Anulare dispozitie de delegare atributii, Imposibilitatea modificarii unilaterale a specificului muncii

Potrivit art.43 din Codul muncii: „Delegarea reprezinta exercitarea temporara din dispozitia angajatorului, de catre salariat a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca ”.

Din dispozitiile legale invocate mai sus rezulta ca angajatorul ii poate delega salariatului doar lucrari si sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu.

Prin masura delegarii, angajatorul nu poate modifica unilateral felul muncii.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 4956/118/2014 reclamantul [...] a chemat in judecata pe paratii Primaria Orasului [...] si Primarul Orasului [...], solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea dispozitiei nr. [...]/04.06.2014, privind delegarea sa pentru o perioada de 60 de zile la amenajare spatii verzi.

Totodata, reclamantul a solicitat obligarea paratului Primarul Orasului [...] la plata de daune morale in cuantum de 10.000 lei, intrucat activitatea impusa prin dispozitia contestata este una injositoare, precum si pentru abuzurile savarsite de catre parat pe toata perioada mandatului in functia de primar.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este angajat al Primariei [...] in functia de sofer, insa dupa alegerea noului primar, acesta a dispus mutarea sa la Serviciul Gospodarie Comunala.

Reclamantul a mai sustinut ca dispozitia de delegare este nelegala, intrucat modifica functia detinuta, incalcand prevederile art. 42 si art. 43 Codul muncii, potrivit carora delegarea presupune exercitarea temporara a unor sarcini de serviciu corespunzatoare atributiilor de serviciu, insa in afara locului de munca obisnuit, ceea ce se modifica fiind doar locul muncii. In plus, schimbarea functiei se putea realiza doar pe baza unui aviz medical, care in speta nu a fost solicitat.

A apreciat reclamantul ca in conditiile in care paratul a refuzat sa revoce amiabil decizia de delegare vadit nelegala, cererea sa de acordare a daunelor morale este justificata.

In aparare, paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Constanta - Sectia I Civila, apreciind ca dispozitia a carei anulare se solicita reprezinta un act administrativ emis de o autoritate publica, iar competenta de solutionare a contestatiei revine instantei de contencios administrativ. In considerarea aceleiasi naturi a litigiului, a fost invocata si exceptia lipsei procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin.1 din Legea 554/2004.

Totodata, paratii au invocat exceptia lipsei calitatii lor procesual pasive, pentru motivul ca primarul poate sta in instanta ca reprezentant legal al autoritatii administrativ-teritoriale, iar nu in nume propriu, precum si exceptia lipsei de interes in formularea actiunii, sustinand ca termenul delegarii era deja implinit la data inregistrarii cererii pe rolul instantei.

Pe fondul cauzei, paratii au precizat ca delegarea unor atributii de serviciu diferite de cele corespunzatoare functiei de sofer a fost dispusa pe o perioada de 60 de zile si nu a adus modificari in privinta drepturilor salariale ale reclamantului. In plus, reclamantul nu a prestat nici una dintre activitatile enumerate in cuprinsul dispozitiei de delegare, intrucat a facut dovada existentei unor motive medicale ce il impiedicau sa desfasoare respectivele activitati.

In dovedirea celor sustinute, paratii au depus la dosar inscrisuri: contract individual de munca incheiat cu reclamantul, dispozitia nr. .../30.06.1992 privind angajarea reclamantului in functia de sofer, extras din Registrul General de Evidenta a Salariatilor.

Prin incheierea interlocutorie din 17.09.2014, instanta a respins exceptia necompetentei functionale a Sectiei I Civile a Tribunalului Constanta, precum si exceptia lipsei procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin.1 din Legea 554/2004. In acest sens, s-a retinut ca reclamantul se incadreaza in categoria personalului contractual din cadrul Primariei [...], iar dispozitia contestata este una de modificare a elementelor esentiale ale contractului individual de munca, astfel ca instanta a fost investita cu solutionarea unui litigiu de munca, iar nu a unui litigiu de contencios administrativ.

Prin aceeasi incheiere, au fost respinse si exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor, in considerarea calitatii acestora de angajator al reclamantului si emitent al dispozitiei contestate, precum si exceptia lipsei de interes in formularea actiunii, folosul practic urmarit de reclamant fiind acela al inlaturarii unui act pretins nelegal, act ce a subzistat pana la expirarea termenului pentru care a fost emis, ulterior formularii cererii de chemare in judecata.

Prin sentinta civila nr.2519 din 22.10.2014, pronuntata in dosarul civil nr.4956/118/2014, Tribunalul Constanta a admis in parte actiunea privind pe reclamantul [...] in contradictoriu cu paratii Primaria Orasului [...] si Primarul Orasului [...] cu sediul in [...], avand ca obiect anulare act.

A anulat dispozitia nr. [...]/04.06.2014 privind delegarea unor atributii de serviciu catre reclamant.

A respins capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata de daune morale, ca nefondat.

A obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul este angajatul Primariei [...] in functia de sofer, iar prin dispozitia nr. [...]/04.06.2014 emisa de Primarul Orasului [...] s-a dispus delegarea, pe o perioada de 60 de zile calendaristice, calculate cu incepere din data de 09.06.2014, a urmatoarelor atributii de serviciu: amenajarea, intretinerea si infrumusetarea zonelor verzi, a parcurilor, gradinilor publice si a locurilor de joaca pentru copii, reclamantul fiind totodata raspunzator de conservarea, protejarea si extinderea fondului vegetal existent.

Dupa cum s-a mentionat in cuprinsul deciziei, pe durata delegarii, reclamantul si-a pastrat functia si toate celelalte drepturi stabilite prin contractul individual de munca.

Prin contestatia de fata, reclamantul a sustinut ca dispozitia de delegare incalca prevederile art. 42-43 Codul muncii, intrucat opereaza o modificare a functiei detinute si a atributiilor de serviciu pe care le implica aceasta.

Fata de aceste sustineri ale reclamantului, se impune a se realiza distinctia dintre institutia delegarii, reglementata de art. 42-44 Codul muncii si cea a delegarii de atributii, specifica dreptului administrativ si care a fost preluata prin analogie si in privinta raporturilor de munca.

Astfel, in reglementarea art. 43 Codul muncii, delegarea reprezinta
exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, in afara locului sau de munca.
Elementul contractului de munca supus modificarii este deci locul obisnuit de munca, fara ca celelalte elemente esentiale ale contractului - felul muncii si salariul - sa fie la randul lor modificate.

Pe de alta parte, delegarea de atributii presupune ca salariatul delegat sa inlocuiasca pe o perioada determinata un alt salariat, preluandu-i functia. Cu alte cuvinte, delegarea de atributii poate insemna schimbarea temporara a functiei cu o alta functie, la acelasi loc de munca sau poate insemna cumulul de functii in cadrul aceluiasi angajator. O asemenea masura de ordin organizatoric poate fi dispusa in virtutea dreptului angajatorului de a stabili atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, potrivit art. 40 alin.1 lit. b Codul muncii.

Cu toate acestea, delegarea de atributii trebuie sa tina seama de specificul muncii salariatului delegat, aferent pregatirii sale profesionale, intrucat ar fi vadit nelegal ca sub aparenta unei delegari de atributii sa opereze in fapt o sanctionare sub forma retrogradarii din functie sau, mai grav, un transfer temporar intr-o functie ce nu are absolut nicio legatura cu specializarea in munca a salariatului, fiind modificate nu doar locul de munca si atributiile afective de serviciu, ci chiar profesia celui delegat, atribut care nu intra in sfera competentelor angajatorului.

In cazul de fata, prin dispozitia nr. [...]/04.06.2014 emisa de Primarul Orasului [...] s-a prevazut in mod expres
delegarea de atributii
catre reclamant pentru exercitarea activitatii in cadrul Serviciului Gospodarire Oraseneasca - Sectorul Spatii Verzi. Desi s-a prevazut mentinerea functiei detinute in baza contractului individual de munca, noile atributii de serviciu conferite reclamantului nu au mai avut nicio legatura cu meseria de sofer, ci au implicat lucrari efective de amenajare si intretinere a zonelor verzi ale orasului, precum si obligatia de a purta echipament de protectie si de lucru in timpul programului.

De asemenea, dupa cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire depus la dosar de catre reclamant, la data de 23.06.2014, acesta a predat autoturismul de serviciu pe care il folosea ca sofer. Prin urmare, reclamantul nu si-a pastrat functia de sofer, primind atributii care nu intrau in fisa postului si care nu corespundeau nici locului sau de munca, aflat in cadrul Serviciului A.D.P.P. - Achizitii Publice. In plus, angajatorul nu a intocmit o noua fisa a postului, prin care sa fi detaliat sarcinile de serviciu impuse reclamantului pe durata delegarii de atributii, inclusiv relatiile ierarhice nou create.

Pentru aceste motive, instanta retine ca prin dispozitia mentionata nu au fost respectate limitele legale ale institutiei delegarii de atributii, intrucat reclamantului i-au fost atribuite sarcini de serviciu care nu au avut nicio legatura cu meseria si pregatirea sa profesionala, rastimp in care nu a mai exercitat niciuna dintre atributiile functiei de sofer - functie in care teoretic a fost mentinut.

Fata de cele expuse, contestatia reclamantului va fi admisa si se va dispune anularea dispozitiei nr. [...]/04.06.2014 privind delegarea unor atributii de serviciu catre reclamant.

Asupra capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului Primarul Orasului [...] la plata de daune morale in cuantum de 10.000 lei, a fi avute in vedere dispozitiile art.263 Codul muncii, potrivit carora angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa sa in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, fiind aplicabile in acest sens regulile de la raspunderea civila contractuala.

Prin urmare, reclamantul era cel care trebuia sa faca dovada indeplinirii cumulative a conditiilor in care putea fi angajata raspunderea paratului, respectiv dovada faptei ilicite a acesteia si a prejudiciului moral pe care l-a suferit.

Sub acest aspect, reclamantul a propus proba cu un martor: [...], angajata a Primariei [...], in cadrul Directiei ... si afectata de o dispozitie similara de delegare de atributii, potrivit propriilor sale declaratii date in fata instantei de judecata.

In acest context, la aprecierea concludentei celor afirmate de martora [...], se va tine seama de situatia personala a acesteia, calitatea sa de angajat care a suferit o masura identica celei aplicate reclamantului si pe care la randul sau a contestat-o in instanta, pentru ca ulterior sa renunte la judecata, fiind de natura a influenta obiectivitatea celor relatate, transpuse din perspectiva propriilor sale trairi si sentimente.

Pe de alta parte, trebuie subliniat ca martora a confirmat imprejurarea ca pe durata subzistentei delegarii de atributii, reclamantul nu a prestat efectiv activitate in cadrul Sectorului Spatii Verzi si nici nu a suferit vreo micsorare a salariului aferent functiei de sofer. Cu exceptia emiterii insasi a dispozitiei de delegare de atributii, martora nu a facut referire la o anume conduita nelegala a paratului Primarul Orasului [...], care in calitate de angajator al reclamantului, sa fi cauzat acestuia un prejudiciu moral apt de a fi reparat prin acordarea unor despagubiri banesti.

Astfel, fara a nega existenta unui disconfort psihic determinat de delegarea unor atributii total excedentare functiei de sofer, instanta apreciaza ca atata vreme cat reclamantul nu a exercitat in mod concret aceste atributii si nici nu a suferit o modificare a salariului, acest disconfort, dedus din simpla existenta a dispozitiei de delegare nu poate justifica acordarea unor despagubiri banesti, cu titlu de reparatie morala. Temerea reclamantului legata de o posibila pierdere a locului de munca nu constituie nici ea urmarea unei conduite abuzive sau culpabile a angajatorului, care pana la momentul solutionarii cererii de fata nu a emis niciun alt act prin care sa intervina in raporturile de munca incheiate cu reclamantul, cu exceptia dispozitiei de delegare de atributii.

Pentru toate aceste motive, capatul de cerere analizat a fost respins ca nefondat.

Drept consecinta a admiterii in parte a cererii, in temeiul art. 453 alin.2 C.proc.civ. paratul Primarul Orasului [...] a fost obligat la plata in parte a cheltuielilor de judecata avansate de catre reclamanta cu titlu de onorariu avocat ales, respectiv suma de 500 lei.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat apel paratul Primarul Orasului [...], pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

Precizeaza ca solicita admiterea apelului formulat numai in ceea ce priveste anularea actului administrativ, respectiv dispozitia Primarului Orasului [...], nr.[...]/04.06.2014.

Prin dispozitia a carei anulare s-a solicitat, reclamantului i-au fost delegate pe o perioada de 60 de zile, atributii constand in amenajarea, intretinerea si infrumusetarea zonelor verzi, parcurilor, gradinilor publice si locurilor de joaca pentru copii, conservarea, protejarea si extinderea fondului vegetal existent.

Delegarea acestor atributii de serviciu a fost dispusa ca si masura organizatorica, numai temporar, pe o perioada de 60 de zile, nu a produs modificari asupra drepturilor salariale ale reclamantului. Asa cum este prevazut in art.2 din Dispozitia Primarului orasului [...], nr. [...]/04.06.2014, pe durata delegarii, reclamantul si-a pastrat functia si celelalte drepturi salariale prevazute in contractul individual de munca.

Dispozitia a carei anulare a fost dispusa prin sentinta mai sus mentionata, a fost emisa tocmai datorita lipsei de activitate privind indeplinirea atributiilor de serviciu ale reclamantului, Primaria [...] avand angajati trei soferi, prin aceasta fiind stabilite numai niste atributii suplimentare.

Ulterior emiterii dispozitiei, reclamantul a invocat existenta unor motive medicale care il impiedica sa desfasoare activitatile astfel cum ele sunt evidentiate in dispozitia primarului orasului [...], nr.[...]/04.06.2014, anulata, motiv pentru care dispozitiile acesteia nu au fost puse in executare.

Astfel, reclamantul nu a prestat niciuna dintre activitatile enumerate in dispozitia atacata ceea ce echivaleaza cu lipsa de efecte ale acestuia.

Mai mult decat atat, dispozitia primarului orasului [...], nr.[...]/04.06.2014 si-a incetat efectele inainte chiar de acordarea primului termen de judecata, astfel incat, a invocat exceptia lipsei de interes in formularea cererii de chemare in judecata asupra careia instanta de fond nu s-a pronuntat, astfel incat o reitereaza si in prezentul apel. De altfel, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra niciuneia dintre exceptii invocate prin intampinare.

La termenul de judecata din data de 23 iunie 2015, intimatul reclamant a invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a apelantului Orasul [...].

Cu privire la exceptia invocata Curtea a retinut urmatoarele:

Hotararea judecatoreasca produce efecte numai in privinta persoanelor care au luat parte la judecata in prima instanta.

Astfel, subiectele principale ale apelului sunt partile intre care s-a declansat litigiul in fata instantei de judecata.

Desi apelul a fost declarat de Orasul [...], cererea de apel a fost semnata de primarul [...].

Prin precizarile depuse la dosar la data de 21.09.2013 s-a aratat faptul ca are calitatea de apelant in cauza Primarul Orasului [...].

Fata de precizarile facute de catre apelant, avand in vedere faptul ca Primarul Orasului [...] a avut calitatea de parat la judecata in prima instanta in calitate de emitent al dispozitiei nr.[...]/04.06.2014 a carei anulare s-a solicitat Curtea a respins exceptia lipsei calitatii procesual active ca nefondata.

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul [...] a fost angajat in functia de sofer prin dispozitia nr. .. ./30.06.1992 emisa de primar si contractul individual de munca incheiat la data de 01.07.1992.

Prin dispozitia nr. [...]/04.06.2014 emisa de Primarul Orasului [...] s-a dispus delegarea, pe o perioada de 60 de zile calendaristice, incepand cu data de 09.06.2014 a urmatoarelor atributii de serviciu: amenajarea, intretinerea si infrumusetarea zonelor verzi, a parcurilor, a gradinilor publice si a locurilor de joaca pentru copii, reclamantul fiind totodata raspunzator de conservarea, protejarea si extinderea fondului vegetal existent.

Potrivit art.43 din Codul muncii: „
Delegarea reprezinta exercitarea temporara din dispozitia angajatorului, de catre salariat a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca".

Din dispozitiile legale invocate mai sus rezulta ca angajatorul ii poate delega salariatului doar lucrari si sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu.

Prin masura delegarii, angajatorul nu poate modifica unilateral felul muncii.

Delegarea de atributii trebuie sa tina seama de specificul muncii salariatului delegat, aferent pregatirii sale profesionale, intrucat ar fi nelegal sub aparenta unei delegari de atributii sa opereze in fapt o modificare unilaterala a felului muncii.

In speta, prin dispozitia nr.[...]/04.06.2014 emisa de Primarul Orasului [ ] s-a prevazut delegarea de atributii catre reclamant pentru exercitarea activitatii in cadrul Serviciului Gospodarie Oraseneasca - Sectorul Spatii Verzi.

Desi s-a prevazut mentinerea functiei detinute si a celorlalte drepturi, noile atributii de serviciu conferite reclamantului nu aveau nicio legatura cu meseria de sofer si au implicat lucrari efective de amenajare si intretinere a spatiilor verzi ale orasului.

Din procesul verbal de predare-primire intocmit la data de 23.06.2014 rezulta ca reclamantul a predat autoturismul de serviciu, rastimp in care nu a mai putut sa exercite niciuna dintre atributiile functiei de sofer.

In consecinta, reclamantul nu si-a pastrat functia de sofer, fiindu-i atribuite sarcini de serviciu care nu aveau legatura cu functia si pregatirea sa profesionala.

Prima instanta s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei de interes in promovarea actiunii prin incheierea din 17.09.2014.

In mod corect aceasta exceptie a fost respinsa de catre Tribunalul Constanta, avand in vedere faptul ca dispozitia de delegare este obligatorie, iar refuzul salariatului de a o aduce la indeplinire reprezinta o incalcare a indatoririlor de serviciu, care poate atrage chiar concediere.

Prin urmare, reclamantul justifica interesul in promovarea actiunii de anulare a dispozitiei de delegare ca fiind nelegala, altfel ar fi fost expus unei sanctionari disciplinare.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al. 1 Cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 433/CM/29.09.2015 Judecator redactor Jelena Zalman