Art. 6 § 1 din Conventie

„1. Orice persoana are dreptul la audierea cauzei sale [...] de catre o instanta [...] care va decide [...] asupra incalcarii drepturilor  si obligatiilor sale cu caracter civil [..]."

Dreptul la un proces echitabil – Art 6 din Conventie

1. Notiunea „drepturi  si obligatii cu caracter civil" nu poate fi interpretata doar printr-o referinta la dreptul intern al statului parat; este vorba de o notiune „autonoma", care reiese din Conventie. Art. 6 § 1 se aplica indiferent de calitatea partilor, de natura legislatiei ce reglementeaza modul de stabilire a „contestatiei" (lege civila, comerciala, administrativa etc.)  si de autoritatea competenta sa o solutioneze (instanta de drept comun, organ administrativ etc.)
   [Georgiadis impotriva Greciei,
   
   pct. 34; Bochan impotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), pct. 43; Na'it-Liman impotriva Elvetiei (MC), pct. 106].
2. Cu toate acestea, principiul potrivit caruia notiunile autonome prevazute in Conventie trebuie sa fie interpretate in lumina conditiilor de viata actuale nu autorizeaza Curtea sa interpreteze art. 6 § 1 in sensul ca adjectivul „civil", cu limitele pe care le impune in mod necesar acest adjectiv categoriei „drepturi  si obligatii" careia i se aplica acest articol, nu ar fi mentionat in text
   [Ferrazzini impotriva
   
   Italiei
   (MC), pct. 30].
   
3. Aplicabilitatea art. 6 § 1 in materie civila depinde, in primul rand, de existenta unei „contestatii" (in limba engleza, „
   dispute
   "). In plus, trebuie sa se intemeieze pe un „drept" care sa poata fi pretins, cel putin in mod credibil, recunoscut in dreptul intern, indiferent daca acest drept este sau nu protejat de Conventie. Trebuie sa fie vorba despre o contestatie reala  si serioasa, care poate privi atat existenta insa si a dreptului, cat  si intinderea sa sau modalitatile sale de exercitare. In sfar sit, rezultatul procedurii trebuie sa fie in mod direct decisiv pentru dreptul „civil" in cauza, o legatura foarte slaba ori consecinte indepartate nefiind suficiente pentru ca art. 6 § 1 sa fie aplicabil
   [Regner impotriva Republicii Cehe
   
   (MC), pct. 99; Karoly Nagy impotriva Ungariei (MC), pct. 60; Na'it-Liman impotriva Elvetiei (MC), pct. 106].

1. 
   „Contestatie" „reala si serioasa" al carei rezultat este hotarator
   

4. Este necesar ca termenului „contestatie" sa i se confere o definitie mai degraba materiala decat formala
   (Le Compte, Van Leuven si De Meyere impotriva Belgiei,
   pct. 45; Moreira de Azevedo impotriva
   
   Portugaliei,
   pct.66; Miessen impotriva Belgiei, pct. 43). Trebuie sa se consacre delimitarea realitatii astfel cum rezulta din circumstantele fiecarui cauze, dincolo de aparente  si limbajul folosit
   [Gorou
   
   impotriva Greciei (nr. 2)
   (MC), pct. 29; Boulois impotriva Luxemburgului (MC), pct. 92]. Cu toate acestea, art. 6 nu se aplica unei proceduri necontencioase  si unilaterale, rezervata doar cazurilor in care lipse ste un litigiu privind drepturi, deci fara interese contradictorii aflate in joc
   [Alaverdyan
   
   impotriva Armeniei
   (dec.), pct. 35]. Art. 6 nu se aplica nici in cazul rapoartelor unei misiuni de ancheta care are scopul sa stabileasca  si sa consemneze fapte care ar putea servi ulterior ca baza pentru actiunile altor autoritati competente - de urmarire penala, statutare, disciplinare sau chiar legislative (chiar daca aceste rapoarte ar putea sa fi afectat reputatia persoanelor vizate)
   (Fayed impotriva
   
   Regatului Unit,
   pct. 61).
5. „Contestatia" trebuie sa fie reala  si serioasa
   (Sporrong si Lonnroth impotriva Suediei,
   pct. 81;
   Cipolletta impotriva Italiei,
   pct. 31). Aceasta conditie exclude, de exemplu, o actiune civila indreptata impotriva administratiei penitenciarelor doar din cauza simplei prezente in penitenciar a unor detinuti contaminati cu HIV
   [Skorobogatykh impotriva Rusiei
   (dec.)]. Astfel, Curtea a considerat reala o „contestatie" intr-o cauza privind cererea prin care reclamanta solicita procurorului sa introduca recurs in casatie; in fapt, Curtea a apreciat ca acest demers facea parte integranta din ansamblul procedurii care viza despagubirea persoanei in cauza, in calitate de parte civila
   [Gorou impotriva
   
   Greciei (nr. 2),
   (MC), pct. 35].
6. In cazul in care o actiune se limiteaza la aspecte legate de respectarea conditiilor de admisibilitate, nu constituie o „contestatie" referitoare la drepturi  si obligatii cu „caracter civil"
   (Neshev
   
   impotriva Bulgariei
   (dec.); Nicholas impotriva Ciprului (dec.)  si trimiterile la jurisprudenta citate). Intr- o serie de cauze in care caile de atac interne fusesera respinse din motive procedurale (lipsa unei cai de atac formulate prealabil sau a sesizarii unei instante competente), Curtea a considerat ca acea „contestatie" prezentata in fata instantelor nationale de catre reclamanti nu era nici „reala", nici „serioasa", astfel incat art. 6 § 1 nu era aplicabil. In acest sens, a subliniat ca respingerea actiunii era previzibila  si ca reclamantii nu aveau nicio  sansa sa schimbe situatia pe care o reclamau
   [Astikos
   
   Oikodomikos Synetairismos Nea Konstantinoupolis impotriva Greciei
   (dec.); Arvanitakis si altii
   
   impotriva Greciei
   (dec.)  si Stavroulakis impotriva Greciei (dec.)]. Situatia este diferita in cauzele in care instantele nationale (care s-au declarat incompetente) au fost solicitate sa se pronunte pentru prima data cu privire la problema juridica prezentata
   [Markovic si altii impotriva Italiei
   (MC), pct. 100-101]. Lipsa de competenta a unei instante nationale sesizate poate rezulta, de asemenea, din examinarea aprofundata a dreptului aplicabil
   [Karoly Nagy impotriva Ungariei
   (MC), pct. 60, 72  si 75].
7. Contestatia poate avea, de asemenea, ca obiect atat existenta dreptului, cat  si intinderea sa sau modalitatile de exercitare
   (Benthem impotriva Tarilor de Jos,
   pct. 32; Cipolletta impotriva Italiei,
   
   pct. 31). De exemplu, faptul ca statul parat nu contesta in mod real existenta dreptului victimelor torturii sa obtina o reparatie, ci mai degraba aplicarea sa extrateritoriala, nu exclude posibilitatea ca acest drept sa faca obiectul unei „contestatii" in sensul Conventiei
   [Nait-Liman impotriva Elvetiei
   (MC), pct. 107]. Contestatia poate sa se refere, de asemenea, la aspecte de fapt.
8. In cauza Cipolletta impotriva Italiei, Curtea  si-a dezvoltat jurisprudenta cu privire la existenta unei „contestatii" reale  si serioase in contextul lichidarii administrative a unei societati. A considerat ca este oportun sa adopte o noua abordare care sa permita armonizarea jurisprudentei sale in ceea ce prive ste garantiile acordate creditorilor, fie in cadrul procedurii falimentului, fie in cadrul lichidarii administrative (pct. 33-37).

1. Rezultatul procedurii trebuie sa fie hotarator in mod direct pentru dreptul in cauza [de ex., Ulyanov
   
   impotriva Ucrainei
   (dec.)]. In consecinta, o legatura neglijabila sau repercusiuni indepartate nu sunt suficiente pentru a putea invoca art. 6 § 1
   [Boulois impotriva Luxemburgului (
   MC), pct. 90]. De exemplu, Curtea a considerat ca recursul prin care reclamantii au contestat legalitatea prelungirii autorizatiei de exploatare a unei centrale nucleare nu intra sub incidenta art. 6 § 1, legatura dintre decizia de prelungire a autorizatiei  si dreptul reclamantilor la protectia vietii, a integritatii lor fizice  si a bunurilor lor fiind „prea subtila  si indepartata", intrucat persoanele in cauza nu au demonstrat ca erau personal expuse unui pericol nu doar specific, ci, mai presus de toate, iminent
   [Balmer-Schafroth
   
   si altii impotriva Elvetiei,
   pct. 40; Athanassoglou si altii impotriva Elvetiei (MC), pct. 46-55; a se vedea, mai recent, Sdruzeni Jihoceske Matky impotriva Republicii Cehe (dec.); pentru un recurs care viza o uzina cu noxe sonore limitate
   [Zapletal impotriva Republicii Cehe
   (dec.)], sau impactul ecologic ipotetic asupra mediului al functionarii unei uzine de tratare a de seurilor miniere, a se vedea Ivan Atanassov
   
   impotriva Bulgariei,
   pct. 90-95].
2. O procedura disciplinara care nu afecteaza in mod direct dreptul de a continua exercitarea unei profesii, intrucat aceasta ar presupune instituirea unei alte proceduri, nu este „determinanta" pentru un drept cu caracter civil in sensul art. 6
   [Marusic impotriva Croatiei
   (dec.), pct. 74-75]. In plus, o procedura legata de plagiat desfa surata impotriva autorului unei carti nu este direct determinanta pentru dreptul civil al autorului de a se bucura de o buna reputatie in sensul art. 6 (pct. 72  si 73).
3. In schimb, Curtea a hotarat ca art. 6 § 1 era aplicabil unei cauze privind constructia unui baraj care ar fi implicat inundarea satului reclamantilor
   (Gorraiz Lizarraga si altii impotriva Spaniei,
   pct. 46)  si intr-o cauza privind acordarea unei autorizatii de exploatare a unei mine de aur care utiliza o tehnica de extractie bazata pe cianuri, in apropierea satelor reclamantilor
   (Ta skin si altii impotriva Turciei,
   
   pct. 133; a se vedea, de asemenea, Zander impotriva Suediei, pct. 24-25).
4. 
   Mai recent, intr-o cauza privind recursul formulat de o asociatie locala de protectie a mediului in vederea anularii unui permis de urbanism, Curtea a constatat ca exista o legatura suficienta intre contestatie  si dreptul revendicat de persoana juridica in cauza, tinand seama, in special, de statutul reclamantei  si al membrilor sai fondatori, precum  si de scopul limitat din punct de vedere material  si geografic urmarit de aceasta
   (L'Erabliere A.S.B.L. impotriva Belgiei,
   pct. 28-30). In plus, procedura de restabilire a capacitatii juridice a unei persoane este direct hotaratoare pentru drepturile  si obligatiile sale cu caracter civil
   [Stanev impotriva Bulgariei
   (MC), pct. 233].
   

2. 
   Existenta unui drept ce poate fi aparat in justitie in dreptul intern
   

5. Dreptul material invocat de reclamant fata instantei nationale trebuie sa aiba o baza legala in statul in cauza
   [Karoly Nagy impotriva Ungariei
   (MC), pct. 60-61; Roche impotriva Regatului Unit (MC), pct. 119; Boulois impotriva Luxemburgului (MC), pct. 91]. Pentru a decide daca „dreptul" invocat are intr-adevar o baza in dreptul intern, trebuie sa se ia ca punct de plecare dispozitiile din dreptul national relevant  si interpretarea pe care i-o dau instantele interne
   [Al-Dulimi si Montana Management Inc.
   
   Impotriva Elvetiei
   (MC), pct. 97]. Autoritatile nationale, in special curtile  si tribunalele, sunt cele carora le revine in primul rand sarcina de a interpreta legislatia nationala. Rolul Curtii se limiteaza la a verifica compatibilitatea cu Conventia a efectelor unei astfel de interpretari. Prin urmare, in afara cazurilor unui arbitrar evident, Curtea nu are competenta de a contesta interpretarea legislatiei interne de catre aceste instante
   [Nait-Liman impotriva Elvetiei
   (MC), pct. 116]. Astfel, in cazul in care instantele nationale superioare au analizat pe deplin  si convingator natura exacta a restrictiei in litigiu, intemeindu-se pe jurisprudenta relevanta derivata din Conventie  si pe principiile care deriva din aceasta, Curtea trebuie sa aiba motive foarte serioase pentru a proceda diferit fata de aceste instante, inlocuind opiniile acestora cu cele proprii cu privire la o problema de interpretare a dreptului intern  si hotarand, contrar acestora, ca persoana in cauza putea pretinde ca detine un drept recunoscut de legislatia interna
   [Karoly Nagy impotriva Ungariei
   (MC), pct. 60  si 62].
6. In cauza Nai't-Liman impotriva Elvetiei (MC), anumite elemente de drept international obligatorii pentru Elvetia au fost, de asemenea, luate in considerare de catre Curte pentru a concluziona ca reclamantul putea pretinde ca este titularul unui drept conferit de legislatia elvetiana. Curtea s-a bazat in special pe Conventia impotriva torturii a Organizatiei Natiunilor Unite, intrucat aceasta devenise parte integranta a ordinii juridice interne ca urmare a ratificarii sale de catre Elvetia, obligand autoritatile nationale sa i se conformeze (pct. 108).
7. Este de observat faptul ca acesta este dreptul, astfel cum a fost invocat de reclamant in cadrul procedurii interne, care trebuie luat in considerare pentru a evalua aplicabilitatea art. 6 § 1
   [Stichting
   
   Mothers of Srebrenica si altii impotriva Tarilor de Jos
   (dec.), pct. 120]. In cazul in care exista inca de la debutul procedurii, in ceea ce prive ste existenta acestui drept, o contestatie reala  si serioasa, faptul ca instantele interne au ajuns la concluzia ca acest drept nu exista nu priveaza retroactiv capatul de cerere al reclamantului de caracterul sau de a putea fi aparat in justitie [Z si altii impotriva Regatului
   
   Unit
   (MC), pct. 89; a se compara  si a se pune in contrast cu Karoly Nagy impotriva Ungariei (MC), pct. 75-76), inclusiv in cazul in care instantele interne au fost invitate sa se pronunte pentru prima data asupra chestiunii
   (Markovic si altii impotriva Italiei
   (MC), pct. 100-102]. Referitor la intrebarea, in eventualitatea unei modificari legislative, privitoare la care este momentul in care e posibil sa se stabileasca daca exista sau nu un drept „cu caracter de a fi aparat in justitie", a se vedea Baka
   
   impotriva Ungariei
   (MC), pct. 110.
8. Se poate vorbi despre un „drept" in sensul art. 6 § 1 atunci cand un drept material, recunoscut de legislatia nationala, este insotit de un drept procedural care ii permite sa fie pus in aplicare in instanta
   [Regner impotriva Republicii Cehe
   (MC), pct. 99]. Caracterul discretionar sau nediscretionar al puterii de apreciere a autoritatilor le permite sa ia in considerare o masura solicitata de un reclamant, ceea ce se poate dovedi decisiv
   [Boulois impotriva Luxemburgului
   (MC), pct. 93; Fodor impotriva Germaniei
   
   (dec.)]. Cu toate acestea, simpla prezenta a unui element discretionar in formularea unei dispozitii legale nu exclude, in sine, existenta unui „drept"
   (Pudas impotriva Suediei,
   pct. 34; Miessen impotriva
   
   Belgiei,
   pct. 48). In fapt, art. 6 se aplica in cazul in care procedura judiciara se refera la o decizie discretionara care a afectat drepturile reclamantului
   (Obermeier impotriva Austriei,
   pct. 69; Mats
   
   Jacobsson impotriva Suediei,
   pct. 32).
9. In anumite situatii, dreptul national, fara a recunoa ste un drept subiectiv unei persoane, ii confera totu si dreptul la o procedura de examinare, la cererea acesteia, prin care sa solicite instantei competente sa se pronunte pe motive cum ar fi arbitrarul, abuzul de putere sau viciile de procedura
   (Van Marle si altii impotriva Tarilor de Jos,
   pct. 35). Acesta este cazul anumitor decizii in care administratia dispune de o putere discretionara de a acorda sau de a refuza un avantaj sau un privilegiu, legea conferind persoanei dreptul de a sesiza justitia, care, in cazul in care constata caracterul ilegal al deciziei, poate pronunta anularea acesteia. In astfel de cazuri, art. 6 § 1 din Conventie este aplicabil, cu conditia ca avantajul sau privilegiul, odata acordat, sa creeze un drept civil
   [Regner impotriva Republicii Cehe
   (MC), pct. 105]. In aceasta cauza, reclamantul nu avea dreptul sa obtina un certificat de securitate, care trebuia sa fie emis de autoritatile administrative, dar odata ce a fost emis in vederea preluarii functiei sale in Ministerul Apararii, avea dreptul de a contesta revocarea sa.
10. In cauza Mirovni Institut impotriva Sloveniei, Curtea a aplicat aceste principii in cadrul unei proceduri de apel de candidaturi pentru obtinerea unui grant in cercetare, publicat de autoritatea administrativa (pct. 29). In mod cert, reclamantul nu avea dreptul sa primeasca finantare,  si examinarea pe fond a diferitelor candidaturi era o chestiune care tinea de puterea discretionara a autoritatilor. Cu toate acestea, Curtea a subliniat ca reclamantul avea in mod clar dreptul procedural la o selectie periodica  si corecta a candidaturilor. Daca proiectul sau ar fi fost selectat, i s-ar fi acordat un drept cu caracter civil. Prin urmare, a concluzionat ca art. 6 era aplicabil (pct. 28-30). La nivel mai general, Curtea  si-a revizuit jurisprudenta in ceea ce prive ste aplicabilitatea art. 6 in cazul unei proceduri de apel de candidaturi.
11. In schimb, art. 6 nu este aplicabil atunci cand legislatia nationala, fara a conferi un drept, acorda un anumit avantaj care nu poate fi recunoscut in instanta
    [Boulois impotriva Luxemburgului
    (MC), pct. 96  si 101]. Aceea si situatie se produce atunci cand unei persoane nu ii este recunoscuta de legislatia nationala decat speranta ca ii va fi acordat un drept, acordarea acestuia depinzand de o decizie a autoritatilor complet discretionara  si nemotivata
    [Masson si Van Zon impotriva Tarilor de Jos,
    
    pct. 49-51; Roche impotriva Regatului Unit (MC), pct. 122-125; Ankarcrona impotriva Suediei (dec.)]. Este de remarcat ca, de si exista o anumita toleranta din partea autoritatilor nationale, nu poate exista un „drept" recunoscut de lege de a comite acte interzise de lege
    (De Bruin impotriva Tarilor de Jos,
    
    pct. 58).
12. Curtea a precizat urmatoarele: faptul ca o persoana are, la nivel intern, o pretentie care poate da na stere unei actiuni in justitie poate depinde nu doar de continutul propriu-zis al dreptului cu caracter civil relevant, astfel cum este definit in dreptul national, ci  si de existenta unor bariere procedurale
    („proceduralbars"),
    care impiedica sau limiteaza posibilitatile de sesizare a unei instante cu eventuale plangeri
    (Fayedimpotriva Regatului Unit,
    pct. 65). Intr-un astfel de caz, legislatia nationala recunoa ste unei persoane un drept material fara ca, din vreun motiv oarecare, sa existe o cale de atac pentru a face sa fie recunoscut sau aplicat in justitie. Art. 6 § 1 din Conventie se poate aplica in aceasta ultima categorie de cauze
    [Al-Adsani impotriva Regatului Unit
    (MC), pct. 47; McElhinney impotriva Irlandei
    
    (MC), pct. 25]. In schimb, organismele Conventiei nu pot crea, prin interpretarea art. 6 § 1, un drept material cu caracter civil care sa nu aiba nicio baza legala in statul respectiv
    [Roche impotriva Regatului
    
    Unit
    (MC), pct. 117; Karoly Nagy impotriva Ungariei (MC), pct. 60-61]. In hotararea Karoly Nagy
    
    impotriva Ungariei
    [(MC), pct. 60-61], Curtea a reamintit importanta de a se mentine distinctia intre ceea ce este de ordin procedural  si ceea ce este de ordin material: oricat de subtila ar fi aceasta intr- o reglementare nationala specifica, nu este mai putin adevarat ca aceasta distinctie determina aplicabilitatea  si, dupa caz, domeniul de aplicare a garantiilor prevazute la art. 6 . A confirmat jurisprudenta potrivit careia art. 6 nu poate fi aplicabil limitarilor materiale ale unui drept consacrat de legislatia interna
    [Roche impotriva Regatului Unit; Boulois impotriva Luxemburgului; Parohia Greco-
    
    Catolica Lupeni si altii impotriva Romaniei,
    pct. 100).
13. Aplicand distinctia dintre limitari materiale  si obstacole procedurale in lumina acestor criterii, Curtea a recunoscut, de exemplu, ca intrau sub incidenta art. 6 § 1 actiuni civile pentru neglijenta indreptate impotriva politiei
    (Osman impotriva Regatului Unit)
    sau impotriva autoritatilor locale [Z si
    
    altii impotriva Regatului Unit
    (MC)]  si a examinat daca o limitare specifica (imunitate penala sau exonerare de raspundere) era proportionala din perspectiva art. 6 § 1. In fapt, aceasta imunitate nu este o exceptie de la dreptul material, ci un obstacol procedural in ceea ce prive ste competenta instantelor nationale de a se pronunta cu privire la acest drept
    [Al-Adsani impotriva Regatului Unit
    
    (MC), pct. 48; Cudak impotriva Lituaniei (MC), pct. 57]. In schimb, Curtea a afirmat ca exonerarea Coroanei de la raspunderea civila fata de membrii fortelor armate reie sea dintr-o limitare materiala  si ca nu exista a sadar un „drept" in sensul art. 6 § 1
    [Roche impotriva Regatului Unit
    (MC), pct. 124; a se vedea, de asemenea, Hotter impotriva Austriei (dec.); Andronikashvili impotriva Georgiei (dec.)]. O declaratie privind lipsa de competenta a unui sistem juridic spre a solutiona o cerere de despagubire a unui reclamant a fost examinata in hotararea Karoly Nagy impotriva Ungariei (MC), pct. 60. Facand referire la dreptul national aplicabil in momentul in care reclamantul a introdus actiunea sa judiciara, Curtea a considerat ca declararea lipsei de competenta formulata de instantele nationale nu a fost nici arbitrara, nici vadit nerezonabila In aceste conditii, reclamantul nu a avut in niciun moment un „drept" despre care se putea pretinde, cel putin in mod intemeiat, ca este recunoscut in dreptul intern (pct. 75-77). In cauza Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei (MC), pct. 41, Curtea a recunoscut existenta unui drept „intemeiat" de a fi acordata o despagubire.
14. Curtea a admis ca  si asociatiile puteau beneficia de protectia art. 6 § 1 atunci cand urmareau sa apere drepturile  si interesele specifice ale propriilor membri
    (Gorraiz Lizarraga si altii impotriva
    
    Spaniei,
    pct. 45), sau chiar drepturi specifice a caror respectare o puteau revendica in calitate de persoane juridice (precum dreptul „publicului" la informare sau de a lua parte la decizii privind mediul
    [Collectif national d'information et d'opposition a l'usine Melox - Collectif Stop Melox si Mox impotriva
    
    Frantei
    (dec.)]), sau atunci cand actiunea asociatiei nu putea fi considerata
    actio popularis
    (L'Erabliere
    
    A.S.B.L. impotriva Belgiei)
    .
15. Atunci cand o legislatie prevede anumite conditii de admitere intr-o functie sau profesie, partea interesata care indepline ste respectivele conditii detine un drept de acces la functia sau la profesia in cauza
    (De Moor impotriva Belgiei,
    pct. 43). De exemplu, in cazul in care un reclamant poate pretinde in mod intemeiat ca indepline ste conditiile stabilite de legislatie pentru a fi inregistrat ca medic, se aplica art. 6
    [Chevrol impotriva Frantei,
    pct. 55; a se vedea,
    a contrario,
    Bouilloc impotriva Frantei
    
    (dec.)]. In orice caz, atunci cand legalitatea unei proceduri privind un drept cu caracter civil poate face obiectul unei cai de atac, care a fost exercitata de reclamant, trebuie sa se concluzioneze ca a fost formulata o „contestatie" referitoare la un „drept cu caracter civil", chiar daca autoritatile interne au constatat in cele din urma ca reclamantul nu indeplinea conditiile necesare (cu privire la dreptul de a continua specializarea in medicina pe care reclamanta o obtinuse in strainatate, a se vedea Kok
    
    impotriva Turciei,
    pct. 37).
16. In ceea ce prive ste recrutarea, in cazul accesului la ocuparea fortei de munca, constituie in principiu un privilegiu acordat discretionar care nu poate fi sanctionat pe cale judiciara. In raport cu art. 6, trebuie facuta o distinctie intre acest aspect  si continuarea exercitarii sau conditiile exercitarii activitatii profesionale. In fapt, in sectorul privat, dreptul muncii confera, in general, salariatilor dreptul de a contesta in instanta concedierea atunci cand o considera abuziva, chiar  si modificarile importante unilaterale aduse contractului lor de munca. Situatia este similara  si pentru angajatii statutari din sectorul public, cu exceptia cazului in care se aplica exceptia enuntata in hotararea Vilho
    
    Eskelinen si altii [Regner impotriva Republicii Cehe
    (MC), pct. 117].
17. 
    In cauza Regner impotriva Republicii Cehe (MC), un angajat din Ministerul Apararii a contestat revocarea atestatului sau de securitate, fapt care il impiedica sa continue sa i si exercite atributiile de adjunct al prim-viceministrului. Cu certitudine, certificatul de securitate nu face obiectul unui drept autonom. Cu toate acestea, un astfel de atestat reprezenta o conditie esentiala pentru indeplinirea sarcinilor exercitate de reclamant. Revocarea sa a avut un impact decisiv asupra situatiei sale personale  si profesionale, interzicandu-i anumite functii in cadrul ministerului  si afectandu-i acestuia capacitatea de a obtine o noua functie in cadrul administratiei publice. Aceste elemente au fost considerate suficiente pentru ca reclamantul sa poata invoca un „drept" in sensul art. 6 atunci cand a contestat retragerea certificatului de securitate (pct. 119; a se vedea, de asemenea, la pct. 109, referinta la hotararea Ternovskis impotriva Letoniei, pct. 9-10,  si la pct. 112 referinta la hotararea
    Myriana Petrova impotriva Bulgariei,
    pct. 30-35).
    

3. 
   Caracterul „civil" al dreptului
   

18. Considerarea unui drept ca avand sau nu „caracter civil" in lumina Conventiei se stabile ste nu in functie de incadrarea juridica, ci de continutul material  si de efectele pe care i le confera dreptul intern al statului. Curtea, in exercitarea controlului sau, trebuie sa tina cont  si de obiectul  si scopul Conventiei, precum  si de sistemele de drept intern ale celorlalte state contractante
    (Konig impotriva
    
    Germaniei,
    pct. 89).
19. In principiu, aplicabilitatea art. 6 § 1 unor litigii intre persoane private care sunt calificate drept civile in dreptul intern nu genereaza controverse in fata Curtii (pentru o cauza privind o separare de drept, Airey impotriva Irlandei, pct. 21).
20. In plus, Curtea considera ca intra in domeniul de aplicare a art. 6 § 1 procedurile care, potrivit dreptului intern, tin de competenta „dreptului public"  si al caror rezultat este decisiv pentru drepturi  si obligatii cu caracter privat. Aceste proceduri se pot referi, de exemplu, la autorizatia de a vinde un teren
    (Ringeisen impotriva Austriei,
    pct. 94), functionarea unei clinici private
    (Konig impotriva
    
    Germaniei,
    pct. 94-95), o autorizatie de constructie (a se vedea, de exemplu, Sporrong si Lonnroth
    
    impotriva Suediei,
    pct. 79), stabilirea unui drept de proprietate, inclusiv asupra unui laca s de cult
    [Parohia Greco-Catolica Lupeni si altii impotriva Romaniei
    (MC), pct. 71-73], o autorizatie administrativa privind conditiile de exercitare a unei activitati
    (Benthem impotriva Tarilor de Jos,
    
    pct. 36), o licenta de comercializare a bauturilor alcoolice
    (Tre Traktorer Aktiebolag impotriva Suediei,
    
    pct. 43), sau un litigiu avand drept scop plata de compensatii in caz de boala sau accident de munca
    (Chaudet impotriva Frantei,
    pct. 30).
21. Art. 6 se aplica unei actiuni impotriva statului pentru neglijenta
    (Ximpotriva Frantei)
    ,
    unei actiuni in anularea unei decizii administrative care aduce atingere drepturilor reclamantului
    (De Geouffre de
    
    la Pradelle impotriva Frantei)
    ,
    unei proceduri administrative privind interdictia de a pescui in zone apartinand reclamantilor
    (Alatulkkila si altii impotriva Finlandei,
    pct. 49)  si unei proceduri de vanzare prin licitatie publica in care este vorba despre un drept cu caracter civil - precum dreptul de a nu face obiectul unei discriminari intemeiate pe convingerile religioase sau pe opiniile politice cu ocazia prezentarii ofertelor pentru contracte de lucrari publice
    [Tinnelly & Sons Ltd si altii si McElduff si altii
    
    impotriva Regatului Unit,
    pct. 61;  si,
    a contrario,
    I.T.C. Ltd impotriva Maltei
    (dec.)]. S-a constatat, de asemenea, ca art. 6 se aplica in ceea ce prive ste procedurile administrative referitoare la revocarea permiselor de portarma, reclamantii fiind inregistrati intr-o baza de date care continea persoane considerate ca reprezentand un pericol potential pentru societate
    (Pocius impotriva Lituaniei,
    pct. 3846; Uzukauskas impotriva Lituaniei, pct. 34-39). Ace stia contestasera in instanta inregistrarea lor de catre politie  si solicitasera ca numele lor sa fie eliminate din baza de date. Curtea a concluzionat ca art. 6 era aplicabil, pe motiv ca includerea reclamantilor in baza de date a avut impact asupra reputatiei lor, asupra vietii lor private  si asupra perspectivelor lor de a se angaja.
22. 
    De asemenea, art. 6 § 1 se aplica unei actiuni civile in despagubire, pentru rele tratamente despre care se sustine ca au fost comise de agenti ai statului
    (Aksoy impotriva Turciei,
    pct. 92).
    

Extinderea la alte tipuri de contestatii

23. Art. 6 se aplica
    procedurilor disciplinare
    desfa surate in fata unor organisme profesionale  si in care se afla direct in joc dreptul de a practica profesia [Le Compte, Van Leuven si De Meyere impotriva
    
    Belgiei; Philis impotriva Greciei (nr. 2),
    pct. 45]. Aplicabilitatea art. 6 in cazul unei proceduri disciplinare se stabile ste in functie de tipul sanctiunilor la care risca sa fie supusa persoana drept rezultat al culpei imputate
    [Marusic impotriva Croatiei
    (dec.), pct. 72-73]. Jurisprudenta referitoare la aplicabilitatea art. 6 in cazul procedurilor disciplinare impotriva functionarilor publici face trimitere la criteriul
    Eskelinen
    (Kamenos impotriva Ciprului,
    pct. 73, care privea o procedura disciplinara impotriva unui judecator).
24. Curtea a decis ca art. 6 § 1 este aplicabil contestatiilor legate de
    chestiuni sociale,
    in special procedurilor privind concedierea unui angajat de catre o societate privata
    (Buchholz impotriva
    
    Germaniei)
    , unei proceduri avand ca obiect acordarea unor prestatii de asigurari sociale (Feldbrugge
    
    impotriva Tarilor de Jos)
    ,
    sau unor alocatii de ajutor social, chiar  si in cadrul unui regim necontributiv
    (Salesi impotriva Italiei)
    ,
     si unei proceduri privind obligatia de a plati cotizatii de securitate sociala
    (Schouten si Meldrum impotriva Tarilor de Jos)
    [in privinta contestarii de catre angajator a faptului de a recunoa ste boala profesionala a unui angajat, a se vedea Eternit impotriva Frantei (dec.), pct. 32]. In aceste cauze, Curtea a considerat ca elementele de drept privat aveau prioritate asupra celor de drept public. In plus, a hotarat ca existau similitudini intre dreptul la alocatii de ajutor social  si dreptul la despagubiri pentru persecutii naziste din partea unei fundatii private
    (Wos impotriva Poloniei,
    pct. 76).
25. Contestatiile
    referitoare la functionari publici
    se situeaza, in principiu, in domeniul de aplicare al art. 6 § 1. In hotararea Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei (MC), (pct. 50-62), Curtea a precizat domeniul de aplicare al notiunii „caracter civil"  si a elaborat noi criterii cu privire la aplicabilitatea art. 6 § 1 in cazul conflictelor de munca privind functionarii publici [a se vedea, de asemenea, Baka
    
    impotriva Ungariei
    (MC), pct. 103; Regner impotriva Republicii Cehe (MC), pct. 107]. Astfel, nimic nu justifica in principiu eliminarea din garantiile art. 6 a conflictelor de munca obi snuite - precum cele privind salariul, o indemnizatie sau alte drepturi de acest fel - din cauza caracterului special al relatiei dintre functionarul in cauza  si statul respectiv. Principiul actual este ca va exista prezumtia conform careia art. 6 este aplicabil, iar statul parat are sarcina sa demonstreze, in primul rand, ca, potrivit dreptului intern, un reclamant care este functionar public nu are dreptul de acces la instanta  si, in al doilea rand, ca excluderea drepturilor garantate la art. 6 este intemeiata in privinta functionarului respectiv
    [Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei
    (MC), pct. 62].
26. In consecinta, statul parat nu poate invoca statutul de functionar al unui reclamant pentru a-l exclude de sub protectia art. 6 decat daca sunt indeplinite doua conditii. In primul rand, in dreptul intern trebuie sa fi exclus in mod expres accesul la o instanta pentru postul sau categoria de salariati in cauza. In al doilea rand, aceasta derogare trebuie sa aiba la baza „motive obiective legate de interesul statului"
    [Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei
    (MC), pct. 62]. Trebuie sa fie indeplinite ambele conditii ale criteriului
    Eskelinen
    pentru ca protectia conferita de art. 6 § 1 sa fie exclusa in mod legitim [Baka impotriva Ungariei (MC), pct. 118].
27. In cazul in care reclamantul a avut acces la o instanta in temeiul dreptului national, art. 6 este aplicabil (chiar  si in cazul ofiterilor militari activi  si al cererilor acestora in fata instantelor militare:
    Pridatchenko si altii impotriva Rusiei,
    pct. 47). Curtea a adaugat ca o eventuala excludere a aplicarii art. 6 trebuie sa fie compatibila cu statul de drept. In acest scop, trebuie sa se bazeze pe o dispozitie de aplicare generala, nu pe o dispozitie individualizata [Baka impotriva Ungariei (MC), pct. 117].
28. In ceea ce prive ste al doilea criteriu, nu este suficient ca statul sa demonstreze ca functionarul in cauza participa la exercitarea prerogativelor de putere publica sau ca exista o relatie speciala de incredere  si de loialitate intre persoana in cauza  si statul angajator. Trebuie, de asemenea, ca statul sa demonstreze ca obiectul litigiului este legat de exercitarea autoritatii statale sau sa puna in discutie legatura speciala de incredere  si de loialitate intre functionar  si stat
    [Vilho Eskelinen si altii impotriva
    
    Finlandei
    (MC), pct. 62]. Astfel, in principiu, nimic nu justifica sustragerea conflictelor obi snuite de la locul de munca de la garantiile art. 6 § 1 - de exemplu cele legate de plata salariului, a unei indemnizatii sau alte drepturi de acest tip - pe motivul existentei unui caracter special al relatiei dintre functionarul in cauza  si statul respectiv [a se vedea, de exemplu, litigiul privind dreptul personalului din serviciul de politie la o indemnizatie speciala, in cauza Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei
    
    (MC)].
29. Curtea a declarat art. 6 § 1 aplicabil procedurii impotriva concedierii abuzive, initiate de angajatii unei ambasade [secretara  si centralista: Cudak impotriva Lituaniei (MC), pct. 44-47, contabil- sef:
    Sabeh El Leil impotriva Frantei
    (MC), pct. 39, angajat responsabil de activitati de cultura  si informare:
    Naku impotriva Lituaniei si Suediei,
    pct. 95], de un comisar de politie
    (Sikic impotriva Croatiei,
    pct. 1820) sau de un ofiter in armata trimis in fata instantelor militare
    (Vasilchenko impotriva Rusiei,
    
    pct. 34-36), unei proceduri privind dreptul de a obtine un post de asistent parlamentar
    (Savino si altii
    
    impotriva Italiei)
    ,
    unei proceduri disciplinare impotriva unui judecator
    (Olujic impotriva Croatiei;
    
    Harabin impotriva Slovaciei)
     si impotriva unui militar de cariera [R.S. impotriva Germaniei (dec.), pct. 34], unei actiuni a unui procuror impotriva unei decizii prezidentiale de a fi transferat
    [Zalli
    
    impotriva Albaniei
    (dec.)  si celelalte referinte citate], unei proceduri privind cariera profesionala a unui angajat vamal (dreptul de a concura pentru o promovare interna: Fiume impotriva Italiei, pct. 33-36)  si a unui judecator, pre sedinte al Curtii supreme, care dorea sa conteste incetarea inainte de termen a mandatului [Baka impotriva Ungariei (MC), pct. 118], precum  si altor litigii care priveau functionari publici  si judecatori
    (ibidem,
    pct. 104-105; Kamenos impotriva Ciprului, pct. 75  si urm.). De si in hotararea Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei (MC) Curtea a afirmat ca rationamentul sau se limita la situatia functionarilor publici, aceasta a considerat ca magistratii fac parte din functia publica in sens larg, chiar daca nu fac parte din administratia publica in sens strict [Bato impotriva Ungariei
    
    (MC), pct. 104].
30. Criteriul
    Eskelinen
    a fost aplicat in numeroase tipuri de litigii care implicau functionari publici, avand in special ca obiect recrutarea sau numirea
    (Juricic impotriva Croatiei,
    pct. 54-58), cariera sau promovarea
    [Dzhidzheva-Trendafilova impotriva Bulgariei
    (dec.), pct. 50], mutarea
    (Ohneberg
    
    impotriva Austriei,
    pct. 24)  si incetarea raporturilor de munca
    [Olujic impotriva Croatiei; Nazsiz
    
    impotriva Turciei
    (dec.)]  si procedurile disciplinare
    (Kamenos impotriva Ciprului,
    pct. 73-81). In mod mult mai explicit, Curtea a considerat in hotararea Bayer impotriva Germaniei (pct. 38), care se referea la revocarea in urma unei proceduri disciplinare a unui executor judecatoresc angajat de stat, ca litigiile referitoare la „un salariu, o indemnizatie sau alte drepturi de acest fel" nu erau decat exemple de alte „conflicte de munca obi snuite", pentru care art. 6 trebuie in principiu sa se aplice in temeiul criteriului din hotararea
    Eskelinen.
    In hotararea Olujic impotriva Croatiei (pct. 34), Curtea a afirmat ca prezumtia de aplicabilitate a art. 6 care decurge din hotararea
    Eskelinen
    se aplica  si altor cazuri de revocare [Bato impotriva Ungariei (MC), pct. 105].
31. Curtea a concluzionat, de asemenea, ca art. 6 era aplicabil intr-o cauza referitoare la controlul jurisdictional al numirii unei pre sedinte de instanta
    (Tsanova-Gecheva impotriva Bulgariei,
    pct. 84-85). Admitand ca art. 6 nu garanta dreptul de a fi promovat sau de a ocupa un post in functie publica, Curtea a observat, totu si, ca dreptul la o procedura de recrutare sau promovare legala  si echitabila sau dreptul de acces egal la un post  si la functia publica puteau fi considerate in mod intemeiat drepturi recunoscute de legislatia interna, in masura in care instantele interne le-au recunoscut existenta  si au examinat motivele invocate de partile interesate in acest sens [a se vedea, de asemenea, Majski impotriva Croatiei (nr. 2), pct. 50; Fiume impotriva Italiei, pct. 35].
32. In cele din urma, criteriul
    Eskelinen
    referitor la aplicabilitatea art. 6 § 1 este deopotriva relevant in cauzele care privesc dreptul de acces la o instanta [a se vedea, de exemplu, Nedeltcho Popov
    
    impotriva Bulgariei; Sukut impotriva Turciei
    (dec.)] cat  si in cauzele care privesc celelalte garantii consacrate de art. 6 [a se vedea, de exemplu, Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei (MC), care privea dreptul la o  sedinta de judecata  si dreptul la pronuntarea unei decizii judiciare intr-un termen rezonabil].
33. Art. 6 § 1 este aplicabil unei plangeri
    cu constituire de parte civila
    [Perez impotriva Frantei
    (MC), pct. 70-71], cu exceptia cazului in care actiunea civila initiata are doar scop punitiv sau este facuta cu titlu de razbunare personala
    [Sigalas impotriva Greciei,
    pct. 29; Mihova impotriva Italiei (dec.)]. In fapt, Conventia nu garanteaza in sine dreptul de a incepe urmarirea penala sau condamnarea penala a unor terti [a se vedea, de asemenea, Mustafa Tung si Fecire Tung impotriva Turciei (MC), pct. 218]. Pentru a intra sub incidenta Conventiei, un astfel de drept trebuie in mod imperativ sa fie insotit de exercitarea de catre victima a dreptului sau de a intenta actiunea de natura civila pe care i-o pune la dispozitie dreptul intern, chiar daca o astfel de actiune ar urmari obtinerea unei reparatii simbolice sau protejarea unui drept cu caracter civil, cum ar fi, de exemplu, dreptul de a se bucura de o „buna reputatie"
    [Perez impotriva Frantei
    (MC), pct. 70; a se vedea, de asemenea, pentru o suma simbolica,
    Gorou impotriva Greciei (nr. 2)
    (MC), pct. 24]. Prin urmare, art. 6 se aplica unei proceduri cu constituire de parte civila din momentul in care persoana se constituie ca parte civila, cu exceptia cazului in care persoana in cauza a renuntat in mod neechivoc la dreptul de a obtine o despagubire,  si atat timp cat procedurile penale sunt decisive pentru dreptul civil la despagubirea solicitata
    (Alexandrescu si altii
    
    impotriva Romaniei,
    pct. 22). Prin urmare, este necesar sa se examineze, de la caz la caz, daca sistemul juridic intern recunoa ste persoanei care a formulat plangerea un interes cu caracter civil care sa fie sustinut in cadrul procesului penal. Trebuie verificata intentia justitiabilului de a obtine protectia unui drept civil  si existenta unui interes din partea acestuia de a solicita, chiar  si intr-o etapa ulterioara, o reparatie pentru incalcarea dreptului sau cu caracter civil. In plus, rezultatul procedurii criticate trebuie sa se dovedeasca a fi decisiv pentru a obtine repararea prejudiciului
    (Arnoldiimpotriva Italiei*
    ,
    pct. 31-36). Curtea a precizat ca problema aplicabilitatii art. 6 § 1 nu poate depinde de recunoa sterea statutului formal de „parte" in dreptul national (pct. 27-30). In cele din urma, pentru ca art. 6 sa fie aplicabil, data depunerii cererii de despagubire nu este decisiva, intrucat Curtea a concluzionat aplicabilitatea art. 6 in cauze in care cererea nu fusese inca depusa sau nu a fost depusa deloc, chiar daca dreptul intern permitea acest lucru (pct. 29).
34. In contextul carcera!,
    Curtea a hotarat ca anumite limitari ale drepturilor detinutilor, precum  si repercusiunile pe care acestea le-ar putea antrena intra sub incidenta notiunii „drepturi cu caracter civil" [a se vedea trimiterea la jurisprudenta cu privire la acest aspect in cauza De Tommaso impotriva
    
    Italiei
    (MC), pct. 147-150]. Astfel, art. 6 vizeaza conditiile de detentie ale detinutilor, de exemplu litigii privind limitarile la care sunt supu si detinutii plasati in regim de maxima siguranta
    [Enea impotriva
    
    Italiei
    (MC), pct. 97-107] sau intr-o celula de maxima siguranta
    (Stegarescu si Bahrin impotriva
    
    Portugaliei)
    sau o procedura disciplinara care a avut ca rezultt limitari ale dreptului de vizita al membrilor familiei in penitenciar
    (Gulmez impotriva Turciei,
    pct. 30) sau alte tipuri de limitari ale drepturilor detinutilor
    (Ganci impotriva Italiei,
    pct. 25). Art. 6 se aplica deopotriva  si
    masurilor speciale de supraveghere
    in cadrul unui
    arest la domiciliu
    care impiedica in special libertatea de circulatie [De
    Tommaso impotriva Italiei
    (MC), pct. 151-155]. In aceasta cauza, Curtea a hotarat ca anumite limitari cum ar fi obligatia de a nu ie si noaptea, de a nu parasi localitatea de re sedinta, de a nu participa la reuniuni publice, de a nu utiliza telefoane mobile  si echipamente radio pentru a comunica, intrau in sfera drepturilor persoanei  si aveau in consecinta un caracter „civil".
35. Art. 6 acopera, de asemenea, dreptul de a se bucura de o buna reputatie
    (Helmers impotriva
    
    Suediei)
    ,
    dreptul de acces la documente administrative
    [Loiseau impotriva Frantei
    (dec.)], sau o actiune impotriva inregistrarii in fi sierele politiei prin care este afectat dreptul la reputatie, dreptul la protectia bunurilor  si dreptul la posibilitatea de a gasi un loc de munca pentru a- si trai existenta
    (Pocius
    
    impotriva Lituaniei,
    pct. 38-46; Uzukauskas impotriva Lituaniei, pct. 32-40), dreptul de a face parte dintr-o asociatie
    [Sakellaropoulos impotriva Greciei
    (dec.); Lovric impotriva Croatiei, pct. 55-56] - in mod similar, o procedura legata de existenta legala a unei asociatii se refera la drepturile cu caracter civil ale acesteia, chiar  si in raport cu legislatia interna, problema libertatii de asociere tine de domeniul dreptului public
    (APEH Uldozotteinek Szovetsege si altii impotriva Ungariei,
    pct. 34-35) -  si, in cele din urma, dreptul de a urma studii superioare
    (Emine Arag impotriva Turciei,
    pct. 18-25), cu atat mai mult invatamantul primar
    [Orsus si altii impotriva Croatiei
    (MC), pct. 104].
36. Art. 6 este aplicabil  si
    altor aspecte
    precum aspecte de mediu, in privinta carora pot fi introduse contestatii privind dreptul la viata, la sanatate sau la un mediu sanatos
    (Ta skin si altii impotriva
    
    Turciei)
    ,
    plasamentul copiilor intr-un centru de primire
    (McMichael impotriva Regatului Unit)
    ,
    modalitatile de  scolarizare ale copiilor
    (Elles si altii impotriva Elvetiei,
    pct. 21-23), dreptul de a fi stabilita paternitatea
    [Alaverdyan impotriva Armeniei
    (dec.), pct. 33], dreptul la libertate
    [Aerts
    
    impotriva Belgiei,
    pct. 59; Laidin impotriva Frantei (nr. 2)]
    .
37. In plus, dreptul la libertatea de exprimare
    (Kenedi impotriva Ungariei,
    pct. 33)  si dreptul jurnali stilor de a primi  si comunica informatii prin intermediul presei pentru a- si exercita profesia
    (Selmani si altii impotriva „Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei",
    pct. 47; Shapovalov impotriva
    
    Ucrainei,
    pct. 49) au fost, de asemenea, considerate ca avand caracter „civil".
38. Se constata a sadar o evolutie a jurisprudentei spre a aplica art. 6 in cauze care nu se refera la prima vedere la un drept civil, dar care pot avea „repercusiuni directe  si importante asupra unui drept cu caracter privat al unui individ" [De Tommaso impotriva Italiei (MC), pct. 151; Alexandre impotriva
    
    Portugaliei,
    pct. 51  si 54),  si chiar intr-un context profesional
    (Pocius impotriva Lituaniei,
    pct. 43;
    Selmani si altii impotriva „Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei",
    pct. 47; Mirovni Institut impotriva
    
    Sloveniei,
    pct. 29].