de conditii speciale de munca in perioadele indicate expres in cuprinsul raportului de expertiza AC, parte integranta din sentinta, fiind obligata parata sa le elibereze adeverinte in acest sens, avand in vedere ca aceste aspecte nu au format obiectul controlului judiciar.

Autorul sintezei,

Judecator Mioara Iolanda Grecu