Art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Obligatia de plata a societatii in cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune. Dovada calitatii de mostenitor in cazul in care asociatul decedat era cetatean italian,la data decesului . Legea aplicabila mostenirii. Conditiile reprezentarii partilor in instanta.

 Art.275 Cod proc.civ. Relevanta juridica a recunoasterii subsidiare a pretentiilor.

 

 

Legea nr. 31/1990, art. 202 alin. 3

Cod proc. civ., art. 275

 

Potrivit art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale ,in cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile alin.(2) nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel; in acest din urma caz, societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat.

          
Potrivit art. 66 si 67 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, mostenirea este supusa: a)in ceea ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana o avea la data mortii. Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi: a) momentul deschiderii mostenirii ; b) persoanele cu vocatie de a mosteni; c) calitatile cerute pentru a mosteni; d) exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct; e) conditiile  si efectele optiunii succesorale; f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.

        Avand in vedere dispozitiile legale aratate, transmisiunea succesorala legala s-a produs, in ceea ce priveste succesiunea defunctului D.F.R. potrivit legii nationale a testatorului, respectiv potrivit legii italiene, persoanele cu vocatia de a mosteni si deci calitatea de mostenitori fiind

 

 

stabilita, potrivit legii italiene, prin actul notarial intocmit de Notarul Ortensia Maria Vella la 20.04.2010.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 68 din 20 iunie 2012.

 

Prin decizia nr.68/20.06.2012 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul declarat de paratii SC I L SRL,V V si A E

impotriva sentintei nr. 1007 din data de  12 martie 2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu reclamantul D F S si intervenientii in nume propriu M L si D F S

si a obligat apelanta

SC I L SRL la plata sumei de 4.400 lei cheltuieli de judecata catre intimati (reclamant si interveniente).   

Potrivit art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale ,in cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile alin.(2) nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel; in acest din urma caz, societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat.

Asa cum rezulta din analiza procesului verbal de conciliere (semnat de partile din proces) prin Hotararea nr.1/ 25.04.2010 asociatii S.C. I L S.R.L. au decis ca nu doresc continuarea activitatii societatii cu mostenitorii asociatului decedat.

De asemenea, asociatii ramasi in societate au decis urmare obligatiei de plata a partilor sociale catre succesori, ce  revenea societatii potrivit textului de lege mai sus citat, despagubirea acestora cu suma de 29.138 Euro „in contul celor 7 parti sociale ce au fost proprietatea autorului lor.”Cu aceasta ocazie s-a votat si in ceea ce priveste consemnarea sumei respective la dispozitia mostenitorilor, la sediul societatii.

In continuare, din analiza procesului verbal de conciliere se poate observa ca
neintelegerile

intre parti vizeaza cuantumul despagubirilor
ce urmeaza a fi acordate succesorilor asociatului decedat, avand in vedere oferta  initiala de 80 000 Euro facuta de asociatul parat  V V prin adresele din 26.04.2010 si 10.05.2010 si revenirea asupra acestei oferte.

Prin urmare, prezentul litigiu s-a declansat, conform procesului verbal de conciliere incheiat de parti (filele 6-8 dosar fond), intrucat acestea nu au reusit sa negocieze cuantumul, respectiv contravaloarea partilor sociale datorate de societatea apelanta intimatilor (reclamant si intervenienti) calitatea acestora de succesori ai asociatului decedat nefiind nici un moment contestata sau pusa la indoiala.

Or, asa cum s-a recunoscut atat in practica judiciara  cat si in literatura de specialitate, raportat la dispozitiile art. 720

¹

alin.4, ce vizeaza consemnarea rezultatului concilierii directe, inscrisul care se incheie in cadrul acestei proceduri reprezinta pe de o parte actul pe care partile il incheie in privinta pretentiilor reciproce (negotium), iar pe de alta parte este mijlocul prin care partile fac dovada concilierii directe (instrumentum).

Faptul ca, ulterior, prin apelul formulat, apelantii parati au revenit asupra pozitiei initiale si au contestat calitatea de mostenitori a partilor reclamante dovedesc nu numai inconsecventa si rea credinta in desfasurarea relatiilor dintre acestea, dar presupune o incalcare a actului (negotium) mentionat mai sus, prin care partile si-au transat pretentiile, cel putin in parte cu privire la calitatea lor in cadrul raporturilor guvernate de dispozitiile art. 202 alin. 3 din Legea nr.31/1990, privind societatile comerciale.

Desi prin unul din motivele invocate cu ocazia formularii apelului de fata, paratii apelanti sustin faptul ca reclamanul si intervenientele nu au facut „dovada deplina” a calitatii lor de mostenitori nu motiveaza in niciun fel schimbarea atitudinii initiale
de recunoastere a acestei calitati
si nu fac nicio referire la ofertele de plata pe care le-au facut tocmai in virtutea calitatii de succesori ai asociatului defunct, precum si de consemnare la dispozitia acestora a sumelor cu titlu de contravaloare a partilor sociale ce li se cuveneau.

Cu toate acestea, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond reclamantul si intervenientele din prezenta cauza au facut dovada calitatii de mostenitori ai asociatului decedat, conform “declaratiei care inlocuieste actul public”, inscris depus in original, in traducere legalizata si apostilata (cu respectarea art.2 si 3 din O.G. nr.66/1999 pentru aderarea Romaniei la Conventia adoptata la Haga la 5.10.1961).

 

Astfel, asociatul D F R era cetatean italian la data decesului si a avut ultimul domiciliu in Italia, locul deschiderii succesiunii acestuia aflandu-se pe teritoriul acestei tari.

Potrivit art. 66 si art. 67 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, mostenirea este supusa: a)in ceea ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana o avea la data mortii. Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi: a) momentul deschiderii mostenirii ; b) persoanele cu vocatie de a mosteni; c) calitatile cerute pentru a mosteni; d) exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct; e) conditiile  si efectele optiunii succesorale; f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.

Avand in vedere dispozitiile legale aratate, transmisiunea succesorala legala s-a produs, in ceea ce priveste succesiunea defunctului D F R potrivit legii nationale a testatorului, respectiv potrivit legii italiene, persoanele cu vocatia de a mosteni si deci calitatea de mostenitori fiind stabilita, potrivit legii italiene, prin actul notarial intocmit de Notarul OMV la 20.04.2010.

Legea italiana nr. 89/16.02.1913 stabileste in Titlul I ca notarii sunt functionari publici carora le este acordat dreptul de a primi declaratii de acceptare a mostenirii, cu beneficiere de masa succesorala, potrivit art. 955 din Codul Civil, iar calitatea de mostenitori legitimi sau rezervatari se dovedeste cu atestare de notarietate judiciara sau notariala.

Actul notarial din 20.04.2010, intitulat “declaratie care inlocuieste actul public” (filele 48-50 dosar fond) indeplineste conditiile unui act care atesta, potrivit legii italiene citate, calitatea intimatilor (reclamanti si interveniente) de mostenitori ai defunctului D F R. Acest act notarial cu valoare de act public (Cartea VI, Titlul II, Sectiunea I – despre actul public – Codul Civil Italian) probeaza pe deplin,  pana la inscrierea in fals sau anularea sa cele atestate in cuprinsul sau, astfel ca, retinand ca societatea parata nu a facut nici o dovada privind inlaturarea judiciara a actului public prezentat de reclamant, acesta are o deplina putere doveditoare in privinta calitatii de mostenitori a intimatilor.

De asemenea, faptul ca instanta de fond a apreciat ca suma de 171.031 lei reprezentand contravaloarea partilor sociale mostenite de intimati se va imparti in cote egale intre acestia nu este de natura sa prejudicieze in vreun fel pe apelanti, care oricum au fost de acord cu plata unei sume de bani (desigur alta decat cea pretinsa de intimati), modalitatea de impartire a acesteia si cuantumul ce revine fiecarui mostenitor in parte nefiind o problema de interes pentru societate sau care sa afecteze in vreun fel legalitatea sentintei pronuntate.

Referitor la exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a intimatului D F S reiterata de apelanti prin motivele de apel, sustinerile acestora in sensul ca mandatul are un obiect strain de natura pricinii deduse judecatii sunt lipsite de suportul probator necesar si vor fii cenzurate ca atare de Curte.

Astfel, cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientele  M L si D F S, a fost formulata prin procurator  D F S (mandatar conventional
)
, iar acesta a si semnat pentru interveniente cererea dedusa judecatii, justificandu-si calitatea de reprezentant prin procura speciala de la fila 78 dosar fond.

Din analiza integrala a acestei imputerniciri rezulta ca reclamantul a fost mandatat sa “actioneze in judecata si sa primeasca contravaloarea partilor sociale” din partea societatii apelante, fiind respectate dispozitiile prevazute cu caracter imperativ de art. 68 alin 1, teza I C.proc.civ. potrivit carora “procura pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata sau de reprezentare in judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura  legalizata”

De asemenea, potrivit art. 83 alin.1 C.proc.civ. cand cererea este facuta prin mandatar se va alatura procura in original, aspect necontestat in prezenta cauza.

Avand in vedere obiectul actiunii si al cererii de interventie dedusa judecatii, respectiv obligarea paratei la plata c/val. partilor sociale mostenite de la defunctul asociat D F R, procura ce insoteste cererea de interventie da dreptul reclamantului care a fost mandatat “sa actioneze in judecata si sa primeasca contravaloarea partilor sociale” la investirea instantei in acest sens.

Prin urmare, in speta, sunt indeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de dispozitiile art. 67 si art. 68 C.proc.civ. care reglementeaza reprezentarea in fata instantelor de judecata.

 

 

Art. 112 C.proc.civ. reclama indicarea in cuprinsul cererii de chemare in judecata (in speta, in cuprinsul cererii de interventie in interes propriu) a numelui si calitatii celui care angajeaza

ori reprezinta partea in proces, iar in cuprinsul cererii de interventie in interes propriu se specifica faptul ca acesta a fost promovata prin reprezentant conventional, alaturandu-se exemplarul original al procurii, in care exista o prevedere expresa cu privire la actionarea in judecata.

De asemenea, in speta este indeplinita si conditia de fond a reprezentarii, justificandu-se puterea de a reprezenta pe altul, respectiv dobandirea acestei puteri si intinderea acesteia.

Puterea de a actiona in justitie are in speta un fundament conventional caracterizat prin manifestarile concordante de vointa ale persoanei reprezentate -  mandantul (intervenientele) si de persoane care reprezinta mandatarul (reclamantul).

In aceste conditii, in mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant apreciind ca prin procura speciala depusa la dosar au fost indeplinite cerintele art. 67-68 C.pro.civ. care reglementeaza reprezentarea in fata instantei.

Pe cale de consecinta, Curtea va respinge si exceptia nulitatii cererii de interventie in interes propriu pentru lipsa semnaturii, aceasta fiind semnata de reclamantul D F S, in calitate de reprezentant conventional al intervenientelor.

In acest context al respingerii exceptiilor mai sus invocate, Curtea nu va mai analiza exceptia de inadmisibilitate a actiunii derivate din imprejurarea ca reclamantul nu putea promova singur cererea de chemare in judecata, ci doar alaturi de ceilalti mostenitori.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor V V si A E L este adevarat ca asociatii ramasi in societate nu au nici o obligatie patrimoniala fata de mostenitorii asociatului defunct, aspect retinut, de altfel, si de instanta de fond.

Aceasta este motivatia pentru care, in speta a fost obligata numai societatea parata la plata contravalorii partilor sociale ce se cuveneau asociatului defunct, ceilalti doi parati fiind chemati in judecata pentru opozabilitatea hotararii.

De altfel, prin incheierea de sedinta din data de 7.11.2011 instanta de fond a luat act de renuntarea la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor doi asociati.

Cat priveste sustinerea apelantilor in sensul ca instanta de fond a acordat plus petito, intrucat intimatii au solicitat expres a fii despagubiti potrivit bilantului contabil aferent anului 2009, sustinerile sunt total nefondate si lipsite de suportul probator necesar.

Astfel, intimatii reclamant si interveniente au solicitat atat cu ocazia concluziilor orale in fata instantei de fond cat si prin concluziile scrise (filele 108-110) ca plata acestor despagubiri sa se faca tinand cont de bilantul contabil aprobat pe anul 2010, ca fiind ultimul bilant contabil.

In acest context, in mod corect prima instanta a apreciat anul 2010, ca fiind anul ultimului bilant aprobat pe baza activului net corectat si a retinut, potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza ca suma reprezentand contravaloarea celor 7 parti sociale este de 171.031 lei.

A se retine in cauza suma de  70.020 lei (potrivit subsidiarului formulat de apelanti) potrivit bilantului contabil aferent anului 2009 ar fi insemnat pronuntarea unei solutii cu incalcarea dispozitiilor art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, potrivit carora, contravaloarea partilor sociale se stabileste conform ultimului bilant contabil aprobat.

Referitor la critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata, fata de imprejurarea ca actiunea a fost admisa in parte, iar prin intampinarea depusa la dosar apelantii au fost de acord cu despagubirea mostenitorilor asociatului defunct cu suma ce va fi stabilita de instanta, Curtea o apreciaza de asemenea, ca nefondata si o va respinge ca atare.

Este de observat faptul ca, instanta de fond a obligat-o pe apelanta societate la plata cheltuielilor de judecata aferente pretentiilor admise, cu respectarea dispozitiilor art.274-276 Cod procedura civila.

De asemenea, in cauza nu poate fi vorba de o recunoastere a pretentiilor intimatilor de natura sa atraga incidenta dispozitiilor art. 275 Cod procedura civila.

In conformitate cu acest text de lege “paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata”.

Or, in speta apelanta parata prin intampinarea depusa la dosar a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant dupa cum ulterior a solicitat respingerea cererii de interventie in interes propriu, invocand in acest sens diverse aparari sub forma exceptiilor procesuale sau (pe fond) netemeinicia cererilor.

Faptul ca societatea parata a fost de acord (subsidiar) cu plata  unei sumei de bani in alt cuantum decat cel solicitat de reclamant si interveniente este lipsit de relevanta juridica raportat la dispozitiile art. 275 Cod Procedura Civila.

Mai mult parata apelanta fusese notificata inainte la cererea de chemare in judecata pentru plata acestei sume, notificare comunicata in baza art. 720

¹

Cod Procedura Civila, care in materie comerciala complineste dispozitiile art.1079 Cod Civil.

Asadar, instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, nefiind intemeiat nici unul din motivele de apel invocate de societatea parata, motiv pentru care, Curtea in baza art.296 Cod Procedura Civila va respinge apelul, ca nefondat.

Totodata,Curtea retinand culpa procesuala a apelantei

SC I L SRL o va obliga pe aceasta ,in baza art.274 c.pr.civ. ,la plata cheltuielilor de judecata in suma  de 4.400 lei reprezentand onorariu de avocat catre intimati (reclamant si interveniente).

 

(Judecator Mariana Tanasescu)